Dorința eternă a inimii- Capitolul 14 – Partea 1

 Acest sentiment nu poate fi îndepărtat

Xiao Yao nu știa cât timp trecuse când, în cele din urmă, atinse ceva solid. Se agăță cu putere și deschise ochii. Era o stâncă, iar întregul ei trup se prăbuși pe ea. În depărtare, pe o altă stâncă, zări o siluetă întunecată, stând singură.

Soarele răsărea, iar zorii erau reci și cețoși. Silueta părea să se contopească cu stânca, stând acolo, ca și cum ar fi așteptat dintotdeauna.

Xiao Yao nu știa dacă era prea obosită sau prea fericită, dar vocea îi dispăruse și nu putea striga. Ridică slab mâna, încercând să facă un semn, dar nimic nu se mișcă. În cele din urmă, silueta o observă dar nici măcar nu se deranjă să meargă pe țărm ci se aruncă direct în ocean și înotă spre ea. Jing o ridică, iar amândoi rămaseră la suprafață, călcând apa. Xiao Yao era atât de epuizată încât tremura, iar, dintr-un motiv necunoscut, Jing tremura și el.

– Nu… nu… în apă…
După o noapte întreagă petrecută în apă, nu mai voia să fie acolo.

Jing o duse la mal, dar după câțiva pași piciorul îi alunecă și căzu pe spate. De teamă să nu o rănească, se răsuci și ateriză el însuși pe spate, cu un zgomot surd.

– Tu… tu… nouă… vulpe… prostule… râse Xiao Yao.

Ajunseră în cele din urmă, pe țărm, iar Jing o purtă pe Xiao Yao sub o stâncă ieșită în afară. Fața ei era albă, iar buzele îi erau înnegrite de frig. Jing îi puse mână pe spatele ei și cealaltă pe palma ei, transferându-i energie. Treptat, căldura i se răspândi prin trup și încetă să mai tremure.

Soarele strălucea puternic afară, dar sub stâncă era umbră.

Văzând că Xiao Yao se încălzise, Jing își retrase mâna de pe spatele ei și era pe punctul de a-i elibera palma. Dar nu se îndură; mâna i se desprinse, apoi se strânse din nou. Xiao Yao îl tachină.

– Pe vremuri erai mult mai îndrăzneț. Când ți-ai pierdut curajul?

Jing îi eliberă mâna.

– Acum nu mai e ca înainte.

– Ce s-a schimbat?

Jing o privi, apoi își coborî rapid ochii.

Xiao Yao își atinse părul sălbatic și ud și își bătu obrajii. Probabil arăta la fel de jalnic. Decise că, odată întoarsă, avea să-i dea lui Ah Nian o lecție dureroasă. Se ridică.

– O să mă întorc.

Jing se ridică în grabă și îi apucă brațul, dar îl eliberă imediat, ca și cum l-ar fi electrocutat, obrajii înroșindu-i-se. Hainele lui Gao Xing erau ușoare și vaporoase, iar după ce se umeziseră, se lipiseră de trupul lui Xiao Yao. Cât timp stătuse jos nu fusese evident, dar acum, de la talia ei subțire până la bustul plin, totul era la vedere.

Xiao Yao îi observă expresia, se uită în jos la sine și se ghemui imediat, strângându-și genunchii la piept.

Jing se așeză în fața ei și spuse încet:

– Poți să mai rămâi puțin înainte să pleci? Doar puțin.

Xiao Yao nu răspunse.

– Te-am așteptat toată noaptea și am crezut că nu vei veni.

– Dacă ai crezut că nu vin, atunci de ce ai mai așteptat? spuse Xiao Yao furioasă.

Jing nu știa ce să răspundă. Dacă nu venea, nu știa unde altundeva ar fi putut merge. În acest loc adânc și întunecat trăise cea mai dulce fericire a vieții sale, dar cea care i-o dăruise fusese Xiao Liu, nu fata din fața lui. Dacă ea își retrăgea promisiunea, ar fi înțeles pe deplin.

Xiao Yao se ridică în genunchi și îl privi drept în ochi, furia reflectându-se în privirea ei.

– Crezi că așteptarea de o noapte a fost grea? Tu ai o logodnică! Ieși cu ea peste tot, iar apoi cauți orice ocazie să-mi amintești de promisiunea mea. Dacă nu ai încredere în mine, atunci de ce m-ai pus să promit? Lasă-mă să-ți spun ceva: noaptea trecută am încercat să-mi țin promisiunea și aproape am murit!

Îl împinse cu putere.

– Nu mai vreau să joc acest joc. Îmi retrag promisiunea! Du-te înapoi în Qing Qiu și căsătorește-te cu Fang Feng Yi Yang!

Jing nu îndrăzni să riposteze, dar nici nu se clinti.

– Nu mă voi căsători cu ea. Nu mă place și, cel mai probabil, nici ea nu vrea această căsătorie.

Xiao Yao se opri din împins.

– Nu cred! Ce motiv ar avea să nu te placă?

– Sunt un infirm și îmi dau seama că este șocată și dezgustată. Odată a văzut cicatricile de pe corpul meu și a încremenit…

A spune șocată era prea puțin. Fața lui Yi Yang devenise albă ca varul, iar ea nu îndrăznea să se mai uite la el. De atunci, când rămâneau singuri, păstra mereu distanța.

Xiao Yao se simți îngrozitor. Știa că Jing avea un picior infirm și că cicatricile lui erau înfricoșătoare, dar asta nu ar fi trebuit să fie un motiv de respingere.

– Sunteți logodiți de zeci de ani. N-ar trebui să nu-i pese de lucruri atât de superficiale.

– Adevărul e că, înainte să o văd în Qing Shui, nici măcar nu știam cum arată. Niciodată nu ne întâlnisem. Mama mea a ales-o. Atunci mama era foarte bolnavă și nu am vrut să se îngrijoreze din cauza căsătoriei mele, așa că am fost de acord imediat. Aveam grijă de ea și conduceam afacerile, eram prea ocupat ca să-mi pese. Fratele meu a fost cel care a mers să o întâlnească și s-a întors zâmbind, spunându-mi că e frumoasă și inteligentă. După moartea mamei, a trebuit să am grijă de fratele meu îndurerat și nu aveam chef de romantism. După ce bunica mi-a dezvăluit adevărul despre nașterea lui, mi-am pierdut și mai mult interesul. Când bunica a vrut să stabilească data nunții, abia atunci mi-am amintit că am o logodnică. Bunica e în vârstă, cumnata mea nu e de folos, iar clanul Tu Shan are nevoie de o stăpână a casei. După ce bunica a discutat cu bătrânii clanului, au stabilit data nunții, dar înainte să sosească, am fost capturat de fratele meu.

Deci în Qing Shui fusese prima lor întâlnire… nu era de mirare că Fang Feng Yi Yang fusese dezamăgită. Sentimentele lui Xiao Yao erau amestecate: furie, tristețe, dar și o bucurie vinovată. Nici ea nu știa ce gândește.

După o clipă, Xiao Yao spuse sec:

– Domnișoara Fang Feng este cu siguranță foarte frumoasă și capabilă. Dacă are standarde înalte, e normal. Nu te simți prea rău din cauza asta.

– Tu… ești cea mai frumoasă, spuse Jing, apoi își plecă capul.

– Chiar și acum?

– Da.

Xiao Yao izbucni în râs.

– Acum înțeleg de ce tinerele fete sunt ca plastilina în mâinile lui Zhuan Xu cu vorbele lui dulci. Chiar dacă știu că nu spui adevărul, tot îmi place să aud asta.

– Spun adevărul, Xiao Yao. Niciodată nu mi-am imaginat că vei arăta așa. Dacă aș fi știut… chiar și în temnița întunecată nu aș fi îndrăznit să-mi dezvălui cea mai mare dorință…

Spatele lui Jing era drept, dar capul plecat, ca un copac crescând în întuneric.

– Trupul meu, vocea mea… știi de ce nu mi-am vindecat niciodată piciorul, deși aș fi putut? Pentru că știu că, chiar și vindecat, adevărata rană e în interior și niciun leac nu o poate vindeca. Pot să-mi acopăr cicatricile cu haine, să-mi vindec piciorul cu medicamente rare, să vorbesc mai puțin ca să-mi ascund vocea, să-i mint pe toți că sunt încă tânărul elegant din Qing Qiu, dar nu mă pot minți pe mine… Xiao Yao, nu sunt suficient de bun pentru tine! De data asta vor fi mulți tineri frumoși, inteligenți, întregi…

– Jing, ridică-ți capul. Tu Shan Jing, ridică-ți capul.

Jing își ridică încet capul, iar Xiao Yao își apropie fața de a lui și șopti:

– Noaptea trecută, un bărbat m-a forțat să-l sărut, dar acum tot ce vreau e să te sărut pe tine.

Buzele ei se așezară ușor pe ale lui. Trupul lui Jing tresări și se retrase brusc.

– Nu… Xiao Yao.

Xiao Yao închise ochii și își ridică fața, obrajii aprinși, trupul tremurând ușor.

– Jing… Jing…

Vocea ei, joasă și moale, era aproape imperceptibilă. Jing tremura, iar când buzele lui atinseră semnul în formă de floare de piersic de pe fruntea ei, simți o flacără urcând din Xiao Yao până în creștetul lui. Inima lui rece se încălzi, cu speranța că într-o zi cicatricile adânci din sufletul său se vor vindeca.

Jing o îmbrățișă strâns pe Xiao Yao și își îngropă fața în gâtul ei, dorind să o țină pentru totdeauna.

– Mă sufoci, murmură Xiao Yao.

Jing o eliberă imediat, fața arzându-i de rușine. Xiao Yao chicoti și își sprijini capul pe brațul lui, privindu-l. El, jenat, își întoarse puțin capul.

– Ai spus mai devreme că aproape ai murit noaptea trecută și că…

Xiao Yao făcu un gest nepăsător cu mâna.

– Prostii. Am spus-o doar ca să te sperii.

Jing o privi neîncrezător, dar știa că nu voia să mai discute subiectul.

Xiao Yao râse și își arătă buzele.

– De ce nu aici?

Jing spuse încet:

– Nu e încă momentul.

– Atunci când va fi…
Xiao Yao își coborî privirea și își acoperi fața cu mâinile, rușinată.

Jing nu-i putu răspunde, pentru că alegerea era a lui Xiao Yao, nu a lui. Nu era că nu o dorea, ci pentru că ceea ce își dorea cu adevărat era dragostea ei. Nu voia mila sau grija ei; îi oferise deja prea mult și nu voia să continue să profite de bunătatea ei.

Xiao Yao se uită la el printre degete.

– Credeam că voi, bărbații, când vedeți o fată vreți doar s-o trântiți pe pat și să-i rupeți hainele…

Xiao Yao nu mai putu continua. De când revenise la a fi femeie, nu mai putea fi la fel de nerușinată ca Xiao Liu. Mai ales acum, ar fi dat orice să poată lua înapoi ce tocmai spusese.

Jing putea părea foarte rezervat, dar era totuși conducător de clan și mergea deseori în locuri care ofereau plăceri pentru a discuta afaceri. Fiii familiilor puternice erau toți experimentați în relațiile dintre bărbați și femei, iar Jing, ca bărbat, știa destule. În afaceri văzuse și auzise lucruri mult mai explicite decât acestea și nu-l tulburau. Dar în fața lui Xiao Yao, simțea focul arzându-l din interior și încercă să explice:

– Eu nu sunt așa.

Cei doi rămaseră tăcuți. Rușinea lor se transmitea prin stângăcie, amestecată cu o tresărire blândă de fericire.

– Xiao Yao… Xiao Yao…

Vocea lui Zhuan Xu ajunse până la ei.

Săriră amândoi ca niște hoți prinși asupra faptului. Xiao Yao îi făcu semn lui Jing să se ascundă. Apoi își netezi părul și merse spre o stâncă, făcându-i semn lui Zhuan Xu.

– Sunt aici!

Zhuan Xu alergă spre ea.

– Cum de arăți atât de jalnic?

Imediat își scoase mantia și o înfășură în ea.

– Cum de arăt așa? Din cauza surioarei tale. Când mă întorc, mă ocup eu de Ah Nian, spuse Xiao Yao.

Zhuan Xu chemă un car de nori și o ajută să urce.

– Credeam că vei continua să înduri.

Xiao Yao aruncă o privire spre stânci și urcă.

– Dacă nu o învăț minte, mă tem că următorul lucru pe care îl va face o să vă frângă inimile, ție și tatălui.

– Ce a făcut?

Xiao Yao zâmbi misterios.

– Asta e între noi, surorile. Nu trebuie să te amesteci.

Dacă Zhuan Xu ar fi știut că Ah Nian colaborase cu Xiang Liu împotriva ei, ar fi explodat de furie.

Zhuan Xu întrebă:

– L-ai văzut pe Jing?

–  Da.

–  Despre ce ați vorbit?

– Am vorbit puțin. Mi-a spus câte ceva despre el și Fang Feng Yi Yang… și altele.

Zhuan Xu întrebă, pe jumătate în glumă, pe jumătate serios:

– Doar ați vorbit și ai lipsit toată noaptea din Palat?

Xiao Yao pufni indignată.

– Arăt eu ca cineva care s-a distrat toată noaptea? Dacă nu era surioara ta cea bună, eram de mult înapoi în Palat și dormeam.

Zhuan Xu îi ridică o șuviță de păr, în care se prinseseră alge și nisip, și clătină din cap zâmbind.

– Clar arăți de parcă ai fost chinuită. În sfârșit a reușit Ah Nian să profite de tine. Și ar trebui să încetezi să-i spui surioara mea, din punct de vedere al familiei, ea e sora ta mai mică.

Xiao Yao se strâmbă, apoi își aminti ceva.

– Ce părere ai despre Tu Shan Hou?

– Nu e rău.

Văzându-i curiozitatea, Zhuan Xu continuă:

– E foarte talentat și, comparativ cu Jing, are o aură mai autoritară. Cât timp Jing a fost dispărut, el a gestionat toate treburile clanului Tu Shan și s-a descurcat bine. După întoarcerea lui Jing, a fost nevoit să se retragă. Mi se pare ciudat — sunt gemeni, Hou e mai mare și la fel de capabil, ar fi trebuit să fie liderul clanului. Dar clanul îl favorizează pe Jing și nici grupul lui Feng Long nu pare să-l ia pe Hou în serios. Mai ales Feng Long, e politicoasă cu Hou, dar pare falsă, spre deosebire de atitudinea față de Jing. În familiile puternice, importanța unui om se vede din felul în care este tratat. Hou e acceptat pentru numele Tu Shan, dar e clar că Feng Long nu îl vede ca pe un egal. Am însă impresia că Hou nu se mulțumește cu locul doi, își așteaptă momentul. Îi văd ambiția în ochi.

Xiao Yao dădu din cap.

– Se pare că ai o părere bună despre el.

Zhuan Xu râse ironic.

– Pentru că seamănă mult cu mine. Amândoi așteptăm răbdători momentul potrivit să ne doborâm adversarii. Și vrem să ne dovedim valoarea.

Expresia lui Xiao Yao se întunecă, dar Zhuan Xu adăugă repede:

– Nu-ți face griji. Dacă Jing n-ar fi atât de capabil, Feng Long nu l-ar respecta atât. Dacă ar vrea, Jing ar putea lovi primul și l-ar elimina ușor pe Hou. Nu știu de ce nu face nimic.

Zhuan Xu îi bătu ușor umărul.

– Având în vedere că i-ai salvat viața lui Jing, atâta timp cât nu te supără, eu îl voi supraveghea pe Hou. Dar am o bănuială… Hou colaborează cu unchiul nostru regal.

Xiao Yao se relaxă.

– Familia Fang Feng este și ea sub influența unchiului regal?

– Judecând după acțiunile lui Fang Feng Yi Yang, probabil că da. Altfel n-ar îndrăzni să încerce să mă asasineze iar și iar. Singurii care mă vor cu adevărat mort sunt rudele noastre mai în vârstă, nu?

Xiao Yao oftă.

– Sunt impresionată. Toți vreți să vă eliminați reciproc, dar puteți sta la masă râzând împreună.

Zhuan Xu zâmbi.

– Nu crezi că și asta e o formă de divertisment?

Xiao Yao izbucni în râs.

– Cu siguranță!

Carul de nori se opri. Xiao Yao sări jos și strigă către o servitoare:

– Adu-mi o ținută ruptă.

Servitoarea aduse hainele distruse de Ah Nian. Xiao Yao îi înapoie mantia lui Zhuan Xu, se îmbrăcă și porni.

Zhuan Xu strigă după ea:

– Nu vrei să te schimbi înainte să te duci la Ah Nian?

Xiao Yao se întoarse, scuturându-și părul plin de nisip și alge.

– Vreau să am această prezență intimidantă!

Zhuan Xu zâmbi.

– Atunci nu mă implic. Mă duc să-i caut pe Feng Long și Xing Yue, pleacă mâine.

Xiao Yao făcu cu mâna.

– Du-te să-ți găsești distracția. Eu mă duc să-mi găsesc distracția mea.

Xiao Yao izbi cu piciorul ușa reședinței lui Ah Nian și intră. Era clar că Ah Nian fusese neliniștită de ce făcuse noaptea trecută și nu dormise bine fiindcă se ridică imediat.

Servitoarele încercară să o oprească.

– Prințesă moștenitoare, a doua prințesă nu s-a trezit încă. Dacă aveți ceva…

Xiao Yao le împinse deoparte și se opri în fața lui Hai Tang, care îi bloca drumul.

– Ce? Vrei să te lupți cu mine?

Hai Tang îngenunche.

– Slujitoarea nu ar îndrăzni…dar nu se dădu la o parte.

Xiao Yao strigă:

– Ah Nian! Dacă ai avut curajul să o faci, ai curajul să recunoști! Te ascunzi în spatele servitoarelor? Ești o lașă jalnică!

Ah Nian smulse ușa și îi spuse lui Hai Tang:

– Dă-te la o parte. Vreau să văd ce îndrăznește să-mi facă. Dacă are curaj, să mă omoare chiar azi și o voi accepta!

Servitoarele se agitau:

– Prințesă moștenitoare, prințesă a doua, voi…

Amândouă strigară în același timp:

– Dispăreți!

Servitoarele se retraseră, iar Xiao Yao spuse:

– Dacă ai curaj, invită-mă înăuntru și vezi ce-ți fac.

Ah Nian pufni disprețuitor și se dădu la o parte. Xiao Yao intră, încuie ușa și arătă spre sine.

– Te-ai aliat cu altcineva și mi-ai făcut asta. Ești mulțumită acum?

Ah Nian se așeză și își turnă un pahar cu apă.

– Nu e rău.

Xiao Yao îi aruncă întreaga carafă de apă în față.

– Proasto fără minte!

Ah Nian sări în picioare.

– Tu… tu… dacă nu te bat pe jumătate până la moarte azi, nu mă numesc Gao Xing Yi!

Flutură mâna și își dădu seama că puterile îi dispăruseră, nu putea invoca nici apă, nici gheață.

– Hai să te văd! spuse Xiao Yao.

Ah Nian apucă un baston de jad și îl aruncă. Xiao Yao luă o zitheră și îl blocă. Bastonul se rupse. Ah Nian aruncă o oglindă, distrugând zithera.

Xiao Yao apucă cutiile cu machiaj și le aruncă.

– Ești ca o vacă turbată, ai ceva forță în brațe!

Xiao Yao sări pe masă, iar Ah Nian zdrobi masa complet. Xiao Yao se feri lângă un raft și aruncă sprea ea cu cărți. Ah Nian le blocă cu o oglindă și distruse raftul.

Xiao Yao se retrase spre pat. Ah Nian se apropie amenințător.

– Să vedem unde te mai ascunzi acum.

Ah Nian aruncă oglinda cu toată puterea, vrând să o facă să dispară pentru totdeauna. Xiao Yao sări ca o maimuță și evită lovitura, iar la aterizare apucă perdelele patului și le trase peste Ah Nian. Perdelele nu puteau fi străpunse de sabie sau foc, iar zbaterile lui Ah Nian doar o legau mai strâns.

Xiao Yao o lovi cu cruzime, iar Ah Nian căzu, izbindu-se cu capul de podea. Fața i se învineți de durere. Xiao Yao se așeză peste ea.

– Gao Xing Yi, asta ești tu! Odată ce-ți pierzi puterile, nu mai ești nimic! Fără identitatea ta, ești zero!

Ah Nian începu să plângă.

– Crezi că ești mai bună ca mine? Dacă mama ta nu era Prințesa Xuan Yuan, Zhuan Xu nu ți-ar fi dat atenție. Dacă nu erai nepoata Împăratului Galben, nimeni nu te-ar fi considerat superioară mie. În afară de sângele tău mai nobil, nu e nimic la tine mai bun decât la mine! Eu mi-am antrenat singură puterile și sunt mai puternică decât tine. Tu ești discipolul Mamei Regale, dar ai puteri jalnice și nici măcar un demon de jos nu poți învinge. Dacă nu ar fi fost toate originile tale mărețe, tatăl n-ar fi făcut o ceremonie fastuoasă pentru tine. Crezi că toți au venit pentru tine? Nu! Au venit pentru că tatăl tău e Marele Împărat, mama ta era Prințesa Xuan Yuan, bunicul tău e Împăratul Galben, iar maestra ta e Mama Regală! Fără toate astea, ești chiar mai incapabilă decât mine!

Așa deci, asta o măcina pe Ah Nian. Nesiguranța ei. Xiao Yao înțelese și spuse:

– De fapt, ești nesigură pentru că originea mamei tale e prea joasă.

Ah Nian țipă ca o fiară turbată.

– Nu! Nu e adevărat! Mama mea e cea mai bună din lume! Nu îndrăzni să vorbești așa despre mama mea!

Ah Nian încercă să se ridice, dar Xiao Yao o lovi în nas. Lacrimile și mucii începură să-i curgă, iar ea încetă să se mai zbată. Xiao Yao rămase peste ea și spuse:

– Îndrăznești să negi? Nu ești furioasă din cauza mamei tale? Ești mai bună decât mine la aproape orice, dar pentru că mama ta e de origine umilă,e mută și surdă, nu ești venerată ca mine. Nu crezi că, dacă Mama Regală ar fi fost maestra ta, ai fi fost extrem de puternică? Nu crezi că, dacă Împăratul Galben ar fi fost bunicul tău, nu ai fi la fel de inutilă ca mine?

Ah Nian plângea jalnic, iar Xiao Yao îi bătu ușor obrajii.

– Poți să juri că nu te-ai gândit niciodată la lucrurile astea?

Plânsul lui Ah Nian se înteți. Nu avea să recunoască niciodată că își învinovățise mama, dar adevărul era că se gândise la asta. Nu era cu nimic mai puțin capabilă decât Xiao Yao, și totuși toți o puneau pe ea pe primul loc. Nu era asta din cauza mamei lui Xiao Yao? Dacă mama ei nu ar fi fost Prințesa Xuan Yuan, dacă ar fi avut aceeași origine umilă ca mama lui Ah Nian, atunci toți ar fi tratat-o pe Xiao Yao diferit. Nu ar fi avut puterea de a influența întregul ținut vast.

Ah Nian încremeni, întrebându-se dacă chiar își disprețuise propria mamă.

Nu. Nu era posibil. Mama ei fusese blândă și tristă; ea și tatăl ei erau tot ce avea. N-ar fi disprețuit-o niciodată din cauza originii!

Xiao Yao strigă:

– Dacă ai avut curajul să te gândești la asta, atunci ai și curajul să recunoști! În afară de a plânge, ce altceva mai știi să faci?

Ah Nian continuă să plângă, așa că Xiao Yao scoase o pulbere și o presără pe perdeaua de voal. Materialul, altfel impenetrabil, arse, lăsând o gaură. Xiao Yao ținu pulberea în mână și îi spuse:

– Dacă mai plângi, ți-o suflu în față.

Ah Nian își strânse buzele imediat și se uită speriată la Xiao Yao. Lacrimile îi curgeau pe obraji, dar nu mai scotea niciun sunet.

Xiao Yao puse pulberea deoparte.

– Așa e mai bine ca să discutăm. Dacă tot îți știu secretul, ți-l spun și pe al meu. Originea mamei tale nu e o mare problemă. Eu sunt cea care urăște originea mamei mele. Nu mă crezi? Tatăl nostru e cu adevărat capabil și strălucit. În toți acești ani, nimeni nu a scăpat nimic în fața ta. Îți spun secretul — știi de ce nimeni de pe Muntele Celor Cinci Zei nu îndrăznește să o menționeze pe mama mea? Pentru că l-a părăsit pe tatăl nostru.

Ah Nian uită să mai plângă și se uită fix la Xiao Yao. O femeie din lumea asta îl părăsise pe Marele Împărat?

– Mama mea a divorțat de tatăl nostru și m-a dus pe Vârful Cao Yun, pe Muntele Xuan Yuan. Dacă s-ar fi oprit acolo, ar fi fost una, dar pentru țară și popor a plecat să conducă o armată în luptă. M-a lăsat la Mama Regală, pe Muntele de Jad. A mințit spunând că merg să mă joc și că va veni să mă ia. Dar… a plecat și nu s-a mai întors niciodată. A murit în luptă. Locul acela oribil, Muntele de Jad, nu e pentru oameni normali. Slujitoarele se poartă ca și cum ar fi surde și mute; dacă Mama Regală spunea zece cuvinte într-o lună, era considerată vorbăreață. Mă rugam zilnic ca mama să vină să mă ia. Am așteptat șaptezeci de ani… dar ea…

Xiao Yao râse sec.

Se aplecă și îi spuse lui Ah Nian cu sinceritate:

– Sincer, dacă Cerurile mi-ar permite să aleg o mamă, aș vrea-o pe a ta. E blândă, iubitoare, știe cine este și își vede viața în jurul tatălui nostru, urmându-l până la capătul lumii. Poate e o femeie slabă, care nu poate face nimic măreț, nu poate vorbi despre idealuri grandioase, dar poate fi lângă fiica ei în timp ce crește. Oricând ți-e dor de ea, e acolo. Chiar dacă întreaga lume te-ar abandona, ea tot lângă tine ar rămâne.

Ah Nian era amețită. Xiao Yao îi bătu din nou obrazul.

– Vrei să schimbăm mamele între noi?

Ah Nian țipă:

– Nu! Niciodată! Mama mea e a mea!

De parcă Xiao Yao ar fi vrut să i-o fure.

Xiao Yao se ridică de pe ea și o eliberă din perdeaua de voal.

– Vrei sau nu, eu fac parte din lumea ta. Așa că de acum înainte ai două drumuri din care să alegi.

Xiao Yao nu-i dădu drumul complet, doar îi lăsă capul liber. O împunse tare ca să o facă să stea în șezut.

– Primul drum e acesta: nu ne înțelegem, iar tu continui să mă rănești, chiar apelând la alții. Știi care e rezultatul?

Ah Nian tăcu, așa că Xiao Yao continuă:

– Îl vei supăra pe tatăl nostru și îl vei pierde pe Zhuan Xu.

Ah Nian o privi furioasă, iar Xiao Yao spuse mai departe:

– Pentru tatăl nostru, tu și cu mine suntem ca palma și dosul mâinii — amândouă suntem carnea lui. Oricare ar suferi mai mult, el va suferi la fel. Dacă el suferă, întreaga lume a mamei tale va suferi. Crezi că vei fi fericită dacă părinții tăi sunt nefericiți? Cât despre Zhuan Xu, refuzi să recunoști, dar știi adevărul. Îți spun direct: eu și Zhuan Xu suntem rude de sânge. În pericol ne sprijinim unul pe altul — suntem singurul sprijin pe care îl avem în lume. Dacă mă rănești cu adevărat, Zhuan Xu nu te va ierta niciodată.

Apoi adăugă:

– Al doilea drum e diferit: coexistăm pașnic. Nu te uita urât, am spus pașnic, nu iubitor. Pașnic înseamnă că nu ne deranjăm. Palatul e mare, ne putem evita ușor. Tatăl va fi liniștit, Zhuan Xu va continua să aibă grijă de tine, iar mama ta va trăi în pace.

Ah Nian râse rece.

– Doar două drumuri?

Xiao Yao râse.

– Există și un al treilea: ne iubim și ne înțelegem. Atunci nu ai doar un tată și un frate care te iubesc, ci și o soră mai mare care te răsfață.

– Ha! Visezi!

Xiao Yao ridică din umeri.

– Știu că e un vis, de aceea nici nu l-am luat în serios.

Ah Nian își coborî capul și rămase pe gânduri, iar Xiao Yao nu o mai forță.

Înăuntru era liniște, așa că zgomotele de afară deveniră brusc clare. Slujitoarele plângeau și implorau:

– Prințeselor, vă rugăm, nu vă mai luptați! Vă implorăm… De ce nu a trimis încă Majestatea Sa pe cineva?

După câteva momente, Xiao Yao văzu că Ah Nian se calmase și îi eliberă partea superioară a trupului. Imediat, Ah Nian o pălmui pe Xiao Yao. Xiao Yao o împinse din nou la pământ și ridică pumnul.

– Vrei să continuăm? Atunci hai!

Ah Nian strigă:

– M-ai lovit în stomac și m-ai lovit în față. Eu te-am pălmuit. Suntem chit. De acum înainte, nu mai avem nicio legătură una cu alta!

– Bine, spuse Xiao Yao.

Se ridică și se îndreptă spre ușă.

– Ce ai făcut cu Xiang Liu știm doar noi două. Nu-i voi spune lui Zhuan Xu, așa că să nu mai pomenești nici tu vreodată de asta.