Enigma lui Omega – Capitolul 16

Enigma lui Omega – Capitolul 16

A doua zi, Shen Tai se duse acasă să ia prânzul cu bunica lui și o duse după-amiaza să vadă casa nou cumpărată.

El plătise un pachet de decorare simplu unei firme, care era de așteptat să fie finalizat în jumătate de lună. Muncitorii lucrau când ei doi ajunseră acolo. Își luă bunica și se plimbă de mai multe ori prin apartamentul cu trei dormitoare. Cei doi  discutară despre ce să pună aici și cum să decoreze acolo când ea va fi  externată din spital după operație. Se va putea  întoarce într-o casă primitoare.

Bunica era foarte fericită, obrajii i se înroșiseră. Nimic nu îi putea impulsiona pe oameni mai mult decât planificarea viitorului. Shen Tai spera că bunica lui va avea curajul să facă față acelei operații pentru că îi aștepta o viață mai bună.

………………………………………………………………

După  vizitarea expoziției , Zhou Lan  văzuse înstrăinarea deliberată a lui Shen Tai și nu  îndrăznise să fie prea atent. Inițial, era normal ca juniorii și junioarele să  aducă de mâncare seniorilor și nu doar unei singure persoane.

Shen Tan sperase într-o oportunitate de a-i clarifica respingerea, lui Zhou Lan.  Dar acesta doar se apropiase de el în tăcere și  încercase să fie drăguț  și în laborator. Când  ridica privirea sau privea în jos, lui Zhou Lan îi era greu să-și ascundă sentimentele.

Cheng Xi Mei încercase de mai multe ori să-l convingă  să se înțeleagă cu Zhou Lan. Shen Tai fusese obligat să pretindă că este furios pentru a-l opri pe Cheng Xi Mei să mai încerce să-i aducă împreună.

Atenția lui Shen Tai nu putea fi concentrată asupra acestui lucru în acel moment. Avea prea multe lucruri de făcut, cum ar fi decorarea, proiectul și să învețe o infirmieră cum să aibă grijă de bunica lui după operație. O infirmieră era un mare ajutor, dar trebuia ca aceasta să înțeleagă mai întâi ce va putea și ce nu va putea mânca bunica lui.

Pe măsură ce se apropia operația bunicii, el devenea și mai nervos. În această perioadă de anxietate infinită, primi un alt telefon pe care și-l dorea cel mai puțin.

Era o zi obișnuită, în drum spre casă, de la plecarea de la serviciu. Un număr necunoscut sună pe telefonul său mobil.

Shen Tai se opri imediat și inima îi tremură ușor, dar vocea de la capătul celălalt îl făcu să se simtă familiar.

– A-Tai. Sunt eu… tata.

 Vocea de la telefon era foarte blândă și plăcută. O astfel de voce i-ar face pe oameni să aibă reverii frumoase despre cealaltă persoană.

În schimb pe Shen Tai  vocea aceea îl făcu să se simtă ca și cum ar fi căzut într-o peșteră de gheață. Fiori reci începură să-i curgă pe șira spinării.

Shen Tai  închise telefonul, dar cealaltă parte sună rapid din nou. Vru să blocheze numărul, dar se gândi că prețul schimbării numărului său pentru a-l hărțui era prea mic. Evitarea nu era o opțiune, deci răspunse din nou la telefon.

– A-Tai, lasă-mă să-ți spun câteva cuvinte. Nu-i face asta tatălui tău.

Shen Tai  spuse rece:

 – Ce vrei să-mi spui?

 – Mi-e foarte dor de bunica ta. Am auzit că se va opera. Și mi-e dor și de tine. Chiar…

– Nu te mai întoarce.

 Vocea lui Shen Tai era goală și fără tonalitate.

 – Trăim o viață bună acum. Dacă mai ai conștiință, nu te întoarce să distrugi pacea noastră câștigată cu greu.

– A-Tai...se milogi vocea de la celălalt capăt.

– Îmi pare rău, am făcut atâtea greșeli și mi-e rușine să te văd, dar mi-e foarte dor de tine.

– Nu reveni.

 Shen Tai rămase neclintit și spuse ferm:

– Dacă mai ai sentimente pentru noi, atunci nu reveni.

Shen Tai închise din nou telefonul. Stătu la intrarea în metrou, unde veneau și plecau oamenii, în mijlocul haosului și al zgomotului lumii, și simți o neputință de nedescris.

Deși o persoană nu își poate alege părinții, acum că era adult, putea alege să stea departe de ei.

Dar avu o vagă presimțire în inimă. Motivul pentru care oamenii egoiști sunt egoiști este pentru că își iau în considerare doar propriile sentimente. Se temea că mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu acel tată care era deja mort în inima lui.

Ori de câte ori se simțea ezitant și pierdut, Shen Tai se gândea imediat la Huo Moyu. Știa că dependența lui de Huo Moyu era foarte periculoasă, pentru că acesta nu era Enigma lui. Însă plăcerea și dependența erau naturi complementare.  Mergea împotriva instinctelor sale în cea mai mare măsură și se îndrepta cu siguranță către un dezastru.

Shen Tai își deblocă telefonul și făcu clic pe WeChat-ul lui Huo Moyu. Își apăsă degetele tremurânde pe caseta de dialog și se uită la tastatura moale, dar nu știu ce să spună. De fapt, voia doar un răspuns, orice… din partea lui Huo Moyu.

Dar ce să spună pentru ca acesta să-i răspundă.

Chiar dacă nu făcuseră nimic în noaptea aceea, se îmbrățișaseră și avuseseră un somn dulce. Se treziseră dimineața ținându-se unul în brațele celuilalt. Părea că se apropiau acasă, dar când se îmbrăcau cu haine și ieșeau din cameră, păreau să se  schimbe.

Shen Tai ezită și îi transmise lui Huo Moyu un raport academic postat în grupul de lucru și spuse:

 Acest raport are, de asemenea, explicații relevante pentru întrebările pe care mi le-ai adresat în acea zi și oferă câteva comparații de date privind capacitatea de producție națională și internațională.

După un timp, Huo Moyu îi răspunse cu cuvântul „bine”.

Shen Tai se uită lung la acel cuvânt, apoi își făcu curajul să întrebe din nou:

 Ai plecat de la serviciu?

Cealaltă parte răspunse repede: Sunt în drum spre casă.

Shen Tai nu-și putu descrie starea de spirit în acel moment. Era ca bucuria bruscă a ploii care cădea pe un pământ îndelung ros de secetă. Această conversație fusese obișnuită și scurtă, dar plină de aroma vieții. Cei doi păreau să se cunoască de mult timp și să se preocupe unul de celălalt în detaliile zilnice. Pentru el, acest lucru era mult mai emoționant decât contactul piele pe piele.

Shen Tai răspunse: Și eu.

Nu se aștepta ca Huo Moyu să se întoarcă după el, deci acceleră pasul spre casă.

În același timp,  Huo  Moyu stătea în mașină și se uita la telefonul său mobil. Pagina pe care se uita era pagina de dialog WeChat cu Shen Tai. Avatarul acestuia este o pictură cu cerneală a unui munte. Huo Moyu ghici că acesta trebuie să fi fost pictat de bunicul său. Muntele era bine pictat, dar era greu de imaginat că acesta putea fi avatarul WeChat al unui tânăr Omega.

Huo Moyu se gândi la Shen Tai din avatarul său și simți brusc o bucurie  și avu, de asemenea, o dorință subtilă de a explora. Răsfoi, dar nu exista niciun conținut personal. Singura fotografie existentă fusese făcută la un summit academic cu profesorul lui Shen Tai și era inestetică.

Pentru  Huo  Moyu, Shen Tai era un tip de Omega pe care nu-l mai întâlnise până acum. Prezența, apariția, numele,  personalitatea…era cel mai diferit Omega pe care-l văzuse vreodată. Mulți Omega pot străluci, dar foarte puțini ajung să fie angajați în cercetarea științifică în știință și inginerie. Cei ca Shen Tai, arătoși și care nu profită, sunt și mai rari.

Ce extraterestru…gândi Huo Moyu.

 Dar când era în pat și în brațele lui, era fermecător și fierbinte, și doar el îl văzuse așa.

Colțurile gurii lui  Huo  Moyu se ridicară ușor.

-Tinere stăpân, Heng Shu întreabă dacă vreți să mâncați ceva la cină.

Vocea lui Lao Wu întrerupse gândurile lui  Huo  Moyu. De obicei socializa mult și de fiecare dată când voia să meargă acasă la cină, șoferul îl anunța în prealabil pe Heng Shu.

– Orice ar fi.

  Huo  Moyu se uită pe fereastră.

 – Este atât de blocată ruta.

— Da, ar putea fi un accident de mașină în față.

Ochii lui Huo Moyu căzură fără să vrea pe panoul cu LED-uri de pe stradă, care făcea reclamă la o expoziție de astronomie  și de geologie. Huo Moyu își aminti că Shen Tai fusese la această expoziție. Scena trecea la o gazdă care intervievează vizitatorii expoziției. Cei doi ocupau o treime din cadru, iar în depărtare părea să fie o figură familiară.

Huo Moyu coborî încet geamul și privi cu atenție. Chiar dacă era doar din spate și din lateral, era totuși sigur că persoana care urmărea expoziția în depărtare era Shen Tai.  Lângă el stătea un tânăr înalt și drept. Părea că era probabil un Alfa.           Bărbatul îi întinse lui Shen Tai o sticlă de apă și se aplecă pentru câteva cuvinte in mod foarte intim.

— Oprește mașina, spuse cu răceală Huo Moyu.

– Ce?

Mașina se mișca încet odată cu traficul.

Lao Wu călcă grăbit pe frână și un claxon nemulțumit  sună imediat din spate. Se uită înapoi la Huo Moyu și constată că acesta se uita cu atenție la un panou publicitar, așa că trebui să aibă răbdare.

………………………………………………………………………………

A doua zi dimineață devreme, la scurt timp după ce Shen Tai sosi la laborator, fu informat că un grup de oameni de afaceri va veni după-amiază.

Diverși parteneri fuseseră trimiși să inspecteze, deși era ceva obișnuit, ei erau deja destul de ocupați. Nu țineau să primească un val după altul. Oamenii întrebau mereu aceleași lucruri și cercetătorii răspundeau la aceleași întrebări. Shen Tai era foarte nemulțumit. Dar apoi, directorul de resurse umane îi spuse că va veni și CEO-ul.

Shen Tai deveni imediat energic și fu foarte fericit știind că o să-i arate lui Huo Moyu cum era la serviciu. Aceasta era probabil o mentalitate compensatorie, dorind să-l atragă pe Enigma pentru el în propriul domeniu, să-și arate capacitatea  și încrederea în sine. Voia să găsească un mic echilibru în demnitate.

Ieri, el sosise primul acasă și se întorsese în camera lui pentru a scrie o lucrare. După cină conversația fusese simplă și naturală. Vorbise câteva cuvinte, dar se întorsese  în cameră,    așa că să coboare să vorbească din nou ar fi părut deliberat.

Dar Huo Moyu va veni în curând în laboratorul său unde el se  simțea  mai confortabil și mai încrezător. Își impusese în mod repetat să fie sobru și rațional. Însă el își dorea instinctiv       să-i arate punctele lui puternice și realizările pe care le obținuse prin eforturi neîncetate. Își dorea acest lucru mai degrabă decât să fie doar un partener de pat.

………………………………………………………………………

Shen Tai își încheie cămașa, își legă o cravată și-și puse  un halat alb nou. Își spălă fața cu apă rece,  își  aranjă bretonul cât mai spre spate. Persoana din oglindă arăta corectă și capabilă și era destul de mulțumită.

Așteptă până când era aproape timpul să plece de la muncă.    Și iată că Huo Moyu sosi la laborator cu câțiva directori seniori.

– Bună ziua, Huo Xiansheng, bună ziua tuturor liderilor. Shen Tai spusese acestea pe un ton respectuos.

Un director executiv arătă spre Shen Tai și spuse zâmbind: – -Tu trebuie să fii Gong Shen care a ținut discursul în acea zi. Sunt foarte impresionat de tine. Discursul tău a fost foarte bun.

– Mulțumesc.

– Ești un Omega și acest lucru este cel mai interesant. Chiar nu mă așteptam să existe Omega care fac acest tip de cercetare. Ești uimitor.

– Îmi amintesc că Huo Xiansheng te-a apărat în mod special în acea zi.

Un alt director mai în vârstă  spuse:

 –  Pentru un cercetător științific atât de tânăr și de promițător, nu este de mirare că îți prețuiește talentul.

Shen Tai zâmbi implicit și aruncă o privire spre    Huo Moyu în secret.

   Huo Moyu avu un zâmbet slab pe față și dădu din cap în semn de acord, dar când se uită la Shen Tai, zâmbetul i se șterse.

Cheng Xi Mei spuse:

 – Doamnelor și domnilor, vă rugăm să intrați. Să mergem în sala de conferințe să aruncăm o privire la cele mai recente informații despre proiect.

Grupul de oameni se așeză în sala de conferințe. Shen Tai  deschise filmul pregătit de informare și făcu o demonstrație în timp ce explica.

    Huo Moyu își încrucișă brațele pe piept și se lăsă pe spate în scaun. Părea că se uită pe peretele de proiecție, dar de fapt centrul viziunii lui era Shen Tai. Haina de laborator albă pură de pe Shen Tai îi făcea fața și mai albă și mai frumoasă. Halatul larg și fără formă prezenta un sentiment misterios de înfășurare. Acesta îl făcea pe Huo Moyu să dorească să elimine toate golurile dintre haine și să măsoare cu palmele cât de lat îi era spatele și cât de subțire îi era talia.

   Huo Moyu nu se putu abține să nu-și imagineze Shen Tai gol într-un halat de laborator.

În acest moment, doi stagiari veniră să aducă ceai și apă.

Zhou Lan fu primul care se apropie de Huo Moyu. Pentru a nu deranja gândurile liderului, el se cocoșă, încercând să-şi reducă prezenţa cât mai mult posibil şi  aşeză  în linişte ceaiul proaspăt preparat în faţa lui Huo Moyu.

Fantezia lui Huo Moyu se opri brusc în momentul în care se apropie Zhou Lan. Simțul său sensibil al mirosului prinse o urmă a familiarului feromon Alfa, care era parfumul care stătuse cândva pe corpul lui Shen Tai.    Huo Moyu se întoarse și văzu un tânăr Alfa înalt și foarte frumos. Cu silueta, coafura și feromonii, putea fi sigur că acesta era persoana care urmărea îndeaproape pe Omega lui. El îi lăsase sigur feromonii pe corp.

Întoarcerea bruscă a lui Huo Moyu îl făcu să  tresară pe Zhou Lan. Când privirile lor se întâlniră, el citi un fior de gheață care îi făcu inima să tremure.  În ochii lui Enigma el văzuse o vagă ostilitate.

Zhou Lan se scuză rapid cu o voce joasă, deși nu știa cu ce  greșise.

   Huo Moyu se întoarse fără să scoată un cuvânt. El decisese brusc să vină să inspecteze, doar pentru a vedea dacă acei „colegi” cu care Shen Tai spusese că urmărea expoziția erau cu adevărat colegi. În acel moment, nu știa dacă trebuia să fie recunoscător că Shen Tai nu l-a mințit sau dacă să fie supărat că Shen Tai petrecuse atât de mult timp singur cu un Alfa? Nu putea uita că soția lui fusese infectată cu feromonii celeilalte părți.

Zhou Lan puse jos ceștile de ceai în fața directorilor, una după alta, dar când ocoli masa rotundă și se duse la Shen Tai,  scoase dintr-o dată o ceașcă termos neagră din buzunarul mare al halatului de laborator. Zhou Lan o puse jos și îi zâmbi lui Shen Tai, care  dădu din cap.

   Huo Moyu își îngustă ochii. Acum era sigur că acest Alfa avea gânduri de iubire despre Shen Tai și îi elibera în mod deliberat feromoni.  Shen Tai… de ce acesta nu evitase suspiciunea?

Îndrăznești să te întorci la mine acasă cu parfumul unui alt Alfa?!

……………………………………………………………………………………………..

   Huo Moyu își ridică telefonul cu o față îmbufnată și îi ceru asistentului său să-i trimită informațiile personalului  institutului.

După ce  demonstră fișa cu informații despre proiect, Shen Tai întrebă pe toată lumea dacă avea întrebări ca de obicei, apoi veni timpul să-i ducă la laborator pentru o vizită. Acest proces fusese făcut de multe ori recent.

   Huo Moyu bătu cu degetul pe masă și toată lumea îl privi. El  spuse calm:

 – Gong Shen, când a fost filmat acest pachet de expansiune?

— Acum vreo jumătate de an.

– Acum șase luni…o mare parte din conținutul pe care l-ați arătat clienților și managementului nu a fost actualizat.

Shen Tai rămase o clipă uluit.

– Aceasta este doar o introducere. Voi da mai multe detalii când veți vizita laboratorul…

– Îți mai amintești discursul tău?

    Huo Moyu îl întrerupse fără ceremonie, cu o expresie severă

– Ai fost interpelat cu mai multe întrebări ale lui  Huo    Cheng Chen și aproape că nu ai mai putut să cobori de pe scenă. Deși discursul a fost în principal doar o formalitate, acolo  a fost atât de multă prezență în audiență. Pentru mulți acționari și investitori, bugetul din acest an nu va fi afectat.    Te-ai ocupat de problemele pe care le-a găsit Cheng Chen?

Toate privirile se îndreptară asupra lui Shen Tai, iar acesta  simți că este pus din nou pe o platformă înaltă. Persoana aceasta care îl îmbrățișase și se culcase cu el, care îi spusese noapte bună în urmă cu câteva zile, îi șfichiuia obrazul și îl durea al naibii de rău.

Atmosfera din sala de conferințe deveni tensionată. Oricine avea un ochi perseverent putea vedea comportamentul lui    Huo Moyu care devenea agresiv.

Shen Tai strânse cu putere indicatorul laser. Părea reținut și coercitiv. Ochii lui Huo Moyu lipsiți de emoții erau ochii bărbatului complet înarmat, superiorul și deveniseră atât de ciudați.

Cum putea cineva să fie tandru și afectuos la un moment dat , rece și distant în momentul următor?

 Shen Tai se gândi că Moyu făcea asta pentru a se distanța de el însuși și pentru a face praf scandalul provocat de filmul de supraveghere. De aceea aplica un tratament dur și fără milă.

Acest lucru putea, de asemenea, explica motivul călătoriei inopinate a lui Huo Moyu astăzi. Era amuzant că el, Shen Tai era plin de așteptări și voia să se arate în fața iubitului său.

Dar în final fusese doar jenant.

Încrederea în sine a lui Shen Tai se ofili instantaneu. El  îndură tristețea și se forță să zâmbească.

–  Huo Xiansheng, aveți dreptate. Voi face imediat rectificările.

În timpul  vizitei, Shen Tai făcu o videoconferință cu profesorul și îi ceru lui Cheng Xi Mei să explice în numele său. Se întoarse singur în laborator pentru a-și rezolva emoțiile.