Jaeyoung – flashback
Prima dată când l-a întâlnit pe acest nebun ciudat a fost la o petrecere de bun venit pentru boboci în primul semestru al anului trei.
Facultatea de Design și Facultatea de Informatică au ales împreună aceeași locație pentru MT-urile lor*. Noii studenți de la ambele facultăți stăteau la același restaurant cu grătar, fiind despărțiți doar de câteva mese. Deși toți aveau aceeași vârstă, se simțeau ca și cum ar fi din specii diferite.
Studenții de la facultatea de design au făcut un efort cu ținutele lor astfel încât să arate unic. Cu toate acestea, cei de la informatică păreau a fi o mare monocromatică, ca și cum ar exista o regulă că ar fi prinși dacă ar ieși in evidenta. Doar comparând numărul de capete cu parul vopsit, era evident ca studenții celor doua facultăți aveau opinii diferite în ceea ce privește exprimarea individualității lor.
Jaeyoung l-a văzut în timp ce se îndrepta către niște boboci care se îmbătau.
-Nu vreau.
Jaeyoung avea privirea ascuțită, dar era imposibil să-si amintească în detaliu aspectul unei persoane pe care o văzuse cu patru ani în urmă. În plus, aspectul lui nu ieșea atât de tare în evidență. Singura impresie lăsată asupra lui până acum, a fost că era o persoana destul de obișnuită și avea un temperament bun. Singurul lucru neobișnuit la el era gâtul lui excepțional de subțire, și cumva privirea lui era în mod neobișnuit atrasă de acel loc.
-Nu poți bea? Ești religios?
-Nu contează dacă pot să beau sau nu, dar acum nu am chef să beau.
Reprezentanții studenților de la ambele facultăți* și bobocii înlocuiau băutura din bolurile in care fusese makgeolli (vin de orez) cu shot-uri. În acel moment, cei de la facultatea de design au observat apariția nebunului din facultatea cealaltă. Reprezentanții s-au oprit din ceea ce făceau și au urmărit ce se petrecea la masa alăturată.
-Ți se pare că sunbae-ul tău este ridicol? Îndrăznești să îți sfidezi sunbae-ul?*
-Nu pentru că mi-a dat sunbae să beau alcool, ci pentru că nu vreau să beau alcool în acest moment.
Jaeyoung își amintește când tipul a dat din cap în semn de dezaprobare și cât de serios a fost când a spus ceva atât de puțin probabil să auzi. Deoarece 90% dintre studenții din facultatea de informatică erau băieți, exista o cultură de relaxare bând împreună.
În loc să insiste să nu bea pentru că era religios sau alergic, ticălosul pur și simplu a băgat departamentul de informatică in necazuri fără niciun motiv. Ar fi fost mai bine dacă pur și simplu s-ar fi terminat așa, dar lucrurile au explodat în timp ce facultatea de design care era oarecum în stare de ebrietate a țipat după mai multe băuturi. Oamenii normali ar fi renunțat in acel moment, dar nebunul și-a scos telefonul.
-Ce faci? Unde suni?
– La poliție.
Totul devenise o nebunie totală. Pe de o parte, unii au întins mâna să-i înhațe telefonul mobil, în timp ce nebunul alerga prin restaurant pentru a-i evita, în timp ce pe de altă parte, cei din facultatea de informatică strigau cu voce tare după cineva să aducă o bâtă de baseball. Era pur și simplu o priveliște uluitoare.
Jaeyoung, care privea nebunia de lângă el, a intervenit când situația a devenit gravă.
Luptând corp la corp, telefonul mobil a fost înșfăcat și după ce bateria a fost aruncată, Jaeyoung l-a blocat pe reprezentantul facultății de Informatică care ținea în mână o tigaie, fapt ce i-a permis nebunului să scape. În timp ce se întâmpla asta, Jaeyoung a fost lovit? Nu-și putea aminti clar.
MT devenise o mizerie, dar studenții au băut după pofta inimii în pofida haosului. Nebunul, care a devenit inamicul nr. 1 al tuturor, a fost înjurat si vorbit de rău toată noaptea. Facultatea de informatică chiar a declarat în cele din urmă că îl vor ucide pe nenorocit…
Însă ceea ce doreau ei să facă s-a dovedit a fi mai dificil decât credeau. De fapt, ar fi fost foarte dificil să chinuie pe cineva care nu participa la niciun club, nu participa la activitățile consiliului studențesc și doar se ducea la ore. Studenții din cadrul facultății de informatică păreau să fi încercat toate metodele la care s-au putut gândi, dar Jaeyoung a auzit că nebunul nu fusese deloc afectat.
În mod normal, nebunul mânca de unul singur la cantină și de fiecare dată când cineva îl înjura, acesta ignora complet persoana sau persoanele respective. Când situația se înrăutățea și agresiunea era peste limita măsurii, ca de exemplu când i se bloca accesul spre sala unde se țineau orele, acesta apela la 112* de pe telefon si toata lumea îl lăsa în pace.
Ceea ce era și mai surprinzător, era faptul că nebunul era un student foarte sincer și excelent. S-a vorbit mult printre studenții facultății de Informatică că tipul vorbește in limbaje de programare precum în limba sa maternă, pentru că este un robot. În ciuda încurcăturilor pe care le-a creat, depășirea primului loc în departamentul său și devenind numărul unu în clasament, ar fi rămas o parte întunecată a istoriei facultății de informatică.
Până în acest moment, nebunul fusese doar o sursă distantă de bârfă pentru Jaeyoung.
Într-o zi, Jaeyoung a dat peste nebun în fața magazinului cu gustări. Acesta se uită la Jaeyoung cu o privire ușor sfidătoare și emana un aer de indiferență.
-Senior, dă-mi înapoi cei 850 de won pe care i-ai împrumutat acum trei zile.
A spus asta din senin. Poate pentru că el era proprietarul gâtului la care se holbase mereu în ultima vreme, Jaeyoung se simțea jenat, așa ca a scos o bancnotă de 1.000 de won. După ce a primit banii, nebunul și-a lăsat privirea în jos și a verificat de parcă ar fi fost bani falși. Genele lui erau groase. Nu putea vedea bine din cauza vizierei pălăriei, așa că Jaeyoung a simțit că vrea să-i scoată șapca de pe cap.
-Trebuie să-ți dau rest, dar nu am 50 de won la mine.
-Nu trebuie să-mi dai rest.
A pus 150 de won în palma lui Jaeyoung. În acel moment, s-a format un fel de triunghi (scara magarului) când nebunul a dat peste un student masiv. Când studentul l-a salutat, nebunul a făcut o față ciudată în timp ce se învârtea în jurul studentului și al lui Jaeyoung.
-Stai, am împrumutat bani de la tine? Sau a fost altcineva? spuse studentul înalt nebunului.
-Este vorba despre mine. Și sunt 850 de won.
-E în regulă. Ia 1.000 de won.
Nebunul a primit banii de la student și i-a dat lui Jaeyoung.
-Te-am confundat cu altcineva. Dă-mi din nou cei 150 de won, te rog.
Jaeyoung a returnat moneda după ce a primit nota, simțindu-se ca un idiot. Nebunul i-a dat băiatului înalt moneda și a dispărut brusc. Abia după ce a stat acolo ceva timp si s-a gândit la ceea ce s-a întâmplat, Jaeyoung a putut înțelege situația. Studentul înalt de sex masculin nu avea o singură trăsătură care să semene cu Jaeyoung, dar aceștia aveau un singur lucru în comun, părul strălucitor decolorat.
Incidentul absurd îl uitase de mult, pentru că se înrolase în armată după al doilea semestru din al treilea an. Jaeyoung, care s-a întors la școală după ce a fost eliberat din armată, era foarte ocupat cu lecțiile, munca, sportul și activitățile în departamentul de teatru. Așadar, nu au existat ocazii să se gândească la nebun.
În al doilea semestru al celui de-al patrulea an și ultimul semestru al programului său încărcat, Jaeyoung nu a putut refuza cererea serioasă a juniorului său de a fi prezentator la festivalul școlii. A organizat mai multe evenimente și a folosit această pauză pentru a se plimba prin campus cu o cameră de televiziune și a intervievat studenții.
Jaeyoung l-a întâlnit pe nebun din nou în fața colegiului de inginerie.
Pielea îi era mai puțin albă și mai moale decât în anul cand a fost boboc (bronzul îl făcea să arate de parcă ar fi plecat la armată), dar ochii lui indiferenți au rămas la fel. Jaeyoung se repezi impulsiv înainte.
-Cum vă bucurati de festival, domnule coleg?
Era bucuros să il revadă pe nebunul pe care nu îl mai văzuse de mult. Era foarte încrezător că nebunul îl va recunoaște dar acesta a răspuns fără nici măcar să se uite la fața lui Jaeyoung.
-Nu cumpăr.
Jaeyoung s-a enervat în acest moment, dar el însuși nu știa exact de ce. Nu a cedat, a continuat să meargă și l-a urmat pe nebun cu încă un pas.
-Camera te filmează. Cum te bucuri de festival?
-Acest tip de eveniment cultural trebuie eliminat. Nu mă obliga să mă bucur de festival, pentru că nu mă interesează și nu mă bucur deloc de el.
În timp ce Jaeyoung s-a oprit din mers, a avut un sentiment ciudat în timp ce nebunul a mers mai departe. Pe dinafară, chicotea cu un junior din facultatea de televiziune, pentru că erau tot felul de nenorociți ciudați pe lume, dar Jaeyoung fumega de furie pe dinăuntru.
Jaeyoung, care era pe cale să absolve, a câștigat marele premiu la Concursul Internațional de Branding și a mers la o ceremonie de premiere în Singapore. Pe baza mai multor premii și a unui portofoliu mare de lucrări, a fost acceptat la o facultate de design prestigioasă din SUA. În a doua jumătate a semestrului, abia a mers la cursuri, folosindu-se de statutul de viitor absolvent și a mers să joace sau să se pregătească pentru piesa de absolvire. Nu avea niciun plan sau ceva de făcut până când și-a primit notele finale.
Educația personalității pentru studenții Universității Coreea (disciplină obligatorie) – Picat
Decizie – Fără absolvire
Chiar nu știa că cursul de arte liberale cu două credite îl va încurca. Erau peste o sută de elevi îndesați în clasă și, indiferent dacă ascultau sau nu, ceea ce li se preda era o prelegere morală. Acesta a fost un tip de curs de genul să le permită să lucreze prezentări pe ultima suta de metri. Era o materie de gunoi la care nu ținea nimeni, pentru că era obligatorie, dar nota de trecere era garantată atâta timp cât frecventau cursul.
Jaeyoung nu a participat la curs nici măcar o dată. Ura subiectele care vorbeau de lucruri precum personalitatea. Nu-și putea permite să acorde atenție altor chestiuni, din cauza expoziției de concurs și a activităților de teatru. Mai presus de toate, credea în promisiunea juniorului său că va fi responsabil de prezență și proiecte de grup în locul lui. Mai târziu, însă, acest junior era într-o situație similară.
-Hyung*, îmi pare atât de rău. Nu am nimic de spus… De fapt, și eu am picat. Chiar dacă am participat la toate orele, am primit 0 puncte pentru temă, așa că am primit un F. Acel lider de grup nenorocit cu sânge rece… Sunt deja atât de trist că bunica mea a murit…
Jaeyoung a cumpărat în grabă un set de ceai verde din Insula Jeju și a mers să-l găsească pe profesor să se scuze pentru greșeala sa, să-i spună la ce universitate prestigioasă a fost acceptat si cum se va lauda cu statutul Universității Hanguk și Coreea în lume, dar pana la urma nu a reușit să-și schimbe nota.
Profesorul a răspuns pe un ton epuizat:
-Situația este nefericită, dar este dificil de schimbat. Am fost la șeful departamentului administrativ de arte și chiar ne-am certat, dar nu se poate face nimic. De ce nu ai venit și m-ai informat la început că îți este greu să vii la ore pentru că absolvi? În aceste zile, problema prezenței este data și la știri, așa că este greu să trecem cu vederea pur și simplu. Dacă nimeni altcineva nu știa… Studentul era foarte încăpățânat.
Cu alte cuvinte, părea că avea nevoie să-l convingă doar pe liderul grupului. Jaeyoung a fost înfuriat și și-a contactat liderul grupului după ce a primit numărul de telefon, dar nenorocitul i-a ignorat mesajele și nici măcar nu i-a răspuns la apelurile telefonice. Părea să fi blocat numărul lui Jaeyoung.
Fiind în vacanță, a trebuit să meargă să-l găsească singur, dar nu a fost ușor să-i găsească adresa. Era un student care se întorcea după o absență destul de mare și nu avea deloc activitate la catedră, așa că nici Facultatea de Informatică nu știa adresa lui. Nu era nimeni numit Chu Sangwoo pe listele vreunui club. Pe măsură ce lucrurile au evoluat, perioada de corectare s-a încheiat.
Jaeyoung a fost devastat, dar a renunțat la a mai încerca sa schimbe ceva, pentru că, în principiu, nu a reușit să absolve din cauza propriei lene. Totul era atât de amuzant si se obișnuise încât nu se mai supără când lumea se amuză pe seama situației lui în timp ce beau. După ce l-a înjurat pe liderul grupului cu prietenii săi, a reușit să se mai calmeze si să uite de toată treaba asta.
Jaeyoung avea atât de mult timp liber. Chiar dacă absolvirea a fost întârziată, nu a fost ca și cum ar fi fost târziu în rândul studenților de sex masculin care au terminat serviciul militar. În plus, portofoliul era atât de solid, încât era încrezător că va reuși să se angajeze sau să studieze în străinătate, chiar dacă a stat degeaba aproximativ jumătate de an.
-Hei, bine că am dat de tine. Se zvonește că nu poți absolvi. Atunci, de ce nu lucrezi la un proiect de joc pentru telefon?
-Ce joc? Este vorba de un proiect studențesc?
-Da, se știe că cel care îl face este un geniu în departamentul de informatică, așa că este foarte bun. Probabil va fi distractiv. Dacă nu ai nimic de făcut, nu mai pierde timpul. De ce nu încerci asta în schimb?
-Dar tu doar dai proiectul mai departe.
Han Sooyoung avea aceeași vârstă cu Jaeyoung, dar făcuse o pauză lungă de la școală și absolvise anul acesta. Ea plănuia să urmeze masterul la Universitatea Hanguk, dar pana la urmă s-a alăturat unui mare conglomerat din străinătate, așa că se grăbea să-și rezolve treburile personale.
-Uită-te la mine. Nu ai timp să te gândești atât de mult. Este din cauză că cel care face jocul este puțin sensibil. Chiar dacă nu vrei sa accepți, mergi în schimb la întâlnire și explică că nu o mai pot face. Da?
-Pe gratis?
-Îți voi face cinste cu ceva de băut luna viitoare când se va termina totul.
Pana la urma Jaeyoung era cel care juca jocuri în sala clubului, pentru că nu avea nimic altceva de făcut. A acceptat cererea lui Sooyoung de parcă i-ar fi fost rușine să se opună.
________________________________________________________________________________
Note de subsol
MT = Training Membership (un fel de tabără pentru studenți). Acesta este un eveniment organizat de obicei de universități și alte grupuri și organizații. Oamenii se reunesc într-o locație îndepărtată timp de două zile și desfășoară activități de grup. De obicei, implică jocuri, băut și grătar.
Reprezentanții facultăților = Studenții mai în vârstă ai unei facultăți se alătură MT-ului pentru a recruta boboci pentru activitățile universitare si pentru a crea o legătură și un sentiment de comunitate
Sunbae este cuvântul coreean pentru „senior.” Este folosit pentru a se adresa cuiva din rang superior, sau grad, în acest caz. Forțarea subordonaților tăi să bea este foarte răspândită în Coreea. Mai recent, multe universități au implementat reguli și au organizat seminarii pentru a se asigura că acest lucru nu se întâmplă, deoarece mulți studenți s-au plâns că le provoacă anxietate și îi stresează.
112 este numărul de urgență al poliției din Coreea.
Hyung este cuvântul coreean pentru fratele mai mare (atunci când este chemat de un bărbat). Este folosit și între prieteni, deoarece indică o relație apropiată.
Într-un mod destul de absurd, nebunul era în sala de ședințe. Era același boboc care i-a vorbit urât seniorului său fără să se simte deloc rușinat, un student al cărui gât era alb ca zăpada și un prost care nu-și amintea fața cuiva nici după mai multe întâlniri. Se pare ca nu l-a putut recunoaște pe Jaeyoung din nou de data aceasta.
Întâlnirea pe care nu a așteptat-o deloc cu nerăbdare s-a dovedit a fi una interesantă…
Nebunul l-a privit mai întâi pe Jaeyoung suspicios, dar după ce i-a văzut portofoliul, și-a schimbat reacția inițială. Pe măsură ce Jaeyoung a auzit zvonuri despre abilitățile fenomenale de codare ale acestui tip, așteptările lui au crescut treptat. Deși era enervat că l-a împiedicat să absolve, ceva interesant s-a întâmplat.
-Atunci dă-mi numărul tău.
Era chiar o onoare ca nebunul să-i ceară numărul cuiva, dar apoi lucrurile au luat o întorsătura urâtă.
Când Jaeyoung a fost confruntat cu faptul că nebunul și liderul de grup pentru prezentarea care i-a stricat orice șansă de absolvire (Chu Sangwoo) sunt una și aceeași persoană, nenorocitul a părăsit sala de ședințe după ce a lăsat un bilet. Pe măsură ce a fost expusă durerea profundă de a nu putea absolvi din cauza a doar două credite, atitudinea tipului l-a făcut să fiarbă de furie. Pentru a scăpa de stres, a încercat să se întâlnească cu acesta să-l disciplineze, dar nebunul pur și simplu i-a ignorat din nou mesajele.
Jaeyoung era foarte, foarte, foarte supărat. Cu toate acestea, perioada de recorectare a notei trecuse de mult. Chiar dacă reușea sa îl bată pe nebun asta nu l-ar fi ajutat să absolve și oricum, nici măcar nu știa unde locuiește. Nu avea de ales decât să meargă mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Într-un weekend în care era liber, Jaeyoung l-a văzut din nou pe nebun când a mers să se joace jocuri pe computer cu prietenii săi.
În mod nepotrivit, nebunul lucra într-un internet cafe. I-au venit imediat în minte mai multe modalități de a-l abuza, totuși, nebunul nu era un adversar care ar putea fi tratat prin mijloace tipice. Jaeyoung a decis să fie precaut, deoarece știa de cazuri anterioare în care alții au eșuat.
Cu toate acestea, prezența acestui nebun în timp ce se juca, l-a făcut pe Jaeyoung atât de supărat, încât nu s-a putut concentra deloc. Impulsiv, Jaeyoung a comandat niste supă cu tăieței picant. Nu avea vreun motiv ascuns să-l ia la rost sau să-i ceară să refacă supa. Voia pur și simplu să vadă o expresie jenată, chiar dacă nebunul nu își cerea scuze ca o ființă umană normală.
Cu toate acestea, nebunul l-a tratat din nou urât și indiferent de parcă Jaeyoung nu ar fi meritat atenția acestuia. Jaeyoung a simpatizat cu sentimentele altora care au încercat să-l hărțuiască, care în cele din urmă au înjurat și s-au enervat.
-Continuă să trăiești ca un gunoi și asigură-te că nu mă suni, te rog.
Era prima dată când vedea un ticălos lipsit de aptitudini sociale într-o asemenea măsură. Jaeyoung a vrut cu disperare să-l bată, dar chiar dacă l-ar fi lovit, ar fi evident că nebunul va suna la 112 fără să dea nici măcar semne că simte vreo durere. Jaeyoung s-a abținut și în ziua aceea.
Îl observase de ani de zile pe nebun și, în ciuda a ceea ce spuneau alții despre el, avea o impresie vag favorabilă despre el.
Inițial, lui Jaeyoung tindea să-i placă tipii rebeli care nu intrau în categoria normală de persoane. Cu toate acestea, nebunia poate merge doar până într-un anumit punct. Deoarece experiența de a lua contact cu el s-a dovedit în cele din urmă a fi mai degrabă descurajatoare decât interesantă, a vrut să nu-l mai vadă pe ticălos în preajma sa.
Apoi, într-o zi, nebunul, care a cerut să stea departe unul de celălalt, a apărut brusc la restaurantul în care Jaeyoung lucra cu o fată drăguță. La cererea lui noona, Jaeyoung a ajutat lucrând la acest restaurant încă de la deschidere. Era destul de cunoscut în cartier că lucra acolo.
Tensiunea arterială a lui Jaeyoung a crescut din momentul în care a intrat la locul de muncă. Inima îi bătea cu putere când s-a apropiat de el, pentru că nebunul venise fără să-i fie frică să se lupte.
Cu toate acestea, nebunul tocmai a comandat o porție de paste fără să-l recunoască pe Jaeyoung. Nu a fost un act, acesta chiar nu se prefăcea. Chiar dacă ochii li s-au întâlnit, el l-a privit în același mod în care cineva se uită la altcineva când se întâlnesc pentru prima dată. Toată furia care se acumulase până în acel moment s-a dublat pe măsură ce emoțiile violente îl apăsau pe dinăuntru.
Ce naiba?
În timp ce mâncarea era servită, el s-a gândit la modul în care situația devenise atât de complicată. Răspunsul ar putea fi doar unul: indiferență extremă.
Era rezonabil că întâlnirile anterioare (petrecerea de întâmpinare a bobocilor, incidentul cu 850 de won, festivalul studenților, interviul cu designerul de jocuri la cafenea și la internet cafe) să fi fost atât de demult, încât au fost uitate. Totuși, într-o situație în care una dintre acțiunile tale a făcut pe cineva să nu poată absolvi, dacă tu, un nenorocit, ești o ființă umană, ar trebui să te gândești la sentimentele lor și măcar să te prefaci că ți-e rușine de ceea ce ai făcut. Acest sentiment de remușcare ar trebui să fie și mai mare dacă cealaltă persoană a afișat mai întâi o atitudine favorabilă față de tine. Capul acestui nenorocit de tip părea să fie plin doar de gânduri cum să iasă mai repede din orice încurcătură, deoarece nu făcuse nimic rău.
-Ah, Kim Yongjae… sunbae.
Mai mult decât atât, era evident că tipul nu îl privea ca pe o ființă umană. În schimb, a crezut că Jaeyoung era cineva care pur și simplu făcea mult zgomot fără niciun motiv. De aceea, deși hainele și accesoriile i se schimbaseră puțin, tot nu-l putea recunoaște deloc. Până în acest moment, Jaeyoung nu întâlnise niciodată pe cineva care să-l facă să se simtă atât de respins.
Furia pe care o simțea Jaeyoung a luat o întorsătură ciudată. Dacă ar fi vrut să calce în picioare aceast nebun student la Informatică care îi cerea să servească paste, Jaeyoung a vrut să-l facă să se simtă la fel de deranjat pe cât a fost făcut să se simtă el.
Jaeyoung a sperat că ochii indiferenți ai nebunului vor fi zdrobiți de toată ura intensă și violentă pe care o simțea față de el și că cele trei caractere (litere ) din nume, Jang Jaeyoung, aveau să fie imprimate în creierul lui android.
-Este totul în ordine? Există ceva ce nu este pe gustul vostru?
-Sunbae.
Dacă da, a fost prea ușor. De îndată ce a terminat munca în acea zi, a început să lucreze la un plan. Notițele pe care nebunul le lăsase în sala de ședințe erau organizate pentru orele pe care acesta le va avea semestrul următor. Jaeyoung și-a rearanjat orarul ținând cont de ele. După aceea, s-a apucat de treaba.
-Cunoști un student pe nume Chu Sangwoo? Este un student care poartă întotdeauna haine negre și o șapcă neagră.
S-a dus să-i întrebe pe paznicii de la porțile din față și din spate, pe muncitorii de restaurante, pe nutriționiști, pe proprietarii de magazine cu gustări, cu normă parțială administrativă, pe bibliotecari, pe muncitori în construcții și pe studenții care au urmat cursurile cu el semestrul trecut. Rezultatul a fost amuzant.
(Paznic)
-Studentul acela. El merge cu bicicleta la școală la aceeași oră în fiecare zi, așa că îl cunosc bine, desigur.
(proprietarul magazinului de gustări)
-Întotdeauna cumpără aceeași cafea în același timp și o bea. Nici măcar nu-și pune altceva în gură.
(Bibliotecar)
-Studentul acela a venit la 4:02 în fiecare zi în semestrul trecut, fără să lipsească nicio zi. Nu aveam nevoie de ceas.
(muncitor in constructii)
-Te referi la băiatul care se plimbă singur în fiecare zi? Se datorează faptului că el trece întotdeauna la exact 41 de minute după ora. Și are grijă să arunce o cutie de cafea în al doilea coș de gunoi după colț. Se pare că nu îi plac alte coșuri de gunoi.
(Student)
-El stătea mereu pe același loc. Cred că așa a fost tot semestrul.
Nenorocitul ăla era o munca mai serioasă decât credea.
Alții au arătat deja că nu poate fi nici măcar zgâriat prin metode normale. De aceea, Jaeyoung a trebuit să se pună în pielea lui pentru a găsi o metodă nebună de muncă. Jaeyoung a luat măsuri pentru a distruge viața de zi cu zi perfectă a lui Chu Sangwoo.
________________________________________________________________________________
Note de subsol
Noona este cuvântul coreean pentru sora mai mare (când este spus de un bărbat). Este folosit și între prieteni, deoarece indică o relație strânsă.
Sunbae este cuvântul coreean pentru „senior”. Este folosit pentru a se adresa cuiva de rang sau grad superior, ca în acest caz.
