Eutanasie – Capitolul 21

Gunn știa că mașina neagră care parca de obicei la intrarea în locuința sa era a locotenentului Kong. Își dăduse seama din ce observase și, când văzu fața șoferului, bănuiala i se confirmă că era într-adevăr Kong. Se hotărâse că, dacă mai vedea mașina din nou, va găsi un mod de a-l păcăli pe detectiv și-l va îndepărta de el pentru o vreme.

Prin urmare, de fiecare dată când Gunn venea acasă noaptea, trecea întâi prin partea laterală a drumului înainte de a opri acasă. Apoi se uita în jur dacă mașina locotenentului Kong era parcată pe aproape. De obicei, dacă mașina era acolo, Gunn trecea pe lângă ea ca și cum nu ar fi văzut nimic.

Dar nu și în seara asta.

După ce văzu mașina la ora 22, pretinse că dă un telefon ca să întrebe personalul cine era în tura de după amiază. Spusese că tocmai își dăduse seama că trebuia să-i explice asistentei din tura de după amiază despre dozajul continuu de morfină administrată intravenos pacientului cu cancer pulmonar în stadiu terminal.

Primi răspuns că Tum lucra în tura de după amiază, care era între orele 16 și miezul nopții.

Kong ar fi trebuit să-și dea seama că greșise arătându-i-se lui Gunn. Dar cea mai mare greșeală nu era că Gunn știa cine era și că-i văzuse chiar și fața, ci că se arătase ca să-l apere pe bărbatul care pretindea că este iubitul lui. Aceasta era o slăbiciune pe care Gunn o putea exploata ușor.

Gunn conduse către spital. A făcut ceea ce l-ar fi făcut pe Tum să-l cheme pe Kong imediat. La început, Gunn nu a crezut că metoda va funcționa dar, când l-a văzut pe locotenentul Kong conducând în viteză la miezul nopții, fu convins că nimeni nu-l urmărea acum.

Sunetul încuietorii care se deschidea se auzi în casa mare. Silueta înaltă, îmbrăcată în negru intră, se uită în jur la parterul casei care era cuprinsă de întuneric și liniște. Doar lumina difuză de afară se mai strecura înăuntru. Totuși era de ajuns pentru ca Gunn să caute printre lucrurile din locuința lui Somsak, care ar fi trebuit să doarmă adânc în dormitorul de la etaj.

Gunn se duse întâi direct către un birou aflat lângă o canapea din fața televizorului. Spera că Somsak își păstra aici mai toate lucrurile. Mâinile sale îmbrăcate în mănuși din piele neagră deschiseră fiecare sertar al biroului, aprinzând lanterna ca să vadă ce era acolo. Erau mai ales documente și articole de papetărie. Gunn continuă să se uite prin sertarul de jos și găsi o cutie din lemn. O scoase ușor și o deschise pentru a se uita înăuntru.

Erau acolo un portmoneu bărbătesc negru, din piele și un telefon.

Deodată se aprinse lumina la etaj.

Gunn stinse repede lanterna și se ascunse în spațiul de sub birou, ținând strâns la piept cutia din lemn. Auzi pași care coborau scările. Gunn își ținu respirația în întuneric. Inima îi bătea atât de tare încât îi bubuia în urechi.

Auzi deschizându-se ușa frigiderului, urmată de sunetul apei turnate în pahar și tusea lui Somsak. Apoi, pașii se întoarseră la etaj.

Pentru el, cele câteva secunde părură o eternitate. În cele din urmă, lumina de la etaj se stinse, urmată de sunetul ușii care se închidea la etajul doi. Gunn așteptă până fu convins că proprietarul nu se mai mișca. Apoi ieși de sub birou, aprinzând din nou lanterna ca să poată căuta prin lucrurile din cutie. Scoase repede portmoneul și se uită înăuntru.

Lui Gunn nu-i păsa de cele câteva sute de baht din portmoneu, dar  interesant era faptul că în interior se afla un act de identitate al lui Yongyuth Theera.

Nu era momentul potrivit să se mire, așa că încercă să deschidă telefonul care probabil aparținea lui Yongyuth, dar era descărcat.

Gunn nu avea la el încărcător pentru un telefon Android. Ar trebui să fure telefonul, să găsească un încărcător și să caute informațiile interesante  din telefonul decedatului. Totuși, nu putea face așa cum plănuise. Voia să afle dovezi fără să-l alerteze pentru că dacă Somsak afla că lipsește ceva, ar deschide camerele de supraveghere din fața casei și el ar avea mari probleme. Așa că Gunn întoarse telefonul ca să verifice dacă era tipul de aparat care conținea un card pentru memorie externă. Din nefericire telefoanele moderne din ziua de azi de obicei nu conțineau așa ceva.

Nu conta. Asta era suficient pentru a confirma faptul că directorul Somsak ar putea fi cel care l-a omorât pe Yongyuth. Mai mult decât atât, ar putea avea legătură cu moartea farmacistului Boze și ar putea fi creierul care a pus la cale înscenarea lui Gunn.

De ce a făcut asta?

Asta trebuia să afle Gunn.

Gunn își scoase telefonul pentru a face fotografii obiectelor din cutie, actului de identitate a lui Yongyuth și sertarului unde găsise acele lucruri. Apoi puse totul la loc și închise sertarul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Merse pe vârfuri până la ușa din spate unde era încuietoarea descuiată. Răsuci mânerul, închise încet ușa înainte să dispăru în noapte.

…………………………………………………………………………………………………

Wasan se trezi tresărind când mâna caldă îl cuprinse și-l îmbrățișă pe la spate. Își deschise ochii somnoros, încruntându-se când simți un miros vag de alcool din răsuflarea de pe gât.

– Mi-a fost atât de dor de tine, Wasan, spuse Gunn în timp ce Wasan împinse fața bărbatului care venise să-i deranjeze somnul.

– Du-te și fă un duș!

Wasan se întoarse să se uite la ceasul de pe etajera de deasupra patului, care arăta ora 2.15.

Gunn trebuie să fi băut până s-a închis barul.  Wasan credea că Gunn era un mare băutor.

– Cum te-ai întors?

– Am condus.

Wasan oftă.

– Ai avut noroc că nu te-a arestat poliția.

– Barul e aproape. Atmosfera era drăguță. Muzica era bună. Băutura bună. Dar tu nu erai acolo cu mine. O să te duc acolo data viitoare. Vreau să beau cu tine, ca în ziua aceea.

Mâna lui Gunn se strecură pe sub tricoul lui Wasan.

– Și pentru condus în stare de ebrietate, dacă mă arestează poliția, o să te las să mă arestezi tu. Haide, pune-mi cătușele.

Gunn devenea mult mai vorbăreț și mai incoerent ca atunci când Wasan îl văzuse beat.  Dădu deoparte mâna lui Gunn.

– Poartă-te conform vârstei! Du-te și fă un duș. Vreau să dorm.

Gunn se agită o clipă înainte de a se ridica în picioare. Wasan îl privi pe Gunn care își scotea hainele și apoi se întoarse la somn. Wasan se trezi iar când Gunn se întinse lângă el, mirosind plăcut a săpun. Gunn îl strânse pe Wasan la piept și se apropie mai mult de el.

– Wasan, spuse Gunn, indiferent ce se întâmplă după asta, vrei să rămâi lângă mine?

– Asta depinde dacă acțiunile tale sunt legale sau ilegale, spuse Wasan privind la cel care îi adresase întrebarea.

– De ce întrebi?

– Mi-e teamă că ai să mă înțelegi greșit, ca și ceilalți ofițeri de poliție.

Se aplecă și-l sărută pe frunte pe Wasan care închise ochii și-i acceptă sărutul.

– Nu-i nimic. Hai să dormim, iubitule.

Auzind ce îi spusese Gunn,Wasan deschise din nou ochii. Simți ceva ciudat în tonul celuilalt bărbat. Asta-l făcea să aibă o presimțire rea. Nu știa dacă această noapte liniștită era de fapt chiar așa de liniștită precum părea.

………………………………………………………………………………………………..

Inspectorul de poliție Wasan își ridică privirea din documentele de pe birou când auzi pe cineva dând buzna în încăpere. Bărbatul cu geacă din piele neagră și șapca de aceeași culoare se îndreptă spre Wasan cu o față supărată cum nu mai văzuse până acum.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Wasan sec.

– Inspectore, spuse locotenentul Kong în timp ce se așeza pe scaun în fața lui Wasan și-și scoase șapca.

– Știu că locuiești acasă la doctorul Guntaphat pentru moment, așa că vreau să te întreb ceva.

Wasan oftă nemulțumit.

– Nu-ți spun nimic, pentru că este viața mea privată. E dezgustător să mă întrebi așa.

– Nu, nu. Ascultă-mă.

Kong își ridică mâinile pentru a-și cere iertare și a-i sugera lui Wasan că nu vrea să-l jignească, dar asta îl enervă mai tare. Oricum, doar cât îl vedea pe Kong în ultima vreme și se enerva.

– Vreau doar să întreb dacă doctorul Gunn a fost cu tine toată noaptea.

– De ce vrei să știi?

– Aseară îl urmăream pe doctorul Gunn și l-am pierdut la un moment dat. Vreau doar să-mi confirmi că doctorul Gunn nu a plecat de acasă, îl întrebă Kong cu o față anormal de serioasă.

Wasan intenționă să-i spună adevărul, că Gunn plecase la o întâlnire în Chiang Mai de la 5 la 2 dimineața, dar ceva îl împiedică să vorbească. De parcă erau niște mâini invizibile care se întindeau pe la spate și-i acopereau gura. Simțul dreptății îi fu zguduit de forța întunecată din inima sa. Umbra dintre cele două forțe era atât de intensă încât nu putu răspunde la întrebarea lui Kong.

– Inspectore? îl strigă Kong pe Wasan care stătea nemișcat de ceva vreme dar care apoi tresări și-l privi pe bărbatul din fața lui.

Indiferent ce se va întâmpla după aceasta, vrei să rămâi lângă mine?

– Nu. Nu a plecat nicăieri . Gunn … a rămas cu mine toată noaptea.

Chiar și el a rămas șocat de ce spusese. Kong avu pe față o expresie de îndoială înainte de a aproba din cap, acceptând răspunsul și ridicându-se.

– Inspectore, nu te teme. Nu s-a întâmplat nimic grav.

Kong făcu o plecăciune și plecă.

Privirea lui Wasan îl urmări pe ofițerul în haine de stradă până când dispăru din încăpere. Se sprijini de spătarul scaunului de parcă îl părăsise cu totul orice putere. În acel moment, simțul dreptății și al justiției se trezi brusc în Wasan.

Ce am făcut?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Gunn se uită la poza cu actul de identitate al lui Yongyuth când nu era ocupat cu pacienții de la Spitalul Regional. Se gândea la un plan de a spune poliției ceea ce văzuse. Motivul pentru care lucrurile lui Yongyuth fuseseră găsite în casa directorului însemnau doar un singur lucru, și anume că Somsak ar fi putut să-l ucidă pe agent și să acopere totul astfel încât să pară un furt.

Motivul decesului lui Yongyuth ar putea avea legătură cu ceva ce găsise pe înregistrările de pe camere.

Dar Gunn era nevoit să se abțină pentru că trebuia întâi să cântărească argumentele pro și contra ale acțiunilor sale. Bineînțeles că nu putea duce chestia asta la poliție pur și simplu. Trebuia să fie o abordare mai subtilă. Oare să trimită anonim  o copie a pozei într-un plic și să o pună în așa fel încât să fie găsită de poliție? Sau să-i ceară ajutorul lui Wasan în mod direct și să-l implore să ascundă sursa informației?

A doua variantă nu va funcționa pentru că e prea riscantă. Wasan era un polițist corect. Ar vrea să știe cum a obținut Gunn această informație. Gunn nu-și dorea nimic altceva de la Wasan decât să-i fie alături. Mai mult decât atât, Wasan nu trebuia să știe alte chestiuni care nu aveau legătură cu relația lor.

După ce se gândi îndelung, Gunn hotărî că trebuia să spună poliției, indiferent cum. Ar putea fi acuzat de încălcarea proprietății dar ar fi mai bine decât să aștepte să-i fie făcută înscenarea că ar fi criminal. Gunn se hotărî ca, după serviciu să ducă dovada la secția de poliție și să mărturisească și cum a obținut-o.

………………………………………………………………………………………………..

După serviciu, se întoarse repede acasă să scoată la imprimantă fotografiile din telefon. Pregăti un plic și se gândi pentru o clipă ce urma să spună poliției înainte de a-și lua geanta și de a se îndrepta spre ușă. Tocmai se pregătea să închidă ușa când auzi pași care se îndreptau către el.

Se întoarse și deodată făcu ochii mari.

– Bună ziua, doctore Gunn, îl salută cu o voce joasă un bărbat înalt de vârstă mijlocie.

Doctorul Somsak stătea pe alee cu mâinile în buzunare. Gunn încercă să nu trădeze nici o emoție, uitându-se la bărbatul care venea spre casă.

– De ce ați venit aici? Cu ce vă pot ajuta? spuse Gunn ascunzând geanta la spate.

Somsak se apropie de Gunn, care rămase ferm pe poziție, fără să arate vreo urmă de teamă.

– Ce-ar fi să vorbim despre asta?

Somsak își scoase telefonul din buzunar. Pe ecran era o  poză preluată de pe ecranul calculatorului. Era o poză alb-negru de pe camerele de supraveghere. În ea se vedea un bărbat înalt, îmbrăcat în negru, cu fața acoperită de o șapcă. Gunn îl privi repede pe bărbatul din fața lui.

– Ce vreți să-mi arătați, profesore?

– Intră în casă.

Somsak scoase din celălalt buzunar un obiect argintiu care strălucea în lumina soarelui. Capătul rece era lipit de abdomenul lui Gunn.

Gunn își ținu respirația când își dădu seama că acel obiect îi putea curma viața imediat dacă nu făcea ce-i spunea bărbatul din fața lui. Își încleștă pumnii, simțindu-se paralizat din cap până-n tălpi.

– Nu te gândi prea mult. Deschide ușa și intră în casă, doctore Guntaphat.