EUTANASIE- CAPITOLUL 9

EUTANASIE- CAPITOLUL 9

EUTANASIE

CAPITOLUL 9

Ambuscada

Șeful depozitului de medicamente îi spuse că nu era nici o cantitate de medicamente lipsă, și ceilalți angajați au declarat același lucru.

Wasan stătea cu mâinile la spate. Într-o mână ținea o foaie cu datele statistice ale pacienților în stadiu terminal care decedaseră. Privea ploaia care cădea pe pervazul ferestrei din spatele biroului. Acum era aproape ora 8 p.m.. Wasan era în tura de noapte așa că îl aștepta o noapte lungă. El a decis să-și petreacă timpul cu dosarele cu cazurile neterminate în această perioadă liniștită. Cu puțin noroc, ar avea timp să se întoarcă acasă să se odihnească. Dar astfel de momente nu apăreau prea des în tura lui Wasan.

Am orbit. Nu te pot vedea decât pe tine.

Vocea lui Gunn îi făcea să-i tresalte inima lui Wasan atât de tare încât trebuia să închidă ochii. Doar gândindu-se la asta și se simțea așa. Nu mai este nevoie să menționăm reacția lui în momentul în care a auzit aceste cuvinte de pe buzele lui Gunn, când s-a întors cu spatele. Wasan fusese nevoit să plece pentru că fața sa era roșie ca focul și se strâmbase involuntar.

Știa că ceea ce simțea era pasiune. Se îndrăgostise de acest bărbat. Până peste urechi. De aceea trebuia să păstreze distanța față de el altfel, va gândi cu inima în timpul investigației. Totuși, având acea ocupație și specialitate, Gunn putea fi implicat în acest incident. În adâncul sufletului, Wasan se ruga ca Gunn să nu aibă nimic de-a face cu această crimă.

Cod 241, locația Barul Jazz, armă- cuțit, Roger.

Gândurile sale răzlețe fură întrerupte când primi un raport prin radio, despre o încăierare care implica și folosirea unui cuțit într-un bar. Deși incidentul fusese deja interceptat de ofițerul de patrulă, el tot trebuia să se ducă acolo. Totuși, să ieși pe o astfel de furtună  în puterea nopții sigur nu era plăcut nici pentru el și nici pentru patologul de serviciu.

………………………………………………………………………………

Pacientul a luat calmante când a avut dureri de mai mult de trei ori pe zi și când acestea erau prea mari. În astfel de situații este nevoie să fie ajustat dozajul medicamentelor. Ca și pacientul acesta, care a primit morfină în total 60 mg pe zi. Trebuie să ajustăm dozajul la aproximativ 30 mg la fiecare 12 ore, și să-i dăm 5 centilitri de morfină lichidă când are dureri.

Gunn calculă dozajul de morfină pentru Ornanong, o asistentă care lucra în secția de îngrijire paliativă. Asistenta aprobă înțelegătoare.

– Comanda mea este gata. Mai sunt cazuri la care vreți să mă uit?

Ornanong se uită la dosarul din mâna ei.

– Acesta este ultimul caz, doctore, pentru că un caz din salonul de femei nr. 2 tocmai a decedat noaptea trecută.

-Khun Malee, nu-i așa?

Gunn se uită la pacientul care stătea întins în fața lui.

A putut să-și vadă fiica cea mică înainte de a muri?

– Da. În ultimul moment, fiica ei a venit cu avionul chiar la timp, zâmbi asistenta.

– A fost norocoasă. E bine că am reușit să o contactăm la timp.

Gunn se întoarse spre ea și încuviință.

Ar trebui să te odihnești. Mă duc să fac niște comisioane la prânz.

– Desigur. O să cumpăr niște cafea pentru noul nostru bârlog.

– Ha, ha. Îmi place cuvântul bârlog. Ne vedem la secția ambulatoriu după amiază.

Comisionul lui Gunn era să-l ajute pe iubitul lui să-l investigheze pe farmacistul Boze, ca să nu mai fie certat că-i dă doar informații inutile. Din ce-i spusese Wasan, farmacistul Boze se purtase suspicios când l-a luat la întrebări. Așa că Wasan a vrut să știe dacă el ascundea ceva. Gunn se duse la farmacie la secția pacienți internați unde lucra farmacistul Boze.

Farmacistul Boze a sunat și a spus că este bolnav, îi spuse lui Gunn o femeie farmacist de la birou.

Aveți vreo treabă urgentă, doctore?

– Aa.. chiar așa? Gunn se retrase cu o expresie surprinsă pe față.

Nimic, pot veni mai târziu. Mulțumesc.

S-a comportat suspicios în fața lui Wasan și apoi imediat a sunat să spună că este bolnav.

Gunn își mângâie bărbia cu o expresie gânditoare. Din nefericire, îl cunoștea prea puțin pe farmacist ca să-i dea informații. Ce știa el era faptul că farmacistul Boze lucrase aici mai puțin de un an și-i vizitase pe pacienți împreună cu el din când în când. Își aminti că-l văzuse odată pe acesta ieșind din locuința puse la dispoziție de spital, care se aflau în spate. Dacă începea să investigheze de acolo, poate că ar afla ceva.

………………………………………………………………………………

 

Gunn își îngustă ochii din cauza soarelui de la prânz, privind în față către o locuință veche și deteriorată cu două etaje care era pentru personal. Ușile și ferestrele erau închise. Erau câteva mașini parcate în față. Gunn nu putea spune dacă vreuna era a farmacistului Boze sau a altor medici ai spitalului care le parcaseră temporar în zonă.

Gunn se uită în jur înainte de a se îndrepta tăcut către ușa din față a clădirii. Bătu la ușă de trei ori și se opri așteptând un răspuns.

Tăcere.

Se uită grijuliu la stânga și la dreapta înainte de a explora clădirea. Reținu toate detaliile ușilor și ferestrelor până în capăt.

În timp ce se uita la o ușă închisă, își scoase batista din buzunar și-și acoperi mâna înainte de a atinge clanța. O răsuci la stânga și la dreapta și văzu că este încuiată.

Ce ascunzi, Boze? Gunn stătea cu mâinile în șold uitându-se la fereastra de la etajul doi. Își puse batista în buzunar în timp ce se uita fix la clanță pentru a memora fiecare detaliu înainte de a se întoarce.

Văzând două infirmiere care treceau pe lângă clădire, se ascunse într-un colț. După ce au trecut cele două, dispăru și el repede din zonă.

…………………………………………………………………………….

Când soarele strălucitor de vară se mai domoli, un bărbat îmbrăcat într-un tricou negru lung și pantaloni negri, începu să se miște. Purta o șapcă neagră din lână și-și acoperise jumătate de față cu o mască neagră. Bărbatul își puse niște mănuși de piele cu mișcări agile.

Ca să se asigure că nu era nimeni în casă, așteptă și supraveghe până când fu sigur că luminile din casă nu aprinseră și se îndreptă spre ușa din spate.

Îngenunche, ținând în gură o lanternă mică și îndreptă raza de lumină spre gaura cheii. Își luase cu el o cheie și un levier ca să deschidă încuietoarea. După un minut deschise încuietoarea și intră in casă cu ușurință.

Bărbatul se uită în jur. Prima dată intrase în bucătărie. Cealaltă era o cameră mare, goală cu o masă rabatabilă și un scaun. Nimic nu părea suspicios la parter. În mijlocul locuinței era o scară ce ducea la etajul doi. Îndreptă lanterna spre etaj și urcă treptat fără să facă zgomot. Erau câte două camere pe ambele laturi ale scărilor. Bărbatul în negru alese camera din dreapta, cea care avea ușa deschisă și acolo găsi mai toate lucrurile celui care locuia acolo.

Șocant era faptul că lucrurile erau împrăștiate peste tot. Într-o parte era un scaun din plastic și niște documente erau împrăștiate pe jos. Bărbatul direcționă lanterna spre fiecare dintre lucruri căutând un indiciu până când găsi o cutie din lemn sub un birou, cu un capac pus pe o parte. Pe birou se afla un laptop. Apoi, lumina se reflectă în multele materiale de pe podea. Le ridică de jos.

Erau flacoane. Unele erau sparte.

Deodată, făcu ochii mari când văzu că ținea în mână Benzodiazepină, un medicament antidepresiv care se injecta în sânge și care putea fi injectat în mușchi. Mai era și clorură de potasiu, un medicament care, odată injectat în corp putea cauza aritmie, o stare în care bătăile inimii sunt neregulate, până când se oprește din a mai bate.

– Ce ai făcut, Boze?

Bărbatul în negru puse la loc medicamentul acolo de unde îl luase și continuă să exploreze în jur. Căută prin sertare și prin pat. Interesant era că sertarele conțineau tone de seringi goale, ace pentru injecții, gel lubrifiant și o cutie de prezervative.

Înseamnă că deja are o iubită…

Bărbatul în negru închise ultimul sertar pe care-l explorase și se întoarse la birou. Lumină biroul până ajunse la laptop. Deschise laptopul. Proprietarul acestuia nu pusese parolă așa că putea vedea ce făcuse ultima dată.

Era deschis un browser. Cuvintele Wasan Kumboonrueng, polițist apărură la căutări.

Bărbatul rămase mut, de parcă fusese străfulgerat în timp ce încerca să procesese ce văzuse. Își scoase masca, dezvăluind fața frumoasă a lui Guntaphat. Acum apăruse o expresie de panică pe fața lui. Se dădu înapoi.

– Wasan!

Trecuse doar o zi de când Wasan îl întrebase de Boze și acum numele lui Wasan apărea la motorul de căutare și găsise dovezi ale unor medicamente care ar putea ucide pe cineva. Sigur nu era un semn bun.

Gunn se grăbi să coboare scările și ieși din locuință pe ușa din spate și o încuie. Își scoase mănușile și șapca alergând către parcarea din spatele clădirii unde se făceau operațiile. De îndată ce ajunse la mașină, Gunn luă telefonul de pe locul pasagerului și-l sună repede pe Wasan.

……………………………………………………………………………

Eu și Gai mergem la magazin. Vrei ceva? Strigă Thongkum din bucătărie către Wasan care imprima niște documente la birou.

Wasan se uită la ceasul digital al smartphone-ului și tocmai realiză că era întuneric. Bărbatul care nu dormise de 30 de ore își întinse trupul obosit în timp ce-i răspundea fratelui său mai mare cu o voce extenuată.

Merge orice.

Thongkum își iți capul ca să se uite la fratele său mai mic și oftă.

– Hei. Du-te și fă un duș și dormi. Arăți ca un mort.

Nu încă dar sunt pe aproape. Nu am dormit azi noapte și m-am udat până la piele. Sunt norocos că nu am răcit.

Wasan se întinse peste birou.

Te deranjează dacă-mi cumperi niște cârnați Thai la grătar și orez lipicios?

– Hei, mă duc la magazin nu la piață! Dacă vrei să mănânci cârnați cu orez lipicios, n-ai decât să te duci tu la piață.

– Am glumit. Poți să-mi cumperi niște ceai Prickly Heat Cooling Powder[1]?

– Ok. Ceai pentru Wasan. Gai, te rog să-mi amintești de el. Am face mai bine să ne grăbim.

Wasan auzi ușa închizându-se, apoi huruitul motorului camionetei. După ce au plecat, Wasan mai lucră la computer vreo jumătate de oră până se simți amețit. Thongkum avea dreptate. Ar trebui să se oprească din lucru și să se odihnească înainte de a sfârși mort.

Se ridică în picioare și se îndreptă spre bucătărie, deschise frigiderul și scoase o sticlă de apă rece ca să-și astâmpere setea.

Astăzi nu vorbise cu Gunn deloc. Îi spusese că trebuie să lucreze toată ziua și-i promisese că-l sună seara.  Totuși, până acum Gunn încă nu-l sunase dar Wasan nu dădu prea multă importanță. Înțelegea că aveau treburile lor de care să se ocupe și era prea obosit să aibă conversații lungi cu cineva.

În mijlocul nopții tăcute, o siluetă se furișa în întuneric spre el. Trecuse doar o fracțiune de secundă în care Wasan văzu cu coada ochiului o umbră, înainte ca cineva să-l imobilizeze de la spate. Apoi simți o înțepătură dureroasă în fesa stângă de parcă i s-ar fi băgat un ac.

Wasan se scutură. De îndată ce-și reveni și se asigură că intrusul nu avea armă, își ridică mâna dreaptă și-l apucă de mânecă, deasupra cotului. Wasan îl prinse strâns de braț pe intrus, aplecându-se spre spate și-și izbi șoldurile de abdomenul bărbatului. Îi înșfăcă brațul drept și-l aruncă la pământ.

Wasan văzu silueta bărbatului în timp ce se luptau pe podea. Era înalt, purta un tricou albastru și pantaloni negri. Avea o cagulă care-l acoperea până la gât. Wasan văzu o seringă cu un ac hipodermic pe podea în apropierea lui.

Wasan avea nevoie de o armă. Era în sertarul biroului său din camera alăturată. Se întoarse repede, pregătindu-se să o ia la fugă dar niște mâini imense îl apucară de călcâi, făcându-l să-și piardă echilibrul și să cadă. Amândoi încercară să se ridice dar, din nefericire intrusul fu mai rapid. Se aruncă asupra lui Wasan și-l țintui la pământ.

Wasan gemu, lovindu-l cu pumnul și încercând să smulgă cagula de pe capul celuilalt.

Cine naiba ești! scrâșni Wasan, încercând să se ferească de mâinile care voiau să-l apuce de gât.

Părea că-i cedează puterile. Vederea-i devenea încețoșată. Își simțea capul ușor, de parcă plutea în aer. Cu ultimele puteri, Wasan împinse mâinile care-l strângeau de gât și îl izbi cu capul pe intrus, forțându-l să se oprească o clipă. Profită de această șansă ca să se răsucească și să se ridice în picioare. Își ridică pumnul, pregătindu-se să lovească.

Au!

Pumnul lui Wasan îl ameți pe bărbatul cu cagulă, dar acesta era conștient încă. Wasan profită și se duse în fugă spre biroul din camera alăturată unde ținea arma. Cu o armă în mână, ar fi în avantaj. Totuși nu reuși să alerge pe cât de repede intenționase pentru pământul de sub picioare deveni brusc instabil. Se clătină și intrusul îl prinse din  urmă. Se aruncă asupra lui Wasan și amândoi se rostogoliră la pământ.

Wasan era în dezavantaj.

Zăcea pe spate. Pleoapele îi erau atât de grele de parcă ar fi fost pe punctul de a-și pierde cunoștința. Corpul lui părea că este paralizat. Ultimele gânduri îi trecură prin minte ca un bec ce face scurt circuit.

Ultimul lucru pe care l-a văzut a fost cum bărbatul în negru se ridică în picioare, îl ocoli și-l târî undeva.

Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost telefonul care-i vibra pe birou.

 

[1] Pudră de ceai numită și puterea șarpelui, folosită pentru încălzirea corpului pe vreme friguroasă

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
1
+1
2
+1
2
+1
2
+1
0
+1
1

11 Comments

  1. Mari

    Oh, nu!!!Nu vreau să se întâmple ceva cu Wasan!! Acum când el și-a dat seama că-l iubește pe Gunn.
    Vreau capitolul 10, te rog te rog mult. Of e grea așteptarea. Mulțumesc frumos pentru traducere

    • silvia

      Știu că e frustrant. Mâine voi pune capitolul. Încă nu l-am terminat de tradus.

  2. Elena

    Baze a venit să-l omoare pe Wasan. Sper să ajungă Gunn la timp și să-l salveze.
    Mulțumesc frumos pentru capitol.????

    • silvia

      Sper și eu să scape Wasan. Doar este personaj principal.

  3. Aurelia

    Vai de mine acu asta mai lipsea. Săracu Wasan , sper să nu i întâmple ceva rău. Mulțumesc . Când iese capitolul 10 vă rog?

    • silvia

      Capitolul 10 sper să îl aduc mâine. Încă mai lucrez la el în seara asta. Răbdare. Va merita așteptarea.

  4. ana

    Atât de mult îi iubesc pe Wasan și pe Gunn. 2 persoane fine, timide, care s-au regăsit și care se iubesc.
    Sper ca Wasan să nu fie rănit. Mulțumesc frumos pentru traducere

    • silvia

      Da, sunt foarte frumosi. Cap 10 sper sa va placa si mai mult.

  5. EzraJolyprokraptonika

    Sawasdee ja. OH…capitolul următor…de abia eu aștept. Wasan și Gunn sunt foarte iubiți. îmi place traducerea. Mulțumesc, eu vă urmăresc

    • silvia

      Capitolul 10 sper să îl aduc mâine. Încă mai lucrez la el în seara asta. Răbdare. Va merita așteptarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *