FRATELE DUCELUI-Capitolul 39

-Bună, rosti Jaden cu un fel de sfială.

        -Bună, îi răspunse Aris simțind și el o oarecare distanță între ei. Și nu era o distanță fizică.

          -Cesima mi-a spus că…

       …Trebuie să vorbim, completă în locul lui.
Ia loc, îl îndemână să se așeze lângă el pe canapeaua de sub nuc.

      După ce o făcu, rămaseră tăcuți, lăsănd zgomotele din jur să îi învăluie, o dată cu imaginea apusului,  pe care o priveau, schimbându-se încet, încet în nuanțe tot mai închise.

       -Ești bine? întrebă Jaden privindu-i plasturele care îi  acoperea rana de la cap, cât și pe cel de la încheietură.

        -Ieri mi-au scos firele. Din păcate bandajul de la mână o să trebuiască să îl port mai mult, îl lămuri privind amămdoi spre acesta. Nu mai era atât mare, încât degetele i se vedeau mai bine.

       -Îmi pare rău, spuse Jaden cu voce joasă.

        –Nu-ți mai tot cere scuze, findcă nu este vina ta, încercă să îl liniștească.
–Nu m-ai obligat tu să mă urc în mașină.

        -Da. Dar din cauza prostiei mele ai plecat furios, se destăinui în continuare frustrat.

         -Jaden, rosti prinzându-i brațul pentru ai atrage atenția asupra lui.
– Singurul lucru pe care l-am conștientizat atunci, era referirea la ,,el”
     Gelozia care m-a cuprins, nu ma lăsat să mai gândesc rațional.
 
-Vroiam să îți explic,  dar…nu știam dacă poți înțelege.
     Până la urmă…nici chiar eu nu pot înțelege totul. Dar mai ales, de ce am ajuns să trăiesc această…poveste, rosti
punând în rostirea cuvintelor tot ce simțise de cănd se trezise din hipnoză.

        -În acest timp, de când nu ne-am văzut, am analizat, am întors pe toate părțile unele întâmplări, cărora nu le-am dat importantă la momentul respectiv.
     Am încercat să gândesc rațional și să găsesc o logică, numai că…totul trebuie corelat și cu povestea ta.
     Cred că fiecare am trăit sau am simțit din prizma personajului nostru, concluzionă, desprinzându-și degetele care rămaseră încă prinse de brațul lui Jaden.

      -Vrei să spui, că…tu ai simțit din prisma lui Antony, iar eu din a lui Jessi!
Întrebă la fel de uimit ca și Cesima, când discutară ultima oară.

        -Cesima, crede că suntem reâncarnarea lor, îi spuse și lui, părerea fetei.

       -Dar…de ce doar tu semeni cu Antony!?
Rosti cu mirare.

        -În acest fel, am putut să ne recunoaștem. Mă gândesc…

        -Atunci…am împărțit totul cu Jessi. Toate sentimentele. Toate trăirile. Chiar și durerile, îl lămuri.

      -Jaden, vreau să îmi explici tot, de la început.

       -Vrei să îmi aduci puțină apă? îl rugă privindu-i chipul
Aris se ridică și merse la frigider, de unde reveni cu o sticlă cu apă, și două pahare. Turnă în unul după care il întinse.

       Jaden îl luă dintre degetele lui și bău două guri după care rămase cu el prins între propriile degete. Răceala acestui îi ajuta palmele să nu le mai simtă atât de fierbinți.

       -Îmi aduc aminte, că fetele mai mult m-au forțat să accept hipnoza, își aminti reticența cu care merse la acea întâlnire.

-În fine…
       Am fost îngrozitor de speriat cănd am deschis ochii și am văzut unde sunt. Când am văzut persoanele care mă înconjurau. Pe moment am crezut că visez.
       După care am văzut în oglindă chipul lui Jessi. Acel chip atât se senin, care mă privea cu ochii mari, parcă simțind că ceva nu era în regulă cu sufletul lui.
     Când mi-am dat seama că aceia era viața lui, iar eu eram un intrus, m-am rugat cu disperare să mă întorc în lumea mea. Eram sigur, că a doua zi cănd aveam să deschid ochii, aveam să constat că totul fusese un vis. Dar nu a fost așa.
Ridică paharul la buze, exact așa cum îl ținea, cu ambele mâini. După ce bău o gură, îl ținu în continuare la fel.
– Prima dată când l-am întâlnit pe Antony, eram în boxa lui Moon. El era mâzul pe care il cumpărase fratele lui, de la familia lui Jessi. Erau crescători de cai, rosti precizarea.

–Bănuiesc că a fost clipa pe care am trăit-o amăndoi, cănd am fost să te găsesc la fermă, spuse Aris, aducându-și aminte întâmplarea.

      –Da. Numai că atunci la fermă, eu am simțit totul, ca un fel de regăsire, îi spuse ce simțise atunci.

       -Exact. Eu am rostit acele cuvinte, dar … ele nu erau gândite de mine.
    Parcă aș fi vorbit, fără să îmi dau seama, recunoscu și Aris.

        -Simțeam că între ei doi era ceva, dar nu am dat importanță, continuă povestirea.
Apoi aveam să aflu cu certitudine care era relația lor.
Nu avea rost să explice tot ce se întâmplase. Sărutul și relațiile de apropiere. Era sigur că celuilalt nu i-ar fi plăcut deloc acele mărturisiri.
Chiar dacă mă rugam în fiecare zi, să revin în timpul meu, începusem totuși să mă obișnuiesc cu acea dualitate, și trăirea în acel timp, plin de greutăți și neajunsuri, dar cu frumusețea și farmecul lui.
Nici nu vrei să îți închipui ce însemna toaleta sau baia, adăugă zâmbind, vizualizând acel scaun WC.
Iar făcu o pauză înainte de a continua.
-Acel căluț, simbolizându-l pe Moon, a fost cioplit de Jessi. De altfel mai avea vreo doi la el în cameră. Îi plăcea să facă asta, și după cum ai văzut și tu, avea talent.
Voia ca de ziua lui Antony, să îi dăruiască ceva care să simbolizeze iubirea lor, dar fără  să îsi dea cineva seama.
Realizezi cât de greu le era să prindă clipe doar a lor!  Societatea…

Făcu iar o pauză, încercând să povestească totul cât mai bine.

-Pe lângă asemănarea mea cu Antony, simt că acea scluptură este o punte pe care ne-a lăsat-o nouă, rosti Aris, rămânând pe gânduri.
-Gândește-te. A rezistat peste o sută și ceva de ani, fără să se piardă, în același loc, unde a pus-o el.

      Liniștea îi învălui din nou, fiecare analizând această descoperire.
Deja se întunecase, iar umbrele care îi învăluiau îi  făcea să arate ca două statui. Doar lumina care răzbătea de la un stâlp stradal, îi ajută să își zărească chipurile.
Nici unul nu se gândi să continue discuția în casă.

        -Ultima dată, amândoi s-au întâlnit la Grota Ursului.
Erau doar ei, pe malul  râului, cănd din senin sa pornit furtuna. Singurul adăpost, era acolo.
Jaden, tăcu din nou, neștiind cum să povestească mai departe.

        -Acolo, au făcut pentru prima oară dragoste, îl auzi pe Aris, șoptind, vizualizând acel vis.

       Jaden întoarse atât de brusc capul spre el, încât simți că îi trozniră oasele.

        –Tu…de unde știi! rosti simțind că i se oprește respirația.

        -Am visat, îl lămuri.
Se aplecă în față și sprijinindu-și coatele pe genunchii, își prinse maxilarul între degete.
-În acel vis, eu eram Antony, numai că…celălalt nu avea chipul tău.
În suflet, știam că ești tu. Știam că fac dragoste cu tine, rosti încet.

         -Doamne, până la urmă Cesima, s-ar putea să aibă dreptate, rosti Jaden ca o șoaptă.