-Nu înțeleg de ce ai vrut să venim aici la ora asta, se plânse Jaden, după ce coborî din mașină.
Avea dreptate să fie confuz, findcă în maxim o oră, frumosul apus care se vedea de la poalele dealului, avea să se transforme, în noapte.
-Ți-am explicat, de ce am ales această oră, îi spuse Aris, luând din mașină un ruxac.
Nu vreau să ne întâlnim cu alți turiști.
Acum la poalele dealului, se construise o mică parcare, astfel turiști care vroiau să viziteze Grota Ursului, să poată veni cu mașina până aici, iar mai sus urcau la picior, pe cărarea care acum era mai ușoară și mai lină, de cât cu o sută și ceva de ani în urmă.
–Nu o să vedem nici cărarea, darămite Grota, vociferă în continuare, Jaden, privind cărarea, neputând înțelege decizia lui Aris.
Dacă nu voia să se întâlnească cu turiști, puteau veni în cursul săptămâni, atunci când aceștea erau mai putini de cât în wikend.
-Mai rămâne să plouă, bombăni în continuare, urmându-l pe Aris.
Dacă ar fi venit ziua, probabil amintirile nu ar mai fi fost atât de prezente, făcându-l anxios.
Vroia să vină aici cu Aris, pentru a-și face altele noi. Nu aducerile aminte a ce se întâmplase aici, îl chinuiau, ci acelea de după plecarea lor.
Îi privi spatele lui Aris, acoperit de un ruxac albastru, întrebându-se ce căra în el, findcă aveau să facă o vizită scurtă.
În fine, important era că el era bine. Rana la cap se vindecase, mâna la fel, iar ei lămuriseră toate neânțelegerile, iar acum erau un cuplu fericit.
Un cuplu care nu mai aveau nici un secret, referitor la trecut sau prezent.
Continuau să se vadă doar în wikenduri, mai mult venind Jaden aici.
Abia așteptau vacanța de vară, pentru a fi cât mai mult amăndoi.
Jaden își aștepta părinți peste trei săptămâni, iar atunci avea să le spună despre relația lor.
Cu părinții lui Aris, se cunoscuse pe cameră, și se înțelegeau bine, neavând nici un fel problemă, că fiul lor era într-o relație cu un băiat.
Hotărâseră amăndoi, ca nu avea rost să le dezvăluie nici unuia, felul în care se cunoscuseră, sau evoluase relația lor.
Abia reușiră ei să înțeleagă totul. Pentru cineva din afară, ar fi fost cu mult mai greu.
Așa că acum, se îndreptau împreună, spre singurul loc, unde mai existau amintiri din trecut.
Ultimile raze de soare, îi ajutară să ajungă să ajungă la destinație.
Rămaseră amândoi privind deschiderea în munte, care le evocau amintiri diferite, și … totuși oarecum la fel.
–Acum… este mai mică, ca atunci, se miră Jaden, comparând.
–Era așa mare, că am intrat cu tot cu cai.
–Între timp s-a mai surpat. Natura, prin evoluția ei, a modificat totul.
-Cănd te gândești că în această zonă nu au existat niciodată urși, și totuși, oamenii i-au spus așa, din cele mai vechi timpuri, se miră Jaden.
-Pentru că seamănă cu o grotă de urs, trase Aris concluzia.
Inaintă și păși înăuntru, atent pe unde calcă. Privea gaura aceia săpată în munte, înaintând pănă la capătul ei.
Jaden îl urmă, încercându-l un soi de neliniște. În atâția ani, aspectul se schimbase foarte mult.
-Hai să adunăm niște vreascuri să facem un foc, îl auzi pe Aris, scoțându-l din amintiri.
–Un foc? întrebă mirat .
–Doar nu vrei să stăm aici mai mult, continuă privindu-l încruntat, neînțelegând intenția celuilalt.
–Normal că nu. Facem un foc, mâncăm niște sandvișuri, și plecăm.
–Sandvișuri, ai cărat în rucsac?
-Da. Și două sticle cu apă, îl lămuri privind în jur, cu ajutorul lanternei telefonului, din cauza întunericului care înconjura totul.
Nici măcar cărarea pe care veniseră nu se mai vedea.
–Aprinde lanterna telefonului și adună niște vreascuri, îl îmboldi din nou celălat, de parcă ar fi vrut să scape de el.
Nici nu apucă prea bine să termine de vorbit, că văzură un fulger, urmat de un tunet, semn că ploaia de care se temuse, avea să vină până la urmă.
-Aris, hai să plecăm acum, până nu începe ploaia, încercă să îl convingă, privindu-l inspectănd atent, la lumina telefonului, fundul Grotei.
-Un motiv în plus să te grăbești să aduci vreascuri, îi spuse fără a-l privi măcar.
Jaden, aprinse lanterna telefonului, și porni încruntat, neînțelegând deloc atitudinea celuilalt.
Avea impresia că totul fusese hotărât de Aris, fără ai cere părerea.
-Ai grijă pe unde calci, să nu te accidentezi, îl auzi atrăgăndu-i atenția, în clipa când îi întoarse spatele.
Plecă supărat, încercând să fie atent la pași, dar să și găsească vreascurile. Adună un braț bun, încercând să le țină bine, în timp ce lumina drumul înapoi cu telefonul. Iar ca supărarea lui să fie și mai accentuată, simți primii picuri din ploaia care se anunțase cu câteva minute mai devreme.
Un fulger, urmat de un tunet îl ajută să vadă lumină din Grotă, semn că era aproape.
Când păși în interiorul ei, aproape scăpă mănunchiul de lemne.
Toată Groata era luminată de zece sau mai multe lumânări, așezate pe ieșirile din stâncă și pe jos. Tot interiorul arăta magic.
Îl văzu pe Aris, apropiindu-se de el, învăluit în dansul fantomatic al lumânărilor.
-Acum știi, de ce te-am trimis după lemne, îi spuse luându-i-le din brațe. Le lăsă jos în dreapta lor, după care îi prinse degetele și îl conduse spre capătul Grotei, unde era întinsă o pătură groasă, pe o parte a solului mai dreaptă.
-În noaptea asta, vreau să…trăim noi de acum, această experiență, îl lămuri asupra planului pe care îl concepuse.
-De câte ori îți aduci aminte de acest loc, să o faci văzându-ne pe noi.
Aris ridică mâinile spre chipul lui, și cu degetele mari îi șterse lacrimile care îi alunecau pe obraji. Apoi, dintr-o singură mișcare, îl ridică în brațe și merse spre pătură. Se lăsă în genunchi și îl așeză usoar pe ia, asemeni unei comori nepretuite.
Afară, ploaia începuse să se întețească lovind cu rafale puternice stâncile și copaci.
Din când în când, vântul strecura stropi reci spre interiorul Grotei, dar aceștea nu ajungeau până la culcușul lor improvizat.
–Și atunci ploua, șopti Jaden, privindu-l în ochi.
–Știu iubire. Crede-mă, ploaia nu am comandat-o eu, spuse cu un zâmbet în colțul gurii.
Jaden, nu zâmbi. Rămase doar privind în continuare în acei iriși, care I se păreau că îl absorb în adâncurile lor.
Aris, se pozitionă între picioarele lui desfăcute, și sprijinindu-se pe palme, se aplecă și îi atinse buzele. Ușor și delicat. Ca o aducere aminte, a acelui sărut de demult, plin de emoție și anticipare.
Și acum simțeau aceiași emoție, chiar dacă se cunoșteau și nu era prima dată cănd făceau dragoste.
Întrerupseră sărutul pentru scăpa de hainele care le acoperea trupurile înfierbântate.
Chiar dacă nu erau încălziți de focul din vreascurile care rămaseră uitate la întrarea în grotă, erau infierbântați de focul care le ardea în suflete.
Aris, porni cu sărutări umede pe pielea dezgolită, într-o venerație plină de iubire.
Niciodată nu se gândise că ar putea iubi, mai ales pe cineva de același sex, cu atâta dăruire. Sau, că ar putea cunoaște, o dragoste care să străbată însăși timpul.
Ii simțea limba umedă încercuindu-i unul din sfârcuri, după care dinții îl tachinară, ca pe o boabă de strugure. Dulce și gustoasă. Apoi aceiași tachinare, o simți pe pielea abdomenului, coborând ușor spre partea dură a trupului său, care abia îi atingea abdomenul, din cauza exciației.
Când îi simți limba pe vârful sensibil, șoldurile îi zvâcniră involuntar se pe pătură.
Își trase brațele și se sprijini pe coate, pentru a putea privi imaginea incitantă.
Avea câteva dorințe care îi făceau trupul și mintea să uite că există ca persoană. Totul să se reducă doar la simțuri.
Una dintre ele, era ceea ce privirea lui savura din plin.
Aris, linse și încercui cu limba pielea fină, fără a se ajuta de degete, din când în când aruncând privirea spre cea a lui Jaden.
Știa că acesta era una dintre plăcerile cu care îl putea cuceri oricând.
Sondă cu vârful limbii, deschiderea din vârf, clipă în care auzi un geamăt profund, iar în clipa următoare insistă asupra acestui aspect.
–Aris, nu …. știi că asta…asta…mă…Nu mai continuă, findcă… un alt geamăt îi opri cuvintele.
-Iubire, să nu îți dai drumul…findcă vreau să o faci în gura mea, îl avertiză continuând să îl tachineze.
–Aris…încercă încă o dată să îi rostească numele.
–Nu vreau așa…vreau amândoi o dată, continuă cu voce stinsă, încercând să își oprească explozia de plăcere.
Cerința era o rememorare a trecutului, undeva într-un pod cu fân și fornăit de cai.
Doar că, atunci era o entitate care sălășluia în sufletul altui băiat.
Acum…era el și bărbatul lui.
Aris îi înțelese dorința, mai ales, că și el era într-o stare de excitare totală. Își ridică capul, și după ce se întinse lângă el, îsi savurară unul altuia buzele, într-un sărut, la fel de excitant ca iubirea însăși.
După câteva clipe, se desprinseră, iar Aris, se poziționă invers și rămase întors pe o parte. La fel făcu și Jaden. Acum fiecare prinse între degete sexul celuilalt, poziționându-l pentru gurile avide de apropiere.
Începură propriile dansuri ritmice, dăruind din priceperea și extazul propriu, persoanei iubite.
Fiecare lingere și fiecare absorbție, era însoțită de mângâierea degetelor care aduceau un plus de senzații incandescente, astfel încât , ajunse ca amăndoi să își miște șoldurile, împingând și dorind mai mult.
Gemetele scoase din gurile pline, erau o încântare pentru auzul fiecăruia, astfel că porniră cu mișcări mai ritmice și adânci, atingând astfel plăcerea supremă împreună.
Clipa de abandon absolut când totul însemna doar simțire.
După ce își liniștiră respirațiile, Jaden se ridică, și își trecu un picior peste coapsele celuilalt, așezându-se deasupra.
-Aris…Te iubesc! rosti, cu privirea ațintită asupra celuilalt.
Ești singurul și unicul pentru mine, continuă destăinuirea.
–Jaden…și eu te iubesc! îl asigură așezându-și palmele pe pulpele lui.
-Pe tine, completă.
Celălalt se aplecă, pecetluind declarațiile cu un sărut fierbinte. Plin de plăcere și liniște sufletească, findcă acum…erau două suflete ale prezentului.
Un prezent, pe care erau hotărâți să îl exploreze la maxim.
Când Jaden se ridică deasupra lui, prinse recipientul cu gel, pe care îl aduse cu el, și turnă în palmă, după care îi prinse celuilalt degetele aceleași mâini, și le împleti cu ale lui, umezindu-le.
În timpul lor de cunoaștere, orice stânjeneală sau inhibiție, fusese anulată de plăcere și de dorință. Acceptarea propriilor nevoi, fiind singura acțiune permisă.
Aris, întinse mâinile amândouă, spre zona aceia strâmtă, care avea nevoie de un pic de joacă alunecoasă.
Câte un deget a fiecăruia, își făcu loc, simțind împreună fierbințeala trupului a cărui mușchi îi penetrară împreună.
Jaden, se aplecă peste pieptul lui Aris, lăsăndu-și limba să îi invadeze gura, asemeni degetelor.
Senzațiile amplificate de sărut, îi făcură să geamă împreună.
După câteva mișcări lungi, Aris îi conduse alte două degete să li se alăture celorlate, fapt care îl făcu pe Jaden, să se cutremure.
Deja penisurile amândurora le erau în erecție totată, din cauza mișcărilor, atingându-se excitant.
–Mă omori...îi gemu Jaden pe buze.
–Atunci… rosti împingând degetele și mai mult, cât îi permitea poziția, să murim împreună.
În clipa ceia, fără să conștientizeze vreunul, un tunet răsunător străbatu dealul, urmat de lumina incandescentă a unui fulger, care inundă mica Grotă, asemeni unei cascade.
-Vreau să trăim împreună, îi șopti Antony.
-Promite-mi că mă vei căuta, continuă privindu-i chipul cu dragoste.
–Promit că am să te caut, chiar dacă îmi va lua și o sută de ani!
Rosti Jessi, sărutându-i buzele, care îi mărturisiră dragostea.
Acea promisiune făcută cu dragoste, pentru dragoste, avea să străbată timpul, până în clipa când, alte două trupuri își promiteau iubire eternă.
Alte trupuri, dar cu același suflet.
Se mișcau într-un tandem perfect, privindu-și iriși din care izvorau scântei, și recunoaștere.
Aris și Jaden, rămaseră pentru o secundă într-o transă hipnotică, vizualizând alte chipuri, într-un alt timp.
Când realitatea le aduse prezentul în priviri, simțindu-și fiecare propriul autocontrol, doar prin lacrimile care le alunecau pe obraji, înțeleseră minunea.
-Ei…suntem noi, șopti Jaden, vizualizând încă în gănd, acele chipuri de demult.
-Iubirea noastră, este continuarea iubirii lor, completă și Aris.
-Vreau să intri în mine…îl rugă Jaden, mișcându-și șoldurile.
-Vreau să te simt, așa cum te-am simțit atunci, când ți-am făcut promisiunea.
Aris, îsi retrase degetele, și tot cu ele împreunate, își cuprinse penisul, umezindu-l cu lichidul alunecos. Abia apoi îi dădu voie celuilalt să facă ce își dorea.
Acesta îi prinse penisul și așezându-se mai bine pe genunchi, se lăsă să alunece încet, simțind fiecare bucățică din duritatea care îi străpungea trupul.
Instinctul îl îndemnă să îl primească pe tot o dată, dintr-o singură alunecare, dar dorința, de a simți fiece atingere îl făcu să își domolească mișcarea.
Nu conta că erau ei de atunci, sau ei de acum.
Totul era doar dragoste, promisiuni și regăsire.
Aris își așeză palmele pe mijlocul lui, fără a strânge sau al ghida. Îi lăsă libertate totală în mișcări. Dor îi privea chipul îmbujorat, buza de jos prinsă între dinți, și ochii în care se oglindea magia iubiri lor.
Jaden își mișcă șoldurile primind în adâncul ființei lui, nu doar duritatea care îi strapungea trupul, ci însăși esența bărbatului pe care îl iubea cu tot sufletul încărcat de dor.
Sentimentele trăite în acea clipă, îi lăsară descătușați de toată durerea și neîmplinirea.
Timpul lor de pace avea să continue încă alți zeci de ani, din trăirile pe care le îmagazinau prin mișcări unduitoare și șoapte de iubire.
SFÂRȘIT
MULȚUMESC din suflet tuturor fetelor, care îmi iubesc poveștile.
Încerc, ca fiecare poveste să fie altfel, dar cu aceiași iubire eternă.
Vă îmbrățișez cu drag, Gianina
❤️❤️❤️❤️❤️
Multumesc, Gianina!!! O carte minunata. A fost o placere sa o citesc. Felicitari!!!
❤️❤️❤️Un ultim capitol frumos și emotionant .Mi-a plăcut foarte mult cartea ,ma bucur ca s-au regăsit pana la urma .
Multumesc frumos pentru postare. ❤️❤️❤️