Hemp Rope – Capitolul 2

Hemp Rope – Capitolul 2

Tubul cu alifie

 

[Ring]

A sunat alarma de la un telefon mobil.

Înainte ca tonul de apel care servea drept alarmă să fie oprit, proprietarul a întins o mână pentru a întoarce telefonul și a-l opri.

Team s-a întors să se întindă pe spate.

Se prefăcea că este bolnav. Nu avea deloc planuri decât să stea întins în pat. Nu putea merge la înot și revizuirea lecției chiar nu îl interesa acum. Îi era prea lene să iasă chiar și până la centru comercial.

Băiatul intenționa să doarmă toată ziua. Dar, după ce s-a rostogolit prin pat timp de o jumătate de oră, în cele din urmă s-a ridicat și a făcut un duș. După aceea, a scotocit după ceva de mâncare și apoi s-a întors în pat pentru a juca un joc pe telefonul lui mobil.

Pentru Team, să joace jocuri online sau Nintendo nu era cu adevărat ceva care îi plăcea. Lui îi plăceau lucruri mai active, cum ar fi mai degrabă sportul, decât să lenevească jucând jocuri pe telefonul său mobil. Dar pentru că nu avea altceva de făcut, se mulțumea și cu această activitate.

S-a redat coloana sonoră cu efect de sunet a jocului, felicitându-l pentru că a obținut un nou scor maxim. El a zâmbit. Dar când ecranul a arătat tabela de marcaj, a văzut că a ajuns doar pe locul doi.

El aruncă o privire la numele de pe clasament și se încruntă.

Winnie the pool 7.420.700

S-a uitat la propriul său scor.

(*______*)/ 4.870.950

Cum a ajuns la șapte milioane? Nu cred că a pierdut timpul dând banii să-și cumpere rangul de pe LINE pentru a ajunge în fruntea clasamentului.

Băiatul frustrat și-a aruncat telefonul mobil pe pat și a închis ochii. Și-a amintit ceea ce s-a întâmplat în noaptea precedentă.

A fost nebun că s-a dus după el în camera lui. A înțeles clar care era scopul lui când l-a invitat. Dar la vremea aceea, curiozitatea și pasiunea momentului i-au luat mințile. Și avea nevoie de eliberare.

Nu a făcut niciodată nimic cu un bărbat înainte. Așa că era firesc să presupună că el va sta deasupra lui Hia.

Deci, ce…

Dar de îndată ce a pășit în cameră, a fost prins, împins pe perete și a fost înghițit imediat chiar în fața ușii. Senzațiile care i-au asaltat simțurile apoi nu i-au mai permis să gândească limpede. Când a vrut să se întoarcă, el…

La naiba, uhhh! a înjurat și și-a apucat perna.

La naiba! A fost din nou supt de pat până când a crezut că abia mai poate rămâne în viață.

Team s-a ridicat și și-a pus mâinile pe cap. Nu mai putea schimba nimic în legătură cu ceea ce s-a întâmplat deja.

Nu mai contează…își șopti el pentru sine. De când era mai mic, a fost mereu genul care să se decidă pe moment ce va face, nu regretase niciodată nicio decizie pentru că cel puțin el singur a luat-o.

Voia să se culce din nou, dar cu gândurile care îi treceau prin cap, pur și simplu nu putea. Din fericire, a fost adus înapoi la realitate de zgomotele pe care le făcea stomacul său gol.

Team a sărit în grabă din pat, a luat o pungă cu chipsuri din recipientul cu mâncare, s-a întors

la televizor și a vizionat un film nou cumpărat. Când va merge la ore? Nu știa și a decis să se relaxeze.

***

– A răcit?

Tânărul amabil, purtând ochelari, îi zâmbi blând fetei despre care își amintea că o chema Manaow.

Fata apăruse brusc la piscină atât de devreme dimineață pentru a da vestea că prietenul ei, Team, nu a putut veni la club din cauză că era bolnav.

– Ce s-a întâmplat, P’Pruk?

Vicepreședintele clubului a apărut și și-a pus brațul pe umărul celuilalt senior. Pruk privea fața fetei cu interes.

– Team este răcit, a spus Pruk.

Era celălalt membru al clubului din anul IV. Acesta a luat un document în mână și l-a folosit pentru a lovi capul juniorului.

– Team? A fost atât de rău că a răcit? Win ridică din sprâncene.

Fata a zâmbit și a încercat să-și tragă celălalt prieten în față.

Băiatul pe nume Pharm s-a smucit, supărat că prietena sa că l-a târât afară.

– A trimis un mesaj pe LINE aseară, spunând că astăzi va lipsi de la ambele ore și de la clubul de înot.

– Uh, e în regulă. Astăzi nu ne antrenăm oricum pentru că juniorii sunt încă obosiți. Mulțumesc că ne-ați spus, Nong Manaow, Nong Pharm.

Win le-a zâmbit amândurora, dar înainte ca cei doi să poată zâmbi înapoi, președintele clubului, Dean a intrat și s-a alăturat conversației cu o privire bănuitoare.

– Cine lipsește? întrebă Dean.

Înainte ca președintele să-și termine întrebarea, cei doi juniori au dispărut rapid. Cei trei tineri bărbați rămăseseră uluiți. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat a fost: Manaow a fost prinsă de încheietura mâinii și târâtă de-acolo de Pharm chiar înainte ca Dean să sosească.

– Dacă pot alerga atât de repede, ar trebui să se alăture clubului de atletism, a râs Win în timp ce președintele clubului s-a prefăcut că e ocupat.

Ochii cenușii verzui îl priveau prea atent pe celălalt. Păcat că nu au avut ocazia să mai vorbească între ei.

Pruk doar clătină din cap.

– Atunci P’ va merge mai întâi la antrenament.

În acel moment, vicepreședintele care era îngândurat, a tresărit.

Cât de dificil a fost antrenamentul trecut? Pentru că în fiecare zi s-a simțit bine până acum, venea mereu la antrenament, mereu a venit la vicepreședinte. Era prima dată când lipsea.

În timp ce Pruk se uită în secret la Win, bărbatul îngândurat s-a întors imediat către prietenul său.

– Ei, Dean, unde păstrăm de obicei informațiile despre membrii clubului?

– De ce trebuie să știi? răspunse Dean cu o voce sceptică.

Cu toate acestea, i-a spus lui Win unde erau stocate documentele. A rămas surprins. De obicei vicepreședintele nu era niciodată interesat să afle informații despre cineva din club.

– Am o mică problemă de rezolvat. Nu o voi folosi pentru nimic ciudat, a răspuns Win.

– Spunând asta te face și mai suspicios.

– Uau, îți faci prea multe griji.

Tânărul ridică dosarul și îl scoase. L-a răsturnat pentru a găsi formularul cuiva. Când în sfârșit l-a găsit, a fost surprins.

Aww, locuiau în același cămin.

A închis dosarul și l-a pus la locul inițial. Era recunoscător pentru excelenta sa memorie. A putut memora cu ușurință telefonul și numărul camerei.

– Voi sări peste ora de după-amiază, a strigat Win.

Errr…

Dean doar dădu din cap. Nu-i păsa că Win sărea peste ore pentru că știa că, chiar dacă nu studia prea tare, Win avea întotdeauna note de „A”.  În plus, în această seară va putea merge la facultatea de economie singur, fără a fi nevoit să-i asculte tachinarea.*

(T/N: Adică voia să se ducă singur să îl vadă pe Pharm, care era student la facultatea de economie.)

Căminul în care stătea Win nu era prea departe de universitatea T, ceea ce făcea ca 90% din chiriași să fie studenți de la aceeași universitate. Chiria era scumpă, dar venea cu siguranță, confort și o gamă largă de locuri de parcare.

Când acul scurt al ceasului a bătut ora zece dimineața, în parcare a sosit o motocicletă mare neagră.  Proprietarul acesteia și-a scos casca, și-a trecut degetele prin părul auriu și și-a luat lucrurile. Apoi a luat liftul până la etajul 9, chiar dacă camera lui era la etajul 10.

Camera 919, a mormăit el în timp ce mergea pe coridor până la numărul camerei pe care o căuta și s-a oprit când a ajuns la destinație.

Tânărul a bătut la ușa camerei 919.

Ochii săi și-au arătat entuziasmul și era nerăbdător să vadă reacția băiatului zgârcit.

După un timp, persoana din cameră a strigat să aștepte o clipă.

– Da? a întrebat Team, după care a făcut ochii mari şi s-a oprit brusc.

Nu ești… ești bolnav? întrebă Win, văzând că juniorul era bine.

[Bang!!]

Proprietarul camerei a închis ușa în fața seniorului. Ochii lui Win au devenit uriași înainte de a lovi ușa din nou.

– Deschide!!

– Bună, de ce ești aici?

– Prietenul tău a spus că ești bolnav. E adevărat? Am venit în vizită.

[Încă bătea în ușă.]

– Oi! Nu sunt bolnav. Am vrut doar să fiu leneș și să dorm, înțelegi?

Juniorul țipa la el și nu voia să cedeze. A pus lanțul la ușă. Team a început brusc să transpire, simțindu-se timid și obosit.

– La naiba, Hia! De ce ai venit?

– Ești doar leneș sau nu poți merge la școală? Nenorocitul de Hia a început să vorbească provocator.

– Errr…. sau în noaptea aceea am fost prea dur, încât te-a făcut incapabil…

[Bang!]

Ușa camerei s-a deschis și proprietarul camerei a părut să tragă brusc de brațul oaspetelui în interior.

– Taci! Nu vorbi prostii. De ce ai venit aici?

Băiatul se încruntă la oaspete. Și-a pus brațul pe cap și l-a frecat cu o față supărată.

Win i-a înmânat proprietarului camerei o pungă de plastic.

Team se încruntă. Nu putea să înțeleagă ce vrea această persoană. Era un pachet de orez.

– Ți-am adus prânzul. Credeam că ești bolnav, așa că trebuie să mănânci ceva.

Când Nong-ul* nu a acceptat punga cu mâncare, s-a întors și a pus mâncarea pe o masă în stil japonez.*

(N/T: *Nong=Junior

*Se referă la o măsuță de cafea, joasă.) 

Apoi s-a întors să caute farfurii.

– Așteaptă, așteaptă, așteaptă… Ce faci acum? Dacă doar ai venit în vizită, lasă mâncarea jos și pleacă naibii de aici, a țipat Team.

Win a luat două farfurii.

– Și mie mi-e foame. Aceasta este și mâncarea mea.

Proprietarul camerei a deschis gura la obrăznicia oaspetelui.

– Hei! Atunci de ce nu te întorci să mănânci în camera ta?

Seniorul doar a ridicat din umeri. A turnat orezul pe farfurii și a luat linguri fără a-i cere permisiunea lui Team.

Team a fost supărat, dar, în cele din urmă, și-a dat seama că nu avea chef să se lupte cu el. Așa că și-a târât picioarele, a luat două pahare din dulap și le-a umplut cu apă rece. Team s-a așezat jos la masă cu dorința de a termina de mâncat cât mai curând posibil.

– Așteaptă …

Băiatul luă lingura ca să scoată pasta de chili. De unde putea Win să știe că era înnebunit după curry picant și legume proaspete?

– De unde știi că locuiesc aici?

Win ridică din umeri.

– Formularul tău de înscriere de la club.

– Hei! Cum ai putut? Se numește abuz de putere!

Lingura din mâna persoanei mai mare a fost împinsă în gura lui Team până aproape că s-a înecat.

Team a încercat să refuze dar în cele din urmă a mestecat și a înghițit repede.

– Mulți juniori chiulesc de la activitățile clubului, așa că, de ce ești interesat de mine? Și eu chiar sunt curios cum ai intrat în această clădire? Trebuie să ai un card de acces pentru a intra aici.

Tânărul și-a retras mâinile și a oftat. A scos cheia din buzunarul pantalonilor și i-a arătat-o ​​juniorului său. Buzele lui s-au răsucit într-un zâmbet în timp ce i-a dat răspunsul.

– Locuiesc în aceeași clădire.

Win ridică un deget și arătă în sus.

– Camera 1019.

– Ce?!?!

Ochii lui Team s-au mărit. Ar vrea să știe ce a făcut în viața lui trecută pentru a-l face să sufere așa în această viață.

După ce s-au certat până când amândoi au fost epuizați, prânzul a continuat în cele din urmă cu ei doi stând față în față, îndesându-și mâncarea în gură. După prânz, Win, care a vrut să se odihnească, s-a întins confortabil, în timp ce proprietarul camerei stătea în picioare și spăla vasele, neacceptând niciun ajutor.

– De ce ai sărit peste antrenament? întrebă Win în timp ce se așeză brusc, rezemat de pat.

Într-una ținea o telecomandă a televizorului, schimbând continuu canalele.

– Mi-e doar lene.

Băiatul a pus ultimul vas pe dulap. Și-a șters mâinile până s-au uscat și apoi s-a întors să se așeze pe pat.

– Dacă ai fi sărit doar peste cursuri din cauza lenei, pot să înțeleg. Dar îți place să înoți. Sunt sigur că vei muri dacă sări peste antrenament, a spus Win în timp ce apuca de glezna lui Nong până când acesta aproape a căzut.

– Oi, este treaba mea, a răspuns el în timp ce încerca să-și alunge mâna de pe picior. Cu toate acestea, acesta nu a funcționat pentru că cealaltă persoană i-a strâns și mai tare glezna.

– Este atât de dureros încât nu poți înota? Spune-o, spuse el cu ochii fericiți. Apoi, în grabă, a apucat celălalt picior care încerca să-l lovească și nu l-a lăsat.

– Hei! Nu poți înțelege deloc cuvântul „leneș”?!? Hei! Nu vreau să mă joc, a țipat Team

Win se ridică.

A continuat să lovească cu pumnii, dar ambele mâini îi erau strânse cu o forță ca a unui bivol. El nu putea să își ridice picioarele să lovească pentru că nenorocitul de Hia stătea între picioarele lui.

– Poftim, ți-am cumpărat și medicamente.

Una dintre mâinile lui a intrat în buzunar și a scos un tub. În același timp, băiatul s-a  eliberat din strânsoare și l-a lovit cu piciorul, forțându-l să cadă pe cealaltă parte a patului.

– Oi!!! Doar uite-te singur!

Fața lui Team s-a întunecat și a devenit furios când și-a tras tricoul în sus pentru a arăta ce era acolo.

– Vezi? Din cauza a ceea ce mi-ai făcut, arată așa. Cum aș putea să merg la înot?

Win, care de obicei era atât de zâmbitor, și-a frecat șoldul care suferea enorm de durere. Rămăsese cu o expresie gânditoare pe față; nu și-a dat seama că în noaptea aceea a fost atât de sălbatic încât nu s-a putut controla.

– Hei, îmi pare rău, îmi pare rău. Win a recunoscut că a greșit, dar Team a rămas indiferent.

– Dar de ce trebuie să te comporți așa cu mine?

– Din cauza gurii de câine a lui Hia!!! a răspuns Team.

– Errr, în acest moment spune-mi doar cu gura ta de câine unde trebuie să pun medicamentul?

Team s-a strâmbat, ceea ce a făcut „câinele” nedumerit.

– Nu ai spus că doare atât de tare încât nu poți înota?

Team a luat o pernă pentru a o arunca în cealaltă persoană. Win ridică în grabă mâinile și vorbi.

– Stai, nu ai dureri musculare? În ultimul timp, mulți membri de club au lipsit pentru că au suferit dureri musculare din cauza cantonamentului.

Team era gata să intre în pământ de rușine. Oftă din greu când Hia i-a dat tubul cu medicament și a văzut scris pe el „… analgezic muscular…”

– Bine, ce fel de medicament credeai că este?

Team a înghețat. Din fericire, nu suferă de probleme de respirație sau de hipertensiune arterială. Și-a putut păstra în continuare calmul.

Oh, mi-a trecut prin cap că este un unguent pentru…?

– Nimic, a răspuns el cu o voce ascuțită.

Tânărul ridică din sprâncene. Se aplecă și își împinse din nou Nong-ul pe pat.

– Dureri de mușchi, dureri de corp… grăbește-te și întinde-te. O să îți fac masaj, spuse Win cu o față serioasă și apucă în grabă tubul de medicament din mâna lui Nong.

Team aproape a argumentat că nu trebuie să facă asta. Cu toate acestea, simptomele anterioare erau încă acute și s-a întins ascultător pe pat.

Este un lucru normal ca membrii clubului să aibă grijă unii de alții. Poate de aceea a decis Win

să o facă pentru Team. Poate că îl va lăsa și pe Pharm să o facă.

Win a zâmbit mulțumit când uraganul care este Team a încetat să mai lupte. El a strâns de tubul cu medicament și l-a întins pe spatele lui Team care era complet acoperit cu urme de sărut și urme de mușcătură.

Win a masat ușor spatele lui Team, creând un confort pentru persoana care stătea întinsă, care apoi închise ochii. Ambii umeri i se relaxară. Team a luat în brațe o pernă moale și și-a îngropat fața în ea, după care a început să caște. Ei bine, a mâncat orez cu el și i-a făcut un masaj fără să îi dea niciun baht.

Era o afacere bună!

– Masează frumos. Îți dau bacșiș.

Tânărul s-a oprit când cealaltă persoană a rostit acele cuvinte. Colțul gurii i se răsuci într-un zâmbet.

Prea comod, al naibii de copil!

Corpul înalt și mare se aplecă spre spatele gol al lui Team. Și-a alunecat mâinile pentru a-i masa

șoldurile și i-a șoptit în mod deliberat la ureche:

– Trebuie să masez atent aici… pentru că asta…

…a fost folosit…

…a muncit…

…greu…

…mult…

Pe rând, Win a subliniat fiecare cuvânt.

– Ticălosule!

[Bang!]

Bărbatul mai mare a căzut cu o lovitură pe podea pentru a doua oară.

***

Win – Trebuie să ai grijă de mine.

[ întins pe pat]

Team – Contează foarte mult?

Win – M-ai dat jos din pat până când a fost învinețit.

Team – Da, da, da, scuze, Hiaaa.

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
6
+1
6
+1
2
+1
6
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *