House of Sweets – Capitolul 8

House of Sweets – Capitolul 8

Chise a fost surprinsă să audă despre incendiu, în timp ce Rio, din anumite motive, a strigat entuziasmat: – Este incredibil.

 

Cu toate acestea, când Rio a auzit că Kase și-a pierdut casa și că stătea cu Agi, i-a dat una dintre căpșunile din farfurie pentru că îi părea rău pentru el. Chise i-a spus lui Kase că are un prieten care deține un magazin second-hand și că îi va cere să îi facă o reducere.

Trecuseră trei zile când compania imobiliară l-a contactat pe Kase și i-a spus că incendiul fusese cauzat de neglijența vecinului său care fumase în pat și că nu va putea să își folosească apartamentul pentru o vreme din cauza pagubelor provocate de apa din țevi. Când reprezentantul a început să spună „Cât despre ce se va întâmpla în continuare…” Kase s-a gândit că vor vorbi despre rambursarea obiectelor din apartament. În schimb, a fost surprins când i s-a spus că era responsabil pentru pagubele provocate apartamentului de incendiu și de apă.

 

Fusese informat că exista o clauză în contractul de închiriere care stipula că trebuie să readucă apartamentul la starea inițială. Nu conta dacă neglijența altcuiva fusese cauza. Fusese atât de nerezonabil încât îl lăsase pe Kase fără cuvinte, dar reprezentantul avea mai multe de spus. Avea o clauză specială de asigurare împotriva incendiilor în contractul de închiriere, care acoperea asigurarea de răspundere civilă a chiriașului, așa că reparațiile la apartament ar fi fost acoperite de asigurare. Kase s-a simțit ușurat, dar a lăsat să iasă un oftat după ce a terminat convorbirea.

 

Scăpase de a fi nevoit să plătească pentru pagubele apartamentului, dar mai avea de înlocuit toate bunurile din casă, iar dacă trebuia să se mute, și aceste cheltuieli. Ar fi putut oare asigurarea de incendiu să acopere și aceste cheltuieli? Dacă nu ar fi fost acoperite, ar fi fost greu. Fusese concediat, dar își găsise un loc de muncă cu jumătate de normă înainte de a merge la biroul Hello Work, așa că nu primise niciun ajutor de șomaj. Kase a regretat că nu a așteptat cele șapte zile pentru ca cererea sa să fie acceptată înainte de a începe noul loc de muncă.

 

– Ai raportat la biroul guvernamental că aveați deja un loc de muncă cu jumătate de normă?. Agi i-a aruncat lui Kase o privire neîncrezătoare când a auzit vestea.

 

– Au spus că vor afla dacă încerc să o ascund…

 

– Este evident că este doar o amenințare goală. Ochii tăi te fac să arăți ca un bătăuș, dar tu ești ca un absolvent, proaspăt ieșit din școală, naiv în ceea ce privește căile lumii. Inima ta este pură ca o lebădă*?

 

[N/T: *În Japonia, lebăda simbolizează puritatea inimii.]

 

Când Kase a pufnit în tăcere, Agi l-a mângâiat pe cap cu un „Aww, ești un băiat atât de cuminte.”, dar și-a retras mâna înainte să se enerveze Kase și să-l lovească cu palma.

 

– Ei bine, orice aș spune, nu se schimbă nimic acum. Oricum, grăbește-te și pregătește prânzul. E rândul tău astăzi.

 

Kase s-a uitat la ceas și a văzut că era puțin înainte de prânz. Brutăria era închisă astăzi și, conform rotației, era rândul lui. S-a dus în bucătărie și, deocamdată, a pus la fiert niște apă într-o oală.

Era a treia zi de ședere în apartamentul lui Agi și, în mod ciudat, Kase reușise să trăiască acolo fără prea multă jenă. Credea că asta se datora faptului că Agi stabilise regulile de bază încă din prima zi, eliminând eventualele certuri între ei.

 

La început, Kase plănuise să stea la un hotel, chiar dacă asta l-ar fi costat bani. Când și-a amintit când stătuse la unchiul său, a vrut să evite cu orice preț să locuiască cu alții. Verișorii de vârsta lui îl agresaseră și îl făcuseră parazit pe la spate. Îl umiliseră atât de mult încât amintirea îl făcea să scrâșnească din dinți.

 

– Nu vreau ajutor de la alți oameni, spusese Kase.

 

– Nimeni nu te ajută, nu-ți face griji. Voi încasa chiria de la tine, așa că vom fi chiriași egali, răspunsese simplu Agi.

 

Existau oameni care îi vedeau pe alții suferind și le acordau mai multă compasiune decât erau ei în stare. Dar asta nu avea să dureze niciodată; atitudinea lor avea să se răcească mai devreme sau mai târziu. De la început, Agi nu-i acordase niciodată lui Kase mai multă simpatie decât era necesar, iar el scosese un calculator și începuse să introducă cifre în el.

 

– Chiria aici este de 140.000 pe lună*. Există un living, două dormitoare, o baie, o bucătărie și o toaletă. 140.000 împărțit la șase camere face cam 23.000 pe cameră. Voi goli unul dintre dormitoare pentru tine și voi adăuga utilizarea spațiului comun, așa că hai să facem 30.000 de yeni pe lună. Ce părere ai? Nu te jefuiesc aici.

 

[*140.000 de yeni – Aproximativ 1.400 de dolari americani].

 

[°30.000 yeni – Aproximativ 300 USD.]

 

Kase s-a uitat la el cu gura căscată. Acel loc se afla la cinci minute de gară și la etajul al unsprezecelea al unei clădiri cu încuietori automate. Zgomotul străzii de afară abia dacă ajungea în apartament, iar acolo se afla o terasă mare cu o priveliște amplă asupra orașului. Toate astea pentru 30.000 de yeni?

 

– Ce? Nu pari mulțumit. Vrei să ne târguim la chirie?

 

– Nu, e prea ieftin.

 

– Așa crezi? Agi părea fericit din anumite motive.

 

– Atunci, în schimb, poți să faci tu treburile casnice pentru mine.

 

– Treburile casnice?

 

Când Kase îl interogase, Agi aruncase o privire îndurerată prin apartament.

 

– Nu-ți poți da seama uitându-te la locul ăsta? Întotdeauna am fost groaznic la curățenie și la gătit. Și am deschis chiar și o brutărie. Zi de zi, curăț podelele, geamurile și fac cafea, iar asta e suficient pentru a-mi epuiza toate abilitățile casnice.

 

Kase a înțeles cumva. Apartamentul și mobila erau frumoase, dar curățenia nu era suficient de temeinică și locul arăta dezordonat.

 

– Ei bine, este destul de deranjant dacă casa unui bărbat singur de 40 de ani este prea curată…

 

Kase a vrut să insinueze că era inevitabil ca locul să fie un pic dezordonat, dar în schimb Agi s-a încruntat.

 

– Stai, cine este un bărbat de 40 de ani?

 

– Tu.

 

– Eu încă am doar 38 de ani.

 

Kase s-a gândit că nu era mare diferență și nu a spus nimic, dar apoi Agi l-a acuzat: – Pun pariu că acum credeai că nu e mare diferență!, iar Kase a răspuns: – Nu chiar., și Agi a replicat: – În schimb, chiar ai crezut.

 

– Ca scuză, poți să faci toate treburile casnice. Mă gândeam să facem cu rândul, dar o poți face în fiecare zi.

 

– Categoric nu, nu vreau.

 

– Bine, poți să o faci cinci zile pe săptămână, iar eu le fac pe celelalte două.

 

– Nici vorbă.

 

– Bine, tu faci patru zile pe săptămână…

 

– Nu se poate.

 

– Ești așa un derbedeu. Bine, o să facem cu rândul.

 

Kase dăduse din cap fără să stea pe gânduri și, fără să-și dea seama, fusese de acord să locuiască cu el. Căzuse ușor în capcana lui.

 

Când Agi îi spusese prima dată să plătească chirie, fusese probabil pentru a-l face să se simtă mai confortabil să stea cu el. Cu toate acestea, nu exista niciun avantaj pentru Agi în a lăsa pe cineva să se distreze în casa lui. De ce ar fi făcut Agi atâtea pentru el?

 

Pentru că seamănă cu Yuzuru, nu-i așa?

 

Acestea erau cuvintele pe care le spusese Mutou în ziua incendiului. Se pare că semăna cu Yuzuru, prietenul din copilărie al lui Agi și tatăl lui Rio. Bărbatul murise înainte ca Rio să se nască. Mutou spusese, de asemenea, că Agi simțea un sentiment de vinovăție față de acel bărbat. Kase nu știa nimic despre asta, dar poate de aceea Agi îl trata cu atâta bunătate? Poate chiar atunci când ochii lor se întâlniseră pentru prima dată prin vitrina brutăriei?

 

– Oh, paste. Sună grozav.

 

Kase a simțit deodată o greutate pe umăr. Agi își sprijinise bărbia acolo ca să se uite în tigaie. Kase și-a întors din reflex umărul, iar Agi a râs în timp ce își muta bărbia. Chiar dacă lui Kase nu-i plăcea, pe Agi nu-l deranja și începuse oricum să aibă contact fizic cu el din când în când. Kase nu mai era la fel de surprins ca la început, dar tot a fost nedumerit când s-a întâmplat fără avertisment.

 

Lângă apa pentru paste, Kase a pus la fiert niște carne tocată, roșii și vinete pentru sos.

 

Pune măslinele negre în paste. Și dacă tot e ziua noastră liberă, pune și o tonă de usturoi.

 

– Fără usturoi.

 

– Ce? Nu-ți place?

 

– Mă duc la biroul Hello Work după-amiază.

 

– Hmm. Deci te duci la birou? Cum merge cercetarea?

 

– Nu prea bine.

 

…Hmm.

 

Kase s-a uitat la Agi la auzul acestui murmur.

 

Ei bine, nu poți face nimic deocamdată. Probabil că cel mai bine este să ai răbdare., spusese Agi cu nonșalanță și a început să asezoneze sosul pentru paste. Sare, piper negru și un vârf de cuțit de zahăr, fulgi de piper și brânză rasă. Și pentru o notă de aromă ascunsă: sos de soia. Găteau pe rând, dar Agi se ocupa mereu de asezonare.

 

Să lucreze cu normă întreagă în magazinul nostru. Pentru o clipă, Kase a crezut că Agi i-o va propune, și s-a simțit jenat că așa credea.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
0
+1
1
+1
8
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *