Înainte să mă pierzi- Capitolul extra 4

În ultimele zile de filmare, prezența lui Chase devenise tot mai rară pe platou. Scenele sale se împuținau, iar odată cu ele se risipise și agitația care, până atunci, ținuse echipele în permanentă tensiune. Chiar și garda lui de corp își găsea acum răgazuri mai lungi, ca și cum întreaga lume din jur ar fi intrat, pentru o vreme, într-o pauză nesperată.

Chase rămânea adesea în rulota sa, fără să deranjeze pe nimeni, iar această liniște neașteptată adusese o relaxare generală printre bodyguarzi. Își permiteau pauze mai dese, ieșiri scurte și momente de respiro care, altădată, ar fi fost de neconceput. Zilele treceau cu o ușurință aproape suspectă, ca o vacanță furată înaintea finalului.

Își doreau cu toții același lucru: ca această pace fragilă să reziste până la încheierea filmărilor. După aceea, planurile fuseseră deja făcute — o oprire în Miami, o lună de odihnă și distracție înainte de întoarcerea în est. Gândul plecării îi făcea pe toți să privească timpul cu o răbdare senină, aproape fericită.

Josh predase deja postul altui agent, iar restul echipei se retrăsese în clădire, lăsându-se purtată de monotonia tihnită a orelor de pauză. În mod normal, după câteva ore, urma un nou schimb, dar pentru moment, totul părea suspendat.

Isaac, care privise îndelung pe fereastră, rupse tăcerea fără avertisment, în timp ce ceilalți se bucurau de acea liniște rară.

– Nu vi se pare că Josh e cam ciudat în ultimele zile?

Gestul lui Seth se opri în aer, peste cuvintele din rebusul din ziar pe care îl rezolva absent. Mark ridică privirea de la placa de surf pe care o curăța metodic, sprâncenele încruntându-i-se ușor. Doar Henry păru să reacționeze cu adevărat — într-un mod complet neașteptat.

Ridică ceașcă de cafea cu o mână, iar cu cealaltă aruncă boabe de cafea măcinate în aer și le prinse cu gura; făcu un gest neatent și, în secunda următoare, izbucni într-un acces de tuse, sufocat de propria imprudență.

– Aghh…

– Henry!

Mark se repezi să-l bată pe spate, iar Henry, scăpat din ghearele unui incident ridicol și aproape catastrofal, își reveni cu greu. Când aerul îi reveni în piept, furia îi luă locul panicii.

– De ce spui asta dintr-odată?

Isaac își coborî privirea, jenat de reacția exagerată.
– Uh, îmi pare rău… Ești bine? Nu mă așteptam să fii atât de surprins…

Dar Henry nu se calmă. Tocmai pentru că știa cât de neînsemnat părea totul din afară, iritarea lui creștea și mai mult. Privirea lui Mark, plină de o compasiune tăcută, nu făcu decât să-l facă să se simtă și mai ridicol. Iar Isaac… Isaac era, ca întotdeauna, prea lent ca să înțeleagă ceva.

„I-am spus că îmi place de el… și totuși, tot ce spune e Josh, Josh, Josh. Și acum nici măcar nu realizează nimic.”

Gândul îi strânse pieptul într-o nemulțumire surdă. Cel mai frustrant nu era situația în sine, ci faptul că nu avusese niciodată curajul să-și spună pe față sentimentele. Și, mai rău, că nimeni nu bănuia nimic.

Isaac îl privea în continuare cu expresia lui obișnuită, ușor nătângă, Seth revenise la tăcerea lui calmă, iar Mark se retrăsese discret, lăsându-l cu un sfat scurt de prudență.

Henry își lăsă privirea în jos, cu un oftat abia perceptibil.

„Probabil că sunt cel mai ridicol om din lume… dacă pot să-mi pierd mințile după puștiul ăla plictisitor.”

Își strânse maxilarul, ca și cum ar fi încercat să înghită gândul, dar acesta rămase acolo — încăpățânat, incomod și, mai ales, imposibil de ignorat.

Seth deschise gura, vizibil sătul de întreaga situație. Henry, pe de altă parte, oscila între dorința absurdă de a-l lovi pe Isaac și impulsul la fel de inexplicabil de a-l săruta din pură frustrare, doar pentru ca, în clipa următoare, să se prăbușească din nou în propria lui stare de iritare și auto-dispreț.

– Ciudat… de ce?

Mark îl privi pe Isaac cu o curiozitate calmă, în timp ce Henry îl fixa la rândul său, cu maxilarul încordat. Sub atenția simultană a tuturor, Isaac își trecu stânjenit mâna prin păr, vizibil jenat.

– Nu… nu vreau să spun că e ceva în neregulă cu el…  ezită, căutându-și cuvintele cu dificultate.

–  Doar că… s-a cam distanțat de noi în ultima vreme. Nu dispare des? Asta e tot. Nu cred că e supărat pe noi, dar… nici nu l-am mai văzut cum trebuie, așa că nu știu exact cum să spun…

Seth înclină ușor capul, analizând.

– L-ai văzut?

Isaac dădu din cap, imediat.

– Da.

– Ce înseamnă „l-ai văzut”? L-ai hărțuit cumva? interveni Henry, cu un ton tăios.

Isaac îl privi pentru o clipă, surprins de acuzație, apoi își mută privirea spre ceilalți doi, căutând sprijin. Henry își încleștă pumnul, dar furia lui rămase fără țintă — nu apucă să-l descarce pe nimeni.

Mark interveni, calm, încercând să tempereze atmosfera.

– Și eu cred același lucru. Josh a fost singurul care nu a fost cu noi în ultima noastră zi liberă.

– Exact! confirmă Isaac, ca și cum ideea îi dădea brusc încredere.

Henry își lăsă mâna în jos cu un oftat ironic și îi aruncă o privire tăioasă lui Isaac.

– Poate avea și el lucruri de făcut. Credeți că stă aici să vă țină vouă companie când e în California? Poate s-a dus undeva să se bronzeze.

Seth ridică privirea încet. Ideea nu era deloc absurdă. Ba chiar, în mod enervant, părea plauzibilă.

Henry își strânse buzele, ca și cum tocmai și-ar fi dorit să plece el însuși din mijlocul acelei discuții inutile. Mark, însă, îl opri cu o privire serioasă, ca și cum ar fi vrut să ducă gândul mai departe.

–  Ce crezi că a făcut? Ai auzit ceva de Josh?

– Dacă aș ști, nu ne-am mai pune întrebarea asta, sublinie Seth, fără urmă de răbdare.

Fața lui Mark se întunecă și mai tare. În mod normal, echipa de bodyguarzi ar fi trebuit să se întoarcă imediat după încheierea unei etape de filmare. Totuși, la cererea lui Chase, contractul fusese prelungit până la finalul filmărilor. În realitate însă, nu mai era prea mult de lucru.

Sarcinile de supraveghere erau împărțite, iar o mare parte din responsabilitate revenea echipei anterioare. Pentru restul, zilele deveniseră aproape goale — ore întregi de așteptare, pauze nesfârșite, uneori chiar zile întregi fără intervenții reale. Un paradox comod și frustrant în același timp, având în vedere sumele considerabile implicate în acel contract.

– Josh obișnuia să meargă la Pete în zilele libere, spuse Isaac, clătinând din cap.

– Tocmai asta e problema, interveni Seth.

– În zilele în care nu ieșim, dispare complet.

– N-are cum, replică Mark brusc.

Toți se opriră.

– Josh nu e genul care să-și abandoneze jobul, continuă el.

Tăcerea se lăsă grea peste cameră. Isaac expiră lent, Henry își relaxă pumnul pe care îl strânsese inconștient, iar Seth rămase nemișcat, cu privirea goală.

Mark își continuă gândul, mai puțin sigur decât încerca să pară.

– Poate… își caută alt loc de muncă. De asta nu spune nimic.

– A venit aici pentru bani, murmură Seth, mai mult pentru sine.

Isaac clătină imediat din cap.

– Nu. Din ce știu, mama lui e mai bine acum.

– Nu complet vindecată, adăugă Seth.

– Poate are nevoie de mai mulți bani pentru tratament.

Logica rece a observației îl făcu pe Mark să pălească ușor.

– Dar tratamentul s-a redus recent, interveni Henry.

– Poate tocmai de asta… poate nu mai are bani, încercă Mark, fără convingere.

Seth îi puse o mână pe umăr, calm, ca o consolare tăcută.

– Fără Josh, munca o să devină mult mai grea, spuse el.

Mark aprobă încet.

– E indispensabil. Cu experiența și abilitățile lui, n-ar avea probleme oriunde ar merge.

Cuvintele lui căzură greu, ca o concluzie deja acceptată.

Isaac ridică însă privirea.

– Eu nu cred că pleacă.

– Ba sigur o să plece, întrerupse Henry sec.

– Mai devreme sau mai târziu.

Seth se pregătea să intervină din nou, dar Isaac ridică o mână.

– Nu. Îl cunosc. Dacă ar exista o problemă reală, ar spune.

– Și atunci ce e? întrebă Henry.

Isaac tăcu.

După o pauză, Henry își scoase brusc portofelul.

– Bine. Pariez cinci dolari.

Îi puse pe masă fără ezitare.

Isaac îl privi uluit.

– Glumești? Pariezi pe munca lui Josh?

– De ce nu? răspunse Henry calm.

Isaac se întoarse spre Mark, căutând sprijin. Dar Mark, după o clipă de ezitare, scoase și el zece dolari.

– E doar… de amuzament. Oricum nu putem face nimic.

– Mark… protestă Isaac.

Dar era prea târziu. Doi contra unu.

Henry făcu un gest scurt, aproape satisfăcut.

– Perfect. Să vedem cine are dreptate.

Isaac își trecu mâna prin păr, exasperat.

– Poate Josh nici măcar nu ne-ar spune adevărul, oricum.

– Nu ne-ar spune nici dacă ar fi torturat, adăugă Seth calm.

Cuvintele lui, în loc să liniștească pe cineva, aduseră o tăcere ciudat de apăsătoare.

Pentru o clipă, nimeni nu mai spuse nimic. Apoi Henry își întoarse privirea, ca și cum totul fusese doar o distracție trecătoare — dar gândul despre Josh rămase undeva, suspendat, incomod, în aerul încăperii.

– Atunci asta e. Deci nu o faci? Bine. Dar tu, Seth?

Isaac era convins că Seth avea să refuze un pariu atât de absurd. Totuși, spre surprinderea lui, acesta își căută calm banii în buzunarul pantalonilor — probabil scoși cu câteva ore mai devreme de la bancomat — și așeză o bancnotă pe masă.

Trei la unu.

Isaac rămase o clipă fără reacție. Între conștiință și curiozitate, ezită vizibil, apoi scoase în cele din urmă o bancnotă mototolită din buzunar. Din neatenție, era de douăzeci de dolari.

Henry o smulse imediat, înainte ca Isaac să apuce să protesteze.

– Nu-și schimbă slujba. Josh e loial.

Isaac rosti fraza cu voce tare, încruntat, ca și cum ar fi vrut să o transforme în adevăr prin simpla ei repetare.

– Și ce? reluă Henry sec.

– Începem iar?

Fără să mai discute, scrise pe telefon „nu-și schimbă slujba” lângă numele lui Isaac, ca pe o miză deja stabilită.

Isaac deschise gura să continue, dar Seth îl opri cu o observație scurtă:

– Nu e bolnav. N-ar merge singur la spital.

Nimeni nu răspunse. Henry notă imediat, fără ezitare.

Pariul continua să crească, alimentat de presupuneri și jumătăți de adevăr.

Înainte să-și spună opinia, Henry își întoarse privirea spre Seth.

– Tu?

Toți ochii se fixară asupra lui.

Seth era cel care îl înțelesese primul pe Josh. Observa lucrurile pe care ceilalți le treceau cu vederea și, mai ales, nu vorbea decât atunci când era sigur.

De data asta, însă, tăcerea lui părea mai grea decât de obicei.

Când, în cele din urmă, deschise gura, spuse liniștit:

– Vot pentru „într-o relație”.

– Ce?

– Se vede cu cineva? Cu cine?

Vocile lui Henry, Isaac și Mark izbucniră aproape simultan.

Seth își încruntă ușor sprâncenele, dar continuă fără grabă:

– Gândiți-vă. De ce ar folosi munca drept scuză ca să se distanțeze? Dacă ar fi vrut să plece, ar fi spus-o direct. Nu e genul lui Josh să ia decizii importante fără să discute.

Își mută privirea de la Mark la ceilalți.

– Și nu pare nici bolnav, nici cu probleme. Dimpotrivă… în ultimele zile pare chiar mai energic.

O pauză scurtă.

– Pe platou sunt destule fete interesate de el. Nu e imposibil să fie într-o relație.

Ridică din umeri ușor.

– De fapt, l-am văzut deja respingând o mărturisire.

– Ce? Ce mărturisire?

– Și ce s-a întâmplat?

Seth răspunse sec:

– Mă rog… cred că era unul dintre secretarii lui Naomi. Josh l-a refuzat pe loc și s-a terminat. E viața lui privată și sunt sigur că, dacă are o parteneră, amândoi se simt în siguranță așa. De aceea nu ți-am spus până acum.

Câteva secunde de tăcere căzură peste grup.

– Asta e tot? întrebă Mark, nu prea convins.

Isaac clătină din cap.

– Josh nu e genul…

– Tocmai asta e ideea, îl întrerupse Seth calm.

– Nu spune lucruri despre viața lui privată. Dacă are pe cineva, n-ar spune oricum.

Un alt moment de liniște.

Mark oftă.

– Rose o să fie devastată dacă află…

Toți știau despre Rose, colega de birou care îl plăcea pe Josh. Ideea că ar putea exista altcineva făcea situația și mai incomodă.

– Poate e doar o aventură de scurtă durată, aruncă Seth, aproape indiferent.

Mark aprobă încet, dar Isaac ridică imediat capul.

– Nu. Josh nu e așa. Pentru el, Pete și munca sunt mereu pe primul loc.

Ezită.

– Nu are sens să-l vezi implicat în așa ceva.

– Ba are, replică Henry.

Apoi se întoarse spre Seth, cu un zâmbet ușor provocator.

– Deci pariezi pe „Josh are o relație”?

– Da, Seth încuviință din cap.

Rareori se implica în pariuri atât de absurde, dar de data aceasta nu era vorba doar de un capriciu sau de o distracție trecătoare, născută din plictiseală.

Își privea colegii cu o luciditate ușor detașată. Erau oameni competenți, fiecare în felul său, dar aveau un defect comun: încăpățânarea. O încăpățânare oarbă, aproape comică. Refuzau să vadă ceea ce nu voiau să vadă, iar Seth nu era genul care să lase o asemenea slăbiciune neexploatată.

Nu era naiv. Și cu siguranță nu era altruist.

Henry, poate cel mai imprudent dintre ei, ezită doar o clipă înainte să adauge propria miză.

– Joacă pe la spatele nostru…

Gândul pluti în aer, nerostit până la capăt. Dar toți ceilalți îl avuseseră deja, în același timp. Nimeni nu îl confirmă, însă nici nu îl contrazise cu adevărat. Era mai ușor așa.

Nimeni nu credea cu adevărat că acel pariu avea să aducă vreun câștig real — în afară de Seth.

De aceea, pierdea rar.

Îi privi pe ceilalți cu o urmă de compasiune rece. Henry, mereu primul la masa de joc, era ironic cel mai previzibil dintre toți.

– Apropo… cu cine crezi că se vede? întrebă cineva.

– Partenerul ei? adăugă altul.

– Da.

Henry pufni și, cu un aer de provocare, continuă în locul lui Isaac:

– Dacă ghiciți, dublez pariul. Sunteți toți de acord?

– Ce?

Ezitară, dar Mark și Isaac încuviințară.

Seth își coborî privirea pentru o clipă. Nu avea nicio intenție să-i protejeze de propriile concluzii greșite. Dimpotrivă.

– C, spuse el simplu.

– Ce? Miller?

– Acel C? Serios?

– Glumești, nu?

Vocea lor izbucni simultan, dar Seth nu mai rămase să asculte.

Își strânse lucrurile cu calm și ieși.

În spatele lui, discuțiile continuau, ridicate, haotice, pierzându-se în zgomotul zilei. Afară, lumina era puternică, întinsă, aproape teatrală.

Pentru o clipă, pe buzele lui Seth apăru un zâmbet abia perceptibil.

„Chase Miller… poate am exagerat puțin.”

Și totuși, nu părea deloc convins că greșise.

⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜⚜