Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 12, volumul 3

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 3

Capitolul 12

Tu ești locul meu în care mă simt acasă.

Trăind pe parcursul a trei vieți, Liu Yan își amintea totul cu o claritate de cristal. Desigur, își amintea și aceste cuvinte – cea mai frumoasă declarație de dragoste.

Cel care le rostise se agăța acum de el, precum un vierme lung și gros târându-se în carnea lui, invadându-i inima.

Totul începuse cu peste două sute de ani în urmă, când vărsarea unei cești de ceai fierbinte marcase începutul acestei încurcături.

Liu Yan își coborî privirea și șopti:

– Șarpe prost.

Cu toate acestea, brațele lui, ca niște ramuri de viță de vie, se strânseră rapid în jurul corpului rece și subțire al celuilalt. Pieptul lui se apăsa de al lui, răspândind căldura trupului pentru a fi aceeași cu a lui.

Trupul său fierbinte se simți de celălalt precum o minge de foc – dar nu atât de arzătoare încât să-l rănească, ci reconfortantă liniștindu-i pieptul. Era deosebit de plăcută. Yi Mo își înclină capul și îl sărută, limba lui zăbovind pentru o vreme printre dinți, înainte de a aluneca brusc înăuntru. Se înfășură în jurul limbii moi și primitoare a lui Liu Yan, sugând-o cu lăcomie, ca și cum ar fi fost cea mai delicioasă delicatesă, fără să vrea să-i dea drumul.

Plăcerea furnicătoare înflori în gura lui Liu Yan, iar când Yi Mo îi linse palatul interior, trupul îi tremură involuntar, iar mintea îi deveni încețoșată. Abia când Yi Mo îi dădu drumul, Liu Yan, amețit, murmură încet:

– Yi Mo.

Yi Mo.

Rosti numele atât de ușor, ca și cum ar fi șoptit, dar totuși cu o pronunție clară.

În urma ciclurilor reîncarnării, singurul lucru care rămase neschimbat fusese acest nume.

– Yi-Mo.

Îl striga încet, cu buzele roșii și umflate. Limba lui roz, ca un peștișor agil, îi zvâcnea printre dinții perlați, iar buzele umede se deschideau și se închideau, vocea răgușită, fără suflare, făcând să pară că rostirea acelui nume îl putea aduce la ejaculare.

Mâinile lui Yi Mo tremurau ușor. Auzindu-și numele din gura acestei persoane, se simțea ca și cum o lamă i-ar fi tăiat pieptul, trimițând o durere înfiorătoare prin el, făcându-i sângele să curgă într-un val dureros.

Privirea i se întunecă. Cu un ușor efort, Yi Mo îi ridică talia lui Liu Yan, mâinile lui apucând ferm curba subțire. După ce îl frământă și îl mângâie, se aplecă să muște sfârcul mic, deja întărit, de pe pieptul lui Liu Yan.

Liu Yan scoase un geamăt „Mm” înăbușit, nefiind sigur dacă era pe deplin plăcut. Durerea ascuțită a mușcăturii lui Yi Mo îl făcu să-și ridice capul și să îl privească. Se uita cum limba roșie a lui Yi Mo lingea mugurele sensibil de pe pieptul lui, lăsând în urmă o salivă ușor strălucitoare, apoi îl trăgea ușor cu dinții, îl strângea în gură și îl tachina cu limba. Priveliștea radia o alură de nedescris.

Durerea ascuțită se transformă brusc într-o plăcere complicată, determinându-l pe Liu Yan să geamă necontrolat. Partea inferioară a corpului său se ridică, frecându-se nerăbdătoare de abdomenul lui Yi Mo. Vârful erecției sale era deja alunecos, eliberând un lichid clar.

– Nerăbdător deja? întrebă Yi Mo cu o voce calmă în timp ce își ridică privirea spre el.

Acum că totul se rezolvase între ei și nu mai exista teamă sau anxietate, se simțea neobișnuit de calm, suficient de răbdător pentru a lua lucrurile încet.

Liu Yan își arcui pieptul, oferind vederii partea neglijată a corpului. Cu o voce joasă, spuse:

– Și asta…

– Hm?

– …Și partea asta.

Sfârcul din dreapta lui era și el țeapăn ca o pietricică. Liu Yan îl întinse spre gura lui Yi Mo, vocea lui dizolvându-se în capitulare în timp ce implora:

– Sărută-l.

Sărută-l.

Asta fusese tot ceea ce spusese. Yi Mo își înclină capul și mușcă cu răutate sfârcul care i se oferea. Liu Yan strigă din cauza durerii puternice, iar Yi Mo trecu imediat la calmarea acestuia cu buzele și limba. Limba lui se învârti peste mugurele sensibil, lăsându-l pe Liu Yan să tremure în brațele sale.

Liu Yan închise ochii, mintea sa fiind o ceață haotică. Nu putea decât să acționeze din instinct, oferindu-și pieptul gurii lui Yi Mo. Vârfurile abuzate, cu fiecare atingere, răspândiră înțepături precum un fagure prin carnea lui. Dar sărutările ulterioare transformară durerea într-o mâncărime dulce, care părea să-i pătrundă până în oase, răspândindu-se necontrolat prin fiecare nerv, prin fiecare centimetru al trupului său.

Amintirile intimității trecute, ale pasiunii sfâșietoare din suflet, ieșiseră la suprafață fără să se oprească. Fără să stea pe gânduri, își desfăcu picioarele, unul dintre ele încolăcindu-se în jurul taliei lui Yi Mo. Șoldurile lui se ridicară pentru a se împinge în zona inghinală a lui Yi Mo.

Pe măsură ce Liu Yan se apropia, Yi Mo îl accepta cu ușurință. Cu toate acestea, Liu Yan fiind amețit, mișcările lui deveniră neregulate. Yi Mo continuă să îi tachineze pieptul în timp ce îi ținea șoldurile în mișcare. Coborându-și șoldurile, penisul întărit al lui Yi Mo apăsă direct pe crăpătura dintre coapsele lui Liu Yan. Lipsa oricărei bariere permise trupurilor lor să se potrivească perfect, ca și cum s-ar fi marcat reciproc cu căldura și textura lor.

Această acțiune stârni gemete necontrolabile din partea lui Liu Yan. Fața lui se înroși, iar capul i se înclină pe spate, aparent stânjenit, cu ochii închiși. Chiar și gâtul său deveni roz, ca o cerneală diluată care înflorește pe hârtie albă – viu și irezistibil.

Yi Mo se aplecă mai aproape, înfingându-și dinții în gâtul lui Liu Yan, în curbura delicată a claviculei sale. Stratul subțire de carne abia dacă ascundea osul dur de dedesubt, potrivindu-se perfect cu dinții ascuțiți ai lui Yi Mo. Acesta mușcă ușor, lăsând o urmă, înainte de a freca peste ea cu buzele. Apoi, trecu la supt, lăsând urme de umezeală în urma sa. Liu Yan scoase un geamăt lipicios și prelungit „Mm”, vocea lui fiind îngroșată de plăcere.

Pe pielea lui Liu Yan începură să se formeze picături de sudoare, sărate și ușor calde pe limba lui Yi Mo. Acesta îi lingea gâtul, trecând din când în când la ciugulit. Fiecare mușcătură deveni tot mai intensă, ca și cum ar fi vrut să-l devoreze în întregime, doar pentru a se înmuia în lingeri liniștitoare înainte de străpunge din nou pielea.

Liu Yan gemea, șoldurile sale mișcându-se tot mai viguros.

În acest moment, nu erau flori de piersic pe corpul lui Liu Yan. Nu mai era nici peisajul orbitor de acum un mileniu, când Yi Mo eclozase pentru prima dată. Cu toate acestea, el părea atât de viu, emanând un parfum capabil să stârnească dorința masculină.

Yi Mo îl apucă de talie, ridicându-l pentru a-l urca în poala lui. Penisul lui întărit apăsă în pliul înroșit dintre coapsele lui Liu Yan. Yi Mo se uită în jos la organul lui Liu Yan, care stătea rigid de ceva vreme. Un luciu gros de lichid îi acoperi lungimea, lăsându-l alunecos și strălucitor. Culoarea sa palidă, neatinsă de alții, și părul rar nu făceau decât să-i accentueze puritatea tinerească.

Acest trup, se gândi Yi Mo, fusese unul pe care îl crescuse el însuși. Nimeni altcineva nu îl atinsese. Nimeni altcineva nu îl marcase. Îi aparținea în întregime.

Din copilărie și până acum, Yi Mo fusese singurul care avusese grijă de el – îl spălase, îl hrănise, îl îngrijise. Niciodată nu permisese ca vreo rană să strice această piele delicată.

Singura excepție fusese atunci când Liu Yan își scosese personal alunița de cinabru de pe pieptul său.

Privirea lui Yi Mo rămase ațintită asupra pieptului lui Liu Yan. Acesta strălucea de umezeală, cu sfârcurile roșii și umflate. Semnul de cinabru, însă, dispăruse. Tot ce rămăsese era o întindere netedă de piele perfectă, fără nicio urmă a rănilor din trecut.

Yi Mo sărută apăsat pe locul unde se aflase alunița roșie. Atingerea lui fusese blândă și liniștitoare, ca și cum și-ar fi cerut scuze.

Mintea amețită a lui Liu Yan păru să-și fi revenit la gestul acela. Își coborî privirea, uitându-se la bărbatul care îi săruta pieptul. După ce își strânse buzele împreună, în cele din urmă chicoti încet.

– Crezi că sunt doar un prost…

Yi Mo își ridică privirea, fără să se obosească să mintă.

– Așa am crezut, la început.

– Știu.

Liu Yan își întinse capul și îi sărută fruntea.

– Mai târziu, ai spus că îți plac proștii.

Yi Mo îi mângâie talia, vorbind încet:

– Te-am făcut să-ți amintești cele trei vieți fără să te întreb. Mă învinovățești?

Liu Yan zâmbi și scutură negativ din cap, ținându-i fața în timp ce se aplecă și șopti:

– Dacă aș rămâne un prost, nu te-aș lăsa mereu să mă hărțuiești?

Nu ar fi fost chiar asta – ci hărțuit până la supunere!

Cei doi se gândiră simultan la „ceremonia maturizării” efectuată cu puțin timp în urmă. Unul ardea de pasiune, celălalt era naiv și neștiutor, suportând chiar și plăcerea cu un aer jalnic.

Liu Yan nu se putu abține să nu-l lovească ușor peste cap și spuse:

– Mă agresezi doar pentru că sunt un prost!

Yi Mo îl apucă strâns de mână, ținând-o ferm în a sa, în timp ce răspundea cu un aer complet justificat:

– Dacă nu te agresez pe tine, pe cine altcineva aș mai putea agresa?

Liu Yan rămase fără cuvinte. După un timp, se resemnă.

Să-l lase să hărțuiască pe altcineva?

Desigur, el nu ar fi permis una ca asta. Nu era el cel destinat să fie agresat? Gândul la asta îl făcu să fie ușor resentimentar și își mișcă șoldurile, frecându-se de penisul imens cuibărit între fesele sale. Îngustându-și ochii, spuse:

– Ai promis că mă vei trata bine.

Yi Mo ar fi trebuit să se simtă rușinat, dar, în schimb, acționă oarecum ofensat.

– Nu m-am putut abține!

Pur și simplu nu se putu opri din dorința de a-l intimida! Yi Mo rămase nerușinat, ridicându-și șoldurile ușor, astfel încât lungimea lui tare să frece intrarea strâmtă.

Habar n-avea că se comporta precum cu un băiețel – îl necăjea pe cel pe care îl plăcea până când aceasta ajungea în lacrimi, apoi se simțea el însuși nedreptățit spunând: “Uite cât de distractiv este! De ce plângi?”

Liu Yan tremură și își eliberă brațele, cu mintea complet amețită. Își pierduse complet mințile. Nu avea nici cea mai mică idee ce să facă cu el. În lumea aceasta exista întotdeauna ceva care putea învinge altceva. Iar cei ca ei erau inamici reciproci.

În cele din urmă, mormăi:

– Șarpe rău! îl certă Liu Yan.

Șarpe rău.

Deși era menită să fie o mustrare, Yi Mo auzi în vocea lui un amestec de reproș și capitulare. Inima i se încălzi inexplicabil în timp ce îl strângea de talie pe Liu Yan, privind în jos pentru a-și vedea duritatea întinsă în întregime în umbra fantei lui Liu Yan. Chiar dacă nu intrase încă înăuntru, putea simți clar căldura și moliciunea de acolo.

– Vreau să intru, spuse Yi Mo, apoi începu să împingă ușor.

La început, făcu doar mișcări simple, dar curând mișcările deveniră mai ample, ridicând corpul palid al lui Liu Yan în sus și în jos în îmbrățișarea sa, ca niște valuri care se unduiau sub lumina lunii. Liu Yan își ținea ochii închiși. Gustase acea senzație înainte și era deja aprins de dorință. Doar câteva cuvinte și mișcări îl înmuiaseră în brațele lui Yi Mo, trupul topindu-i-se în timp ce murmura:

– Intră…

Nu-i mai păsa, nici măcar dacă asta îl sfâșia.

Yi Mo scutură din cap, îngropându-se în pieptul lui Liu Yan, mușcând și sărutând în timp ce spunea:

– Trupul tău nu a mai trecut prin asta. S-ar putea să sângerezi cu adevărat.

În plus, el nu se maturizase încă pe deplin. Avea doar șaptesprezece ani acum.

Auzind asta, fața lui Liu Yan se coloră în roșu ca și cum ar fi fost pe cale să stropească cu sânge. Întregul său corp părea că arde, și chiar și cea mai intimă parte a sa, tachinată atâta timp, era puternic de fierbinte, strângându-se și desfăcându-se în umbra fantei sale. Liu Yan se întinse, ridicându-se ușor în timp ce apuca penisul lui Yi Mo, conducându-l spre intrarea sa. Întorcându-și fața într-o parte, murmură:

– Vreau…

– Ce vrei?

Yi Mo nu se așteptase ca el să fie atât de direct. O căldură arzătoare explodă în el, dar nu se putu abține să nu răstălmăcească cuvintele.

– Vrei să te …?

– …

Liu Yan se gândi în sinea lui că acest șarpe era cu adevărat rău până în măduva oaselor!

– Vrei? întrebă Yi Mo apăsând din nou.

– …Mm.

Sunetul fusese atât de slab încât abia se auzise. Liu Yan se simți ca și cum ar fi fost prăjit de viu de fierbințeala arzătoare, care creștea în el.

Yi Mo vru doar să îl mai tachineze, dar când Liu Yan fu de acord, mintea lui deveni goală. Luând cutia cu lemn de santal pe care o folosise mai devreme, apucă o cantitate generoasă, se unse cu ea, apoi își duse degetele la intrarea lui Liu Yan. Aplică balsamul  alunecos pe orificiul acestuia și introduse un deget, sondând adânc înainte de a se retrage și de a adăuga rapid un al doilea deget.

Fața lui Liu Yan se înroși puternic și respiră brusc.

– Lasă degetele, bagă-l pe el înăuntru.

Yi Mo îngheță pentru o clipă, cu vocea răgușită în timp ce răspunse:

– Nu pot.

Liu Yan își înfășură brațele în jurul gâtului lui Yi Mo, aplecându-se pentru a-i linge lobul urechii și spunând cu o voce răgușită și ademenitoare.

– Mă mănâncă atât de tare pe dinăuntru.

Cuvintele șoptite în bătaia pasiunii erau cele mai seducătoare și, venind de la cel pe care îl ținuse în inima sa de secole, acestea ar fi topit și fierul până ar fi devenit moale ca o pană.

Cum ar mai putea Yi Mo să se abțină?

Chiar și Liu Yan simți un sentiment întortocheat de încântare în fața propriei sale nerușinări. Trupul său se înmuie aproape complet, simțurile sale concentrându-se doar pe intrarea strâmtă care era forțată și pe lungimea dureroasă care se umfla în ea.

– O să te doară, murmură Yi Mo, păstrând o fărâmă de rațiune în ciuda tuturor lucrurilor.

Preocuparea sa nu făcea decât să demonstreze cât de mult îi păsa de Liu Yan.

– …

Liu Yan își mișcă șoldurile, frecându-se de vârful penisului lui Yi Mo. Mintea lui era o ceață completă în timp ce implora:

– Mă mănâncă, intră și freac-o.

În secunda următoare, cel care rostise astfel de cuvinte provocatoare fu ridicat de talie. Yi Mo renunță la orice pretenție de blândețe, aliniindu-și penisul înfierbântat la intrarea zvâcnitoare. Ținând strâns talia înroșită, trase încet trupul moale al lui Liu Yan peste el. Gâfâitul moale al lui Liu Yan se opri brusc, ochii lui închizându-se în timp ce scoase un geamăt înăbușit. Fără ezitare, își afundă șoldurile, înfigându-se complet în țeapa cărnoasă.

Până la rădăcină.