Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 14

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 14 – Căsătorie aranjată

După o noapte ca aceasta, alții ar fi leşinat de oboseală după prima lor experiență și ar fi căzut într-un somn adânc sub pătură, neavând nicio grijă. Totuși, Shen Qingxuan nu fusese niciodată o persoană relaxată, mintea lui fiind întotdeauna greoaie și luptându-se deseori cu somnul agitat.

În ciuda faptului că era epuizat fizic și mental, abia putându-și ține ochii deschiși, adormi totuși ușor. Întreaga noapte fusese plină de vise bizare, făcând-l să transpire abundent. Abia când lumina zorilor începu să strălucească, alunecă într-un somn mai adânc. Dormise până când soarele ajunse sus pe cer, fără să se trezească.

Rareori dormea atât de profund. Era ceva neobișnuit pentru el. Servitorii care făceau munca grea în curte nu observară nimic ciudat, dar servitoarea personală a lui Shen Qingxuan simți că ceva era în neregulă. Ea așteptase devreme în fața ușii cu un lighean cu apă și provizii, dar nu auzise sunetul obișnuit al clopoțelului din interior. Îngrijorată că tânărul stăpân ar fi putut păţi ceva, împinse încet ușa și intră în dormitor.

Servitoarea intrase în gospodăria familiei Shen încă de la vârsta de cinci ani și o slujise întâi pe mama lui Shen. Când sosise, era doar o copilă dulce la față și cu o limbă isteață. Mama lui Shen nu o tratase niciodată ca pe o servitoare obișnuită. Văzând natura retrasă a fiului său, ea o trimise pe fată în camera lui Shen Qingxuan, gândindu-se că un copil însoţitor l-ar putea face mai vesel. Pe măsură ce fata crescuse, ea rămase respectuoasă și amabilă, iar mama lui Shen se hotărî să o facă concubina acestuia. Chiar dacă era copilul unui servitor, ea putea totuși face parte din familia Shen.

Această intenție era cunoscută în toată gospodăria și, astfel, statutul servitoarei în casă era destul de diferit de al celorlalți.

Shen Qingxuan cunoștea gândurile mamei sale, dar nu avea niciun fel de sentimente romantice pentru fata care crescuse sub ochii săi. Se prefăcea că nu știa nimic. Ulterior, se gândise să clarifice problema, dar nu găsise un moment potrivit.

În plus, fata îl servea de peste un deceniu și era considerată apropiată, fapt ce îl punea în dificultate deoarece nu voia să-i rănească sentimentele. Deși era de obicei retras, fusese întotdeauna amabil cu această fată, care nu-și dăduse seama de dezinteresul lui și crezuse că era doar o chestiune de timiditate sau de bun-simț, așa că problema rămăsese suspendată în aer.

Recent, mama lui Shen vorbise deseori în particular cu fata, iar acest subiect apăruse din nou în conversație.

Deși avea să fie doar o concubină și prima femeie care primea accesul în dormitorul lui Shen Qingxuan, era totuși considerată o şansă fericită pentru ea. Căsătoria aranjată era stabilită pentru după Anul Nou, dar fără ca Shen Qingxuan să fi fost consultat. Fata știa acest lucru, de aceea comportamentul ei deveni mai rezervat și mai modest, dând dovadă de şi mai multă reținere.

Deschise ușa, păşi înăuntru și găsi camera liniștită. Particulele de praf pluteau în lumină și nu se auzea niciun sunet. Bucăţi de hârtie ruptă zăceau împrăștiate pe podea, sugerând o agitație anterioară. Inima servitoarei tresări. Deși Shen Qingxuan era retras, nu era cunoscut ca fiind impulsiv, cu atât mai puţin să rupă hârtii.

Trecând cu grijă pe lângă fragmentele de hârtie de pe jos, ea se apropie de pat. Perdelele erau trase, iar scena din interior era neclară. Forma patului era vizibilă și nu părea neobișnuită. Tânărul de pe pat respira uniform, dormea profund, nefiind conștient de prezența ei.

Servitoarea se opri și ridică ușor un colț al perdelei. În timp ce privirea ei cerceta interiorul, fața ei albă[1] i se îmbujoră, ca și cum ar fi înflorit precum o floare de piersic în martie.

Aşternutul era în dezordine, cu numeroase cute pe toată pătura brodată, prezentând semne clare că fusese mototolită. Un miros indescriptibil, care o făcu să roșească instinctiv, umplea aerul din interiorul perdelelor, iar urme albe lipicioase se uscaseră pe cuvertura verde ca lacul, dându-i de înţeles ce anume se întâmplase.

Servitoarea se întoarse să fugă, dar se opri brusc, gândindu-se că, într-un astfel de loc îndepărtat, înconjurat de munţi şi păduri şi cu Shen Qingxuan singur în pat, astfel de evenimente rușinoase erau puțin probabile. Chiar dacă ar fi existat un comportament necorespunzător, nu existau alte servitoare în casă, care să îl poată satisfacă. După ce ezită o clipă, trase cu grijă pătura de pe Shen Qingxuan pentru a verifica.

Shen Qingxuan nu îşi dorea ca cineva să descopere asta. Era meticulos din fire așa că, după ce terminase, se chinuise să își pună hainele pe el înainte de a se culca. În ciuda faptului că era lipsit de putere şi că nu era obişnuit să se îmbrace singur, hainele sale, deși răvășite, erau intacte. Menajera îl examină pe Shen Qingxuan din cap până în picioare şi, în afară de încreţituri şi murdărie, nu observă nimic altceva suspect pe lenjerie.

Roșind, puse ușor la loc pătura peste partea inferioară a corpului lui Shen Qingxuan şi se gândi că s-ar putea să fi fost o auto-consolare[2] din cauza singurătății pe timpul nopții. Totuși, în mintea ei persista o îndoială, deoarece urmele pasiunii intense de pe pat nu erau ceva ce o persoană infirmă ca Shen Qingxuan ar fi putut lăsa cu ușurință. Dar cum nu avea de unde să ghicească ce se întâmplase, închise ușa şi plecă.

Shen Qingxuan nu fusese conștient de toate acestea. Când se trezi, simțindu-se obosit, chemă servitoarea cu clopoțelul. Se sprijini de tetieră, își spălă fața cu ceai și își clăti gura cu sare, înainte de a mânca ceva și de a se întinde la loc pentru a dormi.

A doua zi, se trezi simțindu-se mult mai bine aşa că se așeză din nou în scaunul său cu rotile, continuând să citească și să picteze la biroul său, cu o expresie senină, fără a da semne de suferință. Servitoarea, care îl privea, nu putea observa nimic neobișnuit la asta.

Nu știa că zonele intime ale corpului lui Shen Qingxuan, care fuseseră adânc penetrate, îi creau un disconfort de câteva zile, amintindu-i constant de acea noapte sălbatică – atât de sălbatică încât până și Shen Qingxuan însuși era reticent să și-o amintească.

Era ciudat că, după o astfel de noapte, Shen Qingxuan simțea că starea lui de spirit se îmbunătățea semnificativ. Anxietatea și depresia anterioară dispăruseră, ca și cum emoțiile furtunoase din acea noapte ar fi fost spălate.

Când era singur, Shen Qingxuan chiar se gândea dacă nu cumva anii lungi de singurătate îl făcuseră să-şi înăbușe dorințele naturale ale unui corp matur. Altfel, cum ar putea să explice de ce, odată satisfăcut, fiara sălbatică care-l chinuise pe interior atât de multă vreme, nu avusese nevoie decât de o noapte de plăcere pentru a-l face să-și ascundă colții, să-și retragă ghearele și să adoarmă adânc?

Shen Qingxuan începu să se gândească serios la căsătorie.

Niciunui bărbat nu-i plăcea să fie dominat de un alt bărbat, iar Shen Qingxuan nu făcea excepție. Deși se simțea bine și era dispus și bucuros, nu era naiv. Putea vedea că Yi Mo nu dorea, chiar nu voia să ejaculeze în el. Yi Mo îl aducea la orgasm, după care se retrăgea, ținându-se deasupra, făcând ca experiența să semene mai mult cu un act de caritate decât cu o acțiune intimă.

Ca să nu mai vorbim de faptul că unul era om, iar celălalt un demon, unul ardea de dorință, iar celălalt era indiferent. Diferența dintre ei era atât de mare, încât de unul singur nu ar fi reușit niciodată să acopere această prăpastie uriașă, așa că se recunoscu învins de bună voie. Existau unele lucruri pe care nu doar oamenii, ci chiar și demonii milenari erau neputincioși să le schimbe.

Trecuseră multe zile de la acea noapte, iar Yi Mo nu apăruse. Shen Qingxuan, cu un zâmbet în ochi, privea calm prin fereastră la un buchet de flori în plină înflorire din curte, numărând zilele în inima sa. Se apropia ziua lui de naștere și urma să coboare muntele pentru a se reuni cu familia sa pentru câteva zile, conform unei tradiții de lungă durată.

Urma să se întoarcă, să se căsătorească, să aibă copii, să devină un tânăr stăpân respectabil al familiei Shen și să-și trăiască viața ca un muritor obișnuit și neînsemnat – în loc să tânjească după inaccesibilul șarpe demon.

Era ceva ciudat, totuși. Deși se gândea la asta, nu simțea o tristețe deosebită, ci avea doar un sentiment de pierdere melancolică, ca și cum ceva din inima lui ar fi dispărut și un gol răsunător ar fi fost lăsat în urma lui. Totuși, nu simțea nici tristețe, nici regret, părea ca și cum s-ar fi resemnat cu soarta sa.

Cinci zile mai târziu, Shen Qingxuan se afla într-o trăsură, urmat de servitori, care cărau un cufăr plin cu vânat sălbatic și alte alimente. Servitoarea sa personală îl însoțea în trăsură, iar vizitiul conducea calul brun-roșcat înainte, în timp ce grupul cobora muntele în mare procesiune.

La jumătatea drumului, Shen Qingxuan ridică perdeaua și privi în urmă, uitându-se la vârfurile maiestuoase ale munților, care se îndepărtau din ce în ce mai mult, până când doar crestele înverzite mai erau vizibile, pe jumătate ascunse de nori și pe jumătate acoperite de peisajele din apropiere.

Shen Qingxuan privi îndelung înainte de a coborî perdeaua cu hotărâre, reluându-și poziția dreaptă. Corpul său se legăna ușor în ritmul mișcării trăsurii, iar ochii îi erau calmi ca apa stătătoare, fără nicio undă de emoție în ei.

Reședința familiei Shen trecuse printr-o renovare majoră anul trecut, având acum streșini nou arcuite și un zid de apărare[3] înalt de 2,7 metri. Deși trecuse un an de atunci, casa încă strălucea de un alb imaculat, iar buruienile nu reușiseră să răsară între crăpăturile zidăriei. Locul părea curat și luminos.

Trăsura elegantă călători de-a lungul acestui zid ordonat și curat, îndreptându-se spre est și apoi spre sud până ajunse la o poartă mică. Poarta cu arc în formă de semilună, vopsită în roșu aprins, era larg deschisă, iar tineri servitori îmbrăcați îngrijit stăteau aliniați în două rânduri la intrarea în conac.

Bătrâna servitoare, îmbrăcată într-un costum albastru-verde cu mânecile împăturite, îi aștepta să-i întâmpine.

De îndată ce trăsura se opri, servitoarea ridică perdeaua. Shen Qingxuan, care stătea înăuntru, îl salută pe servitorul principal cu un zâmbet. Întinzându-și mâna, acesta îi mângâie umărul și le ceru servitorilor să îl ajute la coborâre pentru a-și lua locul într-un scaun de bambus.

Caii de la trăsură fuseseră duși pentru a fi hrăniți, iar patru servitori îl purtară pe Shen Qingxuan prin nenumărate curți, săli, coridoare și pasaje nesfârșite ale conacului. Când sosiră în curtea centrală a reședinței, scaunul de bambus fu coborât, tânărul stăpân fiind ajutat să se urce într-un scaun cu rotile. Un alt tânăr servitor împinse scaunul cu rotile pe o cărare îngustă, curată, cu pietricele perfect rotunjite, prin alte două curți, până ajunseră, în sfârșit, la sala principală.

Tatăl și mama lui Shen, împreună cu alți membri ai familiei, îl  așteptau deja înăuntru. De îndată ce zăriră haina albă ca luna a lui Shen Qingxuan, aceștia își lăsaseră ceștile de ceai jos și se ridicară în picioare pentru a-l întâmpina.

Shen Qingxuan era cazat în Pavilionul de Sud. De fiecare dată când lua cina cu familia sa, trebuia să treacă printr-o curte mare pentru a ajunge la camera sa. Mobilierul și decorațiunile interioare fuseseră toate înlocuite cu unele noi, strălucind impecabil sub lumina lumânărilor. Nu mai era într-o simplă casă de lemn în pustiul munților, ci într-o reședință capitală cu mai multe camere.

Dormitorul său avea trei rânduri de uși: patul lui Shen Qingxuan se afla, bineînțeles, în cea mai îndepărtată cameră, cea din mijloc era rezervată pentru servitoarea lui personală, iar camera exterioară era pregătită pentru ceilalți servitori, responsabili cu menținerea caldă a brazierului și prepararea ceaiului.

Obișnuit cu o viață simplă, Shen Qingxuan găsi eticheta elaborată a conacului familiei sale oarecum inconfortabilă. Acum, întors acasă, se străduia să se obișnuiască din nou cu numeroasele ritualuri și reguli de etichetă.

În ciuda propriei sale intoleranțe față de toată această tevatură ceremonială, la banchetul de bun venit, Shen Qingxuan nu își arătă adevărata atitudine, ci pur și simplu își chemă proprii servitori să-l servească și, invocând oboseala, încercă să se retragă devreme pentru a se odihni.

A doua zi, trezindu-se devreme, tânărul stăpân Shen se duse să-și salute părinții și rămase în camera mamei sale fiind hotărât să discute cu ea despre aranjamentele legate de căsătorie.

Mama lui Shen știa demult despre dezinteresul fiului său pentru căsătorie, așa că practic renunțase la gândul de a-i găsi o soție, considerând suficient doar să-i atribuie o servitoare, în speranța că aceasta îi va deveni într-o zi concubină. Spre surprinderea ei, Shen Qingxuan însuși aduse în discuție subiectul, bucuria ei fiind nemărginită.

Fericită, ea aprinse mai întâi trei bețișoare de tămâie în fața lui Buddha, se închină și se rugă pentru binecuvântare. Apoi, o chemă cu entuziasm pe cea de-a doua mamă a lui Shen Qingxuan pentru a discuta cu ea despre detaliile căsătoriei acestuia, inclusiv ce vârstă ar trebui să aibă viitoarea noră și ce fel de temperament ar fi cel mai bun pentru fiul ei.

La întrebările acestora, Shen Qingxuan doar zâmbise și scrise pe hârtie:

– Totul este la alegerea celei de-a doua mame.

După ce discutară o vreme pe marginea candidatelor, a doua mamă a lui Shen Qingxuan îl întrebă brusc:

– Xuan’er, referitor la servitoarea din camera ta, ce părere ai despre ea?

Shen Qingxuan fu luat prin surprindere, dar după ce își dădu seama la ce se referea, atunci când o aduse în discuție pe servitoarea lui personală, el dădu aprobator din cap, scriind:

– Și ea este potrivită.

Trei zile mai târziu, căsătoria aranjată fusese rezolvată. Mireasa era tânăra Hui Niang din familia Wang din același oraș, în vârstă de douăzeci de ani, care se distinsese încă din copilărie prin inteligență și istețime. Familia Wang fusese un clan foarte mare și influent în trecut.

Deși familia Wang trecea acum prin vremuri grele, aceasta era încă o familie proeminentă, iar Hui Niang, deși nu era de o frumusețe uimitoare, avea maniere grațioase și nu era lipsită de farmec. Așadar, mama lui Shen luase o decizie și stabilise data evenimentului fericit pentru după Festivalul de la Mijlocul Toamnei de anul viitor.

Cât despre servitoarea lui personală, se hotărâse ca ea să-i devină concubină cât mai curând posibil, pentru că, la urma urmei, această fată îi fusese alături încă din copilărie, iar a o avea la îndemână în cazul în care fiica familiei Wang ar fi fost dificilă, i-ar fi oferit un oarecare avantaj.

Cu cât mai repede împărțea patul[4] cu tânărul stăpân, cu atât mai solidă avea să-i fie poziția în casă atunci când va intra tânăra soție din familia Wang. După ce și-ar fi consolidat poziția timp de un an, cu siguranță ar fi fost capabilă să se protejeze, chiar dacă nu i-ar fi fost pe plac noii stăpâne.

În ceea ce privește data intrării în casă a concubinei, mama lui Shen spuse:

– Din moment ce sărbătorim ziua ta de naștere, de ce să nu adăugăm acesteia încă o bucurie[5]?

Așa că se convenise ca de ziua de naștere a lui Shen Qingxuan, servitoarea să fie adusă în conac printr-o poarta laterală într-un palanchin roșu, pentru a-i da un statut formal, legitimându-i astfel poziția.

Când acest mesaj ajunse la urechile lui Shen Qingxuan, el zâmbi ca de obicei și dădu același răspuns:

– Totul este la alegerea celei de-a doua mame.

Astfel, problema căsătoriei și a luării unei concubine fusese finalizată. În tot acest timp, Shen Qingxuan nu își permise nici măcar o clipă să se mai gândească la acea persoană extraordinară ascunsă în munți.

____________________________________

[1]  chip édànliǎn 鹅蛋脸 faţă de culoarea oului de gâscă, considerat standardul frumuseții feminine în China antică.

[2] Zìdú 自渎 – autostimulare, masturbare

[3] Fēnghuǒqiáng (风火墙) – zid de protecție împotriva vântului și focului, o formă de zid în arhitectura tradițională chineză

[4] péi zài zhěnpàn (陪在枕畔) a întreține relații sexuale regulate

[5] Xǐshàngjiāxǐ (喜上加喜) când vine vorba despre evenimente fericite succesive precum nunta se traduce și prin „dublă fericire”.