Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 21

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 21 – Dorința

– Vreau să mă căsătoresc cu tine, spuse el.

Pentru o clipă, Yi Mo crezuse că nu auzise bine. Dar își dăduse repede seama că nu el era cel care avea probleme, ci persoana de sub el. Fie că era nebun sau delira, spusese ceva atât de bizar.

Folosise cuvântul „vreau” în loc de „aș dori”. Spusese clar „vreau să mă căsătoresc cu tine„. O zisese direct și decisiv, fără a lăsa loc de negociere.

Yi Mo se dădu înapoi, încercând să se retragă. Făcu o mișcare ușoară, dar aceasta îl sperie pe Shen Qingxuan, care era încă amețit. Își ridică brusc fața și își întoarse capul ca o pasăre speriată, întrebând:

– Iar pleci?

Yi Mo făcu o pauză pentru o clipă, dar încercă în continuare să își scoată organul umflat din interiorul umed și fierbinte.

Shen Qingxuan îl apucă de mâna cu care îl susținea și îl întrebă:

– De ce?

– Cum adică cu de ce?

– Știi ce vreau să spun, nu te preface.

– Nu știu, răspunse Yi Mo, refuzând intenționat să îl lase să scape de explicație.

Shen Qingxuan își întoarse fața și, după un timp, se forță în cele din urmă să spună:

– Nu vrei să mai stai în mine?

Fața îi ardea.

Yi Mo se întoarse pe o parte, se întinse lângă el și îi spuse pe un ton serios:

– Ai de gând să-mi naști niște șerpișori?

– …, amuți Shen Qingxuan.

Yi Mo continuă:

– Dacă nu-mi dai niciunul, ce contează dacă termin sau nu înăuntru?

Shen Qingxuan rămase tăcut, îngropându-și fața într-o parte.

Văzând asta, Yi Mo adăugă:

– Dacă vrei să termin în tine, înseamnă că ești dispus să îmi dăruiești șerpi mititei.

Shen Qingxuan știa că era tachinat, dar nu putea face nimic în privința asta. El mormăi:

– Nu cred că poți lăsa un bărbat însărcinat.

Yi Mo dădu din cap în semn de aprobare:

– Nici eu nu cred asta.

În timp ce vorbea, întinse mâna și apucă strâns zona moale și flexibilă a feselor lui Shen Qingxuan. Încă nesatisfăcut, își strecură degetele în zona deja lărgită și flexibilă, alunecând în interior. Acest lucru îl făcu pe Shen Qingxuan, care tocmai se relaxase, să se încordeze din nou. Abia după un timp, Yi Mo își retrase degetele și își folosi vârfurile degetelor pentru a zgâria ușor partea exterioară, spunând:

– Acest loc este atât de cald și de strâmt, încât aproape că m-a făcut să termin mai devreme.

Shen Qingxuan își îngropă fața și nu se uită la el, întrebând doar:

– Și de ce nu ai făcut-o?

– Mai devreme, cred că te-am auzit spunând că vrei să te căsătorești cu mine.

Yi Mo schimbă rapid subiectul, strecurându-și degetele din nou înăuntru pentru a se juca cu el, și îl întrebă în șoaptă:

– Ai de gând să te căsătorești cu mine cu asta?

Shen Qingxuan tremura, fiind împins la limită. Nebunia din oasele lui se răspândi din nou. Fără să se gândească, apucă penisul lui Yi Mo, înfășurându-și mâna în jurul lui și imitându-i acțiunile, îl mângâie spunând:

– Ești atât de plin, dar încă atât de pretențios. Ți-e teamă că te voi secătui?

Înainte ca vorbele sale să fie rostite complet, Yi Mo îl răsturnă într-o poziție culcată pe o parte, cu pieptul său ținut apăsat pe spatele lui Shen Qingxuan. O mână îi frământa ferm partea superioară a pieptului, în timp ce cu cealaltă apăsa pe șanțul feselor. Yi Mo împinse înainte dintr-o singură mișcare, reluându-și penetrarea.

Shen Qingxuan își mușcă buza, cuprinzându-și brațul în jurul taliei lui Yi Mo. Folosindu-se de această poziție care nu necesita forță decât din talie, el împingea înapoi, permițându-i organului tare al celuilalt să ajungă tot mai adânc cu fiecare împingere.

Auzind respirația lui Yi Mo devenind din ce în ce mai grea aproape de urechea sa, Shen Qingxuan știa că și el era pe cale să termine. Așa că își încordă abdomenul inferior, strângând și mai mult spațiul deja îngust, ca și cum nu ar fi vrut să îi dea drumul.

– Shen Qingxuan, îi șopti Yi Mo în ureche.

Amorțeala provocată de faptul că era strâns în jurul bazei se răspândea asemenea unei mici insecte, care se târa pe șira spinării, făcându-i greu să rămână cu mintea limpede. Nu dorea nimic mai mult decât să continue să împingă în acest corp umed și moale pentru totdeauna, prelungind plăcerea la nesfârșit.

Acesta era un instinct primar, iar Yi Mo știa, de asemenea, că astfel de dorințe, precum un val, creșteau repede și dispăreau la fel de repede. Tot ce era frumos în această lume era trecător, destinat să se ofilească într-o clipă. Și acest act, indiferent cât de mult l-ar fi prelungit, avea să-și atingă în cele din urmă punctul culminant.

Yi Mo îi spuse:

– Diferența dintre oameni și demoni nu este o minciună. De fiecare dată când termin în tine, îți scurtez viața. Mai vrei ca eu să-mi eliberez sperma în tine?

Shen Qingxuan nu știa dacă să ezite sau nu. Deschise ochii, se uită la perdeaua patului care se legăna slab și se auzi spunând:

– Dacă vrem să facem asta, va trebui să mergem până la capăt. Care este rostul să ne oprim la jumătatea drumului?

Yi Mo făcu o pauză, apoi comentă:

– Chiar ești un hedonist[1] nesăbuit.

Shen Qingxuan chicoti, luând cuvintele lui Yi Mo drept un compliment și acceptându-le pe deplin, fără să se plângă, aproape mulțumindu-i.

Cei doi se opriră din vorbit, căutându-ș i în tăcere propria satisfacție. Shen Qingxuan se înmuie rapid din nou, întregul său corp înroșindu-se. Știa că un corp devine de zece ori mai sensibil după un orgasm. Încă nu-și revenise, dar din scula sa începuse să se scurgă din nou lichid alb, deși nu reușea să și-o întărească complet. Senzația din spate era, însă, incredibil de satisfăcătoare, cu adevărat devoratoare de suflet și de oase. Nu se putu abține să nu apuce mâna lui Yi Mo și, într-un moment de prostie, îi spuse:

– Se simte minunat, vrei să încerci și tu?

De îndată ce cuvintele îi scăpară pe gură, știu că făcuse o mare greșeală. O durere ascuțită îi trecu prin talie, acolo unde Yi Mo îl ciupise puternic. Se răsuci instinctiv pentru a evita durerea, neștiind că persoana din spatele său își pierduse și ea calmul din cauza acelor cuvinte bruște. Concentrarea îi alunecă și, exact în acel moment, strânsoarea corpului lui Shen Qingxuan îl făcu pe Yi Mo să-și dea drumul în cele din urmă.

Senzația din interior fusese inconfundabilă. Penisul mare al acestuia tremura în el, eliberându-și esența. Shen Qingxuan își dădu seama ce se întâmplase și rămase uimit, neașteptându-se să îl fi „rezolvat” atât de ușor.

Amândoi erau la fel de surprinși și rămaseră conectați în acea poziție pentru o lungă perioadă de timp.

După ce își reveni din amețeală, Shen Qingxuan începu să râdă, nemaiputându-se opri. Abia atunci înțelese pe deplin esența vorbirii cu perna și cum cuvintele nerușinate te pot face să-ți pierzi controlul. În inima lui, el nu putea să nutrească niciun resentiment față de cuvintele crude și vulgare ale lui Yi Mo.

Dacă nu ar fi fost propria lui mândrie, ar fi vrut să spună lucruri și mai desfrânate. La urma urmei, astfel de lucruri nu erau permise de moralitate, societate sau etichetă, și chiar și între cele mai apropiate cupluri, astfel de cuvinte erau rareori rostite. Cine ar îndrăzni să se dezlănțuie astfel?

Gândindu-se la asta, Shen Qingxuan fu din nou amuzat. Spuse cu un zâmbet în voce:

– Doar vorbeam. Nu trebuia să o iei în serios. De ce te-ai speriat atât de tare?

Spunând asta, își întinse mâna înapoi și apucă membrul încă destul de tare din spatele lui. Acesta era încă umflat și umed la atingere, după ce se eliberă destul de mult.

Lui Shen Qingxuan îi veni din noi să râdă și să scoată un hohot copios, fără nicio reținere.

Yi Mo îl întoarse, întinzându-l pe spate, astfel încât acum erau față în față. O mână i se strecură pe după gâtul lui pentru a-l îmbrățișa.

– Acest tip de activitate este într-adevăr suficientă pentru a te face atât de mulțumit? Ce rar.

Shen Qingxuan îi îmbrățișă talia, încă râzând.

– Nu e nimic. Doar că întotdeauna am crezut că ești „incapabil”, dar se pare că ai momente în care faci „spume la gură” când ești păcălit. Câteva râsete nu sunt prea mult, nu?

Cu asta, râse din nou, gândindu-se că Yi Mo, care îl făcuse să simtă că moare, nu își imaginase niciodată că va avea un astfel de moment. Nu se putu abține să nu râdă și mai sălbatic.

Yi Mo se holbă la el o vreme, apoi, fără să spună un cuvânt, își ridică mâna și îl plesni pe Shen Qingxuan peste fese cu o „lovitură” clară. Shen Qingxuan se opri imediat din râs, reducându-se la tăcere. Își acoperi fesele cu o mână, fața devenindu-i roșie, uitându-se la Yi Mo cu o urmă de vină în ochi. Yi Mo știa că acesta nu era obișnuit să fie pălmuit, mai ales peste fese. Așa că îl plesni din nou. După a doua palmă, Yi Mo spuse calm:

– Relaxează-te și lasă ce e înăuntru să curgă afară.

Obrajii lui Shen Qingxuan se îmbujorară instantaneu, rămânând fără cuvinte.

Abia atunci Yi Mo se simți satisfăcut și era gata să îl lase să scape.

În mod neașteptat, însă, Shen Qingxuan, care fusese rușinat doar pentru o clipă, își acoperi brusc fesele și, pe un ton nonșalant, replică:

– De ce ar trebui să curgă afară? Nu ar fi mai bine să las ouăle tale de șarpe în mine?

De data aceasta, felina sălbatică apăru de nicăieri și îi smulse limba lui Yi Mo.

Din acel moment, chiar și cele mai vulgare și obscene cuvinte despre activitățile lor din dormitor puteau fi spuse de Shen Qingxuan fără ezitare. Devenise cu adevărat atât libertin, cât și desfrânat.

După un moment de tăcere, Shen Qingxuan își aminti ce spusese Yi Mo mai devreme și îl întrebă repede:

– Chiar îmi va scurta durata de viață?

Yi Mo, simțind o durere de cap ca și cum ar fi avut de-a face cu un cap pătrat, răspunse:

– Cel puțin un an, cel mult trei până la cinci ani.

Shen Qingxuan era nedumerit:

– De ce? Doar pentru că eu sunt om și tu ești demon?

– Desigur.

Yi Mo mințea rar. Pe de o parte, nivelul său de cultivare îl făcea să disprețuiască astfel de acțiuni, iar pe de altă parte, minciuna necesita efort. Era mai ușor să fie direct. Văzând expresia solemnă a lui Shen Qingxuan, Yi Mo ridică o sprânceană și întrebă:

– Regreți?

Shen Qingxuan se încruntă și se gândi cu atenție mult timp înainte de a clătina din cap:

– Ce-ar fi să o mai facem de câteva ori?

– …

Era rândul lui Yi Mo să amuțească.

Shen Qingxuan continuă calm:

– Înainte de a te întâlni, mă gândeam adesea la cum voi muri în viitor. Mi-am imaginat multe moduri, toate tragice. Dar acum am găsit cea mai bună metodă.

Yi Mo îi frecă capul, scoțând pe jumătate un suspin, jumătate râset.

– Moarte prin extaz?

Shen Qingxuan răspunse rapid:

– Nu este un mod destul de frumos de a muri?

– Oh, zise Yi Mo ușor, apoi se așeză, sprijinindu-se de marginea patului.

Își coborî privirea și se uită la Shen Qingxuan de sus în jos înainte de a întreba încet, pe un ton negociator:

– Ești sigur că vrei să mori complet dezbrăcat, acoperit de murdărie, cu picioarele desfăcute, cu un fund care arată clar cum a fost folosit?

Fața lui Shen Qingxuan se înroși atât de tare încât părea că ar putea sângera. Blestemă în șoaptă:

– Chiar și atunci când voi muri, nu te-ai gândi să pui niște haine pe mine? Chiar ești un șarpe rău!

Yi Mo rânji, batjocorindu-l deschis:

– O faci, dar ți-e frică să nu fii văzut.

Shen Qingxuan spuse:

– Este în regulă dacă mă vede un șarpe, nu și o persoană.

Yi Mo tăcu la auzul acestui lucru.

Shen Qingxuan tăcu și el.

După un moment, trase pătura de brocart peste el și spuse:

– Nu mai pot trăi în munți.

El se hotărâse deja că, după plecarea fratelui său, se va muta înapoi la moșia familiei. În primul rând, pentru a fi filial față de părinții săi și, în al doilea rând, pentru a ajuta la împărțirea poverii afacerilor familiei.

Deși tatăl său era încă sănătos, spiritul său slăbise în comparație cu anii anteriori. Menținerea reputației familiei și grija pentru fiii săi îl îmbătrâniseră rapid. Uneori, Shen Qingxuan credea că declinul tatălui său se produse într-o clipă.

Înainte de accident, tatăl său se ocupa de afaceri în timpul zilei, iar apoi mergea adesea la vânătoare cu prietenii, întorcându-se cu o căruță plină de vânat, pe care bucătarii îl pregăteau. Se ospătau și beau toată noaptea, iar a doua zi, tatăl său era încă plin de energie. Însă după ce Shen Qingxuan căzuse în lacul înghețat, acel tată plin de viață părea să dispară, împreună cu obraznicul și plin de viață Shen Qingxuan.

În anii anteriori, când fratele său era încă mic, le aducea bucurie părinților lor, așa că pe Shen Qingxuan nu-l deranja să fie puțin egoist, să stea departe de ei. La urma urmei, el era deja infirm și nu mai avea mult de trăit. Decât să își întristeze familia pentru moartea lui în viitor, era mai bine să lase legăturile de sânge să se estompeze încet cu timpul, astfel încât atunci când el va muri, părinții lui să simtă mai puțină durere. Dar el nu murise după atâția ani, iar acum că fratele său crescuse și plecase de acasă pentru a-și croi drumul în lume, ca fiu mai mare, responsabilitatea era una pe care nu o mai putea evita.

Shen Qingxuan adăugă:

– Am discutat deja cu tata că, după Anul Nou, afacerea familiei îmi va fi predată treptat… El avea această intenție de ceva vreme, dar din cauza sănătății mele precare și a mobilității mele limitate, nu a adus-o în discuție până acum. Când mi-a propus asta recent, am fost de acord. Mă gândeam că, în timpul sărbătorilor de Anul Nou, aș putea să-i anunț că pot vorbi din nou, pentru a-i face fericiți. Ar fi un semn bun pentru preluarea moșiei nu prea mari, dar nici prea mici a familiei Shen.

În timp ce vorbea, Yi Mo asculta, fără să-l întrerupă sau să ofere vreo părere, jucând în tăcere rolul de ascultător.

Când Shen Qingxuan adusese în discuție problema lui Xiao Tao, el îi spusese că aceasta luase deja decizia de a părăsi familia Shen și de a se muta în locul pe care el i-l aranjase pentru ea. Deși se spunea că era pentru o schimbare de peisaj, în realitate, însemna că ea pleca pentru totdeauna. Cu toate că nu era o plecare măreață, ea ar fi bine asigurată. După ce ar fi trăit acolo câțiva ani, iar familia Shen o uita, el ar fi mutat-o într-un alt loc, permițându-i să renunțe la identitatea ei de servitoare sau concubină a familiei Shen și să-și înceapă viața de la capăt. Familiei, el i-ar fi spus pur și simplu că aceasta murise din cauza unei boli subite.

După o scurtă pauză, Shen Qingxuan aminti de logodna pe care o aranjase, vorbind cu indiferență, fără nicio emoție. El spuse:

– Deși logodna mea a fost aranjată în grabă, nu poate fi anulată cu ușurință. Nu știu cum a negociat mama cu familia Wang la acea vreme. Deși familia Wang nu este bogată, aceasta a avut cândva o reputație destul de mare. Cum de au putut fi de acord să căsătorească o fiică bună cu un infirm ca mine? Trebuie să fi fost o înșelăciune la mijloc… Deși familia mea nu s-ar angaja niciodată în practici de căsătorie frauduloase, trebuie să fi recurs la o înșelătorie. Va trebui să aflu adevărul înainte de a putea concepe un plan pentru a rupe această căsătorie.

Yi Mo tăcea în continuare.

Shen Qingxuan tăcu și el pentru o clipă înainte de a relua conversația:

– Aceste probleme trebuie rezolvate înainte de sfârșitul anului. După Anul Nou, putem discuta despre căsătoria noastră, ce părere ai?

Yi Mo, nedumerit, întrebă:

– Cine se căsătorește cu cine?

Shen Qingxuan spuse:

– Eu mă voi căsători cu tine, iar tu te vei căsători cu mine.

Imediat continuă:

– S-ar putea să nu existe cadouri oficiale de căsătorie sau de logodnă și probabil că nici tu nu vei dori să porți o coroană Phoenix [2] și veșminte de rang. Putem doar să ne închinăm în fața cerului, a pământului și a părinților mei, asta e tot.

Deși tonul său era ușor, cuvintele sale erau hotărâte, ca și cum totul ar fi fost deja decis și toate obstacolele lumești ar fi fost înlăturate, fiind nevoie doar de acordul lui Yi Mo pentru a organiza nunta.

Yi Mo aproape că se gândi că acesta înnebunise. Dar Shen Qingxuan nu credea deloc că era nebun. Dimpotrivă, era extrem de calm, mai ferm ca niciodată, știind exact ce voia și ce plănuia.

El îi spuse:

– În ceea ce privește relația noastră, nu suntem încă în acel punct. Poate că este prea devreme să vorbim despre căsătorie, dar nu imposibil să discutăm despre asta în viitor. Așa că doar  menționez asta acum ca tu să te gândești. Nu e ca și cum m-aș căsători cu tine mâine, așa că nu trebuie să fii atât de emoționat.

Shen Qingxuan adăugă:

– Pentru început, din moment ce suntem amândoi bărbați, în pat, eu voi fi cel care preia rolul feminin. Dar, dacă ar fi să ne căsătorim, ar avea mai mult sens ca eu să te iau pe tine de soție.

– Tu ești un demon cu spirit liber, iar eu sunt un muritor cu multe obligații. După cum se spune, o soție își urmează soțul. Dacă m-aș căsători cu tine, ar trebui ca eu să plec cu tine. Dar acest lucru nu este posibil. Chiar dacă îmi doresc să te urmez, încă am responsabilitatea de a fi fiul cel mare al familiei Shen. Nu-mi pot abandona părinții sau ignora afacerile familiei. În schimb, dacă tu te-ai căsători cu mine, ai deveni cel mult membru al familiei Shen, asumându-ți responsabilitățile și ajutând la afacerile ei. Dar nu e obligatoriu să te leg de astfel de probleme lumești.

– Dacă într-o zi eu aș muri, tu, ca soț al meu, tot ar trebui să-mi slujești familia. Crezi că aș putea avea norocul să las un șarpe demon, care este pe cale să devină nemuritor, să-mi protejeze longevitatea familiei mele?

– Deci e mai bine dacă te căsătorești tu cu mine. Nu va trebui să faci nimic pentru familia mea. Nu e nevoie să ai copii sau să continui linia de sânge. Am un frate mai mic pentru asta. Ai fi în continuare la fel de liber ca întotdeauna și nu aș avea nevoie să ai grijă de mine. Doar să-mi ții companie din când în când, atunci când ai chef.

– În plus, dacă te-ai căsători cu mine, s-ar putea să mai am de trăit doar douăzeci sau treizeci de ani, cel mult. Aș putea fi agățat de tine doar un timp limitat. După ce mor, te-ai putea întoarce la a fi un demon sau un nemuritor.

Shen Qingxuan își coborî privirea și spuse liniștit:

– Pentru tine, eu sunt doar un fir de praf în viața ta, plutind alături de tine cât pentru o clipire de ochi. Îți va fi ușor să mă uiți. Aceste câteva decenii, poate doar vreo zece ani, nu-ți vor împiedica cultivarea. Din moment ce mi-ai dat deja atât de multe, de ce să nu-mi mai acorzi puțin mai mult din timpul tău? La urma urmei, nu ești un demon zgârcit, nu-i așa?

Cuvintele sale erau măsurate și calme, aproape calculate la perfecțiune. Și apoi, se făcu din nou liniște.

– Când ai început să planifici toate astea? întrebă brusc Yi Mo.

– Din ce aud, plănuiești de mult timp, nu-i așa? Din ce zi ai început?

Shen Qingxuan răspunse serios:

– A trecut ceva timp. Doar că nu am avut ocazia să-ți spun.

– Mai exact, din ce zi? insistă Yi Mo.

– Poate… își înclină Shen Qingxuan capul spre el.

– Poate a fost ziua în care m-ai scos din iazul cu noroi și ai spus ceva în glumă ce eu am pus la inimă.

Acea zi fusese ziua în care își luase o concubină. Yi Mo se gândise că această persoană avea deja o concubină în casa sa, dar tot mai voia să își ia o soție, ceea ce era destul de ipocrit. După ce îl observă pentru o clipă, Yi Mo se încruntă și spuse:

– Shen Qingxuan, mă voi ocupa acum de boala ta de la picioare. Nu ar trebui să mai stai acasă. Ce-ar fi să te alături oficialităților, la fel ca fratele tău?

Apoi continuă:

– Firea ta intrigantă este irosită în chestiuni atât de banale. Ar fi mai bine să urmărești puterea și câștigul. Ar trebui să existe un loc și pentru tine în această lume.

Shen Qingxuan se gândi pentru un moment și spuse:

– Nu trebuie să fii atât de diplomat. Spune direct că sunt prea lacom și calculat și că titluri precum „ministru trădător” sunt cele mai potrivite pentru mine. Nu-i așa?

Yi Mo, însă, îi aruncă o privire batjocoritoare și îi spuse:

– Nu știi că adevărații stâlpi ai statului sunt chiar mai intriganți decât trădătorii?

– Știu, dar din moment ce lumea este relativ pașnică și stabilă, oricât de intrigant aș fi, nu pot ajunge la poziția de prim-ministru. Cu excepția cazului în care devin un rebel, stârnind o furtună de sânge și durere, atunci, în viitor, aș putea fi peste zece mii de oameni. Dar o astfel de aventură este prea riscantă, iar eu nu am ambiții atât de mari. Deci, este mai bine să discut cu tine despre căsătorie, spuse Shen Qingxuan zâmbind.

Yi Mo spuse:

– Nu vreau să mă căsătoresc și nici nu am de gând. În loc să vorbești cu limba ta ascuțită, ai putea la fel de bine să faci altceva care să-ți scurteze viața și să mă scutești de probleme.

După ce spuse asta, Yi Mo trase pătura de pe Shen Qingxuan și se acoperi cu ea, imobilizându-l, reluându-și astfel activitățile intime.

La jumătatea actului, Shen Qingxuan se opri brusc din gemete, îl prinse pe Yi Mo de față și spuse serios cu o voce răgușită:

– Alții își pot risipi averea într-o noapte de pasiune, dar eu îmi risc viața. Ar trebui să ai mare grijă de mine, ca să pot muri satisfăcut.

Yi Mo își întoarse fața, împingând tare în el, gândindu-se:

– O durere de cap.

Shen Qingxuan se simțea slăbit și relaxat, nu mai căuta necazuri, așa că deveni ascultător, bucurându-se de momentele lor intime. Cu toate acestea, mintea lui era încă ocupată cu gânduri despre cum să îl țină pe Yi Mo ferm alături de el.

Chiar nu știa. Yi Mo era un demon, capabil de orice – să vină și să plece după bunul său plac. Dacă ar fi fost o persoană obișnuită, i-ar fi tăiat lui Yi Mo orice cale de scăpare și l-ar fi legat strâns de el.

Dar Yi Mo era un demon. Nu-i putea scoate ghearele feroce și nici nu-i putea tăia aripile.

Nu putea decât să rămână în dezavantaj, așteptându-l în captivitate.

Yi Mo nu știa că Shen Qingxuan nu spusese tot adevărul. De fapt, ideea căsătoriei îi venise lui Shen Qingxuan abia atunci când nu reușise să îl cheme pe Yi Mo cu mărgeaua de sânge ultima dată.

Pentru a-l avea, chiar dacă era doar cu titlu nominal, Shen Qingxuan era dispus să facă orice.

Pentru că Shen Qingxuan știa că, și cu mărgeaua de sânge în mână, nu-l putea chema pe Yi Mo atunci când acesta nu voia să vină, indiferent de câte ori l-ar striga. Așadar, Shen Qingxuan îi returnase mărgeaua, nevrând un astfel de mărțisor inutil.

El era o persoană care dorea ceva tangibil și real – ceva ce putea ține în mână și vedea.

Ceea ce își dorea era pur și simplu, ca în timpul vieții sale, atunci când deschidea ochii să vadă soarele auriu avându-l pe demon alături de el.

Nu căuta o viață întreagă împreună. Doar o clipă.

________________________________________________

[1] hedonist – adept al hedonismului, o concepţie etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, desfătarea

[2] La nunţile tradiţional chinezesti, mireasa poartă pe cap o coroană Pheonix, care simbolizează o alianţă puternică