Pov. Cameron
Îmi deschid ochii cu greutate; eram întins pe un pat și primul lucru pe care îl văd este tavanul înalt. Clipesc de câteva ori și îmi dau seama că era o camera de hotel, din hotelul meu.
– Iubitule, îi aud vocea și îi simt degetele sub bărbia mea; îmi întoarce capul spre el și mă privește speriat.
– Cum ești? Te doare ceva?
Dau negativ din cap, îmi simțeam gâtul uscat și nu puteam vorbi.
– M-ai speriat foarte tare Cameron, ești sigur că nu te doare nimic?
– Da, spun eu cu greutate.
– Apă, îi cer și îl văd cum se ridică și îmi toarnă un pahar de apă și mi-l oferă rapid.
Mă ajută să mă ridic mai bine în perne și iau o gură mare de apă.
– Mulțumesc, îi spun și mă trag mai sus până îmi pun spatele pe tăblia patului.
– De ce ai făcut aia?
Îl văd cum lasă privirea în jos, știa la ce mă refer și oftează adânc.
– Nu am știut ce se petrece. Când am montat camerele în casa lui, nu știam ce va face și când am văzut…când am văzut că …acel copil avea 9 ani…9 ani iubitule…a doua zi s-a aruncat de la geamul camerei sale.
Când îl aud încremenesc și simțeam că rămân fără aer. Se ridic[ furios din scaun și face câțiva pași în cameră.
– Ce i-am făcut a fost puțin pe lângă ce merita, abia am putut privi aceea scenă. Am vrut să îl omor, atunci pe loc, dar era prea puțin pentru el, începuse să plângă și corpul îi tremura violent.
– Cameron….iubitule….văzând…. Dumnezeule….nu știu cum ai supraviețuit atâta timp lângă el.
Mă ridic ușor din pat și mă îndrept spre el, dar când vreau să îl ating se ferește de atingerea mea.
– Când noi….când eu te ating….abia putea vorbi.
Știam ce gândește și îmi închid ochii și scot aerul afară …
– Iubitule…tu niciodată nu mi-ai face rău, atingerea ta, căldura ta, la dracu…tu cu toată ființa ta m-ai vindecat de acele momente. Te rog Jaden, nu trebuie să gândești așa. Tu nu mi-ai face niciodată rău în această manieră.
Se apropie de mine și mă ia în brațe strâns, atât de strâns că abia puteam respira.
– Cameron…îți promit că nu te voi mai lasă niciodată singur. Îți promit că voi face în fiecare zi tot ce îmi stă în putere să zâmbești să îți șterg aceea perioada din minte.
– Ai făcut deja asta iubitule, dar nu pot să respir, îi spun încet și brațele lui se slăbesc în jurul meu.
– Mulțumesc, rostesc încet.
Se aude un ciocănit în ușă și mă eliberează din îmbrățișarea sa și se îndreptă spre ușă. Aiden și nașul meu ne priveau din tocul ușii. Jaden le face semn să intre și închide ușa în urma lor.
– Cum te simți? mă întreabă Harison și mă ia în brațe.
– Sunt bine acum, doar că am fost puțin șocat de ceea ce s-a întâmplat.
Aiden își drege glasul și ne întoarcem cu toți spre el.
– Îmi pare rău, dar s-a întâmplat ceva, ne spune și chipul său părea îngrijorat
– Ce este Aiden? îl întreb rapid.
– Jaden, va fi arestat pentru uciderea lui Buck.
Îl privesc șocat și mă îndrept rapid spre Jaden. Îl apuc de mână și îl trag în spatele meu de parcă urma să fie atacat de cineva.
– Nu, nu el la omorât pe acel vierme, îi scuip eu.
– Știu, Cam, dar tatăl tău vitreg a făcut acest denunț și forma legală ne forțează să îl arestăm și să îl ducem pentru declarații la secție, dar eu sunt aici în calitate de avocat al său. Alex este afară și a preferat să vin el să îl ia decât să lase pe alții.
– Cum dracu e posibil să îl creadă pe acel monstru?!! încep eu sa tip și Jaden mă prinde de braț și mă întoarce spre el.
– Cameron…îmi spune și își pune mâinile pe obrajii mei, mă sărută scurt…
– Nu îți face griji. Nu se întâmplă nimic rău cu mine. Beluci încearcă să ducă în eroare totul, dar am mult mai multe dovezi decât ceea ce ați văzut cu toții și, plus de asta, am dovada că nu l-am omorât eu pe acel vierme.
Mă sărută încă o dată și mă prinde de mână și mă trage spre ieșire.
Afară era plin de ziariști și abia am putut să ne urcam în mașini. După ce Alex l-a băgat pe Jaden în mașina de poliție, eu, Aiden și nașul meu ne-am urcat în mașina mea și i-am urmat spre secția de poliție.
La secție era băgat în camera de interogare, unde intrase și nașul meu. Nu știu cât trecuse că simțeam că înnebunesc când nimeni nu îmi spunea nimic.
Dacă Beluci avea mai multă putere decât credeam noi? Dar cine și-ar riscă viața pentru acel monstru? Ziariștii care erau invitați la petrecere au văzut totul și au auzit totul, sunt sigur că era deja pe prima pagina a ziarelor.
Trebuia să se termine cu final fericit totul, deja pierdusem prea multe din cauza lui, el merita să fie pedepsit. Ușa se deschide și Jaden iese urmat de restul. Mă ridic și alerg spre el și îl iau în brațe.
Îl sărut apăsat pe buze și îi simt zâmbetul pe buze.
Mă îndepărtez ușor de el și îi privesc și pe restul, care păreau destul de bucuroși. Îmi închid ochii și răsuflu ușurat.
– Totul este bine iubitule, îmi șoptește și mă sărută scurt.
-Mulțumesc Aiden, și ție nașule, îi spune lui Harison și acesta își lărgește zâmbetul.
– Pentru puțin, copile…acum puteți sta liniștiți. El nu mai are scăpare și voi doi puteți respira liniștiți acum.
Jaden mă apucă cu o mână de mijloc și îmi face semn spre ieșire.
Ieșim cu toți și îi invităm să vină în apartament, să discutam cu toții despre următorul pas. Știam că încă nu este totul terminat până nu se va da sentința finală.
###
– Sunt prea multe dovezi împotriva lui, spune Aiden, când se așază la masă, își pune berea în fața și încă una soțului său.
Eram de două ore în apartament, discutând despre tot ce a făcut Jaden în tot acest timp. Și îl ascultam uimit de cât de inteligent este și cum a făcut acest plan doar într-o singură noapte, el și Rob, prietenul său.
– Nu știu cum ai reușit să faci asta, îl aud pe Harison vorbind cu soțul meu.
– A fost al naibii de greu să mă concentrez pe scopul meu fără să îl omor în somn. Jaden părea obosit și îngreunat de tot ce se întâmplase.
– Domnilor, dacă nu vă este cu supărare, cred că soțul meu are nevoie de odihnă, le spun celor aflați acolo.
– Sigur, rostește Harison și se ridică de la masă, urmat de ceilalți doi.
– Vreau să adoptam un copil, o fetiță. Într-o zi a fost adusă acolo în acea casă, alături de acel băiețel.
Ne oprim cu toți și ne uitam spre Jaden care privea pierdut în timp ce povestea.
– Era sora lui, ea l-a găsit acolo pe asfalt. Nu voi uita niciodată privirea ei când și-a văzut fratele mort. A fost trimisă a doua zi la orfelinat. Are doar 5 ani, doar 5 ani ,se repetă și își freacă nervos chipul.
– Jaden, șoptesc.
– Iubitule… știu că ai trecut prin atâtea, știu cât ai suferit dar nu știi condițiile mizere din acel orfelinat. Erau zile, poate chiar săptămâni când mâncam doar pâine uscată. Copii mai mari ne batjocoreau, eram slab și fricos până am învățat să mint, să înșel și așa scăpam de bătaia lor. Dar ei, restul mai mici, mai slabi nu vor scăpa niciodată. Sunt mii de copii abandonați peste tot în lume. Singura lor întrebare este de ce? Pentru că asta mă întrebam eu în fiecare zi, de ce m-au abandonat?
Mă apropii de el și mă las pe vine în fața lui. Îi prind mâinile în mâinile mele și îl privesc în ochii.
– Iubitule, îți promit că vom face asta, vom înfia câți copii vrei, vom întoarce toate orfelinatele pe dos și vom pune la conducerea lor un om capabil, vom avea grijă să crească frumoși, educați și iubiți.
Pe chipul lui apare un zâmbet micuț și mă trage în brațele lui.
– Ești minunat, îmi șoptește.
Dar nu era așa, nu eram nici pe departe, el era aceea persoană minunată, el era precum un soare arzător pe cer și încă nu vedea asta.
Ne luăm la revedere de la ceilalți și îl trimit să își facă un duș până strâng eu masa din living.
În momentul când iese doar într-un prosop mă pierd, înghit în sec. Uitasem cât de frumos poate fi și corpul lui părea și mai bine definit acum. Aerul din încăpere se rarefiase când irișii săi se jucau pe chipul meu. Las farfuriile în chiuvetă și fac pași micuți spre el.
– Ești atât de frumos, îi spun încet.
– Îmi tai respirația de câte ori te privesc, iubitule.
Dar el doar mă privea, era serios, corpul lui era inert, pieptul său parcă nici nu mișca, tot ce vedeam era sclipirea din ochii săi.
– Vreau să fac dragoste cu tine.
Vocea îi era răgușită și puteam să jur că dacă mai spunea ceva cu acea voce îmi dădeam drumul până să îl ating.
Se repede spre mine și îmi prinde ceafa cu o mână și mă sărută. Limba lui se juca cu gura mea, gusta fiecare colțișor, buzele lui moi îmi frigeau pe piele, simțeam că mă înec fără aer, dar sărutul lui îmi făcea sângele să fugă în călcâi. Începe să mă dezbrace rapid și când ajung gol în fața lui, se lasă în genunchi în timp ce îmi sărută pielea dezgolită. Își pune mâinile pe fesele mele și mă trage mai aproape de el. Limba lui se juca foarte aproape de erecția mea care pulsa a nerăbdare și îmi închid ochii când îi simt gura caldă peste capul penisului. Îl introduce în gură și mă rugam să mă țină mai mult, pentru că mă înnebunea acea senzație. Îmi duc mâinile în parul lui moale și îmi bag degetele strângând ușor.
Gura lui se juca cu mine și nu puteam să rezist prea mult.
– Iubitule, șoptesc și simțeam că urmează să îmi dau drumul, dar se oprește și îmi las privirea jos. Se ridică și îmi prinde iar gura, sărutându-mă cu foame și îmi mușcă buzele ușor.
– Cam …te vreau atât de mult încât simt că urmează să plâng…
Îl împing în canapea și mă așez între picioarele lui și întru ușor în el. Își lăsă capul pe spate, dar îl apuc și îi sărut gura dulce; nu puteam să mă satur de gura lui, îmi lipsise al naibii de tare.
Îmi dau drumul și ies rapid din el și cobor cu gura până la erecția lui și încep să mă joc cu ea. Încă nu își dăduse drumul, dar îl simțeam că nu se mai poate abține mult nici el. Îmi las gura pe toată lungimea și îl simt cum își dă drumul.
– Drace, Cam…îl aud rostind și un rânjet îmi apare pe față.
–Mă înnebunești cu totul.
Avea să vadă în seara asta ce înseamnă să înnebunești,aveam să fac dragoste cu el până dimineața și apoi să o luăm de la capăt. Eu nu mă saturam niciodată de el și îmi plăcea cum se pierdea în atingerile mele.
Mulțumesc.
Mulțumesc!❤️