IUBIRE MALEFICĂ – Capitolul 20

În timp ce zorii unei noi zile se apropiau, două trupuri goale rămăseseră îmbrățișate strâns, cu sărutări delicate intercalate de conversații în șoaptă, în timp ce se întrebau și își răspundeau pe rând.

– Când te întorci la Bangkok? întrebă Pat, cu ochii încă grei de somn.

– Azi, răspunse Elyes, sărutându-l ușor pe Pat pe gât, înainte de a-și cufunda nasul în umărul lui.

– Ai făcut bagajele? întrebă Pat, pe punctul de a adormi din nou, spre deosebire de Elyes, care părea să aibă încă multă energie, în ciuda numeroaselor activități obositoare la care participaseră.

– Nu încă, murmură Elyes, bărbia lui nebărbierită zgâriind gâtul neted al lui Pat, făcându-l să se crispeze de la gâdilat, în timp ce adormea și se trezea din nou.

– Te ajut eu să împachetezi când mă trezesc, se oferi Pat.

– Nu e nevoie, o să-l pun pe Thiti să se ocupe de asta.

– Ah… bine, mormăi Pat, cedând din nou somnului.

– Hai să împachetăm lucrurile din camera ta. Putem pleca împreună, nu?

– Am de gând să mai rămân câteva zile, mormăi Pat, ridicând o mână pentru a înăbuși un căscat.

Avea de gând să se scufunde și să vadă din nou coralii și, în plus, rezervase deja camera pentru toată săptămâna. Nu avea sens să renunțe la planurile sale de vacanță doar din cauza rugăminților lui Elyes. Dacă tot pleca în călătorie, ar fi putut să profite la maximum de ea.

– Hai să ne întoarcem împreună, te rog… te rog, mâna fermă a lui Elyes îl apucă pe Pat de talie și îl trase mai aproape. Partea din față, recent calmă, apăsa insistent pe spatele lui Pat.

– Oricum, nu e distractiv să fii singur în vacanță.

 – Dar am rezervat deja o sesiune de scufundări, vocea somnoroasă a lui Pat indica că se apropia de tărâmul viselor.

– E doar o excursie de scufundări. Te pot aduce înapoi pentru altă dată. Te rog, iubitule, întoarce-te cu mine. Dacă nu te văd câteva zile, nu o să mă pot concentra la muncă.

Mângâierile și săruturile lui Elyes îi acopereau maxilarul lui Pat, mângâindu-l și tachinându-l. Îmbrățișarea din spate îl împiedica să vadă clar fața lui Pat, dar știa că, dacă mai implora puțin, probabil că avea să obțină ce voia.

– Sunt doar trei zile, se opuse încă Pat.

– Aș muri de dor într-o singură zi.

Auzind tonul implorator și simțind îmbrățișarea strânsă, Pat deschise pe jumătate un ochi și se întoarse să privească.

Elyes nu era încruntat; dimpotrivă, îi arunca priviri dulci, siropoase, clipind încet ca un copil care încearcă să obțină o jucărie pe care o dorește cu disperare.

– Nu ai spus că pot să-mi iau concediu? îl tachină Pat, închizând din nou ochii.

Își ascunse intenționat fața în cotul brațului care îi servea drept pernă, lăsând parfumul unic al lui Elyes să-i umple simțurile. Elyes tăcu pentru o clipă, ochii lui fumurii strălucind înainte de a izbucni într-un zâmbet satisfăcut. Răspunsul lui Pat însemna că cedase.

– Te-ai odihnit destul. E timpul să te întorci și să mă ajuți la muncă. Să-ți lași slujba și șeful așa nu e deloc în stilul domnului Pat.

Elyes continuă să-l lingușească, mângâindu-i spatele lui Pat, dându-I o stare de fericire. Bărbatul somnoros căscă ușor, apoi murmură aproape incoerent.

– Domnul Pat are nevoie de mare.

Cu cât Pat se comporta mai mult ca un pisoi somnoros, cu atât Elyes simțea mai mult nevoia să-l tachineze. Elyes își sprijinise bărbia și îi dădu un sărut mare și zgomotos pe obrazul bărbatului somnoros.

– Dar Elyes are nevoie de domnul Pat.

Bărbatul înalt îi mângâie și el părul moale al celui din brațele sale. Era deopotrivă reconfortant și enervant și, chiar dacă îi era milă de cel care fusese chinuit toată noaptea și nu dormise, nu se putea abține.

– Te rog, hai să ne întoarcem, insistă Elyes.

Pat, pe jumătate adormit și pe jumătate treaz, scutură ușor din cap. Se cuibări în brațul puternic și îl mușcă jucăuș, ca pedeapsă pentru că îl deranjase.

 – Putem vorbi despre asta când mă trezesc? Sunt foarte somnoros.

 – Nu, promite-mi mai întâi. Dacă nu promiți, nu ai voie să dormi.

Elyes îl tachină înapoi, mușcându-l ușor de gât și lăsându-și mâna să alunece mai jos, periculos de aproape de o zonă sensibilă. Pat îi apucă repede mâna pentru a o opri. Abia putea să deschidă ochii, de unde să mai găsească puterea să reziste?

 – Ajunge, sunt obosit, se plânse Pat, simțindu-se lovit.

Dacă Elyes voia să-i testeze rezistența, ar fi trebuit să aibă niște limite. Pat nu era la fel de rezistent ca Elyes; deja îl durea peste tot.

– E în regulă. O să te mai întreb mai târziu. Dar acum…mâna mare a lui Elyes continua să-l tachineze, la fel și nasul său proeminent.

Chiar dacă Pat îi ținea încheietura mâinii, nu era suficient pentru a face față forței bărbatului insistent.

– Uf, gemu Pat în semn de protest.

– Nu mai fi atât de exigent, te rog.

Elyes își mișcă șoldurile, frecându-se ritmic de fundul gol al lui Pat, buzele lui lipindu-se de umărul celuilalt, lăsând o urmă roz.

– Acum mă enervez. Lasă-mă să dorm mai întâi, vocea lui Pat deveni severă. Dar Elyes nu se temea.

– Pat…

 – Da?

 – Fă-mi pe plac măcar de data asta, Elyes îl întoarse pe Pat cu fața spre el, cuprinzându-i obrajii cu ambele mâini.

 – Te rog…

Toată noaptea… nu fusese suficient?

 – Îți răspund când mă trezesc. Lasă-mă să dorm acum, Pat îi imită gestul, cuprinzându-i obrajii aspri ai lui Elyes, cu un ton serios.

 – Dar dacă continui să mă deranjezi așa, îmi prelungesc șederea cu încă două săptămâni.

 – Bine, atunci dormi. Odihnește-te, îi mușcă Elyes jucăuș vârful nasului lui Pat.

– Vorbim când te trezești.

În cele din urmă, Elyes dădu din cap și îl lăsă pe Pat să doarmă cu adevărat, chiar dacă era deja șase dimineața.

Pat stătea în fața oglinzii mari din baie, inspectându-și gâtul și pieptul, încruntându-se și scuturând din cap. Pielea lui, de la umeri până la abdomen, era marcată de dungi roșii și pete întunecate.  Răsuflă ușor, zâmbind, având in minte amintirile vii ale nopții, și începu să se spele pe față și pe dinți, mintea lui rătăcind inevitabil. Numele lui Run încă îi răsuna în inimă. Nu știa de ce expresia dureroasă de pe fața lui Elyes când Fei Long Lodge menționase numele fostului său iubit încă îl bântuia. Pat se gândi că poate era doar prea paranoic. Era îngrozitor să recunoască că îi era frică… Frică de un viitor incert. Dar cel mai înspăimântător lucru… era probabil posibilitatea de a-l pierde pe Elyes.

Pat, care se spăla pe dinți, se opri când reflexia lui Elyes apăru în oglindă. Îmbrăcat doar cu un prosop în jurul taliei, își etala corpul musculos și abdomenul cu pătrățele, sprijinindu-se de chiuveta din baie, fără să atingă nimic, cu excepția unei sărutări rapide pe tâmplă. Cei doi se priviră în oglindă, fără să spună nimic, cu priviri profunde și tandre, pline de o dorință crescândă. Pat se aplecă să-și clătească gura și, în acel moment, șoldul lui păru să atingă accidental ceva… Ceva care se mișca și apăsa din spate.

Pat scoase limba realizând că era tachinat. Elyes râse, o mână alunecându-i pe talia subțire a lui Pat, refuzând să-l lase să scape.

– Te-ai trezit? întrebă Pat prin oglindă, fața lui roșind ușor de fiecare dată când Elyes profita de ocazie pentru a flirta.

 – Mm, de ce nu m-ai trezit?

Ochii cenușii ai lui Elyes sclipeau de fericire și bună dispoziție. Deși vocea lui era răgușită, ca a cuiva care tocmai se trezise, suna irezistibil de sexy.

– Te vedeam dormind atât de liniștit. Nu am vrut să te trezesc. Hai să facem un duș, ca să putem merge să luăm micul dejun. Am comandat deja mâncare.

Elyes îl sărută profund pe Pat pe obraz după ce termină de vorbit.

 – Cât e ceasul?

– E ora zece.

Pat se trezise la nouă și jumătate, comandase micul dejun pentru cel care era încă în pat, apoi îl sunase pe Thiti să verifice programul de călătorie al lui Elyes. Aflând că zborul lui Elyes era la ora două după-amiază, se hotărî să-l lase să mai doarmă puțin, poate încă o oră sau două.

– Mm… încă sunt somnoros, se plânse Elyes, sprijinindu-și obrazul pe umărul gol al lui Pat.

– Vrei să mai dormi puțin? Te trezesc înainte de prânz. Pat își puse mâna peste cea mai mare a lui Elyes, care era așezată pe stomacul lui, împiedicând-o să se plimbe pe unde nu trebuia.

– Ai zborul la ora două și i-am spus lui Thiti să se ocupe de bagajele tale. Mașina hotelului te va lua și te va duce la aeroport după-amiază.

 – Mulțumesc. Dar conversația pe care am lăsat-o neterminată? Ce zici? insistă Elyes.

– Vreau să mai rămân, spuse Pat încet, întorcându-se să-l privească pe Elyes cu ochi imploratori.

– Doar trei zile. Îți promit că ne vedem joi dimineață la birou.

– Chiar nu cedezi, nu-i așa?

Chiar dacă nu primi răspunsul dorit, Elyes rămase calm, reținându-și nerăbdarea obișnuită. Văzând acei ochi imploratori, nu putu să nu cedeze.

– Sunt doar trei zile.

– Ar trebui să corectezi asta. Sunt trei zile întregi, spuse Elyes, cu vocea înăbușită, în timp ce se cuibărea în spatele și gâtul lui Pat, cu mâna strâns împletită cu a lui Pat pe stomac.

– Nu poți să cedezi măcar o dată?

Elyes se mișcă, așezându-se pe marginea blatului, cu Pat stând cu pieptul gol între picioarele lui. Mâinile lui mari îi mângâiară cu grijă părul ciufulit al lui Pat, apoi obrazul neted.

– Uf, bine, vino aici, Elyes îl apucă pe Pat de mână și îl trase mai aproape, înfășurându-și brațele în jurul lui înainte de a-i șopti:

– Dacă te sun, ai face bine să răspunzi și să nu te furișezi cu altcineva… Nu am încredere în tine când ești în preajma altora.

 – Nu e nimeni interesat de mine. Nu sunt nici pe departe la fel de fermecător ca tine. Ar trebui să-ți faci griji pentru tine. Thiti tot spune că abia ține pasul cu întâlnirile tale.

 – Chiar crezi asta? Elyes ridică o sprânceană, așezând o mână pe umărul lui Pat, iar cu cealaltă îl apucă de șold. Înclină ușor capul pentru a vedea dacă Pat vorbea serios.

– Ți-am spus de la început că nu te vreau decât pe tine. Trebuie să ai încredere în mine.

Pat se opri, gândindu-se. Nu era sigur că Elyes putea face cu adevărat ceea ce spunea, dar poate că trebuia să vină mai întâi încrederea. Pat dădu din cap și zâmbi ușor.

– Și eu.

– Uf, iar fața asta, mormăi Elyes când Pat rămase impasibil, dar ochii îi sclipeau răutăcios, de parcă știa totul.

– Ce față?

-E ca și cum aș ști ce pui la cale, ceva de genul ăsta, răspunse Elyes.

– Și tu crezi că eu nu știu?

– Un tip deștept ca Pat trebuie să știe deja.

Pat zâmbi larg.

– Ar trebui să te duci să faci un duș.

– Stai, vreau să mai stau așa puțin. E confortabil.

Elyes îl trase pe Pat într-o îmbrățișare mai strânsă, ridicând ambele picioare pentru a-l trage și mai aproape pe bărbatul din brațele sale, încrucișându-și picioarele, corpurile lor lipite unul de celălalt, fețele la doar câțiva centimetri distanță, zâmbind.

 – Când ne întoarcem, avem multe lucruri de pus în ordine. Fii pregătit.

 – De parcă n-am fost destul de ocupat, îl tachină Pat, atingându-i ușor spatele lat al lui Elyes înainte de a-l îmbrățișa fără reținere, deși Pat păstra de obicei distanța și nu-și arăta prea mult afecțiunea.

 – O să fie și mai nebunesc. Munca, oamenii, sunt multe lucruri pe care încă nu le știi. Dar să vorbim despre asta când te întorci.

Pat se retrase ușor pentru a-l privi pe Elyes în ochi.

– Dacă e important, să vorbim acum. Dacă lăsăm asta, s-ar putea să facem mai mult rău. Dacă pot să fac ceva, mă ocup imediat. Nu e nevoie să așteptăm până ajungem la birou.

Pat rămânea asistentul entuziast dintotdeauna. Elyes văzu dedicarea lui Pat și se întrebă dacă mai era cineva care să-l trateze așa…Pat stabilise un standard înalt, unul pe care oamenii obișnuiți nu îl puteau atinge.

– O să vorbim despre asta acolo. Ești în vacanță acum; nu e nevoie să-ți agiți mintea cu subiecte fierbinți, oftă Elyes, mângâind cu drag părul lui Pat.

– O să avem timp să discutăm serios despre asta mai târziu. Deocamdată, bucură-te de cele trei zile. Dar ține minte… să nu flirtezi cu nimeni. Să nu aflu cumva.

– Elyes… Pat se simțea neliniștit, fața lui devenind îngrijorată.

 – Hmm? Ce este?

– E în regulă cu Fei Long Lodge? Sunt îngrijorat.

 – Nu-ți face griji. Ai încredere în mine, am totul sub control… Doar faptul că ești aici astăzi, indiferent cât de rău vor sta lucrurile, vom trece împreună peste asta.

După ce termină de vorbit, Elyes se aplecă și îi sărută buzele vibrante ale lui Pat, strecurându-și limba caldă între dinții acestuia.

Îi mângâie dulce limba celuilalt, distrăgându-i intenționat atenția de la conversația care îi provocase dureri de cap mai devreme. După un sărut profund și satisfăcător, Elyes se îndepărtă încet, ochii lui arătând o urmă de regret. Pat clipi când Elyes întrerupse sărutul, privirea lui rămânând asupra bărbii negre a lui Elyes, înainte de a-i mângâia ușor obrazul.

– Trebuie să te bărbierești.

Elyes își mângâie barba, apoi se uită la Pat, observând zgârieturile roșii pe care barba lui le lăsase pe corpul celuilalt. Obrajii, gâtul și stomacul…Toate marcate de el.

– Barba mă face să arăt bine, spuse Elyes, uitându-se în oglindă, mângâindu-și bărbia și înclinându-se la stânga și la dreapta înainte de a se întoarce să-i ceară părerea lui Pat.

– Nu-ți place? Arată dur. Poate dacă o tund puțin aici, va arăta foarte bine. Elyes făcu un gest spre obrazul său, ca și cum ar fi consultat pe cineva. Pat își întoarse privirea.

– Tu decizi.

– Depinde de mine? Atunci de ce faci fața asta? Ești gelos pentru că arăt prea bine cu ea?

– Nu sunt gelos. Doar că… mă ustură tot corpul, spuse Pat încet, împingând fața lui Elyes, ciupindu-i jucăuș bărbia puternică de câteva ori înainte de a se îndepărta, ca și cum nu ar fi interesat.

Elyes zâmbi, legănându-se în stânga și în dreapta sub forța mâinii calme a bărbatului. Îi plăcea atât de mult atingerea blândă, încât aproape nu voia ca Pat să-i dea drumul.

– Atunci… mai bine mă bărbieresc. Altfel, cineva de pe aici nu mă va lăsa să-l sărut.

Spunând asta, Elyes îi ciupi jucăuș nasul lui Pat. Elyes, mereu atât de sârguincios, devenise un tânăr tandru din cauza acestei singure persoane din fața lui.

– Să ne grăbim să facem duș. Mâncarea se răcește. Te aștept afară.

 – Putem face duș împreună

– Ești sigur că asta e tot ce vom face?

Tonul glumeț și expresia șireată a lui Pat arătau clar că știa ce urma, așa că îl certă jucăuș.

– Păi… Nici eu nu sunt sigur de asta.

Cu aceste cuvinte, Elyes coborî și se așeză pe podea, trăgându-l pe Pat în brațe și ducându-l pe jumătate târât, pe jumătate condus spre duș. Mâinile lui trăgeau de prosoapele înfășurate în jurul lor. Apoi, se concentră să-l ajute pe Pat să se spele în fiecare colțișor.