Iubirea din umbră -Capitolul 8

“Oh, Nathan se bucură de un concert privat cu Maha… au fost atacați de diverși jurnaliști de divertisment. Dar totul s-a dovedit a fi o neînțelegere a tânărului milionar.”

Titlurile de divertisment din diverse media, atât în ziare, cât și în știrile online, vorbesc despre acest subiect într-o manieră aprinsă.

Nathan este un actor, este foarte popular și atunci când participă la diferite evenimente cu partenerul său din serialul momentului, apar adesea împreună.

Toată lumea crede că sunt împreună, deși cei doi nu au recunoscut niciodată acest lucru. Însă fanii nu pot spune dacă cei doi sunt logodiți sau dacă au o relație cu alte persoane.

Nathan este moștenitorul celor mai importante lanțuri hoteliere din Thailanda. Este un băiat drăguț care seamănă foarte mult cu un îndrăgit prinț britanic. Oamenii îl iubesc și are fani în toată țara. Dar, în această perioadă, s-au scurs știri că este foarte apropiat de un miliardar, un tânăr și faimos om de afaceri.

Presupusul cineva este Prampirapakorn, un chipeș de 32 de ani, proprietar al unui grup de bănci și al PPlus Securities, este unul dintre cei mai bogați oameni din țară.

Prampirapakorn apare rar la evenimentele sociale. Dar cum jurnaliștii din ziua de azi sunt destul de buni la investigații, cineva a reușit în cele din urmă să găsească o fotografie cu el și să o publice.

Khun Pham este un introvertit și participă rar la evenimente sociale care nu sunt cu adevărat importante. Dar tocmai pentru că este așa, oamenii sunt mai dornici să îl cunoască. Știrea este că soția lui este jumătate thailandeză și jumătate chineză, Meda Melidajeen.

Dar nimeni nu poate confirma acest lucru cu siguranță, deoarece Khun Pham nu este o persoană obișnuită, are mulți bani și banii pot acoperi toate știrile pe care nu vrea să le răspândească.

Din păcate, acum oricine poate fi jurnalist cu un singur smartphone, așa că, chiar și cu toți banii pe care îi are, poate închide știrile despre el și Nathan.

În mod surprinzător, tânărul Nathan se comportă ca și cum nu ar vrea să acopere știrile, intrând și ieșind din clădirea PPlus ca și cum ar vrea să facă publică relația sa cu tânărul om de afaceri.

Până acum însă, paparazzi nu au avut ocazia să fotografieze cuplul Pham și Nathan. Confirmând această relație, vulturii jurnaliști sunt deosebit de atenți la Nathan în aceste zile.

De aceea a trebuit să fac o apariție în acea zi.

Nu-l înțeleg deloc pe tipul ăsta. Intră într-un club de lux deținut cu nerușinare de Khun Pham, își lasă mașina și dispare în apartamentul privat al proprietarului pentru o lungă perioadă de timp.

Fără îndoială, el vrea să arate lumii relația sa cu Khun Pham.

Dar, oricum ar fi, am fost târât să fiu reprezentantul lui Nathan în fața jurnaliștilor. Din păcate, am primit multe insulte, cred că dacă mintea mea poate tolera actele de violență și cinismul lui Khun Pham, asta nu e nimic.

După Khun Pham, nu mai există nimic în lume pe care să nu-l pot suporta.

În acea zi, știrile au difuzat fotografia mea peste tot în mass-media. Dar nu au specificat nimic despre mine, pentru că au vorbit doar despre știrile lui Nathan. Unii dintre prietenii mei au văzut știrea și au venit să râdă de mine. Dar să spun că suntem oameni asemănători doar pentru că am avut înțelepciunea să vin într-un loc atât de scump nu este potrivit.

Din fericire, majoritatea prietenilor mei știu că sunt destul de sărac și muncesc din greu pentru a câștiga bani, așa că nu sunt foarte suspicios.

M-am întors la viața mea de zi cu zi ca un student normal. Dar, spre deosebire de înainte, acum nu vreau să vină ziua de vineri pentru că mi-e teamă să nu mă implic din nou în lucruri ciudate.

Școala se termină astăzi la ora patru. Munca m-a ținut ocupat încă de miercuri. Dar da, astăzi sunt liber pentru că prietenii mei mi-au făcut o programare pentru a le da meditații la materii importante, deoarece au un examen de susținut vineri. Eu sunt bursier, așa că trebuie să învăț din greu pentru a menține note bune la diferitele materii. Sunt destul de slab și trebuie să-mi ascult prietenii la ore, așa că astăzi nu lucrez.

Seniorul meu nu se supără că plec de la serviciu, pentru că în timpul examenelor trebuie să plec des. Uneori îmi schimbă turele. Când spun că oamenii mă înțeleg, pot spune că am un șef bun, mă înțelege întotdeauna, sunt foarte norocos, îi sunt recunoscător.

Încerc să continui să lucrez în cafenea ori de câte ori am timp liber.

Stau la cantină, mănânc gustări și mă joc free fire cu Ai Nier pentru a scăpa de stres și aștept să înceapă repetițiile. Dar, din păcate, simt că voi avea ceva de făcut.

– Da, Khun Phop.

Mă ridic repede și răspund la apelul lui Khun Phop.

Nu-mi spune că ai nevoie de mine acum.

[Ai terminat deja școala?]

– Da, dar…

[Ei bine, Ron vine să te ia și probabil va veni la facultate acum.]

– Ce… de ce m-ai sunat?

[Am o treabă urgentă.]

– Ce treabă? Am o oră de meditații foarte importantă. Nu pot lăsa pe alții să facă asta, nu-i așa?

[Nu chiar, îmi pare rău. Dar slujba asta ar trebui să fie a ta, așa că ține-ți promisiunea.]

– E… bine.

Am închis cu emoții puternice deoarece Khun Phop părea să fie politicos. Dar de fiecare dată când mă sună înseamnă că nu pot refuza, din păcate un debitor ca mine, indiferent cât de necesar este, nu are dreptul să spună cuvântul „nu”.

Fac o grimasă de îngrijorare și îi spun Seniorului că fratele meu mai mare este bolnav și că trebuie să-l vizitez urgent.

Chiar dacă i-am spus, el tot s-a opus și vrea să rămân singur cu studenții pentru că știe cât de important este pentru ei, așa că încearcă să mă forțeze să rămân.

I-am spus să nu-și facă griji, că mă voi duce să învăț singur, garantându-i că voi obține o notă mai bună decât a lui, bineînțeles că seniorul meu încearcă să se opună din nou.

Dar nu-mi pasă și nu știu dacă Khun Ron așteaptă sau nu, așa că îmi iau geanta și îmi iau rămas bun de la el. Ies în fugă din clădire exact când Maserati-ul oprește în fața mea.

Deși nu sunt sigur dacă aceasta este mașina care vine să mă ia sau nu. Nu am vrut să fiu în centrul atenției, așa că m-am aventurat să deschid portiera din partea șoferului pentru a mă așeza, evident s-a dovedit a fi Khun Ron.

– Vă rog să stați în spate.

Este prima dată când îl aud vorbind și m-a surprins.

– Bine, dar…

Tot mai mulți oameni încep să se uite la această mașină de lux și eu tot nu cobor din mașină pentru a mă muta pe bancheta din spate.

– Oh, te rog, condu, te rog. Spun și ridic mâinile implorându-l cu jenă pe Khun Ron, care în cele din urmă cedează să pornească mașina.

– Data viitoare nu trebuie să vii să mă iei. Pot să merg singură cu Khun Pham.

– Este un ordin, spune calm Khun Ron, privind drept înainte, conducând discret, așa că nu îndrăznesc să continui conversația. Rămân pe scaun liniștit și discret.

În adâncul sufletului, mă întreb cu îngrijorare unde mă va duce Khun Pham sau ce vrea să facă acum.

Curând primesc un răspuns… Mă uit îngrijorat la zgârie-norii cu semnul PPlus dar…

– De ce m-ai adus aici?

Khun Ron mă conduce la punctul de coborâre de la intrarea în clădire și imediat ce am coborât, o femeie se apropie imediat de mine, ca și cum m-ar fi așteptat.

– Bună ziua Khun Kan, eu sunt Khun Sucha.

Asistenta lui Khun Phop cu care vorbisem mai devreme. Khun Sucha arată ca o femeie între treizeci și patruzeci de ani. Este îmbrăcată în costum și este ușor machiată.

Clădirea PPlus este sediul tuturor companiilor din grupul PPlus. Sub birouri se află restaurante de diferite naționalități și cafenele de înaltă clasă, precum și magazine de proximitate. Toate acestea pentru confortul angajaților clădirii, astfel încât aceștia să se poată relaxa. Dar și vizitatorii pot veni și se pot bucura de diversele servicii.

– Este prima dată când vii aici? Khun Sucha mă vede uitându-mă uimit în jur și mă întreabă cu un zâmbet.

– Da, răspund eu sincer, Khun Sucha se uită la mine, zâmbește și nu mai spune nimic.

Mă conduce prin ușa din spate care necesită un card de acces pentru a fi deschisă. Prin acea ușă se găsesc două lifturi, aparent private. Pentru a folosi acest lift, trebuie să atingi din nou cardul de acces.

Ajungi la etajul 80, care este cel mai înalt etaj din clădire, așa că mă ia amețeala. De ce trebuie să ajung la o asemenea înălțime?

De la etajul 1 la etajul 80 a durat doar câteva minute, trebuie să recunosc că liftul este de foarte bună calitate, abia dacă auzi vreo mișcare până se deschide ușa.

Nu m-aș fi gândit niciodată că la ultimul etaj al clădirii există un penthouse de lux, cu un stil de amenajare solemn și elegant, știu deja cine este, dar îl urmez în tăcere pe Khun Sucha.

Deoarece ocupă întregul etaj, este atât de mare încât are o piscină și există, de asemenea, o grădină de iarnă unde sunt copaci umbroși. Acoperișul acestui etaj este atât de înalt încât aproape că nu simți că te afli într-un zgârie-nori. Dar când te uiți pe ferestre poți vedea doar cerul și vârfurile clădirilor învecinate. Acest lucru îți amintește că te afli într-o clădire foarte înaltă.

– Poți folosi această cameră. Pregătește-te. Khun Pham va fi aici într-o oră sau două.

– P… pregătește-te.

– Da, este ca de fiecare dată când îl servești pe Khun Pham, hainele și lucrurile sunt deja pregătite în dulap. Dacă ți-e foame, poți să ieși și să iei ceva de mâncare din bucătărie. Întoarce-te la stânga și apoi la dreapta. Te rog să nu te plimbi prin jur. Dacă ai nevoie de ceva… sună-mă imediat.

– Și.. Stai, pot să întreb de ce trebuie să lucrez aici acum?

– Astăzi Khun Pham are o întâlnire cu acționarii, starea lui de spirit nu este foarte bună și seara trebuie să meargă la cină cu bunicul său. Nu vrea să vorbească prea mult. Ar fi bine să te pregătești. Nu sunt de acord cu faptul că Khun Phop te-a sunat ca să te folosească așa… dar… aah… mă poți suna oricând.

Deși aspectul lui Khun Sucha este atât de profesionist, ea face o grimasă, așa că nu îndrăznesc să mai pun întrebări.

Dar, din ceea ce pot ghici, Khun Phop m-a chemat pentru a-i îmbunătăți starea de spirit lui Khun Pham.

Când e într-o dispoziție proastă, vrea să i-o tragă cuiva?

Încerc să ghicesc cu nerăbdare. Dar nu pot face prea multe, așa că voi face un duș și mă voi pregăti, dacă vrea să se culce cu mine, atunci trebuie să mă pregătesc. Dacă vrea să mă domine, trebuie să mă pregătesc.

Nu sunt sigur dacă ar trebui să mă supun sau să fac altceva, așa că îmi pun niște pantaloni comozi și o cămașă pe care le-am luat din dulap, apoi mă duc la frigider, care este plin de mâncare, lapte și suc. Dar nu există mâncare grea, așa că iau o sticlă de lapte.

Din fericire, există pâine delicioasă pe tejghea, așa că mănânc niște carbohidrați și termin cu o banană și un frumos ciorchine de struguri. Acum sunt sătul și gata să fiu supus.

După ce am terminat, nu am nimic de făcut, așa că mă întorc în pat, încep să citesc o carte și aștept în camera mea.

Din fericire, prietenul meu a luat un clip de la meditator și mi l-a trimis, astfel încât să pot revizui conținutul pentru a mă pregăti pentru examen. Dar în timp ce învățam și revedeam prelegerea, Khun Phop mă sună.

– Da, domnule Phop.

[Khun Pham s-a dus la apartament. Îl poți aștepta în camera din mijloc.]

– Deci, ce ar trebui să fac…

[Chiar acum este într-o dispoziție foarte proastă. Nu am de ales. Te rog să mă ajuți să faci ce poți. Lasă-l să se calmeze înainte să plece în seara asta. Este foarte important. Nu poate rata evenimentul… Te rog să faci tot posibilul. Dacă se întâmplă ceva, îmi voi asuma singur responsabilitatea].

– Ah… dar…

După ce a terminat de vorbit, Khun Phop a închis telefonul. Acum nu știu dacă ar trebui să mă pregătesc să mă culc cu el sau să fiu un sac de box pentru ca el să își exprime emoțiile.

Oftez furios, închid cartea și mă îndrept spre camera din mijloc, deschizând ușa încet, panicat. Dar Khun Pham nu este acolo – sau face un duș.

Profit de ocazie pentru a traversa dormitorul spațios, mobilat sobru, plin de alb, negru și gri… acolo este.

Dar ceea ce mi-a făcut inima să tresară a fost că pe o parte era o pictură în ulei semi-abstractă, cu o culoare delicată dar puternică, dar cu semnătura artistului pe care mi-o aminteam bine.

Când m-am apropiat să mă uit mai bine, era exact cum îmi imaginam. Semnătura lui „Kanthi” este foarte clară… artistul este fratele meu.

Fratele meu este un artist de un talent rar. Dar viața lui a devenit jalnică când a devenit celebru. A trebuit să-și părăsească slujba pe care o iubea și să-și vândă trupul pentru a plăti datoriile.

Din păcate, m-am născut ca frate mai mic într-o perioadă dificilă. Prea tânăr pentru a-l ajuta, l-am lăsat pe fratele meu fragil să piardă totul, să sufere și să-și păteze numele fără să-l pot proteja… până când a fost prea târziu.

Deodată… Sunetul ușii de la sala principală care se deschide m-a făcut să tresar din cauza lipsei de concentrare în timp ce mă uitam neîncrezător la tablourile fratelui meu, până când am uitat ce trebuia să fac.

Khun Pham a apărut cu trupul aproape gol… Ca de fiecare dată când iese din baie. Corpul său este plin de mușchi perfecți și sexy, picăturile de apă îl fac să strălucească adăugându-i un mare farmec, chipul său este simplu, rece și extrem de frumos, ca și cum nu ar fi o persoană reală.

– Cum ai ajuns aici? întreabă el pe un ton nemulțumit, ca și cum nu ar avea chef să mă vadă.

– Uh… Khun Phop… Încerc să îi răspund sincer și în forță.

– Pleacă!

Să fiu respins așa, când am venit să îi fac pe plac, mă doare. Acest tip de gest, în viața de zi cu zi m-ar fi distrus mai mult decât orice altceva.

Dar sarcina mea de data aceasta este să mă folosesc de mine ca de un loc de exprimare a emoțiilor lui Khun Pham, pentru că este foarte important să-i îmbunătățesc starea de spirit, așa că nu pot renunța ușor.

– Ești într-o dispoziție proastă…

– Pleacă!

De data aceasta strigă tare, cu o expresie plină de furie care mi-a făcut corpul să tremure.

Dar nu m-am întors, chiar dacă sunt speriat de moarte, pentru că știu că este foarte furios.

– Vreau să te ajut. Spun cu teamă, mergând spre el cu hotărâre.

Dar privirea rece pe care mi-o aruncă aproape că mă îngheață de viu, din fericire el rămâne nemișcat. Razele amenințătoare care iradiază deliberat din ochii lui mă fac să tremur.

Khun Phop m-a sfătuit să mă culc cu el.

M-am apropiat și l-am asaltat imediat, scoțându-i prosopul și strângându-i penisul acum imobil. Gura mea i-a lins partea superioară a pieptului pentru a-i trezi imediat excitația.

– De unde naiba ai avut curajul să te apropii de mine?

Mă apucă cu putere de cap și mă împinge la pământ până mă doare, lacrimile curgând din cauza durerii.

Să cred că nu mă va răni, fără îndoială, a fost prea imaginativ.

Mă ridic încet de la pământ, ștergându-mi lacrimile care se scurgeau întâmplător. Da, doare… dar totuși nu voi renunța ușor.

Angoasa din inima mea mă scoate din minți, chiar mă urăște.

– Dacă ești supărat, vino la mine. Știu că ai de făcut ceva important. Nu continua așa, furios, îi spun calm și mă întorc încet spre el.

Khun Pham rămâne nemișcat. Dar pare să se hipnotizeze, pentru că acum singurul lucru pe care vrea să-l facă este să mă calce în picioare până la moarte.

– Ți-am spus să pleci de aici, tu vrei să mori! Să nu crezi că doar pentru că ești fratele lui mai mic voi fi drăguț! răspunde el furios printre dinți. Este adevărat că sunt fratele lui și că îi pasă.

Phi Kai nu este ca mine, așa că dacă ar putea să mă rănească până la moarte, nu ar fi ciudat dacă ar face-o.

– Știu… îi răspund încet, dureros, știu că nu-i pasă.

Dar sunt încă stupid de încăpățânat, dacă voi muri sau dacă voi muri cu adevărat, poate că va exista ceva vinovăție în inima lui.

Continui să merg în fața lui și îmi deschei încet cămașa. Îi urmăresc expresia, strâng ochii, ca și cum aș vrea să văd ce va face, îmi dau jos cămașa și apoi pantalonii, până când corpul meu este complet gol. Acum suntem amândoi goi….

– Poți să abuzezi de mine sau să mă ignori, dar oricum trebuie să te calmezi…

Ridic capul pentru a-i spune, deși vocea îmi tremură, pentru că probabil aș fi bătut până la moarte. Dar totuși am curajul să-l provoc.

– Păi… foarte bine. Vrei să fii maltratat, nu-i așa? Ești o curvă. O să te învăț să știi ce înseamnă să fii maltratat. Ca să poți înțelege cât de dureros este.

Terminând de vorbit, se întinde și mă apucă de braț, îl strânge atât de tare încât cred că mi se va rupe, țip de durere.

Corpul mă doare în timp ce sunt împins cu fața în jos pe pat.

Amorțeala brațului mă face să cred că mă va bate până la moarte.

În schimb, corpul meu este măcelărit brutal din cauza nepregătirii și a lipsei de tandrețe de a fi doborât brusc de un membru mare și rigid.

Deși brațul meu este amorțit și sunt pe punctul de a muri de durere, acea durere este incomparabilă cu aceea de a fi forțat și penetrat atât de agresiv și fără tandrețe.

Lacrimile îmi curg neîncetat pe față, un miros slab de sânge mă face să realizez că sunt grav rănit.

Dar acest lucru pare să-l motiveze și mai mult, pentru că nu simt decât lovituri puternice care mă străpung, ca și cum i-ar plăcea să mă penetreze cu lichidul roșu aprins folosindu-l pe post de lubrifiant.

Fiecare mișcare sălbatică mă face să simt o senzație insuportabilă de arsură.

Dar după atâtea lovituri, cu mădularul său mare împingând înăuntru și în afară la nesfârșit, el încă reușește să atingă cu precizie punctul sensibil din corpul meu.

Fiorul de fericire începe încet să iasă la suprafață, surprinzându-mă din ce în ce mai mult. Trebuie să fiu nebun ca să fiu supus unui asemenea abuz, dar să fiu fericit chiar dacă mă doare. Îmi ține capul și îl izbește de saltea ca și cum m-ar lovi cu ciocanul, moment în care sunt atât de îngrozit încât pentru o clipă uit de durere.

Mă întoarce pe spate, îmi apucă unul dintre picioare peste umăr și își împinge violent scula în mine.

Mă uit la fața lui rece printr-un văl de lacrimi în timp ce geme fără rușine.

O transpirație feroce curge peste el, pe tot corpul său perfect.

Din mușchii săi proeminenți, venele sunt clar vizibile, indicând cât de tare mă pentrează. Ochii lui sunt complet întunecați, dar în ei se citește o ușoară satisfacție.

Între durerea și plăcerea inseparabile, un curent al pereților mei interiori delicați se rupe, dar continuă să se miște, ciocnindu-se de un sunet noroios ciudat.

În cele din urmă, când repetă mișcările și mă ține cu îndemânare, mă contorsionez și mă eliberez.

Creierul îmi tremură, atât durerea, cât și beatitudinea nu le mai pot suporta.

Corpul meu și-a atins limita, conștiința mea dispare ca și cum nu ar mai vrea să știe nimic.