– L-ai sunat pe Day? Să mergem să-l găsim, comentează brusc Kamol, în timp ce se așează în mașină.
După ce au aterizat, se duc imediat la casa lui Day.
– Totul este gata.
– Păi, voi termina de vorbit cu Day despre Kim, tu te poți întoarce să te odihnești. Ai muncit deja din greu, a răspuns Kamol.
– Da.
– Apropo, de ce ai cumpărat căpșuni? Nu vrei să le mănânci aici, nu-i așa? întreabă Kamol suspicios după ce i-a spus să se odihnească, în timp ce se întorcea din Coreea cu o cutie mare de căpșuni bine ambalată.
Khom rămâne puțin tăcut atunci când șeful său îl întreabă acest lucru.
– Le-am cumpărat ca să i le dau lui Baiboon, spuse el direct, determinâdu-l pe Kamol să își arcuiască puțin sprâncenele, dar nu mai pune alte întrebări.
Când ajung la casa lui Day, Kamol trebuie să se ducă să îl caute pe Kim. După ce vorbesc o vreme, reușește să-l ia pe băiat cu el.
Khom îi ordonă șoferului să se întoarcă imediat acasă, iar când ajunge, îi instruiește pe toți să se adune pentru la noapte.
Khom se duce să deschidă portbagajul mașinii pentru a-și lua geanta, hainele și suvenirurile, coboară pe alee până la casa lui, deschide ușa și pune cutia cu suveniruri înăuntru și merge pe un alt coridor înainte de a se opri în fața unei alte case.
– Baiboon, ești acolo?
– P’Khom s-a întors! răsună vocea clară a lui Baiboon cu un zâmbet. Silueta mică care deschide ușa mătură oboseala provocată de călătorie. Este ușurat să vadă zâmbetul persoanei din fața lui.
– Dacă nu mă întorceam, cum puteam să fiu aici? a răspuns Khom, determinând ca obrajii lui Baiboon să se umfle, inima bărbatului contractându-se ușor, simțind nevoia să muște obrajii umflați ai băiatului.
– Ce s-a întâmplat, P’Khom, de ce ai clătinat din cap? întreabă confuz Baiboon, în timp ce celălalt scutura brusc capul dintr-o parte în alta, fără să știe de ce.
Khom clipi pentru a scăpa de gândurile ciudate din cap.
– Nu, nu e nimic, spune el înainte de a-i înmâna pachetul cadou lui Baiboon.
– Oh, l-am cumpărat pentru tine.
– Ce este? întreabă băiatul, neștiind încă ce a primit.
– Încearcă să îl deschizi.
Baiboon se uită la cutia din fața lui cu o expresie gânditoare. Tânărul nu a mai primit niciodată așa ceva, cu atât mai puțin un suvenir din străinătate.
– *Phi… P’Kom, chiar ai cumpărat ceva pentru Baiboon? întreabă din nou, ca să fie sigur.
– E adevărat și nu plânge, ți-am cumpărat ceva și asta ar trebui să te facă să zâmbești, cum poți să plângi? spune Khom pe un ton sever, certându-l pe cel tânăr pentru că a văzut că ochii băiatului s-au umplut de lacrimi.
(N/T: * P’ / Phi – un titlu onorific pentru cineva mai în vârstă decât tine. Înseamnă „frate mai mare”, dar poate fi folosit pentru a numi pe oricine care e mai în vârstă decât tine.)
– Este o binecuvântare, sunt fericit, spune băiatul cu o voce tremurândă, dar încearcă să se forțeze să nu țipe în fața lui Khom, de teamă că se va supăra.
– Ia-l și deschide-l! răspunde el.
În o sută de zile și o mie de ani, Khom nu s-a gândit niciodată să cumpere ceva pentru cineva, pentru că nu are pe nimeni. Baiboon este prima persoană pentru care a cumpărat ceva.
– Mulțumesc, a răspuns Baiboon înainte de a ridica mâinile pentru a-i aduce un omagiu lui Khom, în timp ce lua cutia din mâna bărbatului mai înalt, înainte de a merge să se așeze la masă.
Khom se uită atent la el, de îndată ce cutia este deschisă, ochii lui Baiboon strălucesc.
– P’Khom… căpșuni! A cumpărat P’Khom căpșuni pentru Baiboon?
Tânărul se întoarse să întrebe cu voce răgușită, entuziasmat să vadă căpșuni chiar mai mari decât cele pe care le mâncase la gelaterie și, cu aroma slabă de căpșuni, ridică una pentru a o adulmeca.
– Îți place? întreabă Khom. Baiboon dă imediat din cap.
– Îmi place de el, îmi place mult, Khom este atât de drăguț, se întoarce spre bărbatul din spatele lui pentru a-l îmbrățișa.
Khom înțepeni când Baiboon îl îmbrățișă pe talie, ridicându-și capul cu un zâmbet fericit.
– P’Khom este amabil cu Baiboon-*Chan, mulțumesc, spune din nou tânărul, Khom zâmbind înainte de a ridica o mână pentru a-i mângâia ușor capul tânărului.
– Pune-le în frigider ca să le poți mânca mai târziu.
– Da.
(N/T: *Chan – se utilizează pentru copii mici, prieteni apropiați, bebeluși, bunici și, uneori, pentru adolescentele de sex feminin. De asemenea, poate fi folosit față de animale drăguțe, iubiți sau femei tinere.)
– Nong, ar trebui să mă lași pe mine să plec primul, spune Khom, determinându-l pe Baiboon să-și elibereze încet brațele de la talia lui, cu un ușor zâmbet.
– Îmi pare rău, Baiboon nu a vrut. Baiboon a vrut doar să-i mulțumească lui Khom pentru că a cumpărat aceste lucruri, spune el liniştit, deoarece crede că nu este fericit Khom că l-a îmbrățișat chiar acum.
– Nu ți-am spus nimic încă. Unde crezi că mă duc? Mă duc la culcare să mă odihnesc.
– P’Khom, ești obosit? Poate Baiboon să-ți facă un masaj? Baiboon știe să facă masaj, a masat-o de multe ori pe mama, a spus tânărul, pentru că el crede că poate să returneze lucrurile pe care i le-a cumpărat Khom.
– Să lăsăm asta pe mai târziu, vreau să dorm, mă duc la mine acasă, să nu treci pe lângă cușca tigrilor.
– Da, P’Khom, du-te și odihnește-te. Mulțumesc, P’Khom, spuse el din nou. Khom dădu din cap și zâmbi ușor înainte de a se întoarce și de a se duce la el acasă.
Băiatul se uită cu un zâmbet la spatele lat al bărbatului înainte de a intra în casă pentru a pune căpșunile în frigider.
În schimb, Khom se întoarce în camera lui, face imediat un duș și adoarme, epuizat.
După ce pune căpșunile în frigider, Baiboon așteaptă puțin să se răcească, scoate una ca să o guste și se așează pe un balansoar lângă vilă.
Hmm… își spune în sinea lui în timp ce adulmecă căpșuna din mână, înainte de a lua o mușcătură. Dulceața suculentă i s-a răspândit în toată gura, determinându-l să zâmbească, gândindu-se că va mânca doar una pe zi.
Baiboon continuă să mănânce căpșunile până le termină.
Se simte atât de fericit, încât nu poate să o spună, chiar dacă a fost abandonat de mama sa cu doar câteva zile în urmă.
Stă acolo pentru că nu știe cu cine să vorbească. Bunica lui i-a spus să o ajute dimineața să facă curat în casa lui Kamol, iar când a terminat, a plecat acasă.
Apoi aude un zgomot de oameni care trec pe lângă el, înainte de a-l vedea pe unul dintre subordonații lui Kamol și un alt tânăr chipeș mergând spre locul unde stătea.
O, cu siguranță este un oaspete al lui Kamol, își spune Baiboon.
Temându-se de contactul cu oaspeții lui Kamol, se grăbește să se întoarcă acasă la bunica sa.
Urletul tigrului bengalez al lui Kamol îl trezește rapid pe Khom, care se ridică din pat și fuge din casă.
Baiboon!!
Khom se gândește imediat la băiat, îngrijorat că se apropiase de cușca tigrului.
Când ajunge, descoperă că sunt Kim, Kamol și un alt subordonat.
Khom ar vrea să întrebe ce s-a întâmplat înainte să-l lovească Kamol pe celălalt subordonat.
Khom oftează ușor când își dă seama că nu este vorba de Baiboon, dar este puțin îngrijorat pentru Kim.
Dacă nu ar fi ajuns Kamol la timp, Kim ar fi fost sfâșiat de tigri.
– Kemo! strigă Khom, mergând un pic stângaci, în timp ce se apropie.
Kemo, auzind chemarea, se apropie de cușca în care se afla Khom.
Dacă i-ar fi făcut rău soției lui Kamol, chiar dacă este un tigru, Kamol i-ar fi tăiat gâtul și l-ar fi transformat într-un covor.
Khom mârâie la Kemo, dar tigrul nu poate decât să se uite fix la el, ca și cum ar fi imun la amenințare.
Te comporți ca un nenorocit, mormăie din nou Khom, înainte de a se îndepărta pentru a le duce mâncare celor doi tigri și a se întoarce la casa lui.
– P’Khom! răsună vocea lui Baiboon, în timp ce silueta tânărului se apropie de el.
– Ce s-a întâmplat? Baiboon a auzit un zgomot foarte puternic.
– Mârâitul lui Kemo? Nu a fost nimic. O, hai să mergem la casa mare pentru că ne-a chemat Kamol să ne spună ceva.
– Atunci, pot să merg cu P’Khom? Bunica este în casa mare, Baiboon nu îndrăznește să meargă singur.
– Vino cu mine, dar mai întâi hai să mergem la Phi acasă, vreau să mă schimb mai întâi. Băiatul dădu imediat din cap.
– Intră primul, spune Khom, deschizând ușa pentru a intra în casă, dar Baiboon rămâne în picioare în pragul ușii.
– Pot să intru?
– De ce să nu poți intra?
– Pentru că Lop a spus că lui P’Khom nu-i place ca cineva să intre în casa lui Phi.
– A vrut să spună că nu este permis. Nu-mi place să intre nimeni în casa mea, dar acum ţi-am dat voie, ai înțeles?
– Chiar pot? întreabă din nou Baiboon, iar Khom răspunde cu un semn din cap, înainte ca băiatul să intre timid și să se așeze pe canapea.
– Stai jos și așteaptă o clipă, a spus Khom înainte de a intra în dormitor, în timp ce băiatul se uită curios în jur.
– P’Khom, P’Khom! cineva bate la ușa casei și se aude o voce feminină.
Baiboon se gândeşte pentru o vreme și se uită în stânga și în dreapta fără să știe ce să facă.
Vocea fetei răsună încă, așa că se duce să bată la ușa dormitorului lui Khom.
– P’Khom, a venit cineva să te vadă, spune el chiar în momentul în care celălalt deschide ușa după ce se îmbracă.
– Cine a bătut la ușă?
– Nu știu, dar era o voce de femeie.
Atunci Khom deschide și este imediat îmbrățișat de femeia care stătea la ușă.
– Când te-ai întors? Când am auzit că P’Khom s-a întors, am venit imediat să te văd, spune femeia cu o voce rugătoare, cu sprâncenele încruntate.
– Mă îmbrățișezi așa? spune Khom pe un ton care îi face vocea să sune dur. Fata se albeşte puțin în timp ce își slăbește încet îmbrățișarea.
– Îmi pare rău, am uitat, spune femeia înainte de a se încrunta când îl vede pe Nong stând în casa lui Khom.
– Cum ai intrat? întreabă Mai cu o voce răgușită.
– O, P’Khom m-a lăsat să intru și îl aștept, a răspuns direct Baiboon.
– E adevărat, Khom? întreabă imediat femeia, pentru că toată lumea știe că el lasă rar pe cineva să intre în casa lui, nici măcar pe tânăra pe care o cunoaște de mult timp Khom nu a reușit încă să o lase.
– Poți pleca acum, trebuie să mergem la casa mare. Am fost cu toții solicitați.
Khom se întoarce să se uite periodic la Baiboon.
– Ah, ai ajuns la timp! Te va însoți bunica, spune mătușa când își vede nepotul apropiindu-se de ea.
– Pot să fac ceva pentru tine, bunico? întreabă imediat tânărul, pentru că nu vrea să rămână singur.
– Nimic, așteaptă-mă pe coridor.
– Mătușă, știi ce a făcut nepotul tău? S-a dus să se joace acasă la P’Khom, a spus Mai, pe un ton supărat.
– E adevărat, Baiboon? se întoarce mătușa imediat spre nepotul ei, a cărui față se albeşte puțin.
– Baiboon nu s-a dus să se joace, P’Khom l-a lăsat pe Baiboon înăuntru și a așteptat ca acesta să-și schimbe hainele doar pentru o clipă. Nu am îndrăznit să intru singur, a răspuns sincer tânărul.
– Khom te-a lăsat să intri? întreabă mătușa cu o voce încordată, pentru că se temea că nepotul ei va intra și îl va supăra pe Khom.
– Hm, răspunde Baiboon cu voce joasă, evitând și el ochii care îl privesc cu dezgust.
– Este o mare problemă, mătușă, pentru că cineva este gelos că nu a apucat să intre în casa lui P’Khom, a spus Da.
– Taci din gură, i se adresează imediat Mai lui Da.
– Hei, mai tăceți amândouă! a spus mătușa cu severitate, determinându-le pe cele două, care erau pe cale să deschidă gura pentru a se certa, să se oprească.
– Mergeți pe coridor și așteptați-l pe Kamol să coboare, altfel o să țipe la voi.
Acum, toți angajații s-au reunit.
Baiboon caută un colţ, dar nu găsește unul disponibil.
La scurt timp după aceea, Kamol sosește cu tânărul pe care Baiboon l-a văzut în grădină și intră împreună în încăpere.
Toată lumea se înclină în fața lui Kamol cu respect.
Khom se întoarce să se uite la Baiboon înainte de a merge și de a se opri la mijlocul dintre băiat și Lop.
– Dă-te puțin mai încolo, Lop.
Ce naiba? Sunt mai multe locuri disponibile. De ce vii aici și mă împingi?
Lop nu poate decât să gemă în sinea lui.
– Oare Baiboon va fi certat pentru că s-a plimbat în acea zonă? șoptește tânărul cu nerăbdare. Khom zâmbește puțin și ridică o mână pentru a-i mângâia ușor spatele.
– Nu, Khun Kim, a spus doar că vrea să-l salute pe Baiboon, dar nu i-a spus nimic lui Khun Kamol, îi spune Khom tânărului pentru a-l calma, înainte ca să prezinte Kamol pe persoana de lângă el drept soția lui.
– P’Khom, Khun Kim, nu e bărbat? îi șoptește Baiboon surprins.
– Ba da, de ce?
Dar înainte ca Baiboon să poată întreba mai mult, Kamol îi cheamă pe Baiboon, pe mătușa Nee, pe Da și pe Mai să vină în față și le prezintă din nou lui Kim.
– El este Baiboon, nepotul mătușii Nee, a spus Kamol după ce i-a prezentat pe ceilalți.
– Bună ziua, Khun Kim! a ridicat Baiboon rapid mâinile pentru a-l saluta.
– Nu trebuie să-mi spui așa, Baiboon, poți să-mi spui P’Kim, spune băiatul chipeș, împreună cu un zâmbet îndreptat spre el.
Baiboon simte imediat că este o persoană bună Kim.
– Dar…
Baiboon este îngrijorat pentru că şi Kim este soția lui Kamol, care este șeful și binefăcătorul lui și al bunicii sale.
– Nu trebuie să-ți faci griji că se va supăra cineva pentru că o faci, spune Kim, întorcându-se să se uite la șef, făcându-l să râdă în hohote.
– O, nicio problemă, poți să-i spui cum vrei tu, spune Kamol.
– Păi… ah… P’Kim.
– E bine că domnul Kim îl iubește pe Baiboon, mătușă Nee, spune Da cu un zâmbet.
– Hm! vocea tachinătoare răsună din gâtul lui Mai, înainte de a se îndrepta spre a lua produsele proaspete din coș.
– Bunico, nu-ți place că domnul Kim mă place? a întrebat-o Baiboon pe bunica cu voce joasă și cu o față supusă.
– Nu te gândi prea mult la asta! Nu vrem să mergem împotriva lui. E diferit de oamenii alături de care trăim, știi?
– Ei! exclamă Baiboon.
Atunci, bunica îi spune să se ducă puțin în spatele casei, așa că stă pe unul dintre scaunele de afară până când i se alătură Kim.
– Pot să stau cu tine?
– Ah, bine, răspunse Baiboon, mișcându-se astfel încât și Kim să se așeze.
Apoi, băiatul mai în vârstă i-a privit pe gardienii care îl urmau.
– Nu trebuie să mă urmezi, sunt în casa stăpânului tău, spune Kim cu mâhnire.
– Dar stăpânul a ordonat asta, răspunde ezitant subordonatul lui Kamol.
– Ce naiba?! Dacă ai ceva de făcut, fă-o! ordonă din nou Kim.
– Ești sigur de asta? Ei bine, lasă-mă să întreb mai întâi, a răspuns subordonatul lui Kamol înainte de a se întoarce în casă.
Kim răsuflă ușurat. Baiboon se uită la celălalt cu suspiciune, simțindu-se interesat de ceva.
– Tu… ăăă… chiar ești soția lui Kamol? întreabă tânărul confuz, pentru că nu a auzit niciodată că un tip se poate căsători cu altul pentru a fi împreună.
– Ei bine, cum să spun?
Kim nu a găsit cuvintele potrivite pentru a-i explica băiatului.
Uitându-se la Kim, Baiboon așteaptă răspunsul.
– Și poate un bărbat să fie soția altui bărbat? întreabă din nou Baiboon.
– Mă întrebi dacă este posibil? Ei bine, aceste lucruri sunt gusturi personale. Hmm… ce să mai spun?
Kim dă din cap, ceea ce îl face pe Baiboon să râdă.
– Baiboon, indiferent de sex, dacă inimile noastre sunt unite și ne iubim, atunci putem trăi împreună ca soț și soție, explică Kim direct.
– O, Baiboon a înțeles.
– Ce ai înțeles? a întrebat Kim curios.
– Am înțeles că se iubesc Kim și Kamol și de aceea au ajuns să locuiască împreună ca soț și soție, la fel ca părinții lui Baiboon când erau împreună, nu-i așa? a spus tânărul ceea ce a înțeles, determinând ca trupul lui Kim să înghețe.
– P’Kim, P’Kim! strigă el când vede că celălalt tace.
– Ei!
– A spus Baiboon ceva greșit?
– Nu, nimic, doar că m-am gândit la ceva.
– Kim! o voce întrerupe conversația celor doi băieți, determinându-l pe Kim să se uite la el înainte de a se încrunta. Baiboon se uită în spatele lui Kamol și îl vede pe Khom stând acolo.
Tânărul se apropie imediat de Khom, șocat de vocea lui Kamol.
– De ce este supărat? întrebă Baiboon pe un ton temător.
– Nu există niciun motiv, este doar îngrijorat pentru Khun Kim, a răspuns Khom.
– Deci, despre ce vorbeai alături de Khun Kim? întreabă el pentru a-l invita să vorbească.
– O, Baiboon vorbea calături de Khun Kim despre faptul că bărbații pot fi soțiile altor bărbați, a răspuns Baiboon cu sinceritate.
Khom aproape că s-a împiedicat în propriile picioare.
– Despre asta vorbeai?
– Da.
– Păi, ce a spus?
– Nu am putut vorbi prea mult pentru că a sosit Khun Kamol, spune Baiboon cu regret, înainte de a se întoarce să se uite la Khom cu ochi serioși.
– P’Khom, poate Baiboon să te întrebe ceva?
– Ce este?
– Ai avut vreodată un bărbat ca soție?
