Love Sky – Capitolul 5

Love Sky – Capitolul 5

 

Când inima nu mai poate

 

În întunericul care îl înconjura, un tânăr aproape că se sufoca, simțea atingerea palmelor aspre frecându-i tot corpul, era dezgustător și respingător, dar nu putea face altceva decât să tragă aer adânc în piept, dorind să-și umple plămânii cu oxigen. Era ca un om pe punctul de a se îneca care încearcă să găsească ultimul colac de salvare.

Nu! Nu, vă rog! Vă rog, lăsați-mă să mă trezesc.

Sky gemu, simțind încă durerea care îi străpungea inima cu un sunet neîncetat de plâns.

Destul! Oprește-te! Te implor, renunț la tot, renunț! Nu mă mai atinge, nu! Nu! Nu!!!

Băiatul întins pe pat a sărit în picioare și s-a ridicat având tot trupul asudat. Ochii lui erau largi, ca și cum tocmai ar fi văzut o fantomă. Respirația lui era atât de puternică că numai sunetul acesta se auzea în toată camera. Sky nu putea decât să-și ridice brațele pentru a se îmbrățișa, închizând ochii, încercând să-și recupereze conștiința pe care și-a pierdut-o în timpul visului.

— Nu, a fost doar un vis, doar un vis.

Sky clătină energic din cap o clipă, înainte ca respirația să revină la normal. Și-a mângâiat fața și și-a împins părul ud pe spate lăsând să de vadă clar o frică profundă în ochii lui.

Ting!

Dintr-o dată sunete de telefon, care îl face pe Sky să tresară, dar el îl deschide și găsește un mesaj de la senior.

Mâine, întregul club va avea o întâlnire la prânz. Profesorul a sunat și a spus că părinții sunt supărați în legătură cu ultima zi de activități. Ei nu voiau ca juniorii să stea toată noaptea. Vor vorbi despre cum vor rezolva asta…

Ap, un senior în anul III a lăsat un mesaj pentru studenții de la arhitectură care încă nu adormiseră la ora 4 dimineața. Au fost scrise mesaje de furie în grup întrebând cine sunt părinții juniorilor și plângându-se de faptul că seniorii deja s-au pregătit de mult timp. Aceasta este o tradiție care a fost respectată întotdeauna din generație în generație. Spiritele au fost încinse până când un senior a spus că va ajuta și va vorbi cu profesorii ca să nu anuleze evenimentul. Deci totul s-a calmat.

Sky a oftat și el, visul s-a stins puțin. Știa că după ziua de mâine va trebui să muncească din greu la întâlnire pentru a o organiza și a mulțumi pe toată lumea, dar, în cele din urmă, el a fost unul dintre cei care și-au dorit să aibă o  All Night Cheering Day* pentru că anul trecut, când a venit la facultate în anul I a fost impresionat și a vrut să transmită experiența și tinerei generații.

(N/T *Probabil ca deja sunteți familiarizate cu această ceremonie de bun venit a bobocilor organizată de seniorii lor. De asemenea, înainte de această ceremonia finală, au loc niște repetiții si diverse activității prin care juniorii își cunosc mai bine colegii mai mari. Apare în majoritatea seriilor BL, cel mai bun exemplu fiind SOTUS, Love Mechanics, WHY RU etc. Imaginați-vă un fel de Bal al Bobocilor cu mențiunea că la universitățile din Thailanda fiecare facultate\specializare își organizează separat un bal).   

— Nu cred că apuc să dorm!

A mormăit Sky în timp ce se ridica din pat să se pregătească pentru noua zi. A plecat repede din cămin pentru a se ocupa de treburile urgente care îl așteptau. Trebuia să participe la întâlniri, să-și facă temele, să meargă să privească repetițiile juniorilor….

Naphon a început să-și simtă corpul mai greu decât de obicei, crezând că este doar obosit, dar nu a adormit deloc; s-a trezit și-a făcut temele date de profesor până dimineața, apoi s-a dus la ore.

*****

C

Sky se uita la o literă din engleză care aproape că l-a doborât la pământ.

Tema pe care a trimis-o profesorului a primit doar calificativul C.

Chiar dacă mai mult de jumătate din clasă a avut același rezultat la evaluarea aceasta, și chiar mai mici, Naphon nu a mai primit note atât de proaste de când a intrat la această facultate. Ca să nu mai vorbim de faptul că studia din greu până la epuizare. Și nu numai că a primit note mici la teorie, dar nici nu a putut răspunde întrebărilor pe care profesorul le-a pus despre propria sa lucrare practică.

Rain: – Am făcut puțin mai bine decât tine.

Sky aproape i-a spus că dacă nu îl poate consola, nici măcar să nu încerce. Mai ales el, care a obținut un frumos B. (El trebuie să fi primit ajutor)*

(N\T*Probabil că Rain a fost ajutat de Phayu la teme)

Rain era un student greu de cap, așa că petrecea nopțile nedormite ducând la îndeplinire temele date de profesor. Aceasta a devenit o problemă pentru Naphon, pentru că îi cerea mereu să-l trezească. Acum era ușurat că P’Phayu l-a trezit și și-a predat lucrarea la timp.

Cu toate acestea, lucrarea sa nu a obținut încă un scor satisfăcător. Problema este că el nici măcar nu înțelege cum să o repare.

Sky: – Bine, o să mă descurc mai bine data viitoare.

Chiar dacă creierul lui încă nu înțelegea ce a mers prost, era încă entuziasmat.

Rain: – Oh, hai să facem următoarea lucrare împreună pentru că trebuie să o predăm săptămâna viitoare, a răspuns Rain cu o expresie speriată.

Au început școala doar de două săptămâni. Și credeți-mă, acele două săptămâni sunt motivul pentru care se plâng mulți studenți din anul II tot timpul. Sunt asaltați de teme din toate părțile. Cei care au un partener sunt fericiți pentru că există cineva care să le aducă mâncare sau ceva de băut. Dar seniorii lor au izbucnit în râs spunând că, dacă se credeau norocoși, nu va trebui decât să aștepte încă o lună.

Ce fel de partener suportă multă vreme pe cineva care nu are timp să citească mesajele de pe LINE!*

(N/T *Un fel de WhatsApp în Thailanda)

Nici măcar Sky nu a apucat să blocheze numărul lui Phai pentru că nu a avut timp să stea și să citească mesajele de pe ecran.

Era dificil pentru toți studenții, dar pentru cineva atât de activ ca Sky era și mai greu pentru că el era responsabil să urmărească antrenamentele bobocilor. Apoi, în loc să aibă timp să se așeze la birou să studieze, trebuia să stea până târziu pentru a se întâlni cu seniori care nu arătau deloc mai bine decât el. Întors în cameră, face teme toată noaptea iar când se duce la culcare, în loc de un somn adânc, are parte de un vechi coșmar care îl bântuie. Chiar și o persoană calmă ca el nu mai putea rămâne atât de rece ca de obicei.

Epuizat… Acest cuvânt poate descrie perfect cum se simte acum.

Rain: – Unde te duci?

Sky: – Ne cheamă un senior din anul III.

Rain: – Bine, hai să mergem.

Chiar și într-o după-amiază aglomerată, tânărul care stătea în fața căminului si studia împreună cu cel mai bun prieten al lui a fost chemat de acești seniori. Sky s-a dus să-si schimbe rapid hainele și i-a cerut lui Rain să-l aștepte în mașină înainte să se îndrepte spre campus. În mintea lui încă mai auzea observațiile profesorului de acum câteva zile.

Gândurile unei persoane care aleargă repede și se ciocnește de…

Som: – Sky!

Proprietarul acelui nume s-a întors imediat și a văzut că era vorba de studentul din anul V… Phi Som.

Sky,: – Bună ziua, P’Som.

Som: – Îmi pare bine să te vad. Ce îi învață pe boboci? Nu știu cum să-i respecte pe seniori.

Sky nici măcar nu-și lăsase mâna în semn de respect când un senior deștept și mai frumos decât Rain a început să-l atace făcându-l să se încrunte.

Som: – Nu numai că nu și-a ridicat mâinile pentru a arăta respect, dar aproape s-a ciocnit de mine, doborându-mă fără nici măcar un cuvânt de scuze. Cum poți să-i înveți atâtea prostii?!

Facultatea nu obligă toți tinerii să ia parte la activitățile de boboci, este voluntar. Dar se obișnuiește ca fiecare nou student să facă acest lucru si juniorii studiază aceste sisteme în special pentru a-i respecta pe seniori. Este deja a treia săptămână. Nu e de mirare că acești seniori erau supărați. Dar el nu este responsabil să le predea juniorilor.

Cel care se ocupă de asta este anul III și chiar dacă anul II ar fi fost mentorii celor din primului an, Sky nici măcar nu pusese piciorul în sala unde se țineau activitățile de genul. Dar nu înțelegea ce avea cu el de i-a vorbit așa?

Sky: – Eh, cred…

Sik: – P’Som. Probabil au crezut că sunt din aceeași generație.

Dar Sky nu a fost cel care a vorbit așa, aceste cuvinte au ieșit din gura celei de-a treia persoane care și-a scos capul din colțul coridorului cu un zâmbet atât de larg ce îi făcea să-și miște ochii.

Som: – Sik! a strigat P’Som.

Sik: – Sikman la raport, domnule.

Frumosul băiat de clasa a doua ridică mâna jucăuș.

Sik: – Te-am auzit tare și clar, domnule Som. Era atât de mic încât a căzut. A fost rănit?  Ar trebui să-l duc la spital?  Cineva ca tine, trebuie să-l care fără probleme.

Ochii celor mai mari străluceau ca și cum ar fi vrut să-l plesnească pe băiatul frumos.

Som: – Vrei să îți dau una peste față, nu?!

Sik: – Nu vreau, poți doar să mă săruți pe obraz?

Som: – Nemernic ce ești!

Som a uitat complet de asta din cauza acestui comportament, în timp ce s-a întors repede și a pășit pe cealaltă direcție când Sik s-a întors și a zâmbit.

Sik: – Ai grijă, ești cel mai bun prieten al lui Rain, Rain însuși a fost certat. Eu voi merge primul. O să glumesc din nou cu el.

Apoi a fugit repede să-l învețe pe cel mai mare. În timp ce gura lui țipă și în spatele lui.

Sik: – Deci, unde te grăbești? Sunt șeful în anul al doilea. Poți să-ți verși nervii pe mine. Dă-mi un an de detenție acum.

Cei doi au dispărut departe. L-au lăsat pe Sky să ofteze obosit, și-a pus mâna și și-a frecat fruntea cu furie. Sky este dispus să-și asume rolul de președinte de clubul pentru anul II. Dar nu și-a imaginat niciodată că poate să fie atât de multă bătaie de cap.

Sky: Hmhh, de ce să trăiești așa?

De ce viața lui merge în jos acum. Nu-mi spune că este pentru că uriașul negru i-a luat tot norocul.

Tânărul a ignorat chestiunea spunând că îi va spune din nou povestea lui P’Som, seniorului în al treilea an. Chiar dacă Naphon se comporta ca și cum nu îi păsa prea tare, tânărul care tocmai împlinise nouăsprezece ani în urmă cu câteva luni, a trebuit să facă față multor lucruri care au venit peste el în același timp.

Se va termina în curând. Nu era nimic mai rău decât ceea ce văzuse el să se întâmple.

În comparație cu ceea ce trecea acum, note proaste, criticat de profesori și hărțuit de seniori, nu era nimic pentru el.

*****

Da, asta a fost starea de spirit de săptămâna trecută. Dar uitându-se la calificativul pentru temele din această săptămână…

D+

De data aceasta, nici Rain nu a mai știut cum să-l înveselească pentru că și el la rândul său abia mai rezista și reușise cu greu să predea temele la timp.

Mai mult decât atât, aproape că au oprit activitatea din sala de repetiții. Deși Sky nu este acolo pentru a ajute seniorii să aibă grijă de juniori pe scenă, încă avea o mulțime de documente de completat pentru treaba din culise. Trebuia să stea treaz aproape în fiecare noapte pentru că a promis că o va face și el nu era deloc o persoană iresponsabilă. Mereu se ținea de cuvânt când promitea ceva.

Dar nimic din toate astea nu l-a durut mai mult ca… acel coșmar.

Începând cu ziua în care Rain a întrebat despre fostul său iubit, a continuat să aibă același coșmar.

La dracu!!

Deci nu este surprinzător că Naphon abia mai poate face față. Până când într-o dimineață când s-a trezit cu o multitudine de simptome.

Naphon știa sigur că era bolnav. Dar astăzi, are o lecție importantă care nu poate fi ratată. Nu putea să stea să doarmă în camera lui, așa că s-a târât până în ​​baie, lăsând apa să curgă, s-a îmbrăcat și a părăsit camera când a găsit o pungă de mic dejun dintr-un restaurant mare faimos din zona Yaowarat atârnând în fața camerei sale: Mirosul care a apărut imediat ce a deschis punga l-a făcut pe Sky să-și muște buza tare.

Din nou? Îl trimiți în fiecare dimineață. Dacă ai atât de mult timp liber, mă poți ajuta cu munca mea?!

Spuse Sky răgușit, pentru că într-o săptămână are câteva zile în care primește mici cadouri precum bomboane sau mâncare atârnând în fața camerei. Inutil de spus, el știa cine îi trimitea cadourile și mâncarea. Invidia persoana care avea atât de mult timp, și se simțea oarecum frustrat pe el.

Era supărat pe acesta pentru că a mers la Rain să-i spună despre treburile lor.* Și mai este și de vină că prietenul său a început să îl întrebe despre fostul său iubit. Deci, el mai trebuie să se poarte frumos?

(N/T *Dacă vă amintiți, Phai s-a dus acasă la Phayu să îi spună lui Rain ca îl place pe cel mai bun prieten al său.)

Se tot întreba…

— Când te vei plictisi de mine?

Nu pentru că lui Sky îi place să umble din floare în floare. Nu se consideră suficient de bun pentru a face asta. Dar știa că oamenii ca Phra Phai se plictiseau ușor, așa că de asta îl căuta. Dar de ce el este de acord cu asta și îi cântă în strună?

Nu ar fi mai bine să nu începi ceva dacă nu vrei să vezi cum se va termina? Așa că tânărul a luat punga de terci, a coborât direct în partea laterală a clădirii și apoi a aruncat întreaga pungă celor trei cățeluși și mamei lor, care au venit spre el dând din coadă.

Ar fi păcat să fie aruncat, așa că este mai bine să-l dea unui cățel.

Apoi și-a lăsat corpul obosit și a mers în campus, ignorând telefonul care vibra cu un mesaj.

*****

Rain: – Sky, ești bine?

Sky: – Reacționezi ca și cum nu ai mai fi văzut pe nimeni la facultate în această stare.

Rain putea să vadă strigoii de pe lângă el pentru că, cu cât studiau mai mult, cu atât arătau mai rău. El însuși nu era într-o stare prea bună. Dar prietenul lui apropiat era într-o stare chiar mai rea decât a lui. Fie că vorbim despre cearcănele de sub ochi, fie că este vorba de ochi roșii ca ai unei persoane bolnave, sau de fața palidă, pare ca sângele nu circulă prin corpul lui Sky. În plus, mai avea și gura uscată, crăpată, sau chiar și părul dezordonat ca al cuiva căruia nu-i mai pasă. Ca să nu mai vorbim de programul său încărcat, fie că este vorba de studiu sau de alte activități extracuriculare.

Se întreba cum ar putea ajuta dacă acesta nu ar mai putea rezista și ar ceda la un moment dat.

Nu este ca Phi Phayu, care este bun la studii și la alte activități, nu? Iubitul lui Rain este atât de bun încât mergea la școală, se ocupa de alte activități și avea și timp pentru hobby-urile lui. Se spunea că este la fel de mare și inteligent și era văzut ca un Zeu al furtunii pe care-l respectă toată lumea. La început, Rain era convins că și cel mai bun prieten al lui era la fel de bun. Dar acum nu credea că ar putea să mai zică asta.

Mai întâi să-l facem pe Sky să-și vină în fire.

Rain: – Da, dar starea ta pare a fi…

Sky: – Dezgustătoare, a continuat el răgușit.

Rain: – Nu chiar așa. Dar cred că ar trebui să lipsești în seara asta și să te întorci în cămin să dormi. Te duc chiar eu la cămin imediat.

Deși Rain este încă curios despre Phi Phra Phai și despre fostul iubit care a făcut ca prietenul său să aibă simptome ciudate, acum este foarte îngrijorat de persoana care abia își poate deschide ochii.

Sky: – Nu, avem o întâlnire despre ultima zi de activități pentru juniori la care trebuie să particip și încă nu am terminat temele.

murmură Naphon, vocea lui devenind din ce în ce mai slăbită, apoi clătină își clătină energic fața pentru a încerca să își revină.

Sky: – Nu-ți face griji, mă voi simți mai bine când All Night Last Cheer Day se va termina.

Rain: – Cum pot să nu-mi fac griji pentru tine?! Hei, ai febră!

Rain întinse mâna și abia a apucat să-l atingă, ca Sky i-a lovit mâna.

Sky: – Shh, nu țipa, mă doare capul.

Rain: – Ți-ai luat medicamentele?

Cel mai mic și-a coborât vocea, întrebând din nou dacă a luat sau nu medicamentele pentru febră, apoi s-a întors să atingă fruntea celui mai bun prieten al său care nu a ridicat capul. El doar a dat din cap confirmând că a luat pastile și i-a spus să se relaxeze.

Sky: – Voi fi mai bine în curând.

După ce Naphon a spus asta, profesorul a intrat în clasă și nu l-a mai putut întreba nimic. Dar Rain nu a uitat să observe simptomele persoanei de lângă el tot timpul.

Cum poate spune că se simte bine?

Pentru că nu numai că pielea lui era vizibil roșie și transpirația îi curgea în jurul frunții, dar Sky își ținea cu mâinile jacheta strânsă la piept. Era clar că Sky nu se simțea deloc bine.

Rain: – Ești sigur că ești bine?

Sky: – Hmm.

Rain continua să lucreze din când în când se uita la prietenul lui care era amețit și confuz. Sky abia își mai ținea ochii deschiși.

Nu era sigur dacă ar trebui să ceară profesorului permisiunea de a-l duce la medic acum sau nu, dar a încercat totuși să rămână calm și a așteptat până s-a terminat ora. De îndată ce profesorul a terminat și a părăsit sala de clasă, l-a prins rapid de braț pe prietenul său, realizând că Sky avea febră si mai mare, chiar dacă luase medicamente, așa că ochii lui Rain s-au lărgit speriați.

Rain: – Hai sa mergem la doctor!

Sky: – Nu, nu voi putea să mă întorc la timp pentru următoarea întâlnire.

Rain: – Nu fi încăpățânat. În această condiție, nu poți învăța nimic, Sik, vino să mă ajuți să-l țin pe Sky. Nu o pot face singur!

Rain nu a ezitat să strige alți prieteni care au sărit să ajute, confuzi. Când băiatul frumos l-a prins de braț pe Sky, și acesta a făcut ochii mari rămânând surprins.

Sik: – Atât de fierbinte, cum poți să stai aici și să studiezi?

Sky: – Nu am pățit nimic. Puteți să nu intrați în panică?

spuse Sky încruntat în timp ce vocea lui tare l-a făcut să îl doară capul. El a dat la o parte mâinile celor doi prieteni ai săi și și-a adunat lucrurile în timp ce se ridica.

Apoi, întregul corp i s-a prăbușit pe masa din fața lui.

Nu numai mâna lui Rain și mâna lui Sik l-au ținut, dar și alți prieteni au sărit să ajute persoana care tot mormăia febril că trebuie să se întâlnească cu seniorii. Nu își puteau explica cum rezistase Sky până acum având o febră atât de mare, așa că l-au ajutat pe Rain să-l ducă și să-l urce în mașină pentru a merge direct la spital.

Pană la urmă ajung la spital, unde doctorul îi face două injecții băiatului încăpățânat care se preface că e bine!

*****

Deși Phra Phai nu se gândea să stea departe de tânărul rece prea mult timp, el nu era un student care avea timp să se joace în fiecare zi. Acesta totuși lucra în compania tatălui său, care producea echipamente de producție, iar companie avea fabrici separate în alte provincii. Deci a fost ocupat cu munca încă de săptămâna trecută și tocmai s-a întors la Bangkok în aceasta dimineață.

Înainte, Phra Phai îi aducea cadouri personal lui Sky. Dar săptămâna trecută, a trebuit să ordone cuiva să-i ducă lucruri lui P’Joy pentru ca ea să i le dea lui Sky. Dar acum îi este foarte dor de el.?

Când a încercat să sune, nu s-a putut conecta, așa că a bănuit că Sky i-a blocat numărul.

Cu cât opui mai multă rezistență, cu atât te vreau mai mult, știi?

Tânărul a spus în inima lui bucuros, pentru că astăzi intenționează să apară în fața dormitorului băiatului cu inima rece.

El a mai spus că dacă apa picură pe stâncă în fiecare zi, acea piatră se va înmuia, dar el cum poate îmblânzi inima lui Nong Sky?

Nu degeaba se spune că apa își face loc prin stâncă, nu din cauza forței, ci din cauza că tot insistă.*

(N/T *Ce vrea să spună partea aceasta este ca Phai se va ține după Sky până acesta va ceda și îl va accepta. Perseveranța este cheia succesului.)

D-abia aștept să ating fundul acela moale!?

S-ar putea ca Sky să nu fie cea mai frumoasă persoană pe care a întâlnit-o vreodată, dar Phra Phai este absolut convins că fundul lui bombat, ferm și fragil arată mai bine decât orice a avut vreodată. De fiecare când îl vede îi vine să se dezbrace imediat.

Fratele lui mai mic, care era nemaipomenit de drăguț, nici măcar nu se putea compara cu Sky.

Doar gândindu-se la asta a amețit. El, care de obicei, este o persoană calmă și asta îl face să pară mult mai atractiv. Era clar că Sky îi luase mințile complet.

Ori de câte ori era liber, creierul lui se tot gândea la Nong Sky tot timpul.

Nu ne-am mai văzut de peste două săptămâni, nu?

— Ce față are de gând să facă azi?

Doar gândindu-se la asta, Phra Phai voia să plece imediat de la muncă. Dar acum, tot ce putea să facă, era să ia telefonul mobil, care a fost cumpărat special pentru scop și să scrie un mesaj.

Sky, ești bine? Mi-e dor de tine…???

Deoarece vechiul număr poate fi blocat, va trebui să găsească un număr nou de pe care să îi trimită mesaje.

Chiar dacă Phai i-a scris mesaje să îi spună că i-a fost dor de el, Sky nu le-a citit. Apoi și-a pus telefonul în buzunar și s-a dus la muncă pentru că, totuși era fiul proprietarului companiei, tatăl său nu a spus niciodată că îi va plăti salariul dacă stă degeaba și nu lucrează.

Zilele acestea trebuie să fiu harnic, să câștig bani și să cumpăr cadouri de agățat în fața camerei băiatului, a gândit tânărul amuzat.

După un timp, Phra Phai a văzut că mesajul pe care l-a trimis fusese deschis și cineva îl citea pentru prima dată.  Chiar mai mult,  fost și mai surprins când noul telefon pe care îl cumpărase special pentru a-l enerva pe cel mic a început să sune; aproape că i-a scăpat din mână. Pentru că singurul persoană care îl poate suna pe el… Nong Sky.

Phai: – Bună, chiar mi-a fost dor de tine.

Phai și-a ajustat rapid tonul zâmbind și a apăsat să răspundă la telefon, dar…

[Rain: – Phi Phai? Sunt Rain.]

Zâmbetul i-a dispărut brusc.

Phai: – Nong Rain, de ce mă suni după acest telefon?

După un timp, s-a întrebat de ce apelantul de pe dispozitiv era micul iubit al prietenului său? Pentru că numele scris în telefon era „Nong Sky”, dar chiar dacă nu a notat, încă își amintea pe de rost cele zece cifre ale numărului de telefon.

[Rain: – Acesta este telefonul lui Sky.]

De aceea a vrut să știe cum putea să fie Rain la telefon.

[Rain: – Adică Phi, sunt în camera lui Sky, chiar acum. Nu știam ce să fac și am văzut mesajul pe care l-ai trimis așa că l-am sunat pe P’Phai. P’Phai este liber acum?]

Phra Phai  se îmbracă cu un tip deștept, dar nu înțelege ce încearca să-i spună micul iubit al prietenului său. Totuși el a dat din cap.

Phai: – Plec de la serviciu într-o oră și voi fi liber.

[Rain: – Deci, ești liber în seara asta? Știu că este supărător, dar dacă mi-aș fi adus ghiozdanul, nu te-aș fi deranjat. Dar mi-am lăsat lucrurile acasă și nu am apucat să îmi termin lucrarea. Oricum, în seara asta trebuie să mă întorc la casa lui Phi Phayu pentru a continua să lucrez la asta și…]

Phai: – Oprește-te.

Înainte de a-l lăsa pe băiat să bâlbâie în contiunuare, Phai i-a sugerat zâmbind:

Phai: – Te rog, calmează-te ca să pot înțelege exact ce se întâmplă. Sincer să fiu, nu înțeleg ce spune Rain.

[Rain: – Chestia e că…]

Rain a rămas tăcut pentru un moment și apoi a spus cuvintele care îl fac pe ascultător să se ridice în picioare.

[Rain: – Sky este foarte bolnav. A leșinat în clasă, P’Phai.

Phai: – Ce spui?!!!

[Rain: – Nu se simte deloc bine, Phi. A făcut febră foarte mare și a stat așa toată ziua până când a leșinat în mijlocul clasei.]

Phai: – Unde ești acum?

[Rain: – Sunt în cameră cu el.]

Phai: – Stai acolo, vin acum.

Phra Phai ignoră argumentul că, dacă pleacă mai devreme de la muncă, va fi concediat. Reușește să adune documente și să le pună într-o geantă spunându-i șefului că trebuie să plece pentru că iubitul lui este bolnav. S-a dus la parcare unde era parcată mașina lui, ignorând reclamațiile. Orice ar fi, nimeni nu-l va concedia pe fiul proprietarului.

În acest moment, tânărul a uitat să se gândească că o persoană iubitoare de distracție ca el îl urmărea pe Sky să fie iubitul lui fără rușine.

Era prea îngrijorat să se gândească la asemenea lucruri.

În zilele lucrătoare, Phra Phai rareori își folosește motocicleta, așa că astăzi, a petrecut mai mult timp decât de obicei pe drum, blocat cu mașina în trafic intens până când a putut ajunge la căminele studenților pe care le vizitase de mai multe ori. Dar de data aceasta, tânărul nu a venit să își arate fața frumoasă, ci să viziteze tânărul bolnav în dormitor. Așa că mâna lui a luat telefonul din buzunar și a apelat persoana la care venise.

[Rain: – Da, Phi?]

Phai: – În ce cameră ești?

[Rain: –  Nr.308, la capătul coridorului de la etajul al treilea.]

Rain și-a ținut mereu gura închisă în ceea ce îl privește pe Sky. Dar de data aceasta, a vrut să-i ofere lui Phai toate informațiile pe care le voia  cu ușurință. Așa că tânărul a făcut pași lungi grăbindu-se la etajul al treilea. Doar gândul că băiatul era bolnav îl făcea să se simtă inconfortabil. Chiar și atunci când a auzit că a leșinat în mijlocul clasei.

Sincer, voia doar să vadă cu ochii lui că e bine.

Ajuns la etajul al treilea, nu trebuia să-și piardă timpul căutând o cameră pentru că Rain îi făcea cu mâna de la celălalt capăt al coridorului.

Phai: – Unde este Sky?

Rain: – Hei Phi, ascultă!

Când a încercat să deschidă ușa dormitorului, Rain l-a prins ferm de spatele cămășii.

Rain: – Doarme. Hai să vorbim mai întâi în fața camerei.

Phra Phai se întoarse și făcu contactul vizual cu altcineva folosind ochii lui în loc de întrebări pentru a-l face pe Rain să înceapă să explice.

Rain: – Așa cum i-am spus lui P’Phai, are febră mare. Am văzut de dimineață că arăta rău. Dar a suportat și a spus că îi este bine până a leșinat și a trebuit să-l ducem la spital. Doctorul a vrut să-l țină în spital, dar nenorocitul a refuzat spunând că nu și-a terminat lucrarea. În cele din urmă, i-au făcut o perfuzie și apoi s-a întors să doarmă în cameră. Am vrut să-i sun și pe părinții lui, dar a refuzat. Ei bine, parintii lui sunt divortati. Mama lui locuiește în străinătate, iar tatăl său locuiește în Lopburi. Nu le va spune, ca să nu-și facă griji pentru el.

Rain: – Prietenul meu i-a spus deja profesorului despre Sky și are scutire de la doctor, așa că i-a permis să predea lucrarea mai târziu. Dar eu nu pot să fac asta. Trebuie să continui lucrarea pe care am lăsat-o acasă la Phi Phayu. Dacă conduc înainte și înapoi, nu știu dacă o voi preda la timp și nu vreau să-l las singur.

Phra Phai a înțeles acum ce se întâmplă.

Phai: – Rain, vrei să am eu grijă de Sky?

Chiar dacă Rain a ezitat, în cele din urmă, a dat din cap vinovat.

Phai: – Când ar trebui să-i dau din nou medicamente?

Pe Phai nu îl deranja să pună întrebări.

Rain: – Mâine dimineață. Doctorul i-a dat medicamente pentru a-i scădea febra.

Phai: – Bine, atunci mă voi ocupa eu. Rain, întoarce-te la muncă.

De îndată ce a fost de acord, cealaltă parte a zâmbit ușurată și a scos cheia camerei din buzunarul pantalonilor. Dar înainte de a i-o înmâna, s-a oprit brusc.

Rain: – Pot să am încredere în tine?

Phra Phai era sigur că se uita nerăbdător la cheie. Dar și-a dat seama că era prea evident, așa că Rain a devenit bănuitor.

Phai: – Desigur.

Cel mai mic încă nu îi dăduse cheia și, de asemenea, continua să-și miște ochii.

Phai: – Credeam că te grăbești să te întorci la muncă, dacă continui să amâni așa, nu vei reuși să o termini. Este un trafic oribil afară și mașina ta s-ar putea bloca.

Tânărul continuă să spună zâmbind.

Rain: – Mai întâi promite că nu-i vei face nimic prietenului meu.

Phai: – Dacă Rain nu are încredere în mine, poate cere altcuiva să vină și să aibă grijă de Sky!, a spus figura înaltă cu un ton sincer. Dar audiența lui rămase cu gura căscată la el.

Rain: – Deci unde pot găsi pe altcineva?

Phai: – Deci, Rain încă ezită? a spus bărbatul cu o față atât de nevinovată încât Rain într-un final a acceptat să predea cheia.

Rain: – Când se trezește, mă va omorî. 

Phra Pha  se uită cu satisfacție la cheia mică din mână. Apoi ridică privirea pentru a întâlni ochii persoanei care încă se comporta ca și cum ar face ceva greșit.

Deci, nu a ezitat să-i spună că…

Phai: – Promit că nu-i voi face nimic prietenului tău.

Hmm?

Rain  încă nu era sigur că poate lăsa o victima neajutorată în strânsoarea lui Phai, dar nu a avut puterea să-l dea afară. Poate că nu este atât de rău încât să abuzeze de o persoană bolnavă pe care vrea să o facă soția lui. Tot gândindu-se la ce i-a spus Phai, Rain simțea că acesta ține cu adevărat la prietenul lui cel mai bun. Acum, este timpul să aibă grijă de bolnav… a făcut această promisiune.

Încetul cu încetul, privirea serioasă din ochii lui Rain s-a mai liniștit.

Rain: – Hmm, P’Phai, când se trezește, sună-mă.

Tânărul a oftat, s-a uitat la el și a mers nesigur spre scări, întorcându-se să se uite zâmbind la Phra Phai de câteva ori. Când acesta s-a mai îndepărtat, zâmbetul i s-a stins, iar silueta înaltă nu a pierdut timpul și s-a întors repede să deschidă ușor ușa dormitorului.

Camera lui Sky este destul de spațioasă, dar dezordonată, deși nu asta îl interesa pe tânăr în momentul acesta.

Phai a alergat imediat la patul mare în care dormea ​​băiatul bolnav și apoi s-a oprit, neașteptându-se să îl vadă pe Sky in starea în care era după doar o săptămână de absență. Fața lui era palidă și buzele îi erau crăpate ca ale unei persoane bolnave. Silueta înaltă întinse mâna să-i mângâie ușor obrazul persoanei care dormea pe pat

Chiar dacă corpul lui nu este așa cum a spus Rain, pielea lui prea roșie l-a îngrijorat. Phra Phai nu știa ce-l deranjează. El doar… nu vreau să văd acest copil bolnav.

Phai: Hmhh, mă faci să fiu foarte îngrijorat. Când te vei trezi, te voi pedepsi.

Deși inima lui încă nu s-a calmat, când a văzut că cealaltă persoană nu era rănită nicăieri, chiar dacă sprâncenele îi erau încruntate de durere și disconfort, Phai a respirat ușurat și a zâmbit ușor, mișcându-și mâna să-i mângâie ușor părul ud de transpirație.

Phai: Stai, lasă-mă să te spăl.

De data aceasta, Phra Phai serios nu are niciun motiv ascuns în afară de a avea grijă de persoana transpirată din pat.

Când să se ridice de pe pat, a simțit o mână pe spate trăgându-l de cămașă, așa că a trebuit să se întoarcă să se uite. Apoi a întâlnit niște ochi negri și buzele uscate care au rostit în șoaptă niște cuvinte care i-au zguduit inima.

Sky: Nu pleca… nu mă lăsa singur.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
6
+1
2
+1
0
+1
4
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *