Love Storm – Capitolul 19

Love Storm – Capitolul 19

O persoană geloasă

 

Într-un condominiu de lux din mijlocul orașului, o muzică tare și veselă răsuna în toată încăperea. Tineri cărora le place să se distreze mișcându-și bucuroși corpurile. În mâinile lor, fiecare avea câte o băutură tare și cu cât era mai mult timp preparată, cu atât se încălzeau mai mult. Într-un colț din încăpere, se aflau mai multe cupluri care schimbau mângâieri, se atingeau și își sărutau buzele fără ca nimănui să îi pese.
Iubitorii unei petreceri distractive nu vor dori să o rateze.

În același timp, în dormitorul principal al proprietarului, un tânăr se bucura de o fată cu aspect frumos, strângându-i sânii plini cu ambele mâini, până când tânăra gemea cu vocea ei dulce, îmbrățișându-i gâtul, implorând bucuria pe care i-o oferea cealaltă persoană. „Ah-ah… P’Top, mai repede.”

Top: „De ce țipi? E atât de enervant!”
Tânărul și-a ridicat capul cu o expresie frustrată. Distrat de sunetul de gemete în ureche. Până când tânăra femeie s-a mișcat repede folosindu-și sânii moi pentru a-l mulțumi încă o dată.

„Ce este cu P’ Top? Ești într-o dispoziție proastă?”

Top: „ya!” a spus tare interlocutorul, ridicându-se pentru a lua o țigară și a o aprinde. Între timp, micuța siluetă goală s-a grăbit să-l urmeze și l-a îmbrățișat pe la spate.

„Ce s-a întâmplat? Poți să-mi spui”
Top: „Spune-mi, poți să mă ajuți cu ceva? Mai bine taci din gură”

Fata a deschis gura, dar nu a spus nimic, chiar dacă și-a întins mâna pentru a-i mângâia pieptul în speranța că morocănosul va continua din nou.

Top: „Du-te dracului”

„haaaaaa!”
Proprietarul camerei s-a întors și a văzut ușa camerei larg deschisă, făcându-l pe tânăr să se grăbească să ia pătura pentru a-și acoperi corpul și să se țipa surprinsă, dar persoanei care intrase nu-i păsa și dădu un pas lung până se opri în fața prietenului său.

„Știai că te-au fiert?”.

Top: „Ce să fiarbă?”

(T/N: Aici sunt sigură că „fierbe” este sinonim cu „înșelăciune” și trebuie să fie din vreun proverb sau ceva, dar nu am reușit să găsesc vreo explicație pe nicăieri).

Top îl privea cu ciudă, în timp ce prietenul său se holba la o tânără care refuza și ea să se ridice.

Top: „Tu, ieși prima”.

„Dar…”

Top: „Ieși afară! Ești surdă sau ce?!”.

Când proprietarul camerei a strigat, figura emaciată și-a mușcat dureros gura, și-a luat hainele, a înșfăcat pătura și a ieșit în grabă afară dând de înțeles că era furioasă. Dar lui Top nu-i păsa, putea găsi o astfel de femeie oricând și oriunde. Aspectul nerăbdător al prietenului său era mai importantă.
După ce pierduse în fața lui Oat într-o cursă care era cât pe ce să-l omoare, băiatul arogant era atât de furios încât nimeni nu-i putea vedea fața. Asta îl făcea pe prietenul său să se simtă mai bine.
S-a grăbit să transmită vestea.

Top: „Spune ce ai de spus”, Top își umplu plămânii de fum.

„E vorba de cursa pe care ai pariat”.

Top: „Să te ia naiba! Nu am pierdut, m-au păcălit!”, a strigat tânărul cu voce tare. În timp ce prietenul respectiv a ridicat în grabă mâna pentru a-l liniști

„Ei bine, de aceea ți-am adus această poveste. Îți amintești de Saifah? Cel care te-a invitat să te întreci cu prietenul lui? M-am dus de câteva ori și am aflat că există un atelier de reparații de mașini de curse pe care șoferii îl cunosc bine. Cei care se ocupă de asta sunt doi frați pe nume Saifah și Phayu. Nu ți se par cunoscuți?”

Top: „Și atunci ce?” Top a spus frustrat. În ciuda dorinței de a rezolva această problemă, în acea zi toată lumea a putut vedea că el însuși a acceptat provocarea.

„Pe cel care te-a certat îl chema Phayu, fratele lui!”

Top: „Ce tot spui acolo?!”

Top stătea și se holba la fața prietenului său, cu ochii sclipind de parcă ar fi fost mecanicul ăla nenorocit.

„Oh, ce ai auzit e adevărat. I-am văzut chipul și Phayu este nenorocitul ăla care țipă la tine. Nu crezi că e ciudat? Saifah este cel care a venit să te provoace la o cursă și mecanicul care se ocupă de mașină este Phayu, cred că ai dreptate. Cei doi frați lucrează împreună pentru a te păcăli.”

Top a aruncat furios o scrumieră pe perete, dorind să calce pe fața mecanicului.

Top. „M-au făcut intenționat să pierd!”

Tânărul și-a amintit de ziua în care Phayu i-a sugerat ce mașină să folosească. Când a fost întrebat care mașină era cea mai puternică, probabil că a ales-o pe cea mai proastă pentru ca prietenul său să câștige.
Cu cât se gândea mai mult, cu atât mai supărat devenea morocănosul. Între timp, prietenul este ușurat să creadă că l-a ajutat pe prietenul său să-și salveze fața, așa ca Top să nu se mai gândească la asta și să nu-și mai rănească prietenii, dar….

Top: „Care este numele atelierului?”.

„Pentru ce îl vrei?”.

Prietenul său credea că dacă ar fi știut povestea, s-ar fi calmat, pentru că ar fi putut spune că nu a pierdut pentru că a fost nașpa, ci pentru că a fost păcălit. Dar s-a dovedit că l-a privit în ochi, l-a întrebat cu o voce întunecată și i-a dat o impresie proastă.

Top: „Crezi că voi lăsa să se termine așa ceva? A trebuit să mă fac de râs și era să mor ca să intru. Și apoi nenorocitul de Chai îi spusese lui Khun Pakin. Cum crezi că reputația mea va arăta în ochii lui? La naiba! Trebuie să-mi recuperez reputația! ”

Morocănosul a declarat că, după ce a aflat toate informațiile, a părăsit încăperea fără să se aștepte să audă vreun sunet de interdicție din partea cuiva.

O să te fac de râs și trebuie să o fac!
******
Phayu: „Așa că m-a sunat să mă provoace.”

Saifah: „Da, câinele ăla ratat.”

În biroul de sticlă din garaj, Phayu s-a uitat la frații gemeni care au dat din cap cu o expresie supărată. Deoarece Saifah a fost cel care a răspuns la apel, a trebuit să interacționeze cu tânărul care părea să fie răsfățat de părinții săi.

De fapt, în fiecare zi întâlnea o mulțime de oameni aroganți care se lăudau că sunt atotștiutori, dezbătând ce e bun, ce nu e bun, ce merge pentru o mașină sau nu.
Dar, din când în când, vor exista și oameni care fac haz de necaz așa, a vorbit Saifah pe un ton atât de cinic.

Oamenii care au pierdut în fața lui Oat și au vrut să-l intimideze nu pot fi numărați pe degete, pentru că două mâini nu sunt suficiente. Dar totul s-a terminat pe pista de întrecere pentru că nimeni nu a îndrăznit să se îndoiască de proprietarul evenimentului. Dar de data aceasta nu l-a intimidat pe câștigător, ci i-a acuzat că l-a înșelat pentru a pierde. Asta l-a înfuriat atât de tare pe Saifah încât a lovit telefonul.

Saifah: „Te învinovățește că i-ai ales o mașină proastă și de aceea a pierdut în fața lui Oat. Sunt frustrat. Cât de apropiat este de Pakin dacă nu știe numele lui Oat ca fiind persoana lui preferată? Oricine îl provoacă pierde întotdeauna. Și când i-am spus mai târziu să vină să concureze cu mine, a spus că o va face, dar după ce te va învinge pe tine mai întâi.”

Geamănul cel mic și-a dat ochii peste cap. Nu-i venea să creadă că povestea amuzantă s-a răspândit și i-a creat probleme fratelui său.

Saifah: „Dacă nu vrei să concurezi, nu trebuie să o faci. Lasă-l să latre. E doar un câine pierdut.”

Rain și-a înghițit saliva când l-a văzut pe Saifah frustrat. Apoi s-a întors să se uite la persoana de lângă el.

P’Phayu părea mai calm decât atunci când îl auzise prima dată. Îi era teamă pentru că într-adevăr nu putea citi o astfel de expresie.

În prezent, nu este un Phayu senior bun cel care pretinde că este iubitul lui în fața tuturor de la facultate. Nu era o persoană obraznică și răutăcioasă căreia îi plăcea să-l facă
să plângă. Nu era un om dulce de care să îi fie rușine. Semăna cu bărbatul cu care Rain a jurat că nu vrea să se pună.
Dacă P’Phayu ar fi făcut o astfel de față încă de la primele două întâlniri pe care le avuseseră, nu ar fi îndrăznit să-l provoace. Știa că în acea perioadă P’Phayu nu-l luase în serios.

Phayu: „Ți-a spus care sunt regulile?”.

Saifah: „A spus că se vor întrece pe stadionul mare din Pakin. Regulile sunt aceleași ca la cursele reale. Dar vor alerga doar o singură tură care decide rezultatul, oh, și a spus că nu trebuie să-l sfătuiești cu privire la mașina pe care o crezi cea mai bună. E timpul să-și aducă propria mașină, ca să nu-l mai putem păcăli ca înainte.” Saifah a răspuns la întrebare, frustrat și a continuat.

Saifah: „Huh, și el știe că regulile nu folosesc Super Charge sau Turbo? M-am gândit că ar putea trișa cu orice mașină pe care a adus-o, nu răspunde, e doar un lătrat de câine.”

Rain era îngrijorat pentru că Phayu a zâmbit și apoi s-a întors să se uite afară.

Phayu: „Deci nu pot concura cu câinii?” a spus bărbatul în timp ce stătea în picioare până când fratele său geamăn a strigat.

Saifah: „Ai putea?!”

Phayu: „Da, și eu voi concura cu el.” Phayu arată spre o motocicletă frumoasă pe care tocmai a aranjat-o acum câteva zile atunci… aceeași pe care unii câini au folosit-o și au pierdut-o.

Rain: „P’Phayu!”

Rain înțelege sentimentele mamei care nu vrea ca tata să meargă pe o motocicletă mare de data asta. Pentru că l-a luat repede de mână pe iubitul său și s-a uitat în sus la el cu nerăbdare. Pentru că știe cum să conducă pe șosea, Phi Phayu este calm și nu folosește prea multă viteză, este cool și se potrivește bine unul cu celălalt.
Dar când și-a imaginat că se luptă pe un circuit imens, cu genunchii aproape atingând bordura, nu a fost fericit.
Ochii plini de îngrijorare l-au făcut pe Phayu să îi pună o mână pe cap și să îl mângâie ușor.

Phayu: „Ai spus că Rain era gelos pe mine, nu-i așa?”.

Rain: „Nu mă joc cu Phayu”, băiatul se încruntă pentru că în astfel de momente îl mai tachinează încă o dată. Felul în care bărbatul cel mare a dat din cap.

Phayu: „Eu nu mă joc. Dar o să-i arăt lui Rain…”, își coborî capul ca să-l privească în ochi și spuse pe un ton serios

Phayu: „Cât de gelos este Rain că are un iubit ca mine, stai să vezi.”

După aceea, Phayu a ieșit imediat din cameră pentru a-l căuta pe P’Aon care se uita la mașină. Lăsându-l pe Rain să se întoarcă și să se uite la celălalt geamăn al său, spunând sincer că în acest moment nu era deranjat de narcisist, și nici nu era stânjenit de roșeața de pe fața lui cu ceilalți care îl ascultau. El doar se holba la Saifah sperând la o explicație mai bună.

Rain: „P’Saifah, chiar te întreb. Are P’Phayu vreo șansă să câștige?”.

În timpul de când l-a cunoscut pe Phi Phayu, știa că acesta era un iubitor de mașini, hobby-ul său fiind cel de mecanic pentru motociclete mari. Dar, ca pilot de curse, nu avea
nici o informație în cap, iar Saifah îl izbi în față cu o expresie încordată.

Saifah: „Dacă mă întrebi pe mine? Cred că da…”

Răspunsul pe care l-a primit Rain l-a lăsat mut de uimire.
******
Astăzi, un circuit de curse pe care s-au desfășurat nenumărate competiții majore a primit o permisiune specială din partea proprietarului său pentru a fi folosit drept locul decisiv pentru competiția din care fie Phayu, fie Top va ieși învingător. Iubitul mecanicului care va fi pilot de curse pentru o zi a privit cu uimire enorma pistă de curse.

Trebuie să joci acest spectacol?

Rain se simțea mai neliniștit acum, pentru că atunci pista de pe autostrada din mijlocul orașului, era deja înfricoșătoare, și era doar o linie dreaptă fără o distanță mare. Dar aceasta pare mult mai mare decât atât. În măsura în care mâinile îi erau strânse în pumni holbându-se la pistă fără să-și ia ochii de la el.

Saifah: „Nu-ți face griji pentru Phayu. Și tu, de ce ai venit?” Saifah s-a uitat la oamenii care îl urmau.

Phai: „Oh, mă întreb cum arată un mecanic bun când este pe teren”, glumea Phra Phai, deși regreta că nu a fost prezent în ziua incidentului. Altfel, ar fi văzut ceva amuzant. Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate că e bine că nu a fost acolo. Pentru că, din câte a auzit el, provocatorul era doar un snob care nu se putea abține să nu se uite la el, iar Oat chiar concura. El ar fi rămas uimit, cu capul în cochilie.

Probabil că ar fi trebuit să-și dea seama că trebuia să-l provoace pe Phayu în locul lui Oat, altfel, indiferent de câte ori ar fi luptat, nu ar putea să recupereze acel nume.

Saifah: „Deci, ce părere ai?” a întrebat Saifah pentru a-i afla părerea.

Phai: „Ca să fiu sincer, nu știu. Am venit să văd cu ochii mei. Dar, din moment ce vă cunosc de mai bine de doi ani, știu un lucru…”

Phra Phai s-a uitat la fața prietenului său și apoi la tânărul care era în mod clar îngrijorat. Inima lui era nerăbdătoare să întrebe despre prietenul său, dar el știa că nu era momentul potrivit, așa că a spus pe un ton ferm.

Phai: „Phayu nu va face ceea ce crede că nu poate face.”
Persoana care este atât de calmă crede că a câștigat provocarea.

Rain: „P’Phai, așa crezi?” Rain a întrebat cu atenție, făcându-l pe Saifah să-l interogheze înainte de a răspunde.

Saifah: „Trebuie să întreb, Rain crede că Phayu va câștiga sau va pierde?”
În mod surprinzător, întrebarea l-a făcut pe Rain să zâmbească. Pentru că el crede într-un singur lucru.

Rain: „P’Phayu nu a fost niciodată învins de nimeni”

Chiar și el a fost învins tot de acel om.
Cei doi adulți au râs la răspunsul lui și au arătat spre persoana despre care vorbeau, care purta un costum de curse pe tot corpul și ținea o cască în mâini, făcându-l pe Rain să alerge spre el.

Saifah: „L-am văzut pierzând”, a șoptit Saifah.

Phai: „Da, înțeleg”, a răspuns Phra Phai, pentru că era clar în acest moment.
Mecanicul priceput avea o expresie serioasă pe față, dar când a văzut un băiat drăguț alergând spre el, colțurile gurii i s-au ridicat, iar privirea a devenit blândă, iar el și-a înfășurat brațele în jurul umerilor lui, indiferent de felul în care arăta. Fusese învins de băiat.
******

Rain: „Ținuta ta este foarte mișto, Phi”

Phayu: „Doar hainele sunt mișto?”

Rain: „Da, foarte bine.”

Rain nu a vrut ca interlocutorul să vadă că era îngrijorat de faptul că concurentul său va fi cu siguranță mult mai stresat decât ceilalți, așa că a zâmbit larg și a răspuns cu voce tare. Până când altcineva și-a înclinat capul sprijinindu-se pe umărul lui.

Rain: „Oh P’Phayu, nu te juca cu mine, hainele sunt atât de mișto.”

Phayu: „Atunci o să aștept să văd când Rain îmi dă jos costumul de curse.”
Ascultătorii se holbau la el cu ochii mari crezând că glumește, dar nu era deloc o scânteie de glumă. Până când a vrut să se răzbune de ce a vrut să…să-și dea jos tricoul de pe corp.

Oameni buni, totul arată minunat

Phayu: „Nu crezi? Așteaptă și vei vedea”. a șoptit Phayu, exact cum a spus Rain. Dar s-a întors și a văzut niște oameni care veneau în niște vehicule mari.
Dacă te uiți la fața celui care o conduce… e atât de frumoasă. Dar dacă e bună, e greu de știut.

Top s-a apropiat și s-a oprit în fața lui Phayu apăsându-și privirea asupra lui Rain care era în brațele tânărului mecanic și rânjind arătând că urăște relațiile care par a fi mai mult decât cele dintre frați. Apoi a deschis gura pe care Rain credea că vrea să o spargă.

Top: „Bine că nu fugi cu coada între picioare să te ascunzi sub capotă”

Rain: „La naiba…” Băiatul morocănos a vrut să se ducă la el, dar a rămas pe loc pentru că Phayu l-a apucat de braț.

Phayu: „Știi de ce ai pierdut în fața prietenului meu mai devreme?” Phayu a întrebat încet cu ochii lui ascuțiți care o priveau fără să aștepte un răspuns și apoi… a zâmbit.

Phayu: „Pentru că ești bun doar la lătrat.”

Top: „Tu!”

„Top, calmează-te. Dacă există o problemă, nu vei putea concura!” a spus prietenul său și asta i-a liniștit pe ascultători, pentru că a cheltuit o mulțime de bani pe această mașină de curse ca și cum ar fi fost cu adevărat un pilot de curse care o folosea pentru a concura. Cu
convingerea că, totuși, nu va pierde în fața mașinii sale care a fost personalizată în atelierul de reparații al altcuiva.

Top: „O să aflăm cine este cu adevărat câinele”

Top s-a uitat la el, s-a întors și a făcut un pas în partea cealaltă în așa fel încât, exact când Rain a ridicat pumnul înapoi, a vrut să-l lovească.

Rain: „La naiba”, a spus Rain cu reticență uitându-se la persoana de lângă el.

Rain: „Îl poți învinge. Lasă-l să intre ca un om și adu-l înapoi târându-l pe patru picioare.”

Expresia lui furioasă nu l-a deranjat pe Phayu. Nu că nu era frustrat de acele cuvinte, ci doar că unele povești trebuiau testate pe pistă. Dar când îl vedea pe Rain așa, pentru că nu-l mai văzuse de mult timp, nu se putea abține să nu zâmbească la gândul că îl iubea pe cel care își ridicase pumnul în aer.

Phayu: „Dacă vrei să câștig, te rog să mă încurajezi.” Phayu s-a uitat la el cu un zâmbet.

Rain: „Phi, suntem în mijlocul terenului”.

Rain avertizează arătând că nu sunt doar fratele său geamăn și prietenul său. Există și personalul de pe teren și cei care vin de acolo. Dar cel mai în vârstă doar a ridicat o sprânceană ca și cum ar fi spus…

Phayu: „Dacă nu mă încurajezi, atunci voi pierde din cauza lui Rain”.

Sincer, sunt confuz.

[Pupic]

Rain: „Ești mulțumit?” Încăpățânatul a apucat obrazul bărbatului chipeș și apoi și-a apăsat nasul pe amândoi obrajii lui, șoptindu-i în șoaptă pe un ton tăios.

Phayu l-a apucat pe băiat și l-a îmbrățișat strâns. Apoi și-a îngropat fața în cocoloșul gâtului său umplându-și plămânii cu mirosul blând al lui Rain. Încă mai era conștient de oamenii de acolo. Când Phayu a fost mulțumit, i-a dat drumul trupului micuț ca să se poată uita în ochii lui.

Phayu: „Dacă voi câștiga, vreau un premiu mai mare.”

Vorbitorul i-a dat drumul lui Rain după ce a terminat de vorbit și s-a întors pe pistă, chiar în timp ce mulțimea îl privea consternată.

Dacă Phi Phayu câștigă, sunt dispus chiar să-l las să mă bage în vestiar. Dar aș prefera să nu o spun. Cineva chiar va fi ocupat.
*****
Chiar dacă doar o mână de oameni se uitau la cursă, Rain putea simți căldura din aer, setea de victorie odată cu sunetul motorului îi făcea pielea de găină. Uită-te doar la cuplul care lua startul cu motoarele în trombă.
Și-a amintit de cuvintele lui Saifah de acum câteva zile.

„Când eu și fratele meu am fost destul de mari pentru a conduce o mașină, am învățat și să concurăm. Phayu înainte de a-și îndrepta atenția și către mașină a concurat cu mine. Dar când a început să o modifice el însuși, a descoperit că îi plăcea mai mult. I se părea amuzant, așa că s-a îndreptat pe această cale. Dar el nu a vrut să renunțe la visul său de a deveni arhitect. Așa că le-a ales pe amândouă. Așa că, dacă mă întrebați pe mine… pot să vă spun că încă văd privirea din ochii lui…care vrea să câștige. Sângele unui pilot de curse nu se estompează ușor”.

Chiar și uitându-se la spatele lui lat, Rain știa… că Phi Phayu nu voia să piardă.
Lui Rain nu-i păsa deloc cum arăta mașina adversarului și nici Saifah nu-l înjura că a încălcat regulile mergând mai mare decât era specificat, deoarece el a văzut doar mașina roșie și neagră a lui Phayu mergând înainte. Îi era frică în secret de curbele de întoarcere cu inima tremurândă. Nici măcar nu știa dacă era în față sau în spate.
Privirea lui era doar asupra lui Phayu.
I-a trecut prin cap imaginea unei zile ploioase când o motocicletă mare s-a oprit lângă mașina lui. În acea zi, se spunea că Phi Phayu era mare, el era o persoană cu care putea să vorbească zile întregi, de mai multe ori pe zi, până când prietenul său se supăra. Dar acum, Phayu îi făcea să îi pulseze nodul din piept. Ambele mâini se strângeau cu o forță extraordinară, dorind să țipe și să-și exprime sentimentele pentru această persoană.

El este al meu, Phayu al meu.

Saifah: „E fratele meu!!!”

Phai: „Oh, rahat! Data viitoare îl voi provoca”

Rain nici nu știa că mașina lui Phayu trecuse linia de sosire când lângă el cei doi bărbați radiau de satisfacție. Pentru că el a văzut doar persoana care i-a încetinit mașina, a oprit și a coborât din mașină, iar când și-a dat seama din nou, picioarele lui au început să meargă spre învingător cu ochii lui care nu aveau deloc intenția de a-și ascunde sentimentele.

Pe lângă uimire, bucurie și ușurare, era cuprins de sentimente puternice.
Phayu și-a scos casca de pe cap printr-o mișcare simplă, lăsându-și părul transpirat să îi cadă pe umeri pentru a se înfășura în jurul acelui chip ascuțit și dezvăluind ochii învingătorului, ceea ce l-a făcut pe Rain să alerge mai repede înainte de a se întoarce la alergare, apoi să sară să îmbrățișeze persoana care i-a deschis brațele fără gândire, atrăgând atenția învinsului.

Rain a spus că… nu mai putea suporta.
De câte ori acest om avea să-i fure inima pentru a o satisface!
De îndată ce mâinile sale au îmbrățișat figura înaltă, Rain nu a ezitat să-și apese buzele una pe cealaltă strâns. Schimbând între ei gustul victoriei în timp ce trupurile lor erau atât de fierbinți încât nu se știa dacă se datora temperaturii cursei sau senzației debordante.

Phayu: „Chiar îmi place acest premiu.”

Oricât de fericit ar fi fost, s-a dat brusc înapoi și a auzit o voce răsunând lângă buzele sale.

Dar el nu voia doar atât. Privirile lor au intrat în contact vizual, mâinile lui i-au prins hainele, iar Rain a șoptit cu o voce tremurândă.

Rain: „Phi Phayu… Rain vrea neapărat să dea jos nenorocitul ăsta de costum.”

Vreau mai mult.

În timp ce Phayu însuși nu putea ascunde același lucru în ochii lui.

Nu gândesc diferit.

Top: „Să nu îndrăznești să mă ignori așa, la naiba!”,

Învinsul intră în scenă, dar lui Phayu și Rain nu le pasă. Saifah și Phra Phai au fost cei care au fost responsabili pentru că le-au blocat calea, lăsându-i să plece și să sărbătorească victoria așa cum numai ei doi puteau face.

Phayu poate că arată bine în acea ținută, dar Rain este sigur că i-ar sta mult mai bine dacă nu ar avea nimic care să-i acopere pielea. Iar el… vrea asta acum!

Da, cu siguranță Rain este cea mai de invidiat persoană pentru că are un iubit pe nume Phayu.

Loading

Care este reacția ta?
+1
3
+1
5
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *