Love Storm- Capitolul 5

Love Storm- Capitolul 5

 

Nicio cale de evadare

 

Sky: – Rain, mai întâi calmează-te.

Rain: – Nu, nu mă pot calma. Dacă nu vrei să mă ajuți, mă pot descurca si singur!

Sky a vrut să-i pună mâna pe cap să verifice dacă până la urmă s-a întâmplat lucrul de care se temea… Rain o luase complet razna.

Nu știa ce se întâmplase între prietenul lui apropiat și studentul care absolvise, dar când Rain a venit înapoi de la baie, fața lui era roșie, corpul era roșu, iar ochii îi ardeau ca un foc. Apoi a făcut un pas înainte și a trântit cu pumnul în masa anunțând că îl va învinge pe Phi Phayu.

A fost așa și data trecută, nu-i așa? Dar nu. De data asta… pare foarte serios.

Înainte părea că a fost doar rănit, dar nu era atât de supărat.

Când a fost întrebat de Rain dacă era de acord sa-l ajute să găsească o metodă de a se răzbuna pe P’Phayu, el ezită, pentru că de fapt nu voia să facă asta. Acest lucru l-a făcut pe mânios să se întoarcă cu spatele la el și să o ia la fugă încruntat.

Văzându-l că reacționează așa, Sky s-a ținut după el cu grijă pentru a încerca să-l consoleze, dar faţă de ceea ce voia să spună, asta părea să adauge substanța arsă la foc.

Rain: Cine se crede de îndrăznește să vorbească cu mine, de parcă nu aș fi o opțiune?!

Cel care îl asculta nu a putut înțelege sfârșitul a ceea ce spus, dar era sigur că atunci când a plecat cu puțin timp în urmă, P’Phayu  trebuie să fi a făcut ceva destul de violent, ceea ce l-a făcut pe Rain să vrea să distrugă totul în calea lui, înainte de a intra în clasă.

Din fericire, profesorul nu venise încă, iar Sky nu și-a putut prinde din urmă prietenul la timp. Când a sosit în clasă, tot ce a putut face a fost să ridice mâna să arate respect față de P’Som, seniorul lor din anul IV.

Rain: – P’Som, știi dacă P’Phayu are vreo o slăbiciune?  

Rain salută persoana care îl admiră pe P’Phayu mai mult decat oricine altcineva, apoi îl întreabă direct până cănd fața lui Sky pare îngrozită.

Sky: – Ce s-a întâmplat cu tine, Rain?

Rain: – Tu, răspunde-mi la întrebare.

Som: – Nu știu și chiar dacă aș știi ceva, nu ți-aș spune.

P’Som a râs și a glumit, apoi a mai spus

Som: – Sunt fanul lui, trebuie să-mi protejez idolul.

Rain: – Idol pe dracu’.

Som: – Rain!

Oricine spunea că P’Som are o față drăguță, trebuie să vină să-l vadă acum; a țipat pe un ton nemulțumit până când Sky a luat în grabă brațul prietenului său și a ridicat cealaltă mână ca să-și ceară scuze.

Sky: – Îmi pare rău, Phi, îmi pare rău. Haide, Rain. Nu fi prost!

Rain: – Nu plec nicăieri!

Este atât de supărat încât va face tot posibilul să găsească orice care să-l ajute, așa că merge direct la persoana care îl cunoaște cel mai bine pe Phayu, fără să-i pese că este seniorul lui sau, mai rău,  că este fratele fetei pe care o place! Ca să se răzbune puțin, ar renunța la tot, atâta timp cât are șansa de a-l învinge.

Rain: – Și știi unde face întreceri P’Phayu?

Som: – Ce? P’Phayu este pilot de curse?

Rain: – Ei bine, ce fel de fan ești tu, dacă nu știi că o să aibă o cursă vinerea asta?

spuse Rain cu o voce aspră, fără să-i pese de formalități, ceea ce l-a făcut pe P Som să rămână cu gura căscată, după care s-a ridicat în picioare să-l confrunte pentru că era nepoliticos.

Sky: – Rain, vorbește frumos cu seniorul tău.

Rain: – Deci, știi sau nu știi?

Som: – Suficient, Rain!

P’Som a reacționat la obrăznicia acestui junior, suflecându-și mânecile gata să-l învețe ce înseamnă respectul. Rain nu a fost intimidat, l-a privit fără să renunțe, fața lui devenind roșie, făcându-i pe cei din jur să se apropie pentru a vedea ce se întâmplă.

Privind scena aceea, Sky a intervenit înainte să scape situația de sub control, trăgând cu toată puterea de cămașa prietenului său.

Sky: – Îmi pare rău, P’Som. Rain este puțin nervos. Știu că ești de treabă, te rog să-l înțelegi. Cere-i scuze lui P’Som, idiotule.

Bărbatul cu inima rece a încercat să detensioneze situația, dar prietenul lui nu coopera deloc, așa că a trebuit să intervină să pună capăt lucrurilor.

Sky: – Calmează-te, voi afla unde concurează P’Phayu, îi șopti Sky în ureche.

Așa că ascultătorul se întoarce să-l privească în ochi.

Rain: – Vorbești serios?

Sky: – Da, dar trebuie să-ți ceri scuze.

O ofertă care îl calmează pe Rain. S-a întors să îl privească pe P Som, realizând pentru prima dată că era destul de supărat.

Rain: – Îmi pare rău Phi, nu mă simt prea bine.

Som: – Da, am văzut! Nenorocitule… Ia-ți prietenul de aici înainte să-i dau una!

Nu a așteptat o a doua amenințare din partea seniorului, Sky și-a târât rapid prietenul afară din clasă. Era uşurat că de data aceasta Rain a vrut să vină cu el, și-a dus prietenul cât mai departe posibil, astfel încât niciun senior să nu-l audă. Când s-a gândit să fie în zona de siguranță, s-a întors în jur și îl înfruntă cu o expresie furioasă.

Sky: – Știi ce ai făcut cu seniorul anului patru?

Rain: – Sunt nervos!

Sky: – Înțeleg, dar crezi ce se va întâmpla dacă te certați cu o persoană mai mare decât tine… Vom avea probleme acum!

Rain s-a mai liniștit, s-a uitat în ochii strălucitori ai celui mai bun prieten al său și și-a lăsat capul în jos pentru a-și privi rușinat degetele de la picioare.

Rain: – Îmi pare rău.

Sky: – Ei bine, trebuie să-ți ceri scuze începând de astăzi. Ce se întâmplă?

Când Sky a întrebat, bărbatul mai mic a deschis ușor gura cu ochi injectați de sânge.

Rain: – Sunt rănit.

Sky: – Spune-mi…

Rain nu a răspuns la întrebare, el doar a ridicat mâna și și-a frecat ceafa. Fața lui roșie era din ce în ce mai roșie, dinții ascuțiți își mușcau buza de jos până când a devenit albă, a făcut o față ca cineva care era pe cale să plângă. Era complet opusul atitudinii pe care o arătase mai devreme, încât Sky a oftat.

Chiar dacă este enervat, vorbește ca un copilaș rănit…

Sky: – Nu poți să-mi spui?

spuse tânărul în timp ce îl ținea de mâneca cămășii.

Sky: – Și ce legătură are asta cu P’Phayu?

Rain: – Eu…

Sky este confuz de reacția lui, este dispus să caute informații, pentru că nu este obișnuit ca prietenul său să refuze să spună ce s-a întâmplat, când este obișnuit să vorbească prea mult și să se poarte ca un copil. Atitudinea lui este atât de sfâșietoare și, în același timp, atât de diferită de cea în care a vorbit cu P’Som, încât îl va ajuta, numai să nu mai aibă probleme cu acești seniori.

Rain: – Mă va ajuta Sky să găsesc informații despre cursă?

Sky: – Hmmm, nu pot să promit când voi face rost, dar voi încerca.

În comparație cu el, Sky este mai prietenos decât Rain și cunoaște întregul grup de studenți. Deci, când vicepreședintele din primul an a promis că îl va ajuta, Rain a zâmbit imediat și s-a aruncat peste umărul lui.

Rain: – Te iubesc atât de mult, ticălosule.

Sky: – Oh, bine. Dar trebuie să mă ajuți și să nu mai folosești ghilotina pentru o vreme. Mi-e prea lene să te salvez.

Ascultătorul dădu din cap. Starea lui era mai bună decât oricând, pentru că dacă cineva ca Sky a promis că îl va ajuta, va găsi o modalitate de a se răzbuna pe P’Phayu, care îl învinsese întotdeauna până acum.

Sky: – Uneori mi-e foarte frică de obiceiul tău de a nu renunța ușor.

Rain: – Tatăl meu m-a învățat că omul ar trebui să aibă ambiție.

Sky: – Prea ambițios încât nu poate să flirteze cu o fată.

Rain: – La naiba!

Sky: – Bine, destul. Nu spune asta. Hai să ne așezăm. Mi-e foame. Nu mai pot aștepta. A trebuit să te fugăresc prin toată clădirea.

Sky a început să meargă spre cafenea, cu prietenul lui făcând un pas înainte cu un zâmbet plin de speranță. Micuțul Rain nu știa că acest obicei neiertător îl va trimite cu ușurință în gura tigrului.

*****

La ora două, când oamenii obișnuiți dormeau, pe una dintre străzile principale din Bangkok, multe mașini erau parcate în mijlocul drumului.

Doar o bandă de mijloc liberă permitea intrarea, în care trecătorii intrau, pentru a vedea un spectacol special de două ore, după care apoi vor dispărea fără urmă.

Nu oricine are acces să intre, trebuie să ai un permis pentru a intra la eveniment. O invitație care nu este un bilet de hârtie, ci o listă exclusivă de membri.

Cei din afară care au văzut pista improvizată ar putea crede că aici se țineau doar curse de stradă. Văzând mașinile de lux care au ajuns treptat la eveniment fără probleme, publicul știa că realitatea era cu totul alta. Câteva mașini parcate nu puteau fi văzute decât în ​​acest loc, fie datorită exclusivității sale, fie din cauza valorii sale incomensurabile.

Acesta este un spectacol unic.

Desigur, spectacolul este unic și este munca unui persoane influente care apreciază viteza. Yang a intrat în parcare, cu o remorcă mare supravegheată de mecanicul lui personal, care stătea cu brațele încrucișate, verificând să nu existe nicio problemă…

La acest eveniment, el este un mecanic special, dar, în afara lui, este doar un arhitect obișnuit.

Phai: – Ce mașină ai azi?

Phayu se întoarse spre interogator. Apoi a ridicat un zâmbet până la colțul gurii.

Phayu: – Așteaptă și vei vedea. Phakin a trimis un lot nou pe care l-am verificat acum câteva zile.

Phai: – Eh, și ai reușit să ajungi la timp la ordinul acelei persoane?

Phayu: – El a dat ordine și a trebuit doar să-l urmez.

Phai: – Fratele Phakin nu are încredere în nimeni în afară de tine.

Phayu clătină din cap și îl bătu tare pe umăr.

Phayu: – Dar acum tu ești persoana lui preferată.

Publicul stătea în râs mulțumit, știa că Phayu a personalizat milioane de motociclete pentru curse de mulți ani. În schimb, el este nou, a concurat pentru aproximativ un an și a devenit pilotul preferat al proprietarului.

Phai: – Vrei să concurezi?

Phayu: – De când prietenul meu Oats a oprit cursele, s-ar putea să vreau să încerc cursele un pic.

Cu ani în urmă, Phayu nu numai că a fost prezentat la eveniment, ci și fratele geamăn și cel mai bun prieten erau concurenți obișnuiți.

În mod uimitor, era prieten apropiat cu gemenii de la Facultatea de Inginerie, dar nu avea mult de muncă și era, de asemenea, hotărât să meargă după iubitul lui, așa că în cele din urmă a renunțat. Fiindcă acesta nu a concurat câțiva ani, Phraphai a reușit să ajungă în vârful podiumului fără dificultate.

Phayu: – O să te anunț atunci, a spus el în timp ce-i privea pe muncitori care descarcă încet motorul puternic din container.

Phai: – Nu-mi place de nimeni, a spus el brusc în timp ce își întorcea ochii la evenimentul care începea să se încingă pentru că era pe cale să înceapă.

Phayu: – Vom concura pentru bani, fete sau alte satisfacții?

Phai: – Oricum, satisfacția este pe primul loc, dar pentru mine fetele nu contează. În orice caz, te provoc la o cursă.

Phayu: – Nu este mai ușor să găsești pe altcineva? Phayu râde.

Phai: – Vorbești de parcă aș putea găsi pe cineva suficient de bun.

De data aceasta Phayu nu a răspuns. Pur și simplu a ridicat un zâmbet în colțul gurii, în timp ce acei ochi s-au mărit.

Phai: – Îți voi accepta propunerea.

Publicul a râs, dorindu-și să-l poată suna pe băiatul pe care și l-a dorit cu disperare, înainte de competiție. Dar dacă îl suna acum, Rain și-ar arăta doar colții… Cum a putut să facă asta? E prea dulce.

*****

În același timp, băiatul disperat a întrebat…

Rain: – Ești sigur că sunt AICI?

Se uită la prietenul lui care stătea lângă el.

Erau în drum spre pistă. Deoarece pe la mijlocul drumului era un muncitor în construcții care bloca drumul cu un semn indicând că drumul era în curs de reparație, au evitat drumul și au mers pe o altă rută. Prietenul de lângă el se încruntă neîncrezător.

Sky: – Ei bine, au spus că este aici.

Rain: – De unde ai luat informația?

Sky: – Nu știu, doar mi s-a spus că este un eveniment aici în seara asta.

Rain este surprins să afle de la prietenul său apropiat că evenimentul de cursă va avea loc pe o stradă familiară. Acesta nu este un eveniment oficial, și când prietenul lui a confirmat că această informație nu era falsă, l-a luat pe Sky la ora unu și l-a adus aici să constate că nu puteau să se strecoare înăuntru.

De ce i-ar spune cel mai bun prieten al lui că nu este adevărat?

Rain: – Serios, cine ți-a spus despre asta?

Cealaltă persoană s-a mișcat ușor inconfortabil înainte de a accepta să spună adevărul cu o privire neliniștită.

Sky: – Fostul meu a spus că va fi aici.

Rain: – Hei, te-ai dus să-ți vezi fostul? Dacă nu ești bine, pot să mă întorc și să te duc înapoi acasă mai întâi.

spuse Rain pe un ton îngrijorat. Bine, nu a avut niciodată o iubită pentru că nu se pricepe foarte bine la flirt… Dar știe suficient de mult ca să știe acea afacere cu un fost nu este deloc distractiv. El s-a simțit vinovat pentru că era atât de încăpățânat încât prietenul lui a trebuit să o facă.

Apropo, cum l-a cunoscut pe P’Phayu?

Sky: – Nu e nevoie, dacă te las să pleci singur, o să fiu îngrijorat, așa că parchează în față, cred că ar trebui să mergem acum.

Când muncitorul a refuzat să permită mașinii să treacă prin locația unde i s-a spus lui Sky că evenimentul va avea loc, i-a spus prietenului său să parcheze pe altă stradă. Potrivit telefonului, s-ar putea să nu fie prea departe de mers pe jos.

Rain: – Pot merge singur, a spus Rain gânditor. Pentru că se pare că și-a târât și prietenul în necazuri.

Sky: – Bine, hai să mergem, a coborât primul din mașină.

Rain știa că prietenul său încă se simțea neliniștit și nu era hotărât dacă să-l investigheze pe P’Phayu sau să-l lase, dar felul în care îi spusese că va fi cu el, furia care ardea în el, parcă era acum stinsă.

De îndată ce plecăm de aici, trebuie să vorbim despre asta.

S-a gândit în timp ce bloca mașina și îl urmărea pe prietenul său care mergea în față.

Au trecut pe lângă semnele de pe drum și s-au uitat unul la altul. Pentru că oriunde te uiți, nu există lucrări de construcție în spatele semnului interzis.

În depărtare erau doar farurile unei mașini parcate, pe care au văzut-o parcata în mijlocul drumului.

Pe măsură ce s-au apropiat, au văzut un om puternic stând de pază la intrare.

Rain: – De ce sunt interzise mașinile pe aici?

Rain a mormăit în timp ce mașina sport întunecată străbătea drumul fără circulație și se îndrepta direct către portarul care încetinise și când un gard deschis a blocat drumul, mașina a trecut.

Rain: – Avem nevoie de permis de acces?

Rain l-a întrebat pe prietenul său, care a clătinat din cap neîncrezător:

Sky: – Putem merge acasă?

Rain: – Poți să mai aștepți puțin? Nu l-am văzut încă pe P’Phayu.

Sky s-a mișcat ușor neliniștit. Dar a fost de acord să se apropie de zona de lucru, suficient de aproape pentru a auzi țipete, muzică și sunetul motoarelor. Ceea ce l-a făcut pe Rain suficient de suspicios încât să se întoarcă și să spună…

Rain: – Așteaptă-mă aici, mă voi întoarce imediat.

Sky: – Vin cu tine.

Rain: – Stai, nu vreau să ai probleme din cauza mea.

Chiar dacă nu era de acord, aspectul de vinovăție din ochii prietenului său îl făcu pe Sky să ofteze și el dădu din cap.

Sper că oamenii de acolo nu sunt răi ca fostul meu…

S-a gândit când a văzut că Rain se îndrepta spre eveniment. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât era mai îngrijorat.

*****

Rain nu s-a gândit cu adevărat la ce va face cu slăbiciunea lui Phayu, a vrut doar să-l facă să plătească pentru tot, voia să îi vadă șocul de pe față, voia să șteargă expresia urâtă și zâmbetul rău pe care le arăta de obicei pentru a-l intimida.

Dar, strecurându-se într-un eveniment de curse plin de mașini de lux în valoare de milioane, băiatul a clipit, simțind că era în locul greșit.

Ce este asta?

Erau mulți oameni în loc, dar oamenii de la acest eveniment nu erau oameni obișnuiți.

Rain: Grăbește-te, găsește-l pe Phayu și pleacă.

Tânărul vorbea singur, în timp ce privea spectacolul cu uimire, căutându-și ținta, l-a fotografiat și apoi l-a tachinat că el cunostea secretul. Dar, în afară de a vedea copii bogați cu fete frumoase pe lângă ei, erau doar piloți care intrau pe teren în costume cool.

În timp ce privea scena din fața lui cu o expresie copilărească, nici măcar nu a observat că bodyguarzii se uitau la el și au început să își facă semne unii altora.

Hei, îmi amintesc mașina aia…

O mașină mișto este împinsă în partea laterală a pistei. Arată la fel ca cea din atelierul lui Phayu. Gândindu-se la asta, a început să zâmbească mergând drept în acea direcție.

Dacă mașina este acolo, Phayu trebuie să fie și el acolo.

Supraveghetorul: – Scuzați-mă, cu cine sunteți?

Nu făcuse decât câțiva pași când un bărbat i-a ieșit în cale. Când a ridicat privirea, s-a confruntat cu un gest amenințător, a fost șocat și din neatenție a făcut un pas înapoi, dar… în spatele lui, era o altă persoană.

Prins

Rain: – Oh.

Un alt supraveghetor: – Hei, cu cine ești?

Rain a înghițit în sec, cu palmele umede în sudoare, inima bătând cu putere de frică, pentru că asta însemna că îl prinseseră intrând pe furiș, nu voia să menționeze numele lui Phayu. Chiar dacă căuta răzbunare, nu ar permite ca acțiunile sale să aducă probleme altora.

Rain: – Tocmai treceam pe acolo și mă întrebam ce fel de muncă făceau, așa că m-am oprit să verific.

Poate suna prostesc, dar sunt case pe străzile aliniate de-a lungul pistelor, nu e de mirare dacă cineva este curios. Cealaltă parte se uită la el din cap la deget de la picioare.

Supraveghetorul: – Deci nu te-a adus nimeni aici.

Ghinion

Da, răspunsul a fost nu, așa cum și-a dorit. Rain a fost și mai surprins când interogatorul a întins mâna și l-a prins de braț. Rain a ascultat ca bărbatul i-a spus partenerului său…

Supraveghetori:  Am înțeles.

Atunci Rain și-a dat seama că dacă nu o lua la fugă… ar avea probleme.

Supraveghetorul: – Hei, oprește-te!

Așa că a scăpat din strâmtoarea celei de-a doua persoane care a crezut că renunță și i-a împins brațul  bărbatului, apoi s-a întors și a fugit.

Nu-i venea să creadă ce s-ar întâmpla dacă era prins, cu siguranță nu l-ar duce acasă și l-ar băga la somn. Așa că și-a închis ochii și alergă cât putu de repede, în timp ce în spatele lui răsuna un vuiet puternic.

Supraveghetor: Prinde copilul.

Rain putea să jure că nici măcar nu alergase două sute de metri când a fost prins de două brațe puternice care l-au făcut să plângă tare, se zvârcoli cu tot. Privirea lui se uită înapoi, văzând oamenii care-l urmăreau grăbindu-se spre el. Așa că a decis să calce pe picior persoana care îl reținea.

Phayu: – Auch!

Cealaltă parte se plânge, dar nu se lasă, și ce este mai rău decât asta?

Rain: – Uau!

A fost prins atât de repede de un umăr încât nu a îndrăznit să reziste și a privit zona din depărtare, apoi cele două mâini înfricoșătoare i-au apucat talia pe care o ținea strâns, de frică să nu cadă și să se izbească de pământ.

Rain: – Lasă-mă, lasă-mă!

Supraveghetorul: – Copilul acela este foarte rapid! Mulțumesc mult, domnul Phayu a ajutat să-l prindem.

Hei, P’Phayu!

Rain se uită la persoana care o ținea. Dar putea să vadă doar părul negru care îi era în jurul gâtului, asta era de ajuns.

La naiba, am câștigat la loterie! P’Phayu!

Supraveghetor: – Dă-mi-l. Mă voi ocupa mai târziu de el.

Phayu: – Nu este nevoie, mă voi descurca singur.

Phayu este încă destul de șocat de ceea ce s-a întâmplat. Cu doar o clipă în urmă, după agitație, a fost un băiat cu aspect familiar, care a fugea de oamenii de la pază. A simțit un val de furie, motivându-l să renunțe la ce treabă avea de făcut și să se arunce asupra fugarului. Și el a fost și mai mult furios, când cealaltă parte chiar l-a călcat pe picioare.

Acest eveniment vă va aduce lacrimi în ochi!

Phayu: – Acest copil vine cu mine.

Supraveghetorul: Oh, și cine i-a spus să se comporte ca un copil pe aici?

Phayu: – Este în stare de șoc. Nu a mai fost niciodată la acest eveniment înainte. Îmi pare rău că am provocat o tulburare. Oricum, prefă-te că nu ai văzut de data asta. Te rog să mă ajuți.

Phayu a negociat strângând trupul înghețat al băiatului. Nu știa cine îl ținea.

Supraveghetorul: – Dar trebuie să-i spun șefului.

Phayu: – Îi voi spune eu.

Phayu s-a uitat la cealaltă persoană zâmbind și a fost suficient ca persoana să cedeze.

Supraveghetorul: – Bine, dar data viitoare spune-mi. Dacă aș fi știut de la început că el este băiatul domnului Phayu, nu ar fi fost în beleaua asta.

Phayu: – Îmi pare rău.

Phayu îi oferă un zâmbet de mulțumire. Văzând că întregul grup se întoarce la îndatoririle lor, a făcut un pas rapid pe lângă PhraPhai, care stătea în picioare și privind curios.

Phayu: Stai puțin, îl voi chema pe Saifah să vină să stea aici. Revin imediat.

Phai: – Ah, mult noroc amice, mult noroc.

În cele din urmă, Phai i-a spus persoanei atârnate cu capul în jos pe umărul lui Phayu, pentru că o privire la fața expertului tehnic (Phayu) a fost suficientă pentru a ghici ce va păți acest copil.

Va fi o furtună mare.

*****

În același timp, persoana care aștepta în afara evenimentului a devenit din ce în ce mai îngrijorată. Pe măsură ce se auzea mai multă gălăgie la eveniment, el nu a putut să mai aștepte și a decis să intre. Poate pentru că toți erau interesați de zarvă, nu l-au observat. Sky a fost cu adevărat surprins de priveliștea din fața lui…

Băiatul ăla de pe umărul lui Phayu… era Rain.

Mi-ai pierdut prietenul!!!

Acestea erau gândurile oamenilor care alergau, dar nu îi urmăreau, deoarece Phayu a reușit să-l bage pe Rain în mașină fără să-i dea șansa de a evada. Trânti ușa cu o bubuitură, lăsându-l pe Sky cu gura căscată în timp ce îi privea plecând, când se întoarse si auzi vocea cuiva.

Phai: – Ai venit cu prietenul lui Phayu?

La naiba!

Sky a văzut un om mare cu un zâmbet frumos. Se uita la el în timp ce flutura cheia care își amintea că aparținea prietenului său.

Sky: – Prietenul meu trebuie să fi scăpat accidental cheile mașinii.

Sky se liniști și întrebă cu cea mai calmă voce.

Sky: – Dacă le vreau înapoi, cât trebuie să plătesc?

Phai: – Le poți lua înapoi.

Cealaltă persoană a fluturat cheile în fața lui, iar Sky și-a întins mâna, ușurat că fusese paranoic mai devreme, dar când voia să ia cheile…

Phai: – Dar știai că acest eveniment necesită permisiune să intri? Nu e bine să te furișezi așa.

PhraPhai strânse strâns mâna tânărului și, deși încă zâmbea ca un adult bun, inofensiv și blând, vârfurile degetelor îi apăsau puternic palma lui Sky, făcându-l pe Sky să-și muște buza.

Sky: – Atunci pot să întreb, ce ar trebui să fac ca să mă lași să plec?

A vorbit calm, în timp ce publicul lui a zâmbit.

Phai: – Sunt sigur că știi ce vreau.

Și asta l-a făcut pe Sky, care încerca să-și ajute prietenul, să se întoarcă să se uite la cealaltă persoană cu ochi reci. O privire pe care prietenul lui, Rain, nu o văzuse niciodată.

Sky: – Bine, a răspuns el rece.

Chiar îi pasa de prietenul lui. Dar cel puțin Rain plecase cu cineva pe care îl cunoștea. Cât despre el…trebuia să iasă cumva de aici.

 

 

~Și acum puteți citi din nou Intro Chapter din Love Sky dacă vreți să vă amintiți ce s-a întâmplat după.~ ?

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
3
+1
3
+1
2
+1
0
+1
0
+1
1

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *