LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 10

LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 10

!! (18+)

–  Este în regulă. A răspuns cealaltă persoană, făcându-l pe Mac să se încrunte, dar nu a spus nimic. Mirosul persistent l-a făcut pe Mac să simtă greaţă, dar a trebuit să-l suporte. Autobuzul a oprit în diferite stații, Mac trebuind să se prindă strâns de balustradă pentru a nu cădea. S-a simțit jignit că se află în această situaţie, nici nu a putut observa unde se află din cauza aglomerației din autobuz. Mac se întoarse către o femeie care stătea în apropiere.

– Ştii dacă am ajuns încă în satul WWW?  întrebă Mac. Fata ridică imediat o sprânceană.

– Am trecut cu două stații înapoi, dar poți să cobori la următoarea şi să te întorci, a răspuns femeia. Mac a vrut să-şi muşte limba până la moarte.

– Deci… cum se oprește? Mac a întrebat de ce nu a făcut asta niciodată.

– Apăsați semnul acolo, dar autobuzul opreşte la fiecare staţie. Spuse fata. Mac îi împinse în grabă pe ceilalţi din drum. Unii s-au plâns că a trecut peste ei fără măcar să-şi ceară scuze. Mac îşi strânse buzele, nevrând să spună prea multe pentru că se simțea jenat pentru că toți muncitorii din fabrică care se aflau încă în autobuz. De îndată ce autobuzul a oprit, Mac a coborât imediat. Ameţit, stătea cu ambele mâini pe genunchi şi şi-a aplecat capul pentru a-şi introduce aer în plămâni, căci în timpul transportului încercase să-şi ţină respiraţia o vreme pentru a nu inhala mirosurile neplăcute. Mac a văzut un market şi s-a dus să cumpere o sticlă de apă de băut pentru că îi era sete.

– Chiar trebuie să mă întorc? Mac gemu, dar a trebuit să continue să meargă. Îi era cald, foame, iar canalul din spate îl deranja, dar strânse din dinţi şi se îndreptă spre intrare şi îl găsi pe Nan sprijinit de maşină care aştepta cu un zâmbet. Mac voia atât de mult să sară la el şi să-l sugrume, dar a crezut că nu poate lupta cu puterea celeilalte persoane, aşa că s-a uitat la el doar cu ochii roşii.

– De ce te-ai întors aşa ? Întrebă Nan râzând, a fost suficient pentru el să ghicească cu certitudine că Mac trecuse peste stație.

– Treaba mea, poți să mă duci acasă? Mi-e foame, mi-e cald şi vreau să fac un duş, a spus Mac sec înainte de a merge spre scaunul de lângă şofer. Nan scoase şi el un râs înainte de a se ridica, aerul rece îl făcu pe Mac să respire puţin mai uşor, lăsându-se pe spate în scaun cu ochii închişi.

– Ce se întâmplă? întrebă Nan încet. Mac rămase tăcut, refuzând să răspundă.

– Am întrebat ce se întâmplă. Întrebă el din nou.

– Nu pune prea multe întrebări, sunt ameţit! Dacă mă mai întrebi, o să vomit în maşina ta, mârâi Mac.

– Huh, doar luarea autobuzului te face să te plângi că eşti ameţit. Nu poți vedea cum fac alţii? Ca să poţi face ca ei. Răspunse Nan. Mac închise ochii şi nu-i spuse nici un cuvânt pentru că era foarte ameţit. Nan se uită la el o clipă şi se întoarse spre casa lui.

– Du-te mai întâi să faci un duș și apoi du-te la bucătărie să mănânci. Spuse Nan în timp ce conducea şi se opri în faţa casei. Nu era nevoie ca Nan să repete, Mac a fugit din maşină şi a intrat imediat în casă, a vrut să facă un duş cât mai curând posibil. Nan a zâmbit ştiind că Mac era probabil lipicios. Mac intră în dormitor şi se îndreptă direct spre baie.

– Când coboară, spune-i să-şi termine masa şi apoi sa vină la birou. Nan îi spuse subalternului care trebuia să păzească casa.

– Da, a răspuns celălalt bărbat înainte ca Nan să plece. Lui Mac i-a luat ceva timp să facă duș ca o persoană care iubeşte curăţenia, când a ieşit din baie a fost uşurat să nu-l mai vadă pe Nan în cameră. A terminat de îmbrăcat şi a coborât repede în bucătărie flămând.

– Hei, Nan a spus să mănânci. Apoi să te duci să-l vezi la birou. A spus subordonatul lui Nan. Mac îşi întoarse privirea pentru o clipă, dar nu scoase un cuvânt, nu răspunse. S-a dus la oala de orez pentru a examina mâncarea care i-a fost pregătită, presupunând că era încă suficient de bun încât să pună pe altcineva să-i gătească cina.

– Sunt picanți creveţii prăjiți cu busuioc? Mac se întoarse să-l întrebe pe subalternul lui Nan, care se afla la mică distanţă.

– Fără piper sau usturoi, a răspuns celălalt făcându-l pe Mac să se simte uşurat, mâncarea din faţa lui era doar creveţi cu busuioc şi ouă poşate. Mac a mers să-și pună orez, ştiind că nimeni de aici nu va veni să o facă pentru el. Îi este atât de foame încât s-a aşezat şi a mâncat până a terminat.

– Mi-a spus să le speli singur, a spus subalternul lui Nan, când a intrat şi a văzut că Mac tocmai terminase de mâncat.

– Hmm, răspunse Mac hofăind şi se ridică să spele vasele.

– Nu uita să te duci să-l vezi, a repetat subalternul lui Nan înainte de a-l lăsa pe Mac singur în bucătărie.

De ce trebuie să merg la el? Devin din ce în ce mai obositor. Mac se plânge, dar după ce a spălat vasele, s-a dus oricum, a mers în spatele biroului. Nan ridică puţin privirea când îl văzu pe Mac intrând.

– Ce? întrebă Mac sec.

– Trage un scaun aici. Nan dădu din cap spre scaun.

– De ce? întrebă Mac.

– Dacă îți spun să aduci un scaun, tu îl aduci. Spuse Nan cu o voce adâncă. Apoi Mac trage scaunul în timp ce Nan mormǎi.

– Stai jos, crezi că te-am chemat aici să te uiţi şi să te joci? Spuse Nan, certându-l din nou. Mac s-a trântit de scaun, uitând că fundul îi era încă puțin dureros, făcându-l să geamă puțin. Nan a zâmbit uşor de satisfacţie.

 – Aici. Spuse Nan înainte de a muta cutia cu hârtii în faţa lui Mac.

– Ce? întrebă Mac.

– Organizează astea pentru mine, pe zi şi pe lună. Spuse Nan, lăsându-se pe spate în scaun.

– Atunci de ce nu o faci singur? Nu este treaba mea. Spuse Mac cu vocea trosnind.

– Dacă aș vrea să o fac eu, de ce te-aş pune pe tine ? Învaţă să fii de ajutor. Organizează-le ca să nu mai repet o data. Fă-o corect. Spuse Nan cu o voce severă. Mac şi-a strâns buzele o clipă înainte de a târî cutia de notițe mai aproape de el şi de a se ridica în picioare.

– Unde te duci? întrebă Nan imediat.

– Nu pot să le aranjez pe canapea? Întrebă Mac din nou. Nan a zâmbit uşor.

– Atunci du-te, a spus Nan, Mac s-a dus să se aşeze pe canapea pentru că spațiul era mai mare înainte de a scoate încet diferitele hârtii şi a le aranja conform instrucțiunilor.

Nan se lăsă pe spate în scaun și se uită la el cu ochi nemişcaţi. Mac a observat, de asemenea, că se uita la el tot timpul, dar a încercat să-l ignore. Nan a continuat să-l examineze pe Mac. Nu credea că Mac şi Brick sunt atât de diferiți. Brick probabil arăta mai plinuț decât Mac, poate pentru că Mac nu lucrează la fel de mult ca Brick, care era în garaj de cele mai multe ori.

– Hmm, a bufnit Nan, făcându-l pe Mac să ridice imediat privirea, dar nu s-a gândit să întrebe.

– Hei, pot să te întreb ceva? Nan, a rupt tăcerea.

– Ce? întrebă Mac uitându-se din nou la numărul de pe factură.

– Când îl vrei pe Brick, vrei să-ţi fie soţie sau vrei să-ţi fie soț? întrebă Nan curios, Mac şi-a ridicat capul să-l privească cu ochii mari.

– De ce întrebi ? întrebă Mac, întrebându-se de ce întreba asta.

– Pentru că fizicul tău ar fi probabil mai mult ca soţia lui Brick. Spuse Nan cu un râs batjocoritor.

– Ce este în neregulă cu fizicul meu? Genul ăsta de lucruri nu au nicio legătură cu corpul meu. La fel ca tine, aş putea să te împodobesc şi să te fac soția mea, a spus Mac exasperat pentru că ştia că îşi bate joc de el..

– Haha, îndrăzneşti să spui că Mac..? Nan a râs isteric înainte de a-şi atenua încet râsul şi de a se uita la Mac.

– Dar îmi pare rău că e prea târziu, spuse Nan zâmbind. Mac strânse din dinți.

Tru… Tru… Tru

Înainte ca cei doi să poată spune altceva, telefonul lui Nan a sunat. Î-l ridică să se uite la el înainte de a răspunde.

– Da, Hia Neil. Nan a răspuns apelului lui Neil. Mac s-a aşezat şi a pus în ordine facturile, în timp ce Nan era la telefon, s-a aşezat pe spate şi a continuat să se uite la Mac.

( – Oh Nan, te-am sunat în legătură cu Ai’Day). Vocea lui Neil a vorbit, făcând-l pe Nan să-şi ridice uşor sprâncenele.

– De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă Nan, vocea lui începând să sune tensionată. Mac, auzind numele lui Day, era puţin surprins.

(- Maşina lui Day s-a răsturnat. De fapt, maşina s-a răsturnat acum câteva zile. Dar nu ți-am spus. Tocmai mi-am amintit, aşa că am sunat.) a răspuns Neil, făcându-i mâna să îngheţe.

– S-a răsturnat cu maşina? Dar Hia Day? a întrebat Nan imediat, nerăbdător. Mac rămase nemişcat şi ascultă.

(- A ieşit de la UTI acum. Dar încă nu şi-a revenit din starea sa gravă.) a spus din nou Neil.

  • UTI- terapie intensiva

– Dar Brick? A întrebat Nan pe cealaltă persoană.

(- Ai’Day a răsturnat maşina când era singur. Dar starea mentală a lui Brick este proastă, se învinovăţeşte tot timpul ), a spus Neil. Ca Nan să nu își facă griji pentru Brick.

– La ce spital este Hia Day? Am de gând să-l vizitez acum, a întrebat Nan.

(- Am spus că mă voi duce mâine. Vino cu mine.) a spus Neil. Nan respiră adânc.

– Ok. Te sun mâine să ne întâlnim, a spus Nan, iar Neil şi-a luat rămas bun înainte de a închide. Între timp, Mac stătea cu un zâmbet convenabil pe buze.

– De ce naiba zâmbeşti, Mac! Întrebă el pe un ton profund de frustrare. Nan era îngrijorat de Day,

– Nimic, doar credeam că fratele tău a căzut şi a murit,  a spus Mac furios. Nan strânse din dinți înainte de a se apropia rapid de Mac.

Paf!

O palmă grea îi lovi fața lui Mac atât de tare încât Mac rămase uluit şi faţa i s-a întors. Sângele îi curge imediat din colțul gurii.

Brusc…

– Ugh… m-ai rănit… ticălosule… mă doare spuse Mac îndurerat în timp ce Nan îl apăsa pe Mac pe canapea, în timp ce el se îndrepta. Apoi şi-a pus greutatea pe palma lipită de capul lui Mac. Chipul lui Mac era lipit de  canapea.

– Nu fi atât de nepoliticos Mac!! Persoana care moare vei fi tu, nu Hia Day! spuse Nan în timp ce strângea din dinţi până când venele i-au ieşit în evidenţă în tâmple într-un mod terifiant..

– Oameni ca el merită să moară! strigă Mac furios, făcându-l pe Nan să tremure furios.

– Oh! strigă Mac din nou când Nan îl tras de păr, trăgându-l în picioare. Nan l-a târât de păr, făcându-l pe Mac să se ridice şi să-l urmeze, ţinându-şi mâinile pe cap, încercând să-l oprească pe Nan să meargă. Nan prinse strâns capul lui Mac. Mac încercă să-l lovească cât de tare a putut, cu lacrimi curgând din colțurile ochilor cu durerea din scalp, dar Nan nu arata pic de milă, dând din cap şi conducându-l pe Mac prin spatele biroului să se îndrepte direct spre casă. Subordonații lui Nan de afară s-au privit şocaţi, nimeni nu a îndrăznit să întrebe când au văzut expresia extrem de furioasă a lui Nan. Mac s-a zvârcolit şi a plâns pe drum cu o durere de cap.

– La naiba! Dă-mi drumul… ticălosule,  îl certa Mac sălbatic, țipând fără oprire.

Brusc…

– Idiotule! Lasă-mi prietenul chiar acum! S-a auzit un ţipăt puternic în timp ce o siluetă înaltă a unui tânăr s-a repezit înainte şi îl lovi pe Nan în spate până când a căzut cu Mac. Subordonații lui Nan, care au văzut asta, s-au repezit imediat la ei. Tânărul îi trase mâna lui Nan de pe capul lui Mac. Apoi l-a apucat pe Mac pentru a ajunge în spatele lui.

– Hm, cum ai ajuns aici, Dew? Întrebă Mac surprins. Nan ridică privirea cu ochi strălucitori.

– Ajunge, îndrăzneşti să mă loveşti? Întrebă Nan cu o voce severă. Mac sa mutat rapid să stea în faţa prietenului său.

– Nu te încurca cu prietenul meu, idiotule, spuse Mac în grabă, ştiind că Dew cu siguranță nu va fi capabil să lupte cu oamenii lui Nan. Dew l-a prins de încheietura mâinii pe Mac, gata să-şi protejeze prietenul. Nan îi privi cu ochi disprețuitori.

– Hei, vino aici, spuse Nan cu o voce calmă, dar ochii îi ardeau. Mac a ezitat puțin.

– Vino cu mine acasă, spuse din nou Dew. Mac se întoarse să se uite la prietenul său confuz.

– Te-am urmărit în autobuzul de birou pentru că mă întrebam ce faci. Aşa că am aşteptat până s-a deschis acest loc să intru şi să te găsesc. Dew a spus de ce l-a urmărit, văzându-l pe Mac întorcându-se la staţia de autobuz pentru a-l găsi pe Nan care îl aștepta, s-a întors repede să se uite şi a văzut că mergea spre pista de curse, dar în momentul de faţă nu era deschis pentru a intra, aşa că Dew doar a aşteptat. Când a venit timpul să intre înăuntru, s-a dus să-l caute pe Mac, descoperind că Nan îl ţinea de cap şi îl târa afară pe drum.

– Eu… Mac rămase fără cuvinte.

– Ţi-am spus să vii aici Mac! Nan ţipă din nou făcându-l pe Mac să tresară.

– Dew, poți să te întorci tu primul, sunt bine, dacă mai rămâi aici, singurul care se va răni eşti tu,  a spus Mac, deşi voia să se întoarcă la prietenul lui pentru care nu era pregătit ca prietenul lui să ştie încă tot ce s-a întâmplat. De asemenea, nu a vrut ca prietenul lui să aibă probleme din cauza lui. Dew se încruntă.

– De ce? Sunt destul de  puternic,  a spus Dew.

– Sunt foarte îngrijorat pentru tine, a spus Nan zâmbind. Dew era pe cale să-l atace pe Nan, dar Mac şi-a prins prietenul mai întâi.

– Te implor, Dew, du-te tu primul. Pot să mă descurc singur, spuse Mac pentru a-şi asigura prietenul, deşi nu ştia dacă se poate descurca singur.

– Ce naiba se întâmplă? Văd că te rănea, a argumentat din nou Dew.

– Atunci du-te şi raportează la secție că l-am rănit pe prietenul tău şi l-am târât. Raportează-mă, atât pentru caz de agresiune, cât şi…, a spus Nan, în timp ce îi arunca lui Mac o privire plină de sens. Mac îl întrerupse pentru că ştia exact ce avea să spună.

– Dew, întoarce-te primul, te implor, sunt bine. Mac se uită la prietenul său cu ochi rugători. Nan le făcu semn subalternilor lui să rămână calmi, ştiind că mulţi dintre ei doreau să se răzbune pe persoana care l-a lovit în spate mai devreme.

– Atunci de ce eşti aici? Tipul ăsta este într-adevăr prietenul tău, Mac? întrebă Dew din nou.

– Am motivele mele, acum pleacă. Când voi fi pregătit, o să-ți spun, a spus Mac din nou. Dew se uită la el neîncrezător, apoi se întoarse spre Nan cu indignare înainte de a-i arăta faţa.

– Dacă aflu că l-ai rănit din nou pe Mac, va trebui să ai de-a face cu mine. Spuse Dew cu o voce severă. Nan îşi ridică un zâmbet slab pe buze.

– Calmează-te, acest loc este deschis pentru tine în orice moment. Dacă vrei să mă cunoşti, garantez că nu vor fi grupuri în spatele meu. Spuse Nan cu o voce calmă şi se uită la Mac.

– Cât despre tine, vrei să te întorci la mine? Spuse Nan şi rămase nemişcat. Nu i-a fost frică de Dew, voia doar ca Mac să se întoarcă singur. Mac îşi strânse buzele, de parcă şi-ar fi cunoscut propriul destin, apoi se îndreptă încet spre el. Nan şi-a ridicat un zâmbet mulțumit pe buze, Dew s-a uitat la prietenul său neîncrezător, a venit în ajutor, dar chiar şi aşa prietenul a ales să rămână. În timp ce Mac se apropie de el, Nan şi-a ridicat brațul pentru a-i bloca gâtul lui Mac şi l-a tras să stea în faţa lui. Mac nu îndrăznea să-şi privească prietenul în ochi.

– Uită-te şi aminteşte-ţi. Prietenul tău a fost de acord să rămână cu mine, n-am făcut nimic, a spus Nan batjocoritor. Rouă strânse din dinţi.

– Pot să mă întorc oricând, trebuie să mă suni imediat Mac, a spus Dew. Mac dădu din cap.

– Trimite-ți oaspetele acasă, nu faceţi nimic în privinţa asta sau vor spune că-l agresăm. Le-a spus Nan subalternilor ei cu o voce batjocoritoare înainte de a se întoarce şi a merge ținându-se de gâtul lui Mac și a se îndrepta spre casă. Mac se uită la prietenul său cu îngrijorare pentru că se temea că subalternii lui Nan ar face ceva.

– Nu-i lăsa să-i facă nimic prietenului meu, îi spuse Mac grăbit lui Nan.

– Hei, atât de îngrijorat. Este prietenul tău sau iubitul tău? întrebă el disprețuitor.

– E prietenul meu, spuse Mac cu insistență, înclinând capul în timp ce Nan îl strânse puţin mai tare de gât. Mac a trebuit să facă paşi lungi pentru a ţine pasul.

– Uh, dar se pare că el te consideră mai mult decât un prieten, sau nu vezi asta? Spuse Nan din nou, făcându-l pe Mac să se întoarcă. Va tace o clipa.

– Nu trebuie să te gândeşti la nenorocitul ăla pentru că trebuie să te gândeşti mai mult la ce se va întâmpla de acum înainte.  Spuse Nan rece când intra în casa şi urcă în camera lui.

Pe de altă parte, Dew s-a întors la maşină cu o expresie serioasă, a vrut să ştie de ce era Mac acolo. De ce i-ar lăsa să-i facă rău? Dew a trântit cu furie plafonul maşinii. Mac habar n-avea ce crede Dew despre el. Dew a încercat întotdeauna să fie un prieten bun pentru că nu a vrut să-l piardă, deşi Mac este bisexual atât cu bărbaţi, cât şi cu femei, dar Mac a spus întotdeauna că doar atacă, în timp ce Dew era si el atacator.

– Hei Phi, eşti prieten cu Phi Mac? În spatele lui se auzi o voce de tânăr. Dew se întoarse imediat să privească.

..

..

..

Brusc…

– Intrând în cameră, Nan l-a  împins pe Mac din brațe, făcându-l pe Mac să se împiedice, căzând pe podea. Mac se întoarse să-l privească cu ochi înfricoşați, Nan răsucindu-şi gâtul dintr-o parte în alta, dar privirea lui era mereu pe Mac.

– N-ai de gând să-mi mulțumești că am fost drăguț și nu i-am lăsat să-ţi calce prietenul în picioare pentru că m-a lovit în spate? Spuse Nan pe un ton calm.

– Şi cine mă rănea? Mac a răspuns, dar a încercat să se îndepărteze de el.

– Şi cine te-a pus să râzi de starea lui Hia Day?! ţipă Nan, făcându-l pe Mac să tresară şi să-şi strângă puțin buzele. Şi-a dat seama că făcuse o greşeală spunând asta despre Day, dar a spus-o pentru că Mac era supărat că l-a supus acestei torturi. Nan s-a uitat la Mac, recunoscând că a fost foarte supărat la început, atât de supărat încât îi ieşea fum din urechi, dar când l-a întâlnit pe prietenul lui Mac, furia lui a început să scadă încetul cu încetul. Bucuria că l-a văzut pe Mac tremurând, temându-se că prietenul său ar putea să-l prindă, i-a luat locul. Nan se îndreptă spre Mac dar el se dădu înapoi, dar oricum nu avea de gând să accepte. Silueta înaltă se așeza pe canapeaua unde dormea Mac. Mac se uită la el neîncrezător.

– Vino aici, îi strigă Nan din nou lui Mac, dar Mac rămase tăcut, simţindu-se puţin speriat.

– De ce trebuie să spun asta iar şi iar? Vocea lui Nan a devenit puţin mai întunecată. Mac îşi mişcă apoi picioarele spre el încetul cu încetul.

– Ce altceva ai de gând să-mi faci? Dă-mi cu piciorul, lovește-mă, doar fă-o, l-a provocat Mac nerăbdător. Se simțea extrem de inconfortabil. Nan a zâmbit şi a clătinat din cap.

– Shh, nu vorbi de parcă aş fi un sadic. Nan a spus cu o voce vicleană că Mac chiar vrea să-l întrebe dacă se cunoaşte pe sine. Nan îşi desfăcu uşor picioarele şi se uită la centrul corpului.

– Ai grijă de asta, îmi doresc deodată. E ca şi cum hormonii ar creşte, a spus Nan. Mac părea puţin confuz.

– Ce naiba faci?! întrebă Mac cu voce tare.

– Nu fi atât de nevinovat, ca şi cum nu ştii, stai pe podea aici şi acum. Spuse Nan cu o voce ceva mai întunecată. Mac încremeni, ezitând, ştia ce ar vrea Nan să facă. Nan îl privi din nou cu o privire aprigă.

– Păi… dacă îți fac asta, nu mi-o vei face, nu? Întrebă Mac negociind. Nan ridică o sprânceană.

– Nu mă întreba ceva atât de prostesc, este vorba despre situaţii care nu pot fi prezise. Huh. Spuse Nan. Mac şi-a muşcat buza frustrat.

– Învaţă să fii un om simplu, dacă îți spun ceva, fii ascultător Mac, spuse Nan pe un ton uşor enervat.

– Dacă sunt de acord să fac ceea ce spui, poți să promiţi că nu mă răneşti din nou? Mac a făcut schimb din nou. Nan se uită la Mac cu ochi nemişcaţi.

– Atunci nu mai vorbi. Ascultă-mă şi nu te voi răni. A răspuns Nan. Mac a ezitat la cuvintele lui Nan pentru că nu ştia dacă va face cu adevărat ceea ce a spus.

– Haide, cauți o modalitate de a nu o face. Spuse Nan.

– Dacă eşti de acord să faci asta, mă voi preface că nu te-am auzit blestemând-ul  pe Hia mai devreme. Spuse Nan cu o voce calmă.

Mac se apropie de el şi îngenunche pe podea în faţa canapelei pe care stătea el. Nan a zâmbit satisfăcut.

– Dă-mi pantalonii jos, spuse Nan. Mac întinse o mână pentru a-i descheia pantalonii, privirea lui Nan era asupra lui. Odată ce nasturii au fost desfăcuţi, Nan şi-a lăsat puţin pantalonii în jos, pentru a permite să expună cu ușurință ceea ce era sub lenjerie. Penisul din faţa lui îl făcu pe Mac să înroșească când îl văzu. Celălalt s-a uitat la el, forţându-l pe Mac să respire adânc. A întins încet mâna să-i apuce penisul. Doar atingerea penisului lui Nan îl făcu să tremure. Mac era destul de sigur că penisul lui nu se extinsese încă pe deplin, dar va fi în curând în formă maximă.

– Nu te-am pus să-ţi foloseşti mâinile, Mac. Mormǎi Nan, făcându-l pe Mac să îngheţe şi să se uite la el.

– Cum altcumva? Mac era pe cale să întrebe.

– Gura ta, foloseşte-o bine, nu doar ca să mă enerveze. Spuse Nan din nou, făcându-l pe Mac să se simtă imediat stresat.

– Ce se întâmplă? Nan a îndrăznit să întrebe. Mac şi-a strâns puțin buzele, dar şi-a mutat faţa în centrul corpului lui. Mâna lui Mac a ținut penisul drept şi a început să îl lingă încet . Nan a zâmbit uşor.

– Aaah, gemu Nan în timp ce limba moale a lui Mac atingea vârful penisului lui fierbinte. Mac şi-a folosit adâncitura moale a gurii pentru a prelua controlul asupra penisului, a încercat să-și țină respiraţia pentru a o termina repede. Nan gemu de satisfacție, nu crezuse niciodată că gura lui Mac era atât de moale, buzele lui mişcându-se în sus şi în jos aşa cum dorea el.

– Hmh…uh…mh, vocea lui Mac era înăbuşită în timp ce îşi freca buzele în sus şi în jos. Nan ridică privirea la chipul lui Mac care se legăna între picioarele lui.

– Hmmm… ah… poate fi folosit aşa… ah, gemu Nan satisfăcut. O mână puternică a prins părul lui Mac, dar nu atât de strâns ca înainte. Nan l-a prins de cap pe Mac pentru a controla ritmul, făcându-l pe Mac să-i balanseze capul în sus şi în jos cu puterea lui.

– Uf… Mac a încercat să se forţeze să respire la intervale de timp pentru a nu-şi împinge capul în jos, deoarece s-ar putea îneca cu penisul care i-a fost pus în gură pe toată lungimea.

– Eşti atât de bun la asta… Ah… trebuie să-ţi foloseşti limba mai  mult… La naiba, îl batjocori Nan. Mac a auzit totul, dar a trebuit să-şi înăbuşe furia.

– Linge, nu doar suge… ah ordonă Nan. Mac a fost de acord să facă ceea ce i s-a spus, dorind ca acest moment să se termine. Penisul era acum complet mărit, împiedicând-l pe Mac să-l absoarbă pe toată lungimea sa. Moliciunea şi căldura gurii lui Mac l-au făcut pe Nan să înnebunească de plăcere. Apăsând capul lui Mac în sus şi în jos, entuziasmat.

Fața lui întunecată s-a răsturnat pe spate, dar ochii lui au fost tot timpul pe faţa lui Mac.

– Aaaaa… atât de bine… um… doar puţin mai mult. După ce Mac s-a oprit un moment, Nan se apropie de Mac şi şi-a folosit rapid gura pentru a-l săruta. Nan şi-a lins buzele entuziasmat.

– Încă un pic, a rugat Nan şi apa iubirii a fost eliberată in gura moale a lui Mac, fără ca el să-şi dea seama. În momentul în care Mac şi-a retras buzele de la sufocare, Nan a continuat să se elibereze, ungând fața lui Mac cu apa albicioasă.

– Ahh…hm, gemu Nan încet, un râs urcându-i în gât, când văzu chipul şi expresia lui Mac.

– Acum faţa ta arată ca o femeie AV, a spus Nan în comparație, dar a recunoscut în inima lui că a fost mulțumit de gura lui mac. Mac a alergat imediat la baie să se spele pe gură şi pe față.

  • femeie AV: actriță de filme pentru adulți.

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
3
+1
0
+1
7
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *