LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 16

LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 16

– Frog! O voce puternică strigă din capătul scărilor, făcându-l imediat pe Frog să alerge.

– Da, Phi, a răspuns Frog cu o voce înăbușită, în timp ce se uita la Nan, care stătea la etajul doi al casei.

– Fă-mi niște terci, spuse Nan.

– Ah, ce fac cu mâncarea pe care am făcut-o? Întrebă Frog, confuz.

– O să i-l dau lui Mac să mănânce. E bolnav, spuse Nan. Înainte de a intra în cameră, s-a întors să-şi ia un prosop şi l-a udat în baie cu apă caldă, apoi s-a aşezat pe canapea.

– Mac, mă auzi? Nan îl strigă pe Mac încet, trăgând pătura în jos in timp ce Mac o trăgea să se acopere. Mac încercă să tragă pătura împotriva frigului în timp ce ochii îi erau încă închiși, dar nu avea putere.

– Frig… gemu Mac, cu vocea răgușită, cu ochii încă închiși, trupul lui tremurând ușor. Nan i-a pus prosopul pe faţă, dar Mac sa întors.

– Chiar şi fără să-ţi dai seama, tot ești încăpățânat, se plânse Nan fără să îl ia în serios. Văzând că canapeaua era atât de îngustă, nu putea să treacă prosopul pe Mac, Nan puse prosopul deoparte, îl luă pe Mac şi îl duse să doarmă în patul său larg

– La naiba, te speli pe păr şi te culci fără să-l usuci. O să-ţi fie rău, mormăi din nou Nan, amintindu-şi momentul în care Mac şi-a uscat părul neglijent. Nan i-a scos cămaşa şi l-a șters ușor.

– Nu am făcut niciodată asta pentru nimeni. De ce trebuie să fac asta pentru tine? se plânse Nan. Nu credea ca o va face cu amabilitate, dar a făcut-o ca şi cum ar fi persoana lui. Mac a continuat să geme în gât de febră.

Cioc… cioc…

Se auzi o bătaie la ușă

– Intră, spuse Nan înainte ca Frog să deschidă încet ușa dormitorului.

– Ce este, Frog? întrebă Nan.

– Am venit să întreb dacă te pot ajuta cu ceva, a spus Frog in timp ce se îndrepta spre Nan şi se uita la Mac, care stătea întins pe pat, iar Nan îl întoarse acum să-i șteargă spatele cu prosopul

– Ai gătit terciul? Nan a întrebat după ce tocmai terminase de curățat și avea de gând să-l trezească pe Mac să mănânce niște terci înainte de a-i da medicamentul.

– Mai fierb terciul pentru încă 10 minute, să te ajut, phi, spuse din nou Frog.

– Nu, coboară şi uită-te  la terci, mă descurc,  a spus Nan în timp ce curăța corpul lui Mac. Frog s-a uitat la el surprins pentru că nu avusese niciodată grijă de cineva.

– Phi, ești îngrijorat pentru el? Întrebă Frog curioas, Nan a făcut o pauză, dar a continuat să-l curețe pe Mac

– Nu vreau să moară în casa mea, spuse Nan încet înainte de a se uita la Frog.

– De ce pui atât de multe întrebări? Poți să cobori şi să vezi mâncarea. Şi-a certat Nan subalternul, Frog a dat încet din cap şi a plecat. Nan a oftat ușor şi a continuat să-l curețe pe Mac.

– Uf… frig… nu face asta. Mac începea să se trezească cu sunetul conversației lui Nan şi Frog, dar nu putea înțelege nimic pentru că era puțin amețit.

– N-am făcut nimic, doar te-am curățat, spuse Nan pe un ton calm. Mana lui Mac încă se mișca înainte şi înapoi în timp ce deschidea încet ochii a văzut ca Nan stătea lângă el.

– Ce faci? Mac s-a mutat pentru a scăpa de Nan, dar nu a avut puterea.

– Te curăț, stai nemișcat, mâinile mele vor rămâne nemișcate, a spus Nan din nou, cu Mac încă îngrozit. Nan a continuat să-l curețe.

– Nu, e frig, spuse Mac răguşit

– O să te curăț , apoi o să te îmbrac. Ești bolnav, nu știi? Spuse Nan, făcându-l pe Mac să se uite în jur şi să-şi dea seama că stătea întins pe patul lui Nan. Mac se ridică.

– Hei, unde mergi? Întrebă Nan imediat.

– Mă duc să dorm… singur… pe canapea, spuse Mac din nou, Nan scoțând un oftat adânc.

– Dormi aici, nu-ti face griji, te las să dormi bine într-un  loc spațios, nu-i aşa? Vrei să te întorci şi să dormi într-un loc îngust? mormăi Nan cu o voce profundă. Mac se forță să se ridice în ciuda faptului că era atât de amețit încât camera se învârtea. Nan îl apăsă pe Mac să se întindă ca de obicei, în timp ce arăta cu degetul în sus.

– Taci, Mac. Să nu crezi că, dacă ești bolnav, n-am să-ți fac nimic. Spuse Nan serios, făcându-l pe Mac să tacă o clipă înainte de a închide ochii şi de a- şi pune brațele peste proprii ochi.

– Uh.. doar…doar fă ce vrei să faci…la naiba…. la naiba, a spus Mac tremurând. Nan întinse mâna şi își dădu mâna prin păr  epuizat.

– N-o să mori atât de ușor, chiar dacă ești bolnav, tot mă poți insulta, a spus Nan şi a continuat să-l curețe pe Mac, a băgat mâna în pantalonii lui Mac pentru a-l curăța, dar nu i-a atins penisul, doar îl făcu pe Mac să se simtă jenat că Nan ar face aşa ceva. Când a terminat să-l curețe pe Mac, l-a îmbrăcat.

– La naiba, sunt obosit, a spus Nan după ce a aruncat prosopul în chiuveta de la baie. Apoi s-a întors şi s-a întins pe patul larg lângă Mac, care statea cu ochii închiși şi respira pe greu. Dar nu putea să  doarmă pentru că îi era teamă că Nan îi va face ceva.

– Nu te culca, mănâncă şi ia medicamente, a spus Nan.

– Nu vreau să mănânc, a răspuns Mac pentru că avea dureri în gât şi nu voia să înghită nimic.

– Trebuie să mănânci sau cum o să iei medicamentele? Mănâncă ceva care să- ţi umple stomacul, a spus Nan cu o voce adâncă.

Se auzi o altă bătaie la ușa lui Nan. Când ușa s-a deschis, Frog a adus castronul cu terci in dormitor.

– Pune-l aici, spuse Nan, arătând spre noptieră, iar Frog l-a pus acolo unde a cerut.

– Ai adăugat usturoi prăjit? A întrebat Nan când a văzut mâncarea.

– Nu, domnule, a răspuns Frog. Nan dădu din cap.

– Mulțumesc mult, mă voi ocupa eu de asta. Du-te şi odihnește-te, i-a spus Nan subalternului său.

– Dar mâncarea ta? Întrebă Frog din nou pentru că Nan încă nu mâncase.

– Las-o în bucătărie, o să mă duc şi o să mănânc mai târziu. Du-te la culcare, a spus Nan din nou.

– Bine, răspunse Frog, Mac se uită puțin la Frog, care se uita şi el, dar Mac nu avea puterea să spună nimic. Când Frog a plecat, Nan a luat castronul cu terci în pat şi a folosit o lingură pentru a amesteca și a sufla în el să se răcească.

– Ridică-te și mănâncă terci mai întâi, i-a spus Nan lui Mac, care era încă întins, dar nu s-a mișcat.

– Mac, ti-am spus să te ridici, spuse din nou vocea profundă a lui Nan.

– Nu mă pot ridica… nu pot… spuse Mac răguşit, Nan a râs.

– Cu o clipă în urmă, te-ai prefăcut că te ridici ca să te culci pe canapea, a spus Nan, fără a lua acest lucru în serios, înainte de a așeza bolul cu terci pe noptieră și de a-l ajuta pe Mac să se ridice şi se sprijini de capul patului. Mac se lasă pe spate, cu gâtul îndoit, dar a trebuit sa se forţeze să se ridice. Nan ridică din nou castronul cu terci, Mac se uită la castron şi se întoarse să se uite în altă parte.

– Ce se întâmpla? întreba Nan când văzu expresia lui Mac.

– Ceapa… miroase, spuse Mac sec, Nan tăcu.

– Ți-e rău de la stomac? De aceea miroase a ceapă, a spus Nan serios.

– Atunci pur şi simplu nu am de gând să mănânc, spuse Mac, intenționând să se  întindă.

– Hei, hei, nu te culca, o voi scoate. O să mori pentru că ești atât de pretențios, s-a plâns Nan, Mac se uită la Nan vrând să-i răspundă că a fost vina lui că s-a îmbolnăvit atât de mult., dar nu a vrut să spună prea multe pentru că îl durea gâtul. Nan s-a gândit cum să scoată ceapa, dar a optat să o mănânce el însuși, inclusiv coriandru, până când nu a mai rămas decât orez şi cotletele de porc, dar mai erau câteva legume rămase.

– Este bine. Nan ii întinse castronul pentru ca el să se uite. Mac înghiți în sec din cauza durerii din gât.

– Dă-mi-o…voi mânca… doar puțin…oh, e aceeași lingură? întrebă Mac, mijind ochii.

– Mac, de ce te plângi? Tu şi cu mine schimbăm mai mult decât salivă, spuse Nan, ceea ce îl făcu pe Mac să roșească și mai mult, dar nu putu să spună nimic şi întinse mana spre bol.

– Îl voi tine eu. Nu ai puterea să ții castronul şi îl vei vărsa pe patul meu. O să țin castronul pentru tine, dar vei manca singur, a spus Nan din nou, Mac tăcu o clipă înainte de a ridica privirea spre el.

– Nu pot să mănânc, a spus Mac pentru ca nu se simțea bine și voia să facă mizerie. Nan își miji puțin ochii spre Mac.

– Chiar ești bolnav? Întrebă Nan, Mac se încruntă înainte ca Nan să zâmbească.

– Ei bine, dacă vrei să te hrănesc, doar anunță-mă, nu trebuie să mă implori, spuse Nan sarcastic, făcându-l pe Mac să înghețe. Nu voia ca Nan să creadă că cerșește.

– O să mănânc singur, spuse Mac grăbit, cu fata tremurând de durerea din gât

– Nu, o să te hrănesc eu. Stai liniștit, mormăi Nan înainte de a lua niște terci şi de a-i da lui Mac, care se uită la el nedumerit.

– Ai de gând să mănânci sau nu? Întrebă Nan cu o voce calmă, apăsându-l pe Mac cu ochii, făcându-l să deschidă gura pentru a accepta terciul, Nan şi-a arătat un zâmbet mulțumit la coltul gurii, apoi i-a mai dat lui Mac o lingură de terci, când a văzut că a înghițit. Terciul fierbinte îl făcu pe Mac să se simtă puțin mai bine, dar tot simțea greață.

– Mâine odihnește-te. Nu trebuie să mergi la muncă, a spus Nan.

Mac a rămas tăcut și a ascultat, gandindu-se că, dacă nu își revine, chiar va trebui să-şi sune tatăl şi să-l anunțe. Nan îi mai dădu încă o lingură, iar Mac deschise gura.

– Dimineață, o să-l rog pe Frog să facă terciul mai bun şi să nu pună legume în el, mormăi Nan, dar Mac l-a ascultat, Nan a continuat să-l hrănească pe Mac, până când Mac şi-a împreunat mâinile şi a clătinat din cap.

– Nu mai pot… să mănânc, spuse Mac încet.

– Ce e în neregulă? Ai mâncat doar trei linguri, mai mănâncă, a spus Nan, certându-l. Fața lui Mac era puțin plină de amețeli și dureri de cap.

– Mănâncă încă patru linguri, a spus Nan. Mac ridică două degete, pentru că nu voia să spună nimic.

– Ce ai spus? Poţi să nu te lupți și să mănânci mai mult, în regulă? a spus Nan dezinvolt, știind cu adevărat ce vrea să spună, dar dorind doar să-l enerveze pe Мас.

– La naiba, Mac nu s-a putut abține să nu-l batjocorească.

– Hei, acum poţi să-ți deschizi gura. Ei bine, două linguri, apoi poți să-ți iei medicamentul înainte de culcare. Şi mie mi-e foame, aşa că vreau să merg jos să mănânc,  se plânse Nan înainte de a-i mai oferi lui Mac două linguri de terci, şi apă caldă de băut de când lui Mac îi era sete.

– Nu bea prea multă apă. Așteaptă medicamentul, a spus Nan înainte de a se ridica, a pus bolul pe masă şi a deschide dulapul cu medicamente pentru a obține un set complet de antihistaminice, picături pentru tuse şi antiinflamatoare, Mac se încruntă la numărul de pastile din mâna lui Nan. Nu erau greu de luat, dar s-a uitat la numărul de pastile şi a crezut că sunt prea multe.

– Ai o grămadă de simptome, știi? Atât tuse, cât şi muci şi corpul îți arde. Ia-le nu-ți face prea multe griji, a spus Nan. Mac a trebuit să ia medicamente şi să bea apă, Nan era fericit că Mac nu era un pacient dificil. Altfel, i-ar fi greu să i dea pastilele. Mac i-a dat înapoi paharul cu apă înainte de a cădea în pat epuizat, căldura din corpul lui continuând să se răspândească.

Văzând că Mac era deja în pat, Nan a părăsit camera să se ducă în bucătărie sa mănânce, la găsit pe Frog stând în bucătărie așteptând.

– Oh, Frog, de ce nu te-ai culcat? Întrebă Nan. Frog s-a ridicat imediat şi i-a servit mâncarea.

– Doar în cazul în care ai nevoie de ceva, a răspuns Frog înainte de a așeza farfuria cu mâncare a lui Nan.

– E în regulă, mă descurc singur. Te trezești şi ai grijă de casă în fiecare dimineață și tot rămâi treaz până târziu în așteptarea mea. Du-te la culcare, a continuat Nan din nou.

– Pot să spun un lucru? Întreba Frog în timp ce Nan continua să mănânce.

– Ce? întreba Nan în timp ce mânca.

– Cred că ar trebui să-l lași pe Mac să meargă acasă. Se pare că își dorește foarte mult să meargă acasă, a spus din nou Frog.

– Ei bine, știu că vrea să meargă acasă. Dar nu-l voi lăsa să  plece prea curând,  a spus Nan pe un ton normal.

– O să-l ții aşa acasă? Nu prea te ascultă, a continuat Frog.

– Ei bine, Mac este atât de încăpățânat încât nu mă pot sătura de el, a răspuns Nan ridicând ușor din umeri. Frog a rămas fără cuvinte.

– Phi, vrei să mă ocup eu de vase? Întrebă din nou Broasca. Nan flutură cu mâna.

– O voi face singur. Poţi să te culci, îi spuse Nan din nou lui Frog.

Frog dădu din cap înainte de a părăsi bucătărie. Nan s-a aşezat să mănânce până s-a săturat, apoi a luat vasele, le-a spălat și s-a întors la etaj în camera lui. Mac încă tremura. Nan s-a dus să se așeze pe marginea patului şi i-a pus din nou mâna pe frunte, a simţit căldura care emana din corpul lui Mac, s-a ridicat şi s-a dus la duș, şi-a schimbat hainele şi apoi a luat un prosop și i-a șters fata lui Mac.. Zgomote înfundate îi veneau din gât când prosopul umed îi atingea fata, dar oricum nu se trezi.

– De ce trebuie să stau şi să am grijă de tine? Murmură Nan. Dar mâna lui a continuat să curețe corpul lui Mac, când a terminat de curățat Nan s-a întins lângă Mac, dar la distanță, astfel încât cealaltă parte să poată dormi confortabil.

Sunetul a ceva greu care lovea podeaua îl trezi pe Nan, când a aprins lumina, Nan s-a uitat repede peste pat şi l-a văzut pe Mac stand pe podea lângă patul unde ar fi trebuit să stea întins, făcându-l pe Nan să se ridice repede şi să se îndrepte spre Mac.

– Hei, de ce stai acolo? Nan l-a prins pe Mac ca să-l ridice de pe podea. Mac a încercat să-i împingă mâna, dar nu a avut puterea. Corpul lui Mac era atât de fierbinte încât şi Nan a simţit căldura.

– Stai nemișcat, la naiba. Nu ai puterea sa mergi nicăieri, spuse vocea profunda a lui Nan. Mac se întoarse să-l privească cu ochii injectați de sânge și epuizat din cauza febrei.

– La baie, spuse Mac răgușit. Acest lucru îl face pe Nan să realizeze că Mac ar fi trebuit să-și dorească să meargă singur la baie, dar fiind epuizat, a căzut la podea.

– Dacă nu poţi merge, de ce nu mi-ai spus? Nan mârâi înainte să-l ajute pe Mac să se ridice în picioare și să-l ducă la baie. Mac se întoarse să-l privească surprins, dar nu avu puterea să întrebe. Nan l-a dus pe Mac în baie.

– leși afară, spuse Mac scurt

– Ce naiba? Dacă nu te prind, probabil că te vei lovi cu capul de toaletă. Te Ajut să faci ce vrei, a spus Nan.

Mac strânse buzele. Cum își putea face treburile când Nan era aici?

– O, mai întâi o să-ţi dau jos pantalonii, o să-o fac eu pentru tine, spuse Nan, intenționând să-i scoată pijamaua, dar Mac sa agățat de ea. Nan a zâmbit ușor când a văzut faţa îmbujorată a lui Mac.

– O voi face singur, spuse Mac scurt, nevrând să spună prea multe.

– Oh, cred că am primit mai mult decât atât, spuse Nan, Mac, deja fierbinte, se simțea și mai fierbinte decât înainte, mai ales în faţa lui. Nan doar se juca cu Mac şi cu scaunul de toaletă.

– Poţi să ai grijă de tine? Întrebă Nan din nou pe un ton serios. Mac dădu din cap, chiar dacă ochii lui erau roșii.

– Voi aștepta în fața băii. Când termini, voi intra şi te scot de aici, a spus Nan şi Mac a dat din cap.

Când a văzut că Mac stă singur, Nan a ieșit din baie şi a așteptat ca Mac să se ocupe de asta, după ce a auzit apa trasă, a așteptat încă puțin înainte de a deschide ușa pentru a descoperi că Mac încerca să se ridice și sa grăbit să-l ajute. Mac nu înțelegea de ce cealaltă persoană trebuia să aibă grijă de el atât de bine, poate simţindu-se vinovat că l-a îmbolnăvit, Mac nu văzu expresia plină de remușcări a lui Nan.

– De ce nu ți-ai revenit? Te-am curățat din nou aseară, murmură Nan în timp ce Mac se spală pe mâini. Mac a simţit o senzație amețitoare şi s-a clătinat puțin de locul în care stătea, făcându-l pe Nan să-l apuce.

– Hei, ești bine? Întrebă Nan de îndată ce văzu că Mac era amețit.

– Vreau să mă culc, răspunse Mac încet. Acum își dorea foarte mult să se culce.

– Mai bine mergi mai întâi la medic. Când te întorci, mănânci ceva pentru a-ți umple stomacul și dormi, a spus Nan serios. Mac clatină încet din cap.

– Nu, mă duc să dorm, spuse Mac tremurând.

– Este mai bine să mergi la medic pentru a vedea simptomele şi să iei medicamente pentru a trata boala, a spus Nan din nou. Mac strânse strâns de tivul cămășii şi clătină din nou din cap.

– Nu, insistă Mac. Ochii lui Nan se mijiră ușor.

– Cred că trebuie să ai ceva, nu știu, te voi căra, a spus Nan şi l-a luat imediat pe Mac şi l-a purtat. Chiar dacă cealaltă parte are o formă masculină normală, pentru Nan, Mac este oricum ușor. Nan l-a prins pe Mac de sold si i- a apucat ambele picioare. Mac a trebuit să-l îmbrățișeze și să-şi lase capul pe umărul lui puternic. Nan îl conduse afară din cameră şi cobori cu grijă treptele casei.

– Ce sa întâmplat, khun? Un alt subaltern al lui Nan a venit in fugă și a întrebat pe un ton alarmat când la văzut pe Nan luându-l pe Mac afară din cameră.

– Du-te sus şi ia cheile de la mașină din camera mea. Geanta este pe tăblia patului, îl duc la medic,  a spus Nan, apoi subordonatul lui a urcat să ia cheile. Nan l-a luat pe Mac să aștepte în mașină şi mulți dintre subalterni au venit şi au întrebat surprinși, inclusiv Frog, care s-a apropiat rapid să-i deschidă ușa mașinii.

– Vrei să conduc eu? Întreba Frog.

– E în regulă, conduc singur, mulțumesc foarte mult, a spus Nan cu o voce calmă înainte de a-l așeza pe Mac pe scaunul pasagerului şi de a regla scaunul mașinii pentru a putea dormi. Nan a închis ușa mașinii și a mers pe partea cealaltă înainte de a părăsi casa pentru a merge la clinica din apropiere.

A durat ceva timp din cauza traficului de dimineață. Nan se întoarse să se uite la Mac, care tremura, aşa că a scăzut încet intensitatea aparatului de aer condiționat, Mac a fost treaz tot timpul, dar nu a spus nimic. Nan întinse mâna şi își apucă haina de pe bancheta din spate şi i-o dădu peste corpul lui Мас.

– Acoperă-te, spuse Nan. Nu voia să-l acopere el. Mac nu a spus nimic şi a apucat haina pentru a se acoperi pentru că era frig şi corpul îi era de nedescris de cald.

– Vrei să asculți muzică? Întrebă Nan, Mac se încruntă în timp ce se uită la el si îl văzut zâmbind, probabil căutând din nou probleme cu el, ca de obicei.

– Nu,  a trebuit să răspundă Mac, nedorind să mai aibă bătăi de cap dacă cânta o altă melodie pe care nu o putea auzi.

Nan râse încet în gât, Mac voia să-l blesteme, Nan era într-adevăr un psihopat pentru că Mac era atât de bolnav, şi totuși Nan căuta în permanență probleme. După un timp, a ajuns la clinică şi a parcat mașina înainte de al ridica pe Mac. Fata lui Mac a devenit palida, incapabil să meargă.

– Ce s-a întâmplat sau vrei să te țin în brațe? Întrebă Nan când simți ca Mac îl ține puțin de braț.

– Trebuie să văd doctorul? Întrebă Mac încet.

– Dacă nu mergi la doctor, cum o să te faci bine? Va trebui să lipsești de la serviciu câteva zile, nu? Nan a îndrăznit să vorbească. Mac se încruntă.

– Dacă nu mergi singur, atunci te duc eu s-a prefăcut Nan că îl ține pe Mac, dar i-a împins in grabă pieptul, chiar şi fără putere, nici nu a vrut să se facă de rușine în fața altor oameni.

– O să merg singur, spuse Mac grăbit, cu vocea răgușită. Nan a zâmbit înainte de a-l conduce pe Mac în clinică. Nan a informat personalul de la recepție, așa că Mac a stat şi a așteptat în timp ce introducea câteva detalii despre pacient.

– Ești alergic la vreun medicament? întrebă Nan, întorcându-se, Mac clătină din cap, dar își strânse puțin buzele. Până când doctorul a cerut un examen intern, Nan la luat pe Mac. Medicul a verificat temperatura corpului. După ce s-a examinat o perioadă gâtul și sistemul respirator, s-a ajuns la concluzia că amigdalita este inflamată, însoțită de febră şi tuse cu puțin mucus.

– Îți va da o injecție pentru febră, a spus medicul înainte ca Mac să apuce imediat brațul persoanei care stătea lângă el. Nan se întoarse să se uite la Mac surprins.

 – Ce? întrebă Nan, uitându-se la el. Mac se uită la Nan cu ochii înspăimântați  şi cu lacrimi mici și buzele ușor strânse.

– Fără injecții, spuse Mac încet, cu capul înclinat, făcându-l pe Nan să înțeleagă ce se întâmplă. Știa de ce Mac nu voia să-l vadă pe doctor.

– E doar o injecție, rezistă,  iar febra va dispărea, spuse Nan, iar Mac clatină din cap. Doctorul a așteptat decizia lui Mac.

– Nu, spuse Mac din nou, cu fata de parcă ar fi fost pe cale să plângă.

– Ti-e frică de ace? Întrebă Nan scurt. Mac era stânjenit, dar a trebuit să dea din cap pentru că îi era atât de speriat de ace. Mac putea să ia orice pastilă, dar singura cerere era să nu facă injecții.

– Hei, de ce ti-e frică? Ți-am injectat un ac mai mare, a spus Nan în faţa medicului, făcându-l pe Mac să-şi muște buza, extrem de jenat, pentru că știa ce înseamnă asta

– Oh, doare… nu trage, gemu Mac încet în timp ce îl ciupi de braț.

– Este o injecție blânda. Nu va doare, a spus medicul. L-a făcut pe Mac să se simtă puțin jenat pentru doctor.

– Fă injecția şi ia pastilele. Cum poţi să mergi? Injectează-i, doctore, îi spuse Nan lui Mac şi se întoarse către medic. Mac poate obiecta sau se încăpățâneze, dar știe că oricum va primi injecția. Nan îl ridică pe Mac şi îl întinse cu fața în jos pe pat. Mac a încercat să se uite la doctor tot timpul până când a fost în fața lui.

– De ce te uiți? Când vezi un ac, te sperii. Cel mai bun mod este să nu te uiți, a spus Nan cu o voce rătăcită.

Fața lui Mac era puțin speriată pentru că nu se putea abține să nu se uite. După un timp, doctorul a intrat și i-a tras pantalonii lui Mac puțin până la solduri şi a tamponat zona cu alcool. Mac şi-a luat mana drept refugiu pentru că îi era frică de ace de când era copil. Nan a zâmbit ușor când i-a văzut expresia copilărească, crezând că o va păstra pentru viitor.

– Oh… a strigat Mac în timp ce acul i-a fost introdus in șold, fața lui dorind să plângă pentru că creierul lui crease deja o imagine a acului.

– Hei, s-a terminat. Ești ca un copil, a spus Nan cu un râs ușor când l-a văzut pe doctor retrăgând acul. Mac și-a strâns pumnul strâns. Doctorul l-a lăsat mai întâi să tacă.

– Doare, spuse Mac încet

– Mac, nu fi un plângăcios, ai primit mai mult decât atât şi te doare, spuse Nan, fără să ia asta în serios înainte de a-l fixa pe Mac pe scaun.

Doctorul a discutat cu Nan despre îngrijirea pacientului înainte ca Nan să plece să ia medicamentele, să plătească facturile şi să-l aducă pe Mac înapoi la mașină. Nan a mers direct acasă, dar înainte de a ajunge la intrarea în oraș, a oprit  mașina în fața unui magazin ce vindea terci. Mac a simțit că Nan iese din mașină chiar şi cu motorul pornit. A deschis încet ochii să caute  cealaltă persoană, s-a uitat în oglinda retrovizoare și a văzut că Nan comanda terci.

Mac rămase nemișcat, privindu-l în ciuda ochilor grei, în inima lui s-a format un mic sentiment, chiar și cu tot ce s-a întâmplat. Mac oftă adânc, apoi închise încet ochii şi, la scurt timp după aceea, Nan s-a urcat înapoi în mașină, a pus punga cu terciul pe bancheta din spate şi şi-a pus dosul mâinii pe fruntea lui Mac.

– Hai să ne întoarcem şi să luăm niște prosoape umede, mormăi Nan pentru sine înainte de a porni mașina şi de a conduce acasă. Mac simți o căldură ciudată în inimă, dar încercă să nu se gândească la asta până când ajunge acasă. Nan l-a trezit pe Mac şi l-a dus sus, în dormitor. La pus pe Frog să ia terciul de pe bancheta din spate și să-l toarne într-un castron pentru el.

– Așteaptă puțin. Nu sta doar acolo, te voi curăța ca să poți mânca şi să-ţi iei medicamentele,  a spus Nan cu o voce calma. Mac a tăcut pentru că nu avea prea multă energie să vorbească. Nan l-a dus la baie.

– Ce faci? Mac apucă repede cămașa în timp ce Nan încerca să-o dea jos.

– O să te spăl, răspunse Nan.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
5
+1
4
+1
0
+1
6
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *