LS-Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 22

LS-Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 22

– Deci chiar nu vrei? A întrebat fata. Nan a ridicat din umeri înainte de a-i oferi fetei un zâmbet.

– Îmi pare rău, domnișoară drăguță, dar nu am chef de femei astăzi, a spus Nan zâmbind, făcându-i pe mulți oameni care l-au auzit să-i interpreteze cuvintele în diferite moduri, inclusiv pe Mac, care a roșit când subalternii s-au întors să se uite la el.

– Tocmai mi-am dat seama că ai și tu acel gust, i-a spus Deo lui Nan, dar s-a uitat la Mac cu ochi strălucitori.

– Acum că știu, în viitor, voi găsi ceva pe care să pariez pentru tine, ceva care ţi-ar putea face plăcere, a spus Deo din nou, făcându-l pe Mac să pară dezgustat, înțelegând că Deo voia ca Nan să-l scoată din nou să joace.. Dar Mac nu a avut timp să spună nimic când brațul puternic al lui Nan i-a cuprins gâtul.

– Oh, îmi place ce spui, a spus Nan, privind serios la Deo. Acest lucru l-a făcut pe Deo să se oprească pentru un moment înainte de a zâmbi când și-a dat seama de ceva.

– Ah, erai sigur că mă vei învinge. De aceea ai îndrăznit să pariezi, a spus Deo. Mac se încruntă ușor şi se uită suspicios la Nan, la cuvintele lui Deo.

– Urcă-te, mă întorc la birou. Nan s-a întors către Mac, aşa că Mac s-a urcat pe motocicletă în spatele lui Nan.

– Ne vedem mai târziul, spuse Nan şi plecă. Deo se întoarse să se uite la subalternii lui Nan.

– La naiba, unde l-a găsit? Scoate banii din plic şi numără-i dacă sunt 200.000, i-a spus Nan lui Mac când au intrat în birou.

Mac se apropie să stea pe canapea, apoi aruncă banii din plicul de pe masa de sticlă şi se uită şocat la banii din fața lui. Între timp, Nan s-a dus să-și spele faţa şi mâinile în baie.

Mac s-a aşezat şi a numărat banii, gandindu-se că Nan a făcut mulți bani și a făcut atât de multe economii încât poate era o persoană bogată.

Dar Nan ducea o viață normală ca toți ceilalți, purtând haine de la târgul de vechituri şi mâncând orez curry pe drum. Deși interiorul casei era destul de confortabil, arăta totuși ca o persoană cu picioarele pe pământ. L-a făcut pe Mac să stea şi să se gândească în sinea lui că fiecare zi pe care a petrecut-o cumpărând haine de designer, mâncând la mall şi trăind o viață de lux erau toți banii pe care i-a câștigat tatăl său. Mac şi-a dat seama că viața lui cu Nan era foarte diferită.

– Stând așa, ai de gând să numeri, nu? Vocea lui Nan îi invadă gândurile, făcându-l pe Mac să respire adânc înainte de a începe din nou să numere, pentru că nu-şi amintea unde se oprise. Nan ridică ușor sprâncenele şi pune mâna pe fruntea lui Mac, care era puțin surprins.

– Ce faci? întrebă Mac.

– Am crezut că ești bolnav. De obicei ai un temperament prost când îmi răspunzi, nu-i aşa? spuse Nan cu voce tare.

– Crezi că o să am mereu un temperament prost cu tine? Răspunse Mac, ceea ce-l făcu pe Nan să zâmbească.

– Hă, asta înseamnă că ești bine, spuse Nan, aşezându-se pe canapea. Mac îi aruncă o privire uşoară şi continuă să numere banii.

– Unde al de gând să ții banii? Întrebă Mac curios.

– De ce? Ai de gând să te strecori şi să mă jefuiești? întrebă Nan zâmbind.

– Nu mă deranja, spuse Mac, iar Nan chicoti ușor în gât.

– Maine îi duc la bancă… Ei bine, măcar cineva a adus salariul băieților, spuse Nan, ridicând ambele brațe pentru a-şi sprijini capul pe spătarul canapelei.

– Salariu? întrebă Mac confuz.

– Huh, salariul subordonaților mei, cei care lucrează pentru mine nu o fac gratuit. Trebuie să plătesc un salariu lunar, a spus Nan.

– Cât crezi că costă apă, electricitate, întreținere a localului, o sumă mică pentru a ne ține departe de radarul poliției în fiecare lună, nu e puțin? spuse Nan serios. Mac stătea tăcut, fără să se aștepte să coste atât de mult.

– Sincer, știi că fabrica tatălui tău necesită mulți bani, la fel ca a mea? Spuse Nan, apoi Mac încetă să numere banii şi se uită la Nan neîncrezător.

– Nu este greșit să folosești banii câștigați de tatăl tău, dar știi că sumele pe care le folosești cât pot plăti? Sute de muncitori de care este responsabil tatăl tău, ți-ai comparat veniturile şi cheltuielile în contul tatălui tău pentru a vedea cât este câștigat sau pierdut? continuă Nan pe un ton serios. Mac a tăcut pentru că nu a știut niciodată costul. Întotdeauna a crezut că fabrica tatălui său are foarte multe venituri, fără să socotească micile cheltuieli. Mac stătea în tăcere, fără să spună nimic, ci numărând banii pentru Nan.

– Gata, spuse Mac lin, îndesând banii în punga de hârtie şi dându-i înapoi. Nan se întinse și scoase o mie de Baht din geantă și i-o întinse lui Mac

– Ce? întreba Mac curios.

– Pentru că am făcut calculele, spuse Nan zâmbind. Mac se încruntă.

– Nu-i vrei? întrebă Nan din nou. Mac a întins imediat mâna să-i ia pentru că erau mai mult decât cele două sute pe care le primea la serviciu in fiecare zi.

– Dă-mi-i! exclamă Mac cu voce tare. În timp ce băga banii în buzunarul pantalonilor, Nan zâmbi uşor.

Cioc… Cioc

Se auzi o bătaie la fereastra biroului când Nan şi Mac s-au întors să privească și au văzut că era fata pe nume Melon, pentru că Nan nu mișcase perdeaua ca să nu se mai vadă înăuntru.

– Huh, sunetul care venea din gâtul lui Mac, făcându-l pe Nan să se întoarcă să se uite în faţa lui.

– Stai puțin, stai aici şi așteaptă, nu te duce nicăieri, a spus Nan încet, înainte de a se ridica și a merge spre fata de afară. Mac strânse ușor din dinți, simțind o indignare inexplicabilă. Nan s-a apropiat de femeie și a vorbit. Mac putea vedea totul.

– P’Nan! strigă o voce dulce de femeie în timp ce ea îi încolăci gâtul cu brațele. Nan o împinse pe femeie, de lângă geam ca să poată privi în propriul său birou si îl văzu pe Mac stând în picioare si privindu-l cu ochi negri.

– Ce s-a întâmplat, Nong Melon? Spuse Nan, oferindu-i fetei un zâmbet in timp ce el îi trase corpul mai aproape de el. O mână puternică a înconjurat șoldul fetei, făcându-l şi pe Mac să-l vadă.

– Mergi cu mine în seara asta? A întrebat din nou femeia.

– Hmmm, e bine să pleci? spuse Nan cu un sărut moale pe obraz şi şi-a folosit nasul pentru a atinge urechea fetei. Dar ochii lui Nan îl priveau pe Mac cu un zâmbet pe buze. Mac stătea strângându-şi pumnii strâns, simțind o strângere în piept pe care nu o putea explica.

– P’Nan, nu te juca aşa, spuse femeia pe un ton dur.

– Aşa că te rog mai întâi să pleci şi apoi voi lua o decizie, spuse Nan răgușit.

Tânăra îi aruncă un mic zâmbet înainte de a întinde mâna spre el. Buzele lor s-au întâlnit, limbile s-au împletit. Mac, care stătea şi privea, s-a ridicat şi s-a dus imediat în spatele biroului. Nan s-a uitat la Mac în timp ce încă o săruta pe fată şi apoi s-a îndepărtat încet de fată.

– Ești satisfăcut? întrebă tânăra pe un ton seducător. Nan i-a dat fetei un ușor zâmbet înainte de a se întoarce de la ea cu un semn din cap.

– Nu pot acum, îmi pare rău, Melon. În plus, dacă îl las pe fratele meu aşa, probabil că va lua o altă decizie, a spus Nan, dând o palma ușoară peste fundul fetei, care s-a înecat pentru că a înțeles, sensul acelor cuvinte.

Nan a intrat în birou, a luat mai întâi punga de hârtie cu banii, apoi s-a dus să mai dea niște comenzi. Nan nu era interesat de Melon, aşa că, după ce le-a dat ordine subordonaților, s-a întors acasă cu propria mașină.

– Mac este acasă? L-a întrebat Nan pe subalternul său, care a venit să- ia.

– Da, de ceva timp, spuse subordonatul.

Nan dădu din cap înainte de a intra în casă și de a se îndrepta sus. Dar când a intrat în cameră era complet întuneric, a aprins luminile şi a constatat că Mac nu era acolo, dar a putut ghici unde se dusese Mac.

– Îți place acolo? murmură ușor Nan înainte de a pune banii în seiful din dulap şi de a coborî scările spre casă și de a-l găsi pe Mac, care probabil se ascundea în grădina alăturată, ca de obicei aşa cum s-a gândit Nan. Mac stătea întins pe burtă cu mâinile în lac, lumina de la o lampa iluminând locul. Mac auzi zgomotul oamenilor care intrau şi se întoarse să se uite înainte de a se așeza când văzu că era Nan şi îi era teama că avea să se arunce din nou asupra lui.

– De ce te-ai întors şi nu mi-ai spus? Întrebă Nan încet.

– De ce să-ţi spun? Tocmai am plecat acasă, a răspuns Mac sec, fără să se uite la Nan. Mac se ridică şi se uită la lac.

– În plus, flirtai cu cineva, nu am vrut să întrerup, spuse Mac sarcastic, făcându-l pe Nan să zâmbească. Dar şi Mac a fost surprins, pentru că Nan s-a întors devreme când ar fi trebuit să fie cu fata pe nume Melon.

– Ești nebun? Atât a fost, spuse Nan răguşit. Mac şi-a muscat puțin buza.

– De ce îți musti buzele? Nan întinse mâna să frece gura lui Mac pentru a ușura mușcătura. Mac îi plesni mâna lui Nan.

– Nu mă atinge, spuse Mac pe un ton răbdător, Nan ridicând o sprânceana.

– De ce nu pot face asta? întreba Nan încet, în timp ce Mac se încruntă. Mac nici nu voia să recunoască în sinea lui că nu voia ca Nan să-l atingă, doar pentru că a văzut că Nan o atinsese pe acea femeie.

 …. Mac a tăcut, incapabil să vină cu un răspuns pentru Nan.

– Oh! Mac ţipă în timp ce Nan ii strânse strâns ceafa, ridicându-l să se uite la el. Mac voia să lupte și să fugă, dar Nan l-a ținut strâns şi nu a spus nimic, ci s-a prefăcut că îşi înclina fata spre Mac, anunțându-l imediat pe Mac ce avea de gând să facă Nan. Mâna lui Mac se ridică pentru a împinge fața lui Nan.

– Nu! Nu mă săruta! striga Mac în timp ce încerca să se îndepărteze și să-şi folosească mâna pentru a-şi împinge fața lui Nan. Nan a zâmbit ușor pentru că doar încerca ceva.

– Hm, ești gelos?… întreba Nan batjocoritor. Mac părea enervat, dar nu spuse nimic.

– Să mergem în cameră şi să vorbim. Sunt prea mulți țânțari aici. O să mori de pișcături. Nan a schimbat subiectul şi l-a ridicat pe Mac, care și-a scuturat ușor brațul din mâna lui, dar s-a ridicat în picioare.. Nan întinse mana să-l blocheze pe Mac.

– Nu lupta, nu vreau să exercit nicio forță, a spus Nan amenințător, făcându-l pe Mac să se oprească înainte de a accepta să-l urmeze cu forța. Nan l-a dus pe Mac in dormitor, de îndată ce au intrat în cameră, Nan l-a eliberat, scoţându-şi cămaşa şi aruncând-o în cos, in timp ce Mac s-a zvârcolit şi a mers să se așeze la marginea patului cu ochii încă pe Nan.

– Bine, spune-mi ce naiba se întâmplă, Mac, l-a întrebat Nan pe Mac zâmbind.

– Știi deja, de ce mă întrebi? Întrebă Mac înapoi pentru că începuse deja să ghicească unde se ducea conversația. Nan a zâmbit cu satisfacție.

– Oh, ai devenit puțin mai deștept, spuse Nan zâmbind, dar Mac nu zâmbi.

– Voi fi sincer, rămân cu tine, aşa că o să-ți dau șansa să spui ce vrei să fac înainte să te fac să gemi, a spus Nan, fără rușine, răspicat. Mac stătea ezitant, privind la Nan, știind foarte bine că nu se putea abține în seara asta.

– Du-te, spală-te pe dinți și fă gargară cu Listerine! spuse Mac cu o voce profundă.

– Huh, asta este? întrebă Nan cu un râs blând. Mac a rămas uluit.

– Cred că ar fi bine să vii în baie şi să mă speli tu pe dinți pentru a te asigura că am făcut cu adevărat ceea ce mi-ai spus. După ce a spus asta, Nan și-a întins mâna şi a tras de brațul lui Mac.

– Nu poți face duș singur? Mac a rezistat când Nan îl trase in baie.

– Hai, spuse Nan râzând înainte de a-l târî pe Mac in baie. Nan a reușit să încuie ușa și a continuat să o blocheze.

– Deci cu ce ar trebui să începem? întrebă Nan, ridicând din sprâncene. Mac își mușcă nervos buza de jos.

– Huh, spală-te mai întâi pe dinţi, mârâi Mac. Nan a zâmbit şi şi-a luat periuța de dinți, a stors niște pastă și i-a întins-o lui Mac.

– Ce? întrebă Mac sec.

– Fă-o pentru mine, a răspuns Nan.

– De ce aș face asta? Am venit să văd cum te periezi şi să văd dacă într-adevăr o vei face, a spus Mac.

– Ți-am  ordonat să periezi. De ce faci aşa mizerie? Răspunse Nan.

– Cine anume a făcut marea mizerie? Se certa Mac fără tragere de inima. Nan rămase nemișcat şi se uită la Mac, simțind presiunea din corpul lui.

– Nu-mi lăsa temperamentul să scape de sub control, spuse Nan pe un ton aspru. Mac a scos un geamăt ușor şi a luat periuța de dinţi.

– Perie bine, nu-mi face gura să sângereze, altfel, vei sângera mult mai mult decât gura mea, a amenințat Nan, știind că Mac caută să se întoarcă la el, Mac părea nedumerit înainte de a se muta să stea lângă el şi să folosească încet periuța de dinți pentru a-i spăla dinții lui Nan, nu a folosit prea multă forță pentru că știa că dacă îl va răni, Nan cu siguranță i-o va da înapoi. Mac a continuat și înainte să-şi dea seama că era urmărit, şi-a îndepărtat privirea de la gura lui Nan şi l-a privit. Mac a văzut ochii lui Nan şi a simţit căldură şi şi-a simțit fata înroșită.

– Clătește-ţi gura, a spus Mac încet când îi termina de spălat dinții. Nan se aplecă şi făcu gargară cu apă.

– Listerine? Nan a întrebat despre apă de gură. Mac i-a dat imediat. Nan s-a ridicat şi a făcut gargară în timp ce se uita la Mac.

 La ce se uită? s-a gândit Mac in secret, pentru că Nan nu şi-a luat ochii de la faţa lui, făcându-l pe Mac să acționeze greșit, neștiind încotro să se miște, făcându-l să stea nemișcat ca țintă pe care Nan să o privească.

– Fă-mi o baie. Mi-e teamă că nu mă voi curăța, a spus Nan zâmbind. Mac știa că nu putea nega.

– Spălă-mă şi pe păr, îi aminti Nan.

– Deci, cum să-ți fac baie? Nu vreau să-mi ud hainele, a întrebat Mac serios.

– Atunci, dă-le jos, a spus Nan şi s-a apropiat să-i tragă tricoul lui Mac peste cap. Mac îi apucă imediat mâna.

– Hei, de ce vrei să le dau jos? O să fac un duș mai târziu, a țipat Mac.

– Nu te voi forța să faci duș, o să te las doar să porți lenjeria intimă ca să nu fii nevoit să-ți uzi hainele , a spus Nan, iar Mac a făcut o pauză pentru că a crezut că va face baie.

– Sau vrei să faci un duș cu mine? Nan se prefăcu că întreabă.

– Nu, îmi dau jos singur hainele de pe mine, a spus Mac grăbit, înainte de a-şi da jos hainele şi a le agata, lăsându-l în lenjerie intima. Nan, în schimb, şi-a dat jos toate hainele, nu i-a fost rușine de nimic şi a intrat la dus cu Mac.

– Ține capul în jos, o să-ți spăl părul mai întâi, spuse Mac, trăgând capul de duș şi întorcând apa nu prea tare. Nan şi-a plecat capul în fața lui Mac, care şi-a turnat încet apă peste cap înainte de a închide robinetul pentru a-i turna șamponul şi a masa ușor scalpul.

– Este în regulă dacă o faci mai tare. Nu-mi pasă, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se oprească o clipă înainte de a-i oferi un ușor zâmbet.

– O, Mac, vrei să mă omori? Nan țipă, apucându-i ambele încheieturi ale lui Mac pentru că Mac îl frecă atât de tare în cap încât îl legăna dintr-o parte în alta. Nan şi-a ridicat capul să se uite la el, cu spumă de șampon pe cap.

– Ei bine, mi-ai spus să o fac mai tare, iar eu am făcut ce mi-ai spus, a spus Mac pe un ton normal, dar în inima lui, era puțin mulțumit.

– Bine, nu trebuie să fii atât de puternic, altfel îmi va cădea capul, spuse Nan, fără să se enerveze înainte de a-şi lăsa capul să-l lase pe Mac să-i spele din nou părul. Puterea lui Mac a scăzut. Nu-i mai freca la fel de tare ca înainte, Mac i-a spălat parul și l-a clătit.

– Nu trebuie să te îmbraci încă, a răsunat vocea lui Nan când Mac a ieșit din baie. După ce Mac a terminat să-l spele pe Nan, şi-a luat hainele din baie pentru a se îmbrăca.

– De ce? întrebă Mac.

– De ce te îmbraci dacă o să le dau jos mai târziu? Nan spuse, Mac a rămas pe loc.

– Cât timp vei continua să faci asta? Întrebă Mac. Nan, purtând un singur prosop, se apropie de el.

– Deci când ar fi bine? Spuse Nan încet. Înainte de a-l apuca pe Mac pentru a-I îmbrățișa, Mac și-a ridicat brațul si i-a împins pieptul cu putere.

Palma lui Nan i-a frecat spatele de la ceafă, dând fiori pe tot corpul lui Mac înainte de a-i strânge ușor ceafa. Degetul arătător al lui Nan se apăsă pe gâtul lui Mac până când Mac simți o furnicătură bruscă în stomac.

– Voi face asta până… nu mai ai nevoie de mine, mormăi Nan, ceea ce l-a făcut pe Mac să se oprească o clipă şi să pară neîncrezător, pentru că Nan ar fi trebuit să spună că va face asta până când nu va mai avea nevoie de Mac.

– Ce vrei să spui? întrebă Mac neîncrezător. Nan a zâmbit ușor.

– Într-o zi, vei înțelege, spuse Nan, apoi l-a împins ușor pe Mac pe pat. Mac a fost uimit de cuvintele lui Nan înainte de a realiza că lenjeria pe care o purta fusese deja scoasă. Nan se ghemuia în gâtul lui Mac. Nu după mult timp, gemetele lui au răsunat in cameră înainte ca sunetul să se estompeze la primele ore ale zile.

Dimineața următoare….

Nan s-a trezit la 9 dimineața. După ce a adormit la 4 dimineața, şi-a întors capul pentru a-l vedea pe Mac întins lângă el pe burtă, cu pătura înfășurată în jurul taliei.

Mac nu purta nicio haină de noapte, doar lenjerie intima. Nan se întoarse să se uite la chipul inexpresiv al lui Mac. Mac nu avea o față dulce, era frumos într-un mod puțin estetic, silueta lui era aceea a unui bărbat normal, totuși, pătrățelele de pe abdomenul lui erau vizibile, dar nu la fel de mult ca ale lui Nan, poate pentru că s-a antrenat și a folosit mai multă putere decât Mac. Înălțimea lui Mac era puţin mai mică.

– Uf! Se auzi un geamăt de enervare când Nan se aplecă şi îl sărută ușor umărul lui Mac, dar el nu deschise ochii.

Brusc…

– Ahh! Vocea lui Mac răsună când Nan îl mușcă de umăr, făcându-l pe Mac să deschidă imediat ochii.

– Ce naiba faci? întrebă Mac încet, cu fața încă adormită.

– Nu ți-e foame? Întrebă Nan.

– Nu, mi-e somn, o să dorm, a spus Mac, înainte de a-şi lăsa capul pe pernă.

– Bine, azi e zi liberă, te las să mai dormi puțin, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se uite surprins pentru că credea că Nan îl va forţa să se trezească.

– Hmm, răspunse Mac în gât, înainte de a adormi din nou.

Nan s-a ridicat să meargă la baie. Când s-a întors, Mac adormise din nou. Nan se duse lângă patul şi trase pătura care era înfășurată în jurul taliei lui Mac până la gât, apoi părăsi camera, lăsându-l să doarmă.

Mac s-a trezit în jurul orei 15, s-a ridicat şi a făcut duș pentru că simțea disconfort in canalul din spate, dar nu era atât de rău ca de obicei.

– Mă obișnuiesc cu asta? Îşi spuse Mac in timp ce făcea duș. După ce a făcut dus și s-a îmbrăcat, a ieșit din dormitor. Stomacul ii bubuia de foame. Mac nu a văzut umbra lui Nan, aşa că a intrat în bucătărie.

– Ce faci? Vocea lui Frog răsună, făcându-l pe Mac să se întoarcă.

– Mi-e foame, răspunse Mac răspicat

– Fă-o singur. P’Nan nu este aici, aşa că n-am făcut nimic, a spus Frog. Făcându-l pe Mac să tacă o vreme, nu pentru că nu avea ce mânca, ci pentru că se întreba unde este Nan.

– Hmm, a răspuns Mac scurt, apoi s-a dus și a scotocit prin frigiderul casei, Frog a plecat, Mac a gătit tăiței instant cu ușurință, când a terminat de mâncat, a spălat castronul şi l-a pus deoparte. Mac nu știa unde să meargă şi se duse în grădina din marginea casei. A luat cartea cumpărată de Nan şi a citit-o.

După ce a citit cartea o vreme, telefonul lui Mac a sunat. Când l-a ridicat, a văzut că era numărul lui Nan, aşa că i-a răspuns.

– Ce? răspunse Mac cu o voce normală.

(- Te-ai trezit deja?) a întrebat Nan.

– Dacă nu eram treaz, cum aș putea răspunde la apelul tău? spuse Mac.

(- Huh, spune-mi, ai mâncat deja?) a continuat să întrebe Nan. Mac îşi simți inima bătând fără niciun motiv.

– Am mâncat deja, a răspuns Mac calm.

(- Ce ai mâncat?) a întrebat Nan pe un ton normal, făcându-l pe Mac să pară surprins

– Țiței instant, a răspuns Mac răspicat.

(- Deci, Frog nu ți-a făcut nimic de mâncare?) a întrebat Nan, cu vocea răgușită.

– Ei bine, nu ești aici. De ce ar face asta? Mac răspunse pe un ton morocănos înainte de a-l putea auzi pe Nan mormăind ceva, dar Mac nu putea auzi.

– Deci… unde ești? După ce a întrebat, Mac a vrut să-şi muște buza pentru că se gândea la inima lui, dar gura i-a rostit cuvintele.

(- Este ciudat, de ce ai vrea să ştii unde sunt?) a spus Nan cu un ras blând, făcându-i faţa lui Mac să roșească.

– Întreb, ei bine, e bine că nu eşti aici, a spus Mac imediat pentru că nu voia ca Nan să-şi bată joc de el.

(- Huh, gură bună, am venit să vizitez pe cineva în spital), a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să-şi dea seama că vorbea despre Day. Mac tăcu o clipă, fără să spună nimic despre Day, știind foarte bine că va fi rănit în zadar.

– Hm… pot să merg la mine acasă? întreba Mac.

(- De ce vrei să mergi?) a întrebat imediat Nan.

– Mă întorc şi mai iau niște haine, nu te deranjează să mă lași acasă, mai iau niște haine, a spus el răspicat, pentru că, când a deschis dulapul, a văzut că hainele lui erau cu adevărat puține.

Mac era puțin pretențios în privința felului în care se îmbrăca, spre deosebire de Nan, care putea să ia orice şi să se îmbrace. Chiar dacă erau vechi, Nan le purta, motivând că nu mergea nicăieri departe de casă.

(- Ești sigur că te duci acasă să-ți iei hainele?) a întrebat Nan.

– Da, ce crezi? întrebă Mac sec.

(- Stai puțin, te iau şi te duc acasă.) a spus Nan, făcându-l pe Mac să înghețe.

– De ce ai de gând să stai după fundul meu? O să-mi iau hainele şi să mă întorc la tine, a strigat Mac la el în telefon.

(- Ei bine, fundul tău creează dependență) Nan a răspuns calm.

 

 

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
0
+1
2
+1
7
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *