LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 9

LS- Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 9

– Ei bine, când ai terminat cu treburile tale, vino acasă, a spus tatăl lui Mac nerăbdător.

Tată, poţi să-mi dai 5000 de baht? Am uitat să-mi aduc portofelul. De îndată ce şi-a amintit, Mac l-a întrebat pe tatăl său, care s-a încruntat uşor, dar a scos nişte bani şi i-a dat fiului său.

(5000 baht / 658,30 RON)

– Cum ieşi fără portofel? Şi unde e maşina ta? Nu ți-am văzut maşina parcată în faţa biroului. A întrebat tatăl lui Mac.

– Am parcat acasă la prietenul meu şi mi-o trimite astăzi, aşa că mi-am uitat portofelul. Mac a trebuit să mintă, tatăl lui Mac a clătinat uşor din cap.

Aşteaptă până după-amiaza târziu şi pregăteşte-te să mergi la fabrică să inspectezi. A spus tatăl lui Mac. Mac dădu din cap înainte ca tatăl său să părăsească biroul, el oftă încet lăsându-şi faţa să cadă din nou pe birou.

..

..

Tru…Tru…Tru…

Telefonul lui Mac a sunat când a intrat în birou după ce a terminat de inspectat fabrica împreună cu tatăl său. Mac voia să se întoarcă repede pe scaun, deoarece canalul din spate îl deranja atât de mult. Când mergea cu tatăl său, nu putea prezenta prea multe simptome pentru că nu dorea să devină suspicios. Mac şi-a şters transpirația de pe păr şi a ridicat telefonul.

– Ce e, Dew? Mac a ascultat apelul prietenului său înainte de a se aşeza pe un scaun.

(- Cine îți ridică maşina?) a întrebat Dew imediat ce Mac a răspuns la apel.

– Prietene, de ce? întrebă Mac pe un ton normal.

(- Nu, doar mă gândeam, în ziua în care ai plecat am coborât să-ți verific maşina, nu ştiam unde te-ai dus, te-am sunat să ți-o returnez, dar nu mi-ai răspuns la apeluri. Şi azi a venit cineva să-ţi ia maşina. Ce vrei să cred?) a răspuns Dew.

– Ohh.., nimic, în ziua aceea a venit un alt prieten de-al meu să mă ia pentru a merge în altă provincie, a spus Mac.

(- O, eram îngrijorat, credeam că ai fost răpit şi ucis), a glumit Dew.

– Mai bine să fii mort. Mac gemu în sinea lui.

(- Ce spui?) a întrebat Dew.

– Nimic, m-ai sunat doar să mă întrebi de maşină, nu? Mac l-a întrebat pe prietenului său să schimbe subiectul.

(- Te-am sunat să te intreb daca vrei să ieşi la prânz? A fost un apel întâmplător, nu credeam că vei răspunde.) spuse Dew, tonul ridicându-se.

– Voi merge, dar trebuie să mă iei. Mac a răspuns, a vrut să iasă şi să-şi vadă prietenii după ce a fost pus în carantină la casa lui Nan timp de 2 zile.

(- Bine. Eşti la fabrica tatălui tău?) a întrebat din nou Dew.

– Da, haide, mi-e foame. Mac l-a certat pe prietenul său înainte de a închide, el a stat să treacă peste câteva hârtii în timp ce aştepta să primească un răspuns. Dew a sunat şi a spus că aşteaptă în afara biroului. Aşa că Mac a mers să-şi vadă tatăl.

– Tată, mă duc să mănânc, i-a spus Mac tatălui său care era în biroul lui.

– Du-te şi întoarce-te la muncă. Nu cumva să pleci şi să nu te mai întorci. Tatăl lui Mac s-a plâns, că obişnuia să iasă la masă cu prietenii şi să nu se întoarcă la birou după- amiaza.

– Bine, a răspuns Mac şi a plecat repede înainte ca tatăl său să se mai plângă. Mac a părăsit biroul şi a văzut maşina prietenului său parcată, tânărul a deschis uşa maşinii şi s-a aşezat.

– Unde mergem să mâncăm? A întrebat Mac

– Hai sa mergem la Mall că să nu ne fie cald. A răspuns Dew. Mac a dat din cap înainte să plece.

..

..

– Hia. De ce te-ai trezit așa devreme?  A întrebat subalternul lui Nan când l-a văzut coborând din camera de sus la prânz.  După ce s-a întors de la Mac dimineața, a dormit doar 2 ore.

– Mi-e prea lene să dorm, așa că mă duc să cumpăr niște lucruri. Ai’Frog, Ai’Sin, du-te să vezi dacă lipsește ceva ca să poți ieși și să faci cumpărături cu mine, le-a spus Nan subalternilor lui pentru că se ducea mereu să cumpere lucruri. Frog și Sin au intrat să se uite la ce lipsește și au notat pe o listă.

– Am verificat si am notat tot ce lipsește, khun, spuse Sin, înainte ca Nan să se îndrepte spre propria mașină și să-i ducă pe cei doi subalterni la cumpărături la Mall.

– O să cumperi articolele care lipsesc din casă. Mă duc mai întâi la baie. Le-a spus Nan subalternilor lui când a ajuns la Mall.  Sin și Frog s-au dus imediat să cumpere lucrurile comandate, în timp ce Nan a mers separat spre baie.

– Sunt atât de plin, e prea cald, s-a plâns Dew în timp ce îşi termina sukiyaki la MK.

  • Sukiyaki este un fel de mâncare japonez popular.

– Asteapta-mă mai întâi, nu te duce nicăieri. Mă duc puțin la baie, i-a spus Mac prietenului său. Dew dădu din cap.

– Nu întârzia, spuse Dew, înainte ca Mac să se ridice şi să părăsească magazinul. S-a dus la baie nu departe, fără să se uite în jur să vadă că cineva îl privea și mergea în aceeaşi direcţie. Nan şi-a ridicat imediat un zâmbet în colțul gurii când l-a văzut pe Mac aici.

Nan a ales să meargă la mall-ul de lângă fabrica tatălui lui Mac. La început, subalternii lui au întrebat de ce au venit atât de departe de casă, dar el nu a răspuns. S-a gândit pentru o clipă în glumă că ar putea veni să-l găsească pe Mac aici şi chiar a făcut-o. Se dusese deja la baie când a ieşit si l-a văzut pe Mac în MK, aşa că a stat într-un loc mai retras  şi a privit în altă parte fără ca Mac să-şi dea seama. Văzându-l pe Mac plecând singur, l-a urmat de aproape. Drumul spre baie este un coridor lung, intră şi face dreapta. Nan s-a rezemat de perete şi a aşteptat pe hol.

Cât despre Mac, când a mers la baie să-şi facă singur treburile, s-a ridicat şi s-a spălat pe mâini. Pe măsură ce se spăla pe mâini, i s-a făcut pielea de găină, dar nu s-a gândit prea mult la asta. Mac a părăsit baia pentru a se întoarce la prietenul său. Cotind pe holul lung, i-a îngheţat picioarele când la văzut pe Nan rezemat de perete privindu-l.

Mac a făcut automat un pas înapoi, prefăcându-se că se întoarce în baie cu gândul să fugă de el. Dar a existat un loc unde Nan să-l lase pe Mac să scape cu uşurinţă?

– Dă-mi drumul Nan îl apucă imediat. Mac se grăbi să-i smulgă mâna.

– Ce cauţi aici la prânz, khun? Întrebă Nan nervos.

– Asta este treaba mea, stai departe de mine. Mac i-a împins pieptul puternic, dar Nan a rămas nemişcat. Oamenii care ieşeau din baie se uitau la ei confuzi. Mac a încercat să nu fie prea proeminent.

– Unde te duci atât de grăbit? E ora prânzului, nu-i aşa? Să vorbim mai întâi. Spuse Nan în timp ce se mişca să blocheze drumul şi să-l împiedice pe Mac să iasă.

– Despre ce vrei să vorbim? Trebuie să mă întorc la muncă. Mac i-a spus în grabă lui Nan.

– Eh, atunci grăbeşte-te. Şi tu cu cine eşti? întrebă Nan încet, uitându-se în continuare la Mac. De fapt, ştia deja cu cine este, dar a tot întrebat.

– Cu un prieten, răspunse Mac fără tragere de inimă.

– Hmm, cu două sute de baht poți veni aici? Întrebă Nan din nou, iar Mac şi-a muşcat buza.

– Prietenul meu m-a invitat la prânz şi plăteşte el. Ce e aşa de ciudat? se certa Mac, încercând să nu dea niciun semn de suspiciune. Nan îşi miji uşor ochii.

– Dă-mi portofelul tău, o să mă uit. Nan şi-a pus mâna în faţa lui Mac, făcându-l să înghețe pentru că a luat cei cinci mii pe care i-i dăruise tatăl său și i-a băgat în portofel.

– Ce naiba ai de gând să faci? Vrei înapoi cei două sute de baht? întrebă Mac pe un ton răguşit. Cu toate acestea, cu siguranță nu avea de gând să-l lase pe Nan să-i ia portofelul.

– Să vedem. Spuse Nan cu o voce adâncă, Mac s-a îndepărtat de el. Asta a făcut-o pe Nan să-şi dea seama de suspiciunile lui. De fapt, el s-a gândit în secret că Mac va trebui să aibă mai mulţi bani în buzunar, probabil i-a cerut tatălui său, sau a împrumutat de la  prietenul care era cu el, Nan şi-a ridicat un zâmbet buze privindu-l pe Mac şi ştiind că pusese portofelul în buzunarul drept.

Brusc…

Nan l-a prins de braţ şi l-a învârtit astfel încât cealaltă persoană să se îndrepte spre el, dar Mac a rezistat şi cei doi s-au oprit în uşa băii.

– Ajutor… Mac făcu semn la pe persoană pentru a-i cere ajutor.

– Dacă chemi pe cineva să te ajute, va fi dificil să te întorci acasă, Mac. A spus Nan cu o voce severă care l-a făcut pe Mac să înghețe pentru că şi-a dat seama că nu poate scăpa acum.

– Atunci ce naiba ai de gând să faci?Dă-mi drumul la braț!. Mac își scutură din nou brațul. Nan l-a tras spre el şi a băgat rapid mâna în buzunar. Mac l-a prins rapid de mână şi a încercat să-l împingă, dar puterea lui Mac nu a putut lupta, portofelul era deja în mâna lui Nan.

– Dă-mi-l inapoi. Mac ţipă, încercând să-i smulgă portofelul din mână, dar Nan s-a smucit din strânsoarea lui, împiedicându-l pe Mac să-l recupereze, Nan a deschis rapid portofelul. Mac se opri când o văzu pe Nan scoţând banii pentru care îi ceruse tatălui său.

– Ei bine, 200 de baht s-au transformat în 5.000. Nan se întoarse către Mac, care îşi strânse buzele o clipă înainte de a-şi lua banii.

– Tatăl meu mi-a cerut să cumpăr nişte lucruri şi să i le duc.  Mac a inventat o poveste.

– Ce ţi-a cerut tatăl tău să cumperi? Nan continuă să întrebe în timp ce se uita la Mac neîncrezător. Mac a fost surprins pentru a da un răspuns. Pentru ca nu știa ce sa mai spună.

– Hei, eşti deştept. Ţi-am dat 200 de baht, dar poţi să-i ceri mai mult tatălui tău. Serios, nu ţi-e ruşine? La vârsta asta, încă îi ceri tatălui tău bani. Spuse Nan încet.

– Păi, mi-ai luat banii, mi-ai confiscat cardul de credit, ce vrei să fac? a răspuns Mac.

– Banii, cardul de credit, sunt ai tăi? Nu, sunt banii tatălui tău, nu? întrebă Nan.

– Fie că sunt banii mei sau ai tatălui meu, ce naiba ai de a face cu asta?

Dă-mi-I înapoi! Mac a țipat din nou dar Nan a refuzat să-i dea înapoi.

– Da, nu sunt implicat, dar acum mă încăpățânez să mă implic, ce ai de gând să faci? întrebă Nan în timp ce se uita la Mac. Mac şi-a strâns buzele strâns, iar ochii lui l-au privit cu dezgust.

– Nu vreau să-ți dau , pentru că nu ştiu dacă un bivol ca tine va înţelege. Dacă vrei să cheltuieşti mulţi bani, trebuie să-i câştigi cu propriile eforturi. Nu este vorba doar să-ți deschizi mâna și să-i ceri bani tatălui tău, să creşti pentru a deveni un bivol. Fă-ţi singuri bani. Spuse Nan în timp ce îşi împingea fără tragere de inimă degetul arătător în fruntea lui Mac.

– La naiba, lucrez. a răspuns Mac. Nu-i plăcea să-i spună cineva aşa.

– Huh, cred că salariul tău din munca cu tatăl tău este probabil cheltuit într-o singură zi. După aceea, vii să îi ceri tatăl tău, nu? Nan vorbi de parcă ar fi ştiut, făcându-l pe Mac să-l privească uimit, în timp ce Nan îl privea.

– Nu este treaba ta. Spuse Mac cu o voce încăpățânată pentru că  nu-i plăcea ca cineva să-i țină predici.

– Da, nu e treaba mea, dar am spus că o să mă implic şi eu cu tine, aşa că pregătește-te să dai înapoi. Oh, grăbește-te să mergi  înapoi la muncă, Nan îi dădu lui Mac portofelul înapoi. A lăsat doar 200 de baht ca de obicei şi i-a luat cei 5000 de baht. Nu plănuiam să folosesc banii lui Mac, aveam de gând să-i economisesc mai întâi.

– Dar cei 5.000 de baht pe care mi-a dat tatăl mei să cumpăr lucruri? Strigă Mac din nou.

– Vrei să-l întreb pe tatăl tău dacă ți-a dat bani pentru ai cumpăra lucruri sau nu ? Îndrăznesc în caz că nu știai. Spuse Nan sarcastic, Mac și-a strâns pumnii strâns.

– Idiotule, daca  vrei să-i iei, i-ai. Strigă Mac tare înainte de a pleca grăbit. Nan s-a uitat după el zâmbind, nu avea de gând să-l urmeze pe Mac pentru că trebuia să-l ia de la birou în seara asta.

….

….

– Ce e în neregulă? Te încrunți. Întrebă Dew când l-a văzut pe Mac îndreptându-se îmbufnat spre masă şi aşezându-se

– Nimic, mi-am dat seama că am uitat să-mi aduc portofelul, i-a spus Mac prietenului său, simţindu-se rău.

– Bine, voi plăti eu. Dew a răspuns nonşalant.

– Oh, mulțumesc, ți-i voi da înapoi. A răspuns Mac cu un oftat de uşurare.

– Ce te deranjează? întrebă Dew din nou, văzând expresia lui Mac.

– Sunt obosit, a spus Mac pur şi simplu pentru că nu voia ca prietenul său să devină suspicios. Dew a chemat personalul să plătească nota înainte de a părăsi magazinul.

Tru… Tru… Tru…

Telefonul lui Mac a sunat, el a răspuns, s-a uitat la el şi a trebuit să se oprească. Deşi nu avea un nume, l-a recunoscut ca fiind numărul lui Nan. Mac a ezitat puţin înainte de a se întoarce la stânga şi la dreapta pentru a vedea dacă era acolo.

– Nu răspunzi? a întrebat Dew când a văzut că telefonul suna de ceva vreme. Mac a decis să preia apelul.

– Ce se întâmplă? spuse Mac sec.

(- Diseară, vin să vă iau, khun. Vă rugăm să aşteptați în linişte, haha.). Vocea lui Nan a răsunat şi a închis imediat apelul fără să aştepte ca Mac să răspundă sau altceva. Îşi muşcă buzele înainte de a se întoarce să vadă privirea suspectă a prietenului său.

– Idiotul ăla a greşit numărul, a spus Mac înainte ca Dew să întrebe mai departe. Chiar dacă avea îndoieli, Dew l-a dus pe Mac la birou.

– La ce oră pleci de la muncă în seara asta? Întrebă Dew în timp ce-şi parca maşina în faţa biroului lui Mac.

– La ora 5 de ce? întrebă Mac.

– Ei bine, nenorociții ǎia au făcut o întâlnire de băut la Tim acasă. Dew a răspuns, Mac era puțin tăcut.

– Rămâne pentru altă zi pentru că trebuie să mă ia prietenul meu, poate că trebuie să fac nişte comisioane cu el, a răspuns Mac. Dew se încruntă.

– Cine este prietenul tău? Îl cunosc? întrebă Dew din nou, Mac clătină din cap.

– Este un prieten cu care am studiat în State. Mac şi-a minţit prietenul ca să nu fie prea curios despre el.

– Apropo de studii în America, nu te întorci la şcoală? Întrebă Dew pe un ton serios, făcându-l pe Mac să tacă o clipă.

– Nu ştiu. Mac nu a putut să dea un răspuns complet. Nu terminase studiile pentru că acolo s-a comportat foarte rebel, călătorind, petrecând, irosind zilnic banii tatălui său. S-a întors în Thailanda pentru că l-a sunat tatăl său că nu-şi terminase studiile.

– Ei bine, gândește-te bine. Doar să nu regreti, spuse Dew, iar Mac dădu din cap.

– Mulţumesc, i-a spus Mac celui mai bun prieten al său înainte de a coborî din maşină şi a se întoarce la birou.

– Ai ieşit la prânz, P’Dao? A întrebat-o Mac pe secretara tatălui său.

– Khun Kitcha  ne-a dus la cumpărături pentru cutii de prânz să mâncăm la birou. A răspuns secretara tatălui tatălui său, făcându-l pe Mac să se oprească o clipă înainte de a intra în birou. Tatăl lui Mac părea surprins.

– Te-ai întors devreme, a spus tatăl lui Mac, văzând că fiul său s-a întors mai repede ca niciodată.

– De ce nu ieşi să mănânci ceva, tată? Nu comanda doar o cutie de prânz pentru a mânca aici. Spune  Mac, uitându-se la rămăşiţele unei alte cutii de prânz de pe masă.

– De ce? La urma urmei, cutia de prânz este bună, răspunse tatăl lui Mac, văzând că este normal, Mac se mişcă puțin.

– Nimic. Mă tem că nu e bine, spuse Mac încet.

– Unele tarabe de mâncare stradală sunt mai bune decât cele celebre din mall, a spus tatăl lui Mac fără să se gândească de două ori, ceea ce l-a făcut pe fiul său să tacă.

– Ei bine, pur şi simplu nu mai hărţuieşte. Mac a tăiat scenariul și a plecat, lăsându-l nedumerit pe tatăl său.

….

….

Mai târziu…..

Mac s-a uitat la ceas şi a văzut că erau cinci minute până la zece, ceea ce însemna că timpul pentru a veni Nan era mai aproape. Mac oftă din greu.

Tru… Tru… Tru…

Mac a tresărit când i-a sunat telefonul, tânărul l-a ridicat şi a văzut că era numărul lui Nan. Mac a crezut că probabil aştepta să-l ia.

– Ce? Mac răspunse calm.

(- Ai terminat treaba?) a întrebat vocea lui Nan.

– Am terminat, ce nu poţi aştepta? întrebă Mac sec înainte de a o auzi pe Nan chicotind.

(- Nu, sun doar pentru a spune că sunt ocupat. Nu pot să te iau. ) a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să tacă.

– Atunci mă duc acasă la tatăl meu, spuse Mac grăbit.

(- Ţi-am spus să vii acasă la mine. Trebuie să te întorci la mine. Nu mă face să repet.) El a spus.

– Păi, cum mă voi întoarce? Maşina mea este cu tine. Strigă Mac imediat.

(- Dar autobuzul? Nu ştii transportul public? L-ai folosit?) l-a întrebat Nan.

– De ce trebuie să iau autobuzul? Sunt taxiuri. A răspuns Mac.

(- Hei, ai suficienți bani să iei un taxi? Am calculat timpul aproximativ de călătorie de la serviciu. Dacă mai ai cei 200 pe care ti i-am dat, nu va fi suficient să te conduc la mine acasă. O, şi nu-l întreba pe tatăl tău, altfel voi tăia banii a doua zi.) A amenințat Nan. Mac strânse din dinți.

– Cine naiba crezi că eşti să-mi spui să fac asta şi asta? Strigă Mac furios.

( – Cel care îți controlează viața chiar acum, ticălosul care te urmăreşte ) a răspuns Nan.

( – Ia autobuzul înapoi. Este un ordin. Al lua nu te va face nesǎbuit. Îți dă o erupție cutanată sau eşti alergic la mirosul transpirației oamenilor de rând?)  A întrebat Nan cu o voce tare.

– Nu l-am luat niciodată. Nu pot face asta. Ce linie trebuie să iau? Nu ştiu! strigă Mac, pentru că nu ştia nimic despre liniile de autobuz din Bangkok. Tot timpul foloseşte o maşină privată.

(- Coboară  şi așteaptă autobuzul în stația din fața fabricii tale.. așteaptă până soseşte linia XXX urci şi plăteşte. Cobori la indicatorul din fața satului WWW. Te aştept  în fața aleii.) a răspuns Nan. Mac a fost imediat nervos pentru că avea să fie prima dată când călătoreşte cu autobuzul.

– Nu pot face asta, spuse Mac încet.

(- Dacă nu ai făcut asta de când te-ai născut, ia loc pentru că este linia care coboară în partea din faţă a oraşului fără a fi nevoie să iei un alt autobuz. Este uşor. Când călătoria se termină, probabil vei ajunge  unde este intrarea în oraş. Dacă nu înțelegi nimic, sună-mă şi întreabă sau întreabă şoferul de autobuz.) a spus Nan pe un ton serios.

(- Nu mă lăsa să te văd într-un taxi, Mac), ordonă Nan. Mac strânse buzele.

(- Ai înțeles?) a întrebat el din nou.

– Idiotule! Mai spune-mi o dată, unde este oprirea? Nu-mi amintesc, a întrebat Mac înapoi. Nan a spus apoi linia de autobuz înainte de a închide. Fața lui Mac se încordă imediat înainte de a se hotărî să-şi strângă lucrurile și să părăsească biroul. S-a dus să-i spună tatălui său că pleacă şi a dat din cap în timp ce verifica corespondența . Mac a părăsit biroul.

Voia să cheme un taxi, dar îi era teamă că Nan îi va face ceva nebunesc, aşa că Mac a decis să meargă până la stația de autobuz din fața fabricii, unde muncitorii care tocmai terminaseră munca așteptau acum autobuzul. Mulții oameni s-au întors să se uite la Mac, surprinșii. Să-l vadă pe fiul proprietarului fabricii, un alt şef al lor, stând în staţia de autobuz. Mac părea confuz, simţindu-se foarte jenat în ochii celorlalţi pentru că tot timpul petrecut în fabrică a fost atât de exigent şi arogant cu toată lumea.

Spre deosebire de tatăl său, care era foarte prietenos cu toată lumea. Mac ştia că mulţi oameni nu-l plac, dar nu îndrăznea să spună sau să exprime nimic. Mâinile îi erau reci pentru că nu mai fusese niciodată într-un autobuz.

– Hm, Khun Mac, iei autobuzul? O voce de fată din fabrică pregătită să întrebe. Mac dădu din cap, încercând să nu-şi arate nervozitatea.

– Ce linie? A întrebat femeia.

– XXX Mac a răspuns scurt. Femeia dădu din cap înainte de a deschide uşor ochii când a văzut linia pe care Mac era pe cale să intre.

– Khun Mac, asta e linia pe care o vei lua. A spus din nou femeia, iar Mac s-a întors repede să vadă numărul de pe partea din față a autobuzului? Care era aceeaşi linie pe care dorise să o urmeze, dar Mac nu era singura persoană care urca, mulţi oameni se opriră să aştepte să se urce în autobuz.

S-a chinuit să se ridice în picioare, dar nici măcar nu s-a întors să-i mulțumească femeii. Odată ce autobuzul a oprit, o mulțime de oameni a coborât, Mac s-a ghemuit cu toţi ceilalţi şi a aşteptat să urce. Şi-a înclinat uşor capul din cauza forţei presiunii cuplate cu mirosul transpirat al oamenilor care tocmai terminaseră munca. Odată înăuntru, Mac s-a uitat în jur şi cu siguranţă nu avea unde să stea, i-a privit pe ceilalţi care se agăţau de balustradă şi a apucat unul. Fiind strâns de oameni, a încercat să se îndepărteze cât a putut, dar nu a putut scăpa departe întrucât erau atât de aproape unul de celălalt.

– Biletul, vă rog să-l predați. Sunetul colectorului de bilete de autobuz a răsunat când a păşit în mulţimea de oameni în picioare. Mac se uită la ceilalţi şi văzu că bărbatul lua bani de la o femeie de vârstă mijlocie într- o poşetă şi aştepta să se întoarcă un mic bilet. Mac băgă mâna în buzunarul pantalonilor şi scoase o sută de baht pentru că nu cheltuise banii de azi. Când a ajuns să colecteze, Mac i-a dat banii şi s-a uitat puţin la ei.

– Nu ai mărunt, nu-i aşa? Sunt doar 12 baht, a întrebat . Fața lui Mac a dispărut puțin din ochii oamenilor.

Nu, răspunse Mac, dorind cu disperare să coboare din autobuz. Mirosul de transpiraţie şi căldură îl amețeau puțin.

– Ia-i, Khun Mac. Un bărbat de vârstă mijlocie care lucra în fabrică i-a înmânat o monedă de 12 băi, Mac s- a întors şi a părut puțin gânditor. Dar l-a primit şi l-a predat conducătorului autobuzului. A fost bine pentru că nu a vrut să fie ținta tuturor ochilor, a fost suficient când a primit biletul. Mac s-a întors către persoana care a plătit pentru el.

– Cum te cheamă, în ce departament eşti? Mâine voi pune pe cineva să te plătească în mod corespunzător. Întrebă Mac cu voce tare, era tot la fel, încercând să fie îngâmfat cu toți angajații, ca de obicei.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
2
+1
0
+1
10
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *