MINCINOSUL-Capitolul 1

Capitolul 1

Durerea ascuțită veni imediat după zgomotul sec. Când am simțit ceva cald curgând, mi-am dus mâna la față și vârful degetelor mi s-a pătat de sânge. Le cerusem să îndepărteze toți spinii, dar se pare că mai rămăseseră câțiva. Iritat, am plescăit din limbă fără să vreau.

Femeia din fața mea se apropie pe tocurile ei înalte și mă privi de parcă ar fi vrut să mă omoare. Am deschis gura să vorbesc, privind-o cu o expresie impasibilă.

— Dacă nu vă plac trandafirii, poate preferați o altă floare…

— Nenorocit nebun! Ce naiba vrei să spui cu asta?!

Era departe de imaginea pentru care fusese lăudată drept „cea mai elegantă actriță de la Hollywood”. M-am gândit la recenta ei campanie de imagine, dar niciodată nu mi-aș fi dat seama pe loc că era aceeași persoană. Trandafirii cu care mă lovise încă străluceau pe podea. Dintr-odată, actrița începu să țipe, călcându-i furioasă în picioare, însoțită de o ploaie de înjurături și blesteme.

— Nu mă poți convinge în felul ăsta. Lasă-mă să-l văd pe Keith imediat!

— V-am spus deja, nu se poate.

Am evitat-o cu o atitudine calmă și calculată, vorbind chiar înainte să apuce să mă lovească din nou.

— Dacă doriți să-l vedeți pe viitor, va trebui să treceți mai întâi de mine sau de un avocat. Domnul Pittman dorește ca relația să rămână cât mai discretă. Vă rog să acceptați, acest lucru vă va ajuta și în cariera de actriță.

— Mă ameninți acum? Cum îndrăznești?

I-am răspuns fără emoție:

— V-am expus doar realitatea. Doar domnul Pittman poate lua decizii care să vă fie favorabile.

— E amuzant. Știi că după asta voi fi cunoscută drept încă o cățea în plus?

Eram pe punctul de a răspunde, dar mă întrerupse, țipând:

— Pot chema o sută de jurnaliști chiar acum! Sunt peste tot! O să spun cât de viclean este Keith Knight Pittman, cum m-a folosit și apoi m-a aruncat! Știi ce pot face.

— Foarte bine. Atunci faceți-o. Îl voi informa pe domnul Pittman.

În clipa aceea se opri. Evident, nu se așteptase la un asemenea răspuns. Am continuat să vorbesc, rece, ca o mașină lipsită de emoții.

— Dacă decizia dumneavoastră, Elisha, este sinceră, o voi respecta. Domnul Pittman și-a exprimat buna-credință față de relație, dacă însă considerați că nu sunteți mulțumită, este alegerea dumneavoastră. În acest caz, rolul principal feminin din With You in the Rain va redeveni disponibil, vila din Malibu pe care o foloseați nu vă va mai fi pusă la dispoziție și toate obiectele vor fi ambalate și trimise la domiciliul dumneavoastră. De asemenea, calitatea de membru al clubului și accesul la Hotelul J vor fi suspendate.

— Hei, stai…bâlbâi, cu fața lividă.

— E ridicol. Se presupunea că mi se cuvin. Chiar și rolul? E absurd și extrem de murdar.

— Este o recompensă pentru clarificarea relației. Repet, este vorba despre un contract. Nu este firesc ca un contract să nu mai fie valabil atunci când condițiile nu sunt respectate? Oferta a fost făcută, iar dumneavoastră ați refuzat-o, deci negocierile s-au încheiat.

— Nu e corect! Tot ce vreau este să-l văd pe Keith și să-l aud…

Am întrerupt-o.

— Face parte din termenii contractului să nu-l deranjați pe domnul Pittman.

Pentru prima oară, tăcu. Privindu-i paloarea feței, am întrebat:

— Ce veți face? Dacă aveți nevoie de timp de gândire, vă ofer trei minute, începând de acum.

— Ce?! Doar trei minute?!

— Inițial intenționam să vă ofer douăzeci, dar deja au trecut șaptesprezece…

M-am uitat la ceas, ca și cum abia atunci aș fi realizat cât timp se scursese.

— Oh, îmi cer scuze. Mai aveți două minute și zece secunde. Între timp, puteți decide dacă acceptați.

I-am urmărit chipul, palid și frământat de îndoială.

— Dacă decideți să acceptați, semnați acest document.

Își mușcă buzele. Timpul se scurgea. Când mai rămăseseră treizeci de secunde, ridică stiloul și semnă, ca și cum ar fi fost forțată să satisfacă un fan enervant. Am așteptat în tăcere să termine, apoi m-am rezemat și am strâns documentele. Când am vrut să-mi iau rămas-bun, am ridicat privirea și, fără să pot reacționa,  stiloul îmi fu aruncat direct în față.

…………..

— Doamne… ce-ai pățit?

Când mă văzu, Emma țipă de surpriză. Reacția ei violentă era firească, dar nu aveam timp pentru explicații. Întârziasem deja cincisprezece minute.

— Cum a decurs pregătirea pentru ședință?

Mă urmă în grabă și răspunse:

— Totul s-a făcut conform instrucțiunilor și toți au fost prezenți. Ar trebui să vă schimbați cămașa, domnule Yeonwoo.

Am refuzat fără ezitare.

— Bine. Ai terminat de tipărit documentele pe care ți le-am cerut?

— Ah… da.

— Perfect. Te rog să mă aștepți în sala de conferințe.

M-am îndreptat direct spre biroul președintelui. Nici măcar nu avusesem timp să mă privesc în oglindă. Preferam să termin munca și să ajung acasă. Ochii îmi erau grei, iar cel lovit de stilou pulsa încă dureros. Am intrat în încăperea de la capătul holului. După ce am deschis ușa, am trecut pe lângă biroul meu și m-am oprit în fața biroului președintelui. După ce am tras adânc aer în piept, am bătut la ușă. Ca de obicei, nu veni niciun răspuns, așa că am încercat să o deschid. În acel moment, neașteptat, ușa cedă din interior.

Keith era pe punctul de a ieși când scoase o exclamație scurtă, iar feromonii lui de Alpha mă loviră direct în nări.

Îmi analiză mișcările, clipind ușor, în timp ce își reținu un zâmbet batjocoritor.

Keith Knight Pittman.

O versiune definitivă a lui Dumnezeu, creată parcă pentru a le arăta oamenilor cât de nedreaptă este viața. Tatăl său era proprietarul lui P Finance, compania care zguduia comunitatea financiară americană. Keith, moștenitorul renumitei familii Pittman, conducea acum o companie de divertisment. Era un Alpha dominant; doar 0,1% din populație se încadra în această categorie. Cu alte cuvinte, se afla în vârful piramidei sociale. Un bărbat care își seducea adversarii prin simpla lui existență, iar ca Alpha dominant avea, firește, și înfățișarea pe măsură.

Pe buze îi juca încă un zâmbet sarcastic, iar privirea îi era profund disprețuitoare.

— Elisha a semnat contractul, am raportat pe un ton sobru.

 — Procesul de compensare va fi finalizat până la sfârșitul săptămânii, iar contractul ulterior va intra în procedură legală pentru a bloca eventualele dispute viitoare.

— Hei. Trebuie să știu chiar tot?

I-am privit în tăcere chipul aproape inexpresiv. Mă irita puțin.

— Nu, am răspuns ferm, încruntându-mă.

Keith întrebă din nou:

— Atunci crezi că vreau să știu asta?

— Nu. Dar este datoria mea să raportez, am spus direct.

— Nu mai raporta nimic asemănător pe viitor.

Nu-l interesa deloc ce se întâmplase, nici măcar cum mă afectase pe mine. Deși nu era o surpriză, dezamăgirea mă lovi din plin.

— Îmi pare rău pentru neplăcerile create. Ședința este pregătită și vă așteaptă.

Keith oftă scurt, ca și cum totul i s-ar fi părut patetic. În timp ce el înainta, eu îl urmam din spate. Brusc, se întoarse și mă privi.

— Ce e? Vrei să mă faci de rușine acum?

— De ce v-aș face de rușine, șefule?

Mi-am dat seama imediat că făcusem o greșeală. Keith se opri, își înclină capul într-o parte și își îngustă privirea.

— Nu ești atât de prost încât să întrebi de ce. Chiar nu știi?

M-am grăbit să-mi cer scuze.

— Hei.

La auzul vocii, Keith și cu mine ne-am întors capul în același timp. Eram parțial ascuns în spatele lui și nu puteam vedea cealaltă persoană, dar i-am recunoscut identitatea după statură.

— Hei, tu ești Yeonwoo? E mult timp de când nu ne-am văzut.

Am ridicat privirea spre chipul bărbatului care râdea zgomotos.

— Bună ziua, domnule Miller.

— Spune-mi Grayson.

Întinse mâna spre mine, iar eu am făcut instinctiv un pas înapoi. Keith îl privi și clătină din cap.

— Oprește-te. Tipul ăsta nu e potrivit pentru jocurile tale.

— Ne putem juca?

— Refuz.

Amândoi mă priveau fix. Avându-i pe acești doi bărbați musculoși la mai puțin de doi metri de mine, presiunea deveni sufocantă.

Keith izbucni în râs.

— Mă gândesc mereu la asta, dar ai un miros cu adevărat unic.

— Eu?

Grayson îl privi pe Keith, în timp ce acesta mă analiza lent și fără jenă.

— Tu ești singurul care s-ar juca cu genul ăsta de tip.

— De ce? Oh…tu nu te culci cu bărbați Omega?

Grayson izbucni în râs.

— Ești un tip chiar amuzant. De ce îi urăști pe Omega?

Keith se încruntă.

— Omega sau nu, tot bărbat e, nu? Nu am hobby-ul de a mă culca cu bărbați.

— Dacă nu te-ai culcat niciodată cu unul, nu vei ști niciodată.

Grayson zâmbi și îl bătu pe Keith pe umăr.

— Pierzi plăcerile vieții, Keith. E mare păcat.

— Nu am nevoie de genul ăsta de distracție. E scârbos să vezi penisul altui bărbat deasupra ta. Doar să-mi imaginez mă irită. Trebuie să fie ciudat să fii excitat în timp ce vezi asta.

Grayson râse în hohote.

— Hei, nu e ca și cum ai face sex cu o femeie Omega. Din păcate, nu vei afla niciodată dacă nu încerci. Chiar dacă e bărbat, e diferit când e Omega… așa că de ce nu încerci să dormi cu un Omega bărbat?

Grayson se uită direct la mine. Amândoi începură să mă observe atent.

— Oh… ce nepoliticos am fost. Scuze, nu voi mai vorbi despre asta aici.

Keith vorbi în locul meu.

— Pe mine nu mă deranjează. Nici pe puștiul ăsta.

— Nu-mi pasă dacă i-o tragi, dar o să regreți. Din câte știu, e cel mai plictisitor tip din lume.

Grayson izbucni în râs și mă privi cu interes.

— Cred că ar fi destul de interesant în pat.

Keith ridică din umeri și plecă, ca și cum nu ar fi vrut să mai audă nimic despre subiect. Grayson îi făcu un semn scurt de rămas-bun și îl urmă. Abia după ce am rămas singur, m-am dus la biroul meu și m-am așezat, scoțând un oftat tremurat.

Deodată am simțit umezeală. Când mi-am dat seama ce se întâmplase, m-am grăbit spre baie. Așteptarea unor maniere din partea unor Alpha aroganți, să-și ascundă feromonii, era imposibilă. Era pur și simplu natura lor. Nu aveau cum să ascundă faptul că sunt Alpha dominanți. Din contră, mândri de feromonii lor, îi eliberau oricând, fără să țină cont de situația altora.

M-am așezat pe vasul de toaletă și am privit în față. Era groaznic. Să moară toți Alpha dominanți. Deodată, mi s-a întunecat privirea și mi-am mușcat buzele. Keith… îmi aminteam aroma lui. Se părea că ciclul meu de călduri urma să înceapă în curând. Am închis ochii, cu fața arzând, și i-am rostit numele în șoaptă. În clipa în care imaginea trupului lui gol îmi apăru în minte, penisul mi se întări complet. Voiam să introduc ceva, dar nu puteam. Mi-era frică. Nu mai avusesem niciodată o astfel de masturbare, nu încercasem… dar dacă Keith și-ar fi împins penisul gros în mine?

Aș fi înnebunit.

— Ahhh…

Am oftat. Nu mai puteam suporta și am scos un geamăt. Partea din spate îmi era udă, apoi am simțit un lichid curgând.

În cele din urmă, am ejaculat îndelung, rostindu-i numele. Așa se întâmpla mereu. De fiecare dată când mă masturbam, el îmi apărea în minte și ajungeam să ejaculez spunându-i numele. Dacă Keith ar fi aflat vreodată, m-ar fi strangulat și m-ar fi omorât. Așezat pe vasul alb de toaletă, am clipit încet. Capul îmi era încă încețoșat, iar sperma se afla pe peretele băii. Ar fi trebuit să curăț, dar nu voiam să mișc niciun deget.

Ciclul meu de călduri urma să înceapă curând. Probabil de aceea eram atât de sensibil la feromoni.

— Oh…

Am oftat obosit și, în cele din urmă, m-am ridicat. În vasul de toaletă, lichidul era tulbure. Mi-am dat jos pantalonii, având grijă să nu mă murdăresc, și i-am udat cu apă, încercând să-i spăl. După ce am sunat-o pe Emma și i-am cerut să participe la ședință în locul meu, am început să curăț baia. Baia lui Keith fusese mereu… extrem de utilă.

După aceea, nu mi-a rămas decât să sar peste prânz și să aștept ca mirosul să se risipească din birou. Oricum, când am terminat curățenia, eram epuizat. După ședință, Keith plecă la prânz cu Grayson. Eu m-am încuiat în birou, mi-am pus alarma și m-am întins pe canapeaua confortabilă pentru oaspeți, închizând ochii.