MINCINOSUL-Capitolul 12

După muncă, Keith mă lăsă la conac și se îndreptă direct spre hotel. Era un lucru obișnuit, dar, văzând distanța dintre noi, nu am putut să nu simt un gust amar.

După cină, pregătită de Charles, am avut o consultație cu Steward.

— Acum vom ajusta frecvența la de două ori pe săptămână și vom încerca medicamente noi.

Spunând asta, scoase medicamentele din buzunar. Până atunci fusese mereu un singur tip, pentru cazurile în care îmi pierdeam controlul.

— Dacă ai vreodată o convulsie sau un atac de panică, ia-l pe acesta. Dacă nu se calmează, ia-l pe celălalt.

Al doilea medicament era prima dată când îl vedeam. Eram curios.

— Ia-l pe acesta doar dacă primul nu funcționează. E mai bine să eviți să-l iei, dacă se poate. Eficiența lui este mare, dar și efectele secundare sunt serioase. După ce iei primul medicament, este important să încerci să te calmezi prin exerciții de respirație. Iar dacă ajungi să-l iei pe al doilea, să mă suni, ca să-ți pot verifica starea și reacțiile.

Am dat din cap și am verificat din nou ordinea medicamentelor.

— Ooh.

Când am tras adânc aer în piept, scuturându-mi umerii, Steward zâmbi și mă bătu ușor pe umăr. Nu m-am mai încordat ca înainte și nici nu m-am speriat. Aveam încredere în Steward.

După ce l-am condus pe Steward, m-am întors în salon. Când am rămas singur, mi-a scăpat un oftat. Stăteam fără să gândesc nimic, când am auzit sunetul telefonului. La început, nu mi-am dat seama ce era.

Am clipit.

Am scos repede telefonul și am verificat cine suna. Era agentul lui Chase Miller.

— Bună, îmi pare rău că răspund târziu. Ce s-a întâmplat?

Am dus repede telefonul la ureche și mi-am cerut scuze.

— Îmi pare rău că sun atât de târziu. Cred că ar trebui să-ți spun ce a zis Chase.

— Da, sigur.

M-am pregătit rapid să iau notițe. Curând, agentul oftă. Am simțit ceva neliniștitor.

— Spune că nu îi plac condițiile.

Pentru o clipă am fost luat prin surprindere. Uitasem că Chase Miller era un om mândru. Schimbarea distribuției nu era un lucru ușor pentru un actor; unii acceptă și duc lucrurile până la capăt, alții nu. Ar fi trebuit să mă aștept ca Chase să fie din a doua categorie.

— Nu îi plac condițiile? am întrebat.

Agentul răspunse la telefon, părând jenat.

— Da. Chase a spus că va rezilia contractul. În primul rând, voi ați fost cei care ați schimbat conținutul lui…

— Stai puțin, stai puțin!

L-am întrerupt în grabă.

— Nu ai fost de acord când ai sunat mai devreme? Ai acceptat schimbarea rolurilor…

— Așa am decis, dar ce pot face dacă lui Chase nu îi place contractul?

Din receptor se auzi din nou un oftat adânc. Pentru o clipă, nu am avut ce spune.

Ce anume nu îi convine, de fapt?

Condițiile pe care le oferisem erau mult mai bune decât inițial. Singura schimbare fusese rolul lui Chase Miller.

Totuși, motivul pentru care Chase fusese distribuit într-un rol secundar, și nu unul principal, încă nu îi convingea pe directori. Dar nimeni nu îndrăznea să-l conteste pe Keith.

În plus, alegerile lui Keith erau întotdeauna corecte. Un film pe care toți îl criticaseră și îl respinseseră ajunsese să fie lăudat drept filmul anului și transformase un actor necunoscut într-o vedetă.

Va funcționa și de data asta alegerea lui Keith?

Toți erau sceptici, dar obligați să-i urmeze ordinele.

— Atunci spune-mi ce vrea. Ce nu i-a plăcut și cum putem rezolva.

Nu veni niciun răspuns imediat. Am așteptat cu răbdare.

— Ei bine…

Managerul, forțat să vorbească,  ezita.

— Despre asta vreau să discut doar cu el și voi stabili o întâlnire.

— Bine.

Era obișnuit ca negocierile să fie complicate prin condiții suplimentare. Dar aroganța asta față de Keith nu avea legătură cu contractul.

– Bine, dar nu pot garanta că va accepta.

— În regulă.

Ca răspuns la avertismentul meu, cealaltă parte vorbi cu o voce la fel de obosită. Am simțit o urmă de compasiune, realizând că acest om nu era cu nimic diferit de mine.

Oftă din nou.

Am auzit o mașină afară. Keith se întorcea acasă. M-am grăbit și am ieșit din salon. Când am ajuns la intrarea principală, l-am văzut pe Charles stând pregătit să-l întâmpine. Mașina, venind dintr-o distanță nu foarte mare, desenă un cerc larg în mijlocul micii grădini. Când se opri, Whittaker fu primul care coborî, se apropie și îi deschise portiera.

Keith coborî din mașină, ridică brusc capul și mă văzu, apoi se opri. Probabil o reacție firească într-o situație neașteptată.

— Bine ați venit, domnule. Doriți să faceți o baie?

Majordomul  întrebase pe un ton calm. De obicei, după astfel de seri, urma un duș. Keith  răspunse lejer, ca întotdeauna:

— E în regulă. Poți pleca.

Charles încuviință scurt și se retrase.

Keith pornit, iar eu l-am urmat imediat.

Părea că fumase în mașină; avea o țigară între buze. Pe măsură ce se apropia, mirosul familiar de fum de țigară se amesteca ușor cu feromonii lui. Am încercat să nu mă gândesc la aroma gelului de duș care avea să urmeze. În cele din urmă, Keith a urcat scările de la intrare.

Deodată, s-a oprit.

— Ce e?

Țigara dintre buzele lui m-a făcut să mă gândesc cât de dulci îi erau buzele. Pentru o clipă, mi-am imaginat că țigara eram eu, și că, la final, eram aruncat pe jos fără ezitare. Mi-am revenit rapid. Keith încă mă privea. Inima mi-a început să bată mai tare. Am încercat să-mi ascund reacția și am răspuns ca de obicei:

— Am vorbit cu agentul lui Chase Miller. A spus că ar dori o întâlnire pentru a discuta contractul. Nu îi plac condițiile.

Sprâncenele lui Keith se mișcară ușor. Își scoase scos țigara dintre buze.

— Chase?

— Da.

Eram nerăbdător și mi-am dat seama de asta.

Ce se întâmplă dacă se enervează?

Mi-a trecut rapid prin minte cum aș răspunde într-o asemenea situație.

Din fericire, Charles era și el prin preajmă, așa că m-ar fi putut ajuta dacă feromonii lui Keith s-ar fi intensificat din cauza furiei. M-am liniștit puțin, însă, pe neașteptate, Keith a oftat iritat.

Apoi a deschis din nou gura și a mușcat din țigara care atârna între degetele lui lungi.

— Când?

— Poftim?

Răspunsul lui m-a luat prin surprindere. Nu era deloc ceea ce mă așteptam să aud.

— Nu am stabilit încă data și ora exactă, dar pauza de prânz de marțea viitoare ar fi liberă.

— Atunci alege momentul acela.

— …Bine.

Crezusem că va fi foarte furios sau că va avea o reacție mult mai dură, dar totul s-a încheiat atât de simplu. Oare Keith se aștepta la asta?

Între timp, Charles a deschis ușa principală pentru a-l întâmpina pe Keith. Acesta a trecut pe lângă el, ca de obicei.

Keith a urcat scara lungă spre dormitorul lui de la etajul al doilea. Camera mea nu era foarte departe de a lui, așa că, fără să-mi dau seama, am început să merg după el.

După ce m-a simțit în urma lui, s-a oprit și s-a uitat la mine.

— Mai e ceva ce vrei să spui?

Aș fi vrut să-i spun că mergem în aceeași direcție, spre camera mea, dar în loc să spun adevărul, am pus o întrebare.

— Ei bine… ce condiții încearcă să impună domnul Miller?

În grabă, mi-am justificat întrebarea.

— Dacă are anumite cerințe, le pot pregăti din timp. Așa contractul ar putea avansa mai rapid.

Keith a răspuns fără nicio ezitare:

— Nu e nimic special.

— Da?

Abia m-am abținut să mai întreb ceva, dar în schimb am clipit surprins.

— Doar…

— Vrea să-mi creeze probleme. E genul acela de om.

— Înțeleg…

Eram confuz.

Keith continuă, scoțând țigara dintre buze:

— Grayson…

În clipa în care am auzit numele lui Grayson, am rămas tăcut, așteptând să continue.

— Nu-mi pasă. E în regulă.

— …Bine.

Nu mai aveam nimic de spus, așa că am tăcut. În liniște, se auzeau doar pașii lui și ai mei, răsunând pe coridor. Keith se apropia de holul de la etajul al doilea.

— Ești obosit?

Keith se uită peste umăr. Am crezut că întrebarea mea fusese prea îndrăzneață.

Dar, pe neașteptate, Keith vorbi primul:

— Puțin.

— Ai avut mult de lucru în ultima vreme?

M-am grăbit să-mi adun gândurile, mergând în continuare în spatele lui, în același ritm. În ultima vreme, Keith nu părea în cea mai bună formă. Încercasem să găsesc o explicație, dar nu-mi venise nimic în minte.

Pentru o clipă, mi-am amintit de cuvintele lui Steward, dar le-am respins imediat. Feromonii nu se acumulaseră, deci nu era nimic în neregulă cu starea lui. Keith o chemase pe Naomi mai des decât înainte și tocmai se întorsese de la hotel.

— Te-ar deranja dacă ți-aș face un masaj?

După ce am spus asta, Keith se opri.

M-am simțit jenat. M-a privit drept în față. Simțeam cum obrajii îmi ard.

— Asta… am învățat la… un job part-time…

Keith continua să fumeze, cu privirea fixată asupra mea.

După un timp, întrebă:

— Masaj?

— Da, am încuviințat.

— Lucram part-time din cauza cheltuielilor de trai… Oh, am și o licență. Dacă nu e suficient de bun, atunci…

Keith trase încet din țigară. Tăcerea îmi apăsa umerii cu o greutate zdrobitoare. Trecură doar câteva secunde până când vorbi din nou.

— Vino în camera mea peste zece minute.

Deși îi auzisem clar cuvintele, m-am îndoit de propriile urechi.

A închis ușa în liniște, iar abia atunci am realizat ce spusese.

Zece minute.

Am scos un țipăt fără să-mi dau seama și mi-am acoperit rapid gura.

Zece minute nu erau suficiente ca să mă liniștesc.

Am respirat adânc de mai multe ori și am început să fredonez imnul național ca să mă calmez, dar uitasem versurile. Așa că am căutat în grabă pe internet, am citit poezia și am respirat adânc din nou.

M-am uitat la ceas. Trecuseră treisprezece minute.

Am ieșit în grabă din cameră, cuprins de nervozitate. În fața ușii lui Keith, inima îmi bătea cu putere.

Probabil că trecuseră deja cincisprezece minute.

Întârziasem cinci minute. Am tras aer în piept și am bătut la ușă.

Îmi vedeam clar mâinile tremurând în timp ce loveam ușa. Am deschis după câteva secunde. Priveliștea camerei pe care o văzusem dimineață mi-a apărut din nou în fața ochilor.

Am ridicat capul și m-am uitat la Keith. În partea de jos, purta pantaloni comozi din bumbac, iar partea de sus era goală. Era firesc, urma să-i fac un masaj, dar nu știam unde să-mi opresc privirea și am întors capul. Totuși, partea superioară a corpului mi se imprimase deja în minte.

Inima îmi bătea cu atâta putere, de parcă urma să explodeze. Din cauza zgomotului bătăilor, nici nu mai puteam auzi bine. Toți nervii îmi erau în alertă.

Keith mă privit o clipă, apoi își lăsă capul pe pernă.

— Eu… mmh… ai o loțiune?

Keith indică spre baie, fără să spună nimic.

M-am grăbit spre baie.

Designul nu era foarte diferit de cel al băii mele. Doar că era mult mai spațioasă. Obiectele erau, în mare, aceleași. Când am văzut aceleași analgezice simple, puse în locul unde țineam și eu medicamentele, am găsit repede loțiunea.

Stătea întors cu fața în direcția opusă mie. M-am simțit ușurat și am închis ochii. Dacă m-ar fi privit în ochi, nu aș fi rezistat. Covorul îmi înghițea pașii, așa că am început intenționat să fredonez.

După ce mi-am dres ușor vocea, m-am apropiat. Keith nu deschise ochii.

Înainte să-l ating, am vorbit:

— Domnule Pittman, dormiți?

L-am întrebat pentru că mă gândeam să plec dacă adormise; nu voiam să-l trezesc, părea obosit. Dar, contrar așteptărilor mele, a răspuns imediat.

— Nu.

Fără să vreau, am zâmbit și am spus:

— Atunci… să începem. Vă rog să-mi spuneți dacă simțiți vreun disconfort.

Am adăugat asta ca avertisment, dar de data aceasta nu veni niciun răspuns.

M-am urcat pe spatele lui, cu picioarele de-o parte și de alta a taliei. Am luat o cantitate moderată de loțiune și am frecat-o între palme. Mi-a trebuit un curaj imens să-mi așez palma pe trupul lui Keith.

Există oare un alt corp atât de perfect în lume?

Mușchii spatelui lui erau fermi, ca ai unui înotător, iar umerii largi. Doamne… doar atingerea acestui bărbat…

Asta era soarta pe care o alesesem. Nu mai puteam da înapoi. Am respirat adânc din nou. Dacă aș fi inhalat feromonii lui Keith în starea mea actuală, ar fi fost sfârșitul. Mi-am ținut respirația cu forța, încercând să blochez situația periculoasă. Degetele mele tremurânde i-au atins pielea și, în acel moment, am simțit că inima mi se oprise.

Nu mi-am putut stăpâni emoțiile.

Mi-am coborât imediat palma și am apăsat pe spatele lui. Trecuse mult timp de când nu mai făcusem un masaj, așa că mi-a fost destul de greu să-mi amintesc mișcările. Creierul îmi ardea încercând să recupereze ce învățasem. După câteva presiuni de-a lungul mușchilor, am întrebat:

— E în regulă? Ar trebui să apăs mai tare?

Keith părea că se gândește. În timp ce așteptam un răspuns, mi-am lăsat palmele pe spatele lui.

Vreau să simt asta puțin mai mult.

— …Continuă.

În clipa aceea, am simțit bucurie și rușine în același timp. Inima mi-ar fi putut exploda; aș fi murit fericit chiar atunci.

— Atunci… continui.

Keith nu mai spuse nimic.

Avea ochii închiși. Nici măcar nu puteam să-l privesc fără să mă pierd în gânduri și, de teamă să nu fiu surprins, mi-am deschis brusc ochii. Între timp, mâinile mele se mișcau mecanic. Degetele îi urmăreau mușchii lungi, frecând încet, mângâindu-i ceafa și umerii. Pe măsură ce timpul trecea, corpul meu începea să-și amintească. Chiar dacă încercam să nu mă gândesc la nimic, mâinile se mișcau natural, iar eu începeam să mă simt mai relaxat.

Dintr-odată, m-am încruntat.

Dacă aș fi fost femeie, te-ai fi culcat cu mine.

Dacă ar fi fost așa, ți-aș fi putut mărturisi că îmi place de tine, te-aș fi putut atinge și săruta fără să mă simt atât de vinovat. Chiar dacă s-ar fi terminat în câteva luni, și o simplă relație ar fi fost un vis.

— …Ha-ha.

Deodată, Keith râse scurt. I-am privit chipul. Avea încă ochii închiși, dar un zâmbet abia perceptibil îi juca pe buze.

Am încercat să-mi amintesc.

S-a întâmplat ceva amuzant?

Keith și-a întors privirea spre mine.

— De cât timp faci asta?

M-am gândit o clipă, apoi am răspuns:

— De trei sau patru ani… câțiva ani, dar doar ocazional, în timpul vacanțelor. Dacă aș aduna lunile, ar fi cam un an.

Când am intrat în companie, acela fusese jobul pe care îl avusesem cel mai mult timp. Am ezitat și am întrebat:

— Ei bine… poate e incomod…

— Nu. Ești foarte bun.

Keith râse din nou. În momentul acela, eram cu adevărat emoționat.

— Am făcut bine că am întrebat, atunci.

— …Ai învățat multe.

Keith deschise ochii în timp ce vorbea calm. Pupila violetă de sub pleoapa pe jumătate ridicată se întoarse spre mine. Fără să-mi dau seama, mi-am oprit mâinile și l-am privit. Părea cu adevărat obosit; expresia rece i se estompase. Am rămas fascinat, privindu-l.

Cald.

Am scuturat capul și m-am concentrat din nou pe masaj. Keith continua să mă privească. M-am străduit să păstrez o atitudine neutră și să-mi concentrez atenția pe mâini.

Îmi era greu să suport momentul, așa că am căutat disperat ceva de spus. Cu greu mi-a venit o idee.

— Vă întâlniți cu domnișoara Parker de destul de mult timp.

Eram pe punctul de a spune că sunt gelos. Am încercat să-mi ascund expresia și mi-am aplecat deliberat partea superioară a corpului, ca să evit privirea lui, îndepărtându-mă cât mai mult.

— Cu cine?

M-am simțit stânjenit de întrebare.

Am răspuns ezitant.

— Domnișoara Naomi Parker. Persoana cu care te vezi în ultima vreme. Ai fost cu ea astăzi la hotel.

M-am gândit o clipă și am adăugat:

— Ar trebui să fac o rezervare la hotel și pentru mâine?

— Ah…

Orice urmă de interes dispăru de pe chipul lui. Reacția neașteptată m-a surprins.

— Mâine nu e nevoie.

Keith nu se întâlnea zilnic cu o parteneră. Uneori era o dată la trei zile, alteori la patru. Totuși, mă surprinsese faptul că, în ultimii ani, nu trecuseră niciodată mai mult de trei zile, iar recent fusese aproape zilnic.

Am bâiguit, stânjenit:

— Eu… atunci… e o parteneră care ți-a plăcut, dacă te-ai văzut cu ea în fiecare zi…

Keith vorbi:

— Plăcut? Ea?

Cu cât continuam, cu atât aveam impresia că mă afund într-o mlaștină. Am murmurat, simțindu-mi fața arzând:

— Am presupus asta, pentru că v-ați întâlnit destul de multe zile la rând. Îmi pare rău.

Expresia lui Keith se schimbă. Mai exact, râse de mine.

— N-ai făcut sex niciodată doar pentru distracție?

Am rămas din nou fără cuvinte. De data aceasta îmi era greu să găsesc ce să spun.

Nu de asta o tot chemi pe Naomi? Și… nu-ți place sexul? E doar distracție?

Așa cum spusese Steward:

„E doar pentru a elimina feromonii.”

Dintr-odată, mi-am amintit cum Naomi îi lăudase priceperea.

Te descurci prea bine ca să fie doar distracție.

O tăcere stânjenitoare se așternu, încărcată și complicată. Keith mă privea în continuare, de parcă aștepta un răspuns. Disperat, mi-am adunat gândurile și am spus, cu greu:

— Eu cred că sexul e ceva ce faci cu cineva pe care îl iubești…

— …

Keith nu spuse nimic. Mă privea în continuare cu acea expresie goală, ca și cum aș fi fost jalnic. Și, desigur, avea dreptate. Eram chiar jalnic.

De ce i-ai spus asta lui Keith?

Cu cât tăcerea se prelungea, cu atât mă simțeam mai jenat.

Keith zâmbi cu un râs incomod.

— Credeam că Grayson e singurul care trăiește în iluzii.

Părea că își bate joc de mine. Îmi pare rău, ar fi trebuit să tac, dar greșisem deja.

— Nu e o iluzie. E romantic.

Îmi pare rău, dar era prea târziu. Keith mă privi cu dezgust.

M-am grăbit să cobor privirea.

— Îmi pare rău.

L-am privit pe Keith, încercând să-mi dau seama dacă îmi acceptă scuzele sau dacă mă respinge. Eu, care îl masasem de ceva vreme, mi-am adunat curajul și am deschis gura. Dacă nu întrebam acum, nu aș fi îndrăznit niciodată.

— Dacă e doar distracție, de ce trebuie să schimbi partenera atât de des?

Keith oftă adânc.

Am deschis din nou gura ca să-mi cer scuze.

De ce am pus întrebarea asta inutilă?

Regretam deja. Dar înainte să pot spune ceva, Keith răspunse:

— Oricum, nu contează cu cine te joci. Dacă continui cu aceeași persoană, se pot naște confuzii. În plus, presa va face presupuneri inutile.

În doar două sau trei luni, mă îndrăgostisem profund de acest bărbat. Nici măcar nu era nevoie să mă gândesc prea mult. Mî îndrăgostisem la prima vedere și… de câți ani purtam, de fapt, această iubire pentru el? Chiar și după ce încercasem de mai multe ori să renunț.

În plus, zilele acestea păreau un vis. Să trăiesc în aceeași casă cu acest bărbat, să mâncăm împreună și să purtăm conversații ca aceasta. Mă și îmbrățișase. Chiar dacă fusese un gest necesar, din cauza convulsiei mele, de fiecare dată când îmi aminteam acel moment, îmi venea să plâng. Acest om îmi face inima să bată cu putere, uneori de câteva ori, alteori de zeci de ori. Poate că nu va înceta niciodată să bată pentru el.

Dacă nu ar fi fost atât de blând, aș fi putut crede că, într-o zi, această inimă l-ar putea uita. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar afla ce simt cu adevărat?

Mi-am dat din nou seama cât de departe era Keith de mine. Am înțeles că era cineva pe care nu-l puteam avea. Acest bărbat nu are nicio intenție să se lege de cineva. Cu atât mai puțin de mine, un bărbat.

Mi-am mișcat mâna în mod deliberat. M-am forțat să mă concentrez pe masaj și să alung gândurile inutile.

Atunci de ce o vede atât de des? În plus, frecvența era mult mai mare decât înainte. Eram convins că îi plăcea de ea.

Mintea îmi era plină. Mâinile mi se mișcau mecanic, fără să-mi dau seama dacă îi provocam durere sau nu.

Deodată, Keith oftă. M-am oprit și i-am privit fața.

— Ne oprim aici?

Era sunetul unei respirații adânci, încărcate de oboseală. Am crezut că ar trebui să-l las să se odihnească, așa că întrebasem cu grijă. Vorbisem intenționat foarte încet, de teamă să nu-l trezesc.

Oare doarme?

Mi-am ridicat ușor mâna și am încercat să ies din cameră, dar, brusc, mi-a prins încheietura. M-am speriat și m-am întors.

Keith mă privea.