MINCINOSUL-Capitolul 20

Capitolul 20

— A fost foarte bine, Yeonwoo.

Stăteam așezat, respirând sacadat. Nu puteam vorbi. Stăteam cu ochii închiși, încercând să-mi liniștesc amețeala. Feromonii bărbatului îmi invadaseră întregul corp timp de mai bine de cinci minute.

Nu știam dacă era datorită medicamentului pe care mi-l dăduse Steward la început, dar nu mă simțeam foarte amețit sau agitat. Simțeam doar căldură, însă asta se datora faptului că ciclul de călduri se apropia. Steward mă așeză pe scaun și îmi întinse un pahar cu apă.

— Bea multă apă. Te va ajuta să elimini feromonii.

Îmi mai dădu un pahar și îmi verifică  starea. Ochii i se luminară, arătă spre Mac și dădu din cap, mulțumit.

— După ce se termină ciclul de călduri, vom repeta tratamentul. Îți amintești ce trebuie să faci când ajungi acasă, nu?

Am dat doar din cap. Dintr-odată eram epuizat; până și deschiderea gurii era dificilă. Nu-mi puteam opri gândurile, febra continua să crească. Nu era încă un ciclu de călduri, dar urma să vină foarte curând.

Steward îl sună pe Whittaker, care aștepta. Apoi contactă biroul administrativ.

— Toate aparatele din 302 sunt oprite, da? Oh, nimic grav. Tocmai am făcut un experiment cu feromoni.

Steward spusese asta, aruncându-mi o privire semnificativă.

— E posibil ca înregistrările pe vreo treizeci de minute să fi dispărut, dar nu pot evita asta. Da, te rog, verifică.

Închise și râse.

— O crimă perfectă, nu-i așa?

L-am privit fără să înțeleg. Steward trase un scaun și se așeză lângă mine, ca și cum ar fi vrut să mă liniștească.

— Ai trecut prin multe, dar consultația se va încheia curând.

Apoi adăugă, pe un ton mai blând:

— Cei care ajung să ceară consiliere în felul acesta o fac din cauza Alpha dominanți. Nu ești singurul. Feromonii lor blestemați sunt o pacoste în multe feluri.

Nu am spus nimic, dar Steward nici nu părea să aștepte un răspuns. Continuă:

— Nu par niște bestii impresionante din cauza feromonilor? În plus, acești Alpha dominanți disting feromonii altor Alpha dominanți, exact ca un câine care își face nevoile pe copacii de pe stradă ca să-și marcheze teritoriul.

În cele din urmă, ca și cum ar fi vorbit cu sine, adăugă:

— Mi-aș dori ca toți Alpa dominanți să dispară.

M-am abținut să spun ceva.

…………………………………..

Whittaker se întoarse și mă privi.

— Yeonwoo, ești bine?

Am dat din cap, cu mintea încețoșată.

— Da… puțin. Sunt obosit.

Peisajul văzut prin geamul mașinii aluneca pe lângă mine, parcă mai repede decât înainte. Am respirat adânc din nou, cu fruntea lipită de sticlă.

Ajungi curând la conac. Mai întâi baie… baie… baie…

Ah!

Gândurile îmi fură întrerupte brusc. Keith nu mă contactase. În mintea mea, agitată de călduri, nu mai reușeam să gândesc limpede. Am închis din nou ochii. Respirația fierbinte continua, însoțită de amețeală. Am strâns servieta între coapse. Din fericire, încă nu aveam o erecție, dar dorința era intensă.

— Yeonwoo, ești bine?  întrebă Charles imediat ce am coborât din mașină.

— Da… puțin. Sunt obosit.

Charles simți feromonii și încruntă imediat sprâncenele.

— Mirosul de feromoni e puternic… nu sunt feromonii domnului Pittman. Pot să te întreb ce s-a întâmplat?

Era clar că era îngrijorat.

— Domnul Steward a propus un nou tratament… a fost foarte dificil.

Am oftat. Charles se opri; îi puteam ghici expresia fără să-l privesc, cu siguranță mă privea cu tristețe.

Fața îmi ardea deja. Dacă nu opream această creștere a căldurii, mă voi sufoca. Încă mai puteam ajunge în camera mea și să plâng, înainte să-mi pierd complet rațiunea.

 — Urcă și odihnește-te. Îl voi informa pe domnul Pittman.

— Mulțumesc.

După ce i-am mulțumit abia șoptit, am mers mai departe. Picioarele îmi tremurau. Dacă Steward nu m-ar fi avertizat… acum aș fi scotocit prin servietă și aș fi înghițit medicamentele. M-ar fi ajutat, dar nu pot. Nu am putere.

Urcatul scărilor a fost atât de greu încât a trebuit să mă opresc de mai multe ori. Am regretat, dar era prea târziu să mă întorc. Am continuat, inevitabil. De fiecare dată când respiram, feromonii din jur mă îmbibau. Trebuia să ajung în camera mea și să fac o baie.

Sunt aproape sus. Cât mai e?

Am ridicat capul…silueta lui Keith apăru, stând pe scări.

M-am oprit fără să-mi dau seama.

Privit din josul scărilor, era un bărbat înalt, aflat la doar câțiva pași distanță, iar prezența lui mă copleșea.
Am clipit, ca și cum aș fi devenit din nou un copil. Era greu să-i disting corect expresia, pentru că stătea în fața luminii, dar puteam ghici că era furios. Dovada fu vocea lui. Când Keith deschise gura, sună mai rece decât de obicei.

— De ce nu m-ai sunat?

L-am văzut pe Charles stând în spatele lui. Mi-am amintit cuvintele lui, că îl va informa despre sosirea mea. M-am simțit vinovat pentru că ignorasem instrucțiunile lui Keith.

Am deschis gura cu dificultate:

— Îmi pare rău… sunt bine…

Mă tot scuzam, dar am închis ochii; amețeala mă cuprinse și picioarele nu mă mai putură susține și am simțit cum mă prăbușeam pe scări. Când mi-am recăpătat puțin vederea, am văzut chipul lui Keith. Dacă nu m-ar fi prins, ar fi fost un accident grav. Trebuia să-i mulțumesc.

În acel moment, Keith întrebă brusc:

— Ce este mirosul ăsta?

Vocea lui joasă părea să-mi străpungă tot corpul, ca un cuțit. M-am simțit rușinat.

De ce este atât de furios?

Nu puteam înțelege. L-am privit pe Charles dintr-o ochire, dar nici el nu părea să știe.

M-am grăbit să mă liniștesc și am încercat să vorbesc, dar aveam nevoie de puțin mai mult curaj ca să scot un sunet.

— Astăzi, domnul Steward a propus un nou tratament… probabil de aceea miroase a feromoni.

Alpha dominanții spun că pot deosebi feromonii lor de cei ai altora ca ei.

De ce spusese Steward asta?

Eram derutat.

Ce este diferit?

Keith încă mă privea fix.

— Și? Întrebă el rece.

— De la cine sunt feromonii ăștia?

Pentru o clipă, am vrut să mint. Desigur, aș fi făcut-o dacă aș fi putut, dar nu avea niciun sens să spun o minciună care urma să fie descoperită, și nici nu exista un motiv real să mint.

Nu puteam înțelege de ce Keith era atât de furios. Eram tensionat și am spus adevărul.

— Trebuie doar să mă obișnuiesc cu feromonii Alpha dominanți… iar el cunoaște unul…

Poate că era mai bine să nu intru în detalii despre experimentele care ar fi putut fi un secret al spitalului. Gândul îmi veni brusc.

Am încercat să explic stângaci, dar înainte să termin, Keith vorbi pe un ton țipător:

— Atunci copilul ăla și-a vărsat feromonii peste tine?

Eram șocat. În același timp, aroma dulce se răspândea. Erau feromonii lui Keith. Fără îndoială, acum era incredibil de furios.

Nu puteam înțelege de ce omul acesta reacționa astfel.

— Domnul Steward a spus că va trebui să încerc de două sau trei ori… astăzi am rezistat bine. Curând totul va fi mai bine…

Înainte să apuc să termin, Keith mă apucă cu putere de mână și mă trase după el. În acel moment, durerea mă trezi complet. Surprins, am reușit să merg după el, încercând să-i țin pasul.

Ce se întâmplă? De ce merge atât de repede?!

— Domnule Pittman, ce…?

Eram tulburat și l-am strigat, dar Keith nu a răspuns. La scurt timp, a deschis ușa dormitorului său și m-a târât înăuntru.