MINCINOSUL-Capitolul 29

Tocmai turnam cafea într-o ceașcă când, afară, răsună un tunet puternic.

Tresar și rămân nemișcat.

E foarte rar să plouă.

Fără să vreau, privesc spre fereastra întunecată. În sticlă nu văd decât reflexia feței mele palide. Ploaia slabă pare să se distingă vag, dar nu este clară.

Duc ceașca fierbinte la gură și suflu peste cafea.

Când am ajuns acasă de la serviciu, mi-am dat seama că, pentru prima dată după mult timp, mă simțeam într-o pauză.

După ce am părăsit conacul lui Keith, fiecare zi fusese ca un război. Nervii îmi erau întinși la maximum din clipa în care ieșeam din casă până când mă întorceam.

Totuși, din fericire, nu au mai avut loc atacuri după aceea. Și pentru că iau medicamentele pe care mi le-a dat Stewart, dar și pentru că mă simt mult mai stabil decât înainte.

Era ironic să găsesc liniște abia după ce am renunțat la sentimentele mele pentru Keith.

Se pare că oamenii învață lecțiile abia după ce trec printr-o dezamăgire.

Zâmbesc amar.

Dacă lucrurile continuă așa, în curând voi putea renunța complet la medicamente.

Ridic ceașca și mă plimb prin cameră. Pe masă îmi văd telefonul mobil și verific când este următoarea mea întâlnire.

Mâine ar trebui să se oprească ploaia.

Amintindu-mi de incendiul forestier din timpul zilei, termin jumătate din cafea, spăl ceașca și o întorc cu gura în jos.

Poate din cauza ploii, aerul este rece.

Mi-e prea lene să scot o pătură groasă.

✤✤✤✤✤✤

Deodată mă trezesc din cauza unor lovituri violente în ușă.

Sunt atât de speriat încât aproape cad din pat.

Cine e?

Intru în panică.

Când mă uit la ceas, este deja trecut de miezul nopții.

Cine naiba vine la ora asta?

Bubuiturile continuă.

Nervos, ies în grabă din cameră.

În același timp în care mă gândesc că aș putea deranja vecinii, apare și frica.

Nu este nimeni aici care să mă protejeze dacă intră un necunoscut.

Pentru prima dată regret că nu mi-am cumpărat o armă.

Pe de altă parte, o parte rațională din mine spune că cineva care bate atât de tare la ușă probabil nu este un criminal.

Dar, contrar rațiunii, emoțiile îmi aprind imaginații sumbre.

— Cine… cine este? întreb cu voce tremurată, privind atent prin vizor.

În momentul în care văd chipul familiar al persoanei de afară,  respirația mi se taie de surpriză.

— Keith? scap fără să vreau.

Se oprește pentru o clipă, dar apoi începe să bată din nou în ușă.

Abia atunci îmi revin și deschid în grabă încuietorile.

În timp ce desfac cele trei zăvoare și lanțuri, el continuă să lovească frenetic în ușă.

Când în sfârșit deschid, aproape că mă lovește.

Mâna lui, pregătită să bată din nou, rămâne suspendată în aer.

Keith mă privește.

Este ud leoarcă.

De ce?

Abia atunci îmi dau seama că afară încă plouă.

Dar atât este tot ce pot gândi.

Mă privește năuc.

Buzele îi tremură ușor, ca și cum i-ar fi frig.

Fără să stau pe gânduri, îl trag înăuntru.

Din fericire, nu este nimeni pe coridor.

Keith intră, iar eu închid repede ușa.

De ce a venit aici la ora asta?

Totul este atât de brusc.

— Domnule Pittman… spun, întorcându-mă spre el.

Nu am pus încă zăvorul, în caz că Whitaker îl urmează.

Keith se va întoarce probabil imediat.

Tocmai mă gândeam la asta când, deodată, Keith mă privește și inspiră adânc.

Pentru o clipă, fața lui palidă capătă o umbră adâncă în lumina fulgerului.

— …?

Dintr-odată îmi apucă brațul și mă trage spre el.

Fără să-mi lase timp să reacționez, mă împinge direct în perete.

În același timp, un tunet violent izbucnește, iar fulgerul luminează încăperea.

Corpul ud al lui Keith se lipește de al meu.

Surprins, încerc să-l împing.

Dar Keith se agață de mine.

În clipa următoare încearcă să-și frece buzele de ale mele pentru a mă săruta.

Întorc capul ca să-l evit.

Buzele lui reci, ude de ploaie, alunecă pe obrajii mei și coboară spre gât.

— Keith, ce…?
— Oprește-te! Ajunge!

Strig disperat.

Dar nu este nimeni care să mă ajute.

Sunt prins între perete și Keith, zvârcolindu-mă fără rost.

— Te rog… de ce faci asta?
— Ți-am spus să te oprești… oprește-te…

Nu pot înțelege de ce acest bărbat a venit brusc aici.

Nu s-a terminat totul?

Keith nu a înțeles asta?

Tu ai fost cel care mi-a cerut să-ți schimb partenera de atâtea ori.

Atunci de ce acum?

Ochii mi se încing.

Așa cum mă așteptam, pentru acest bărbat eu nu sunt decât un partener sexual.

Apari brusc în viața mea, vrei să mă îmbrățișezi, iar după ce îți vei satisface dorințele mă vei abandona din nou.

Nu-ți pasă deloc de mine.

Chiar și acum își răspândește feromonii în casa mea.

Deși i-am spus să nu o facă.

Am știut asta încă din clipa în care am deschis ușa.

Feromonii lui puternici se revarsă peste tot în jurul meu.

Nu mai am puterea să rezist.

Chiar și hotărârea de a-l respinge se topește.

Cu fiecare sărut care continuă, cu fiecare atingere a buzelor, mintea mea începe să se golească.

Am promis că nu mă voi mai culca niciodată cu acest bărbat.

Încă îmi mai rămâne o urmă de mândrie.

Trebuie să-l îndepărtez pe Keith.

Reușesc să scap din brațele lui și fug spre cameră.

Dar după doar câțiva pași mă prinde din nou.

Mă împiedic și cad pe podea, iar el cade peste mine, strângându-mă în brațe.

— Lasă-mă! Lasă-mă!

Mă zbat cât pot de tare.

Îl lovesc în umăr și îi zgârii fața.

Dar Keith, nepăsător, îmi atinge corpul, își freacă buzele de ale mele și își răspândește și mai mult feromonii.

De ce aroma asta este atât de dulce?

Mintea mi se golește.

Am mai trecut prin asta. Știu deja cum se va termina.

Voi pierde.

Certitudinea acelei înfrângeri mă face să plâng.

Mai are vreun rost să mă împotrivesc?

Încerc să-l lovesc pe Keith, dar brațele mele nu mai au putere. Din gât îmi scapă doar un geamăt neputincios. Keith mă sărută adânc, iar limba lui se amestecă cu a mea. Cu fiecare val de feromoni care se revarsă peste mine, respirația îmi devine tot mai grea.

Acest bărbat… a înnebunit.

Un fulger luminează camera.

Din clipa în care a bătut la ușă, nu, poate chiar înainte. își pierduse deja controlul.

Feromonii care curg fără oprire. Ochii lui aurii.

Totul spune același lucru.

Rutul lui a început.

Cuvintele lui Whitaker îmi revin în minte, dar nici nu mai e nevoie să le amintesc. Realitatea este limpede.

În cele din urmă renunț.

Aceasta este realitatea.

Cât timp sunt un Omega, nu pot învinge aceste feromone blestemate.

Îmi las brațele să cadă și încetez să mă mai împotrivesc.

Keith îmi trage pijamaua de pe mine și își plimbă mâna pe interiorul coapsei mele. Ochii mi se umplu de lacrimi, iar un suspin îmi scapă fără voie.

Plâng.

Simt ceva rece pe obraz.

Deschid încet ochii.

Keith mă privește.

Ochii lui aurii strălucesc intens în lumina fulgerului.

— Yeon-woo…

Îmi rostește numele ca o șoaptă.

Respirația mi se blochează.

Mâna lui îmi mângâie obrazul.

— …De ce plângi?

Lacrimile nu mai pot fi oprite.

Îmi acopăr gura cu mâinile și încerc să respir.

Keith îmi sărută dosul palmei.

— Nu plânge.

Dar eu plâng mai tare.

Pot să te iubesc din nou?

Cum aș putea să mă îndrăgostesc iar, când sufletul meu este atât de zdrobit?

— Ah…

Plâng și îl cuprind de gât.

În clipa următoare Keith intră în mine.

Presiunea puternică îmi taie respirația.

Deschid gura, inspirând brusc, în timp ce fiecare mușchi din corp mi se încordează.

Keith se mișcă încet și mă sărută.

De fiecare dată când buzele noastre se întâlnesc, îmi șoptește numele.

— Yeon-woo.

Iar și iar.

Atât de dulce.

Atât de trist.

Va mai exista vreodată o zi în care numele meu să nu-mi rănească inima?

Disperat, îi sug buzele și îmi încolăcesc limba în jurul celei a lui.

Voi rămâne singur toată viața.

Nu voi putea iubi pe nimeni altcineva.

Chiar dacă m-aș căsători, chiar dacă aș avea copii…

Ar putea vreodată sufletul meu să se umple din nou?

Așa cum s-a umplut în ziua în care am crezut că acest bărbat mă iubea.

În acel moment, ura pe care o simt pentru el se trezește cu o forță crudă.

Îi mușc urechea cu brutalitate, marcându-l.

Simt gustul sângelui și îl sorb cu o lăcomie aproape sălbatică.

— Ah…!

O durere ascuțită îmi străbate brusc abdomenul.

Am făcut sex cu Keith de nenumărate ori, dar niciodată nu a fost așa.

Penisul lui se umflă și mă umple complet.

De fiecare dată când intră și iese, strig de durere.

Interiorul meu pare că se rupe.

Este prima dată când mă doare atât de tare.

Îl strâng cu disperare.

Înăuntrul meu ceva se simte greșit.

Tremur de frică și de agonie, incapabil să respir cum trebuie.

Durerea nu se mai oprește.

Acesta nu mai este sex.

Este o cucerire.

Un jaf.

Acest bărbat încearcă să ia tot ce am.

Totul.

Nu va lăsa nimic în urmă.

Nu voi mai rămâne cu nimic.

Mi-e frică.

Keith geme adânc și lovește cu putere în interiorul meu.

Apoi ejaculează.

Cantitatea este mult mai mare decât într-un rut obișnuit. Lichidul fierbinte pare să-mi ardă pântecele. Corpul meu se strânge în jurul lui, împiedicându-l să se retragă.

Keith continuă să geamă, umplându-mă din nou și din nou.

Nu mă pot mișca până când totul este absorbit în interiorul meu.

Respir greu.

Keith mă privește.

Ochii lui sunt încă aurii.

Feromonii continuă să curgă fără oprire.

Penisul lui rămâne în interiorul meu, iar mișcările reîncep.

Keith ejaculează din nou.

Și din nou.

Nimic nu se pierde.

Totul rămâne în mine.

Când ploaia se oprește în cele din urmă, Keith abia atunci se liniștește.

În depărtare apare lumina palidă a zorilor.

Îi mângâi fața în lumina dimineții.

Urechea lui îmi atinge vârful degetelor.

Marca este clară pe urechea stângă.

Șoptesc printre lacrimi.

— Alfa al meu.

Mă aplec și îmi lipesc buzele de ale lui.

Închid ochii.

Sărutul este dulce.

Atât de dulce.

Îi cuprind limba cu a mea, îi sug buzele și le unesc din nou cu ale mele.

El mă sărută cu o pasiune profundă.

Din nou.

Și din nou.

Dar eu știu.

Acest bărbat mă va abandona din nou.

Și totuși…

I-am lăsat o marcă.

Gândul acesta îmi aduce o satisfacție întunecată.

În acest moment cred că totul va fi mai bine.

Keith este al meu.

Până la moarte.