MINCINOSUL-Capitolul 3

Încă ne aflam în sala de conferințe, în tăcere, pentru că nimeni nu îndrăznea să deschidă gura. De îndată ce am realizat asta, m-am așezat cu spatele drept și am așteptat ca Keith să vorbească cu ceilalți directori.

– Mda…
Keith oftă adânc. Era un semn prost.

— Ați văzut toate articolele din Forbes?

Toți rămaseră uluiți de întrebarea bruscă, apoi se priviră între ei. Keith lăsă raportul pe masă, și-și plimbă degetele pe suprafața lui, apoi îl lovi cu palma.

— Dacă vă uitați acolo, puteți vedea aproximativ care e valoarea averii mele. Desigur, e mai mare decât cea anunțată.

Curând  deveni clar de ce se lăuda cu banii în loc să se concentreze pe ședință. Keith își strâmbă gura.

— Banii pe care i-am cheltuit pentru a-mi cumpăra iahtul au fost mai puțini decât cei pe care i-am cheltuit pentru acest film. Sau aveți de gând să produceți vreo mie de copii din gunoiul ăsta? O să-mi termin viața făcând acest film. E extraordinar.

Aplaudă fără vlagă, ca și cum s-ar fi plictisit.

Nimeni nu mai era capabil să spună nimic. Tăcerea se așternu peste directori, care nu făceau decât să-și coboare privirile. Keith apucă raportul și-l mototoli între mâini.

— Ați irosit cu adevărat un an întreg ca să faceți ceva de genul ăsta? Dacă aruncați bani la gunoi… devine capodoperă? NU! Gunoiul rămâne gunoi! E doar gunoi scump.

Keith aruncă raportul în coș.

— Nu vă folosiți capul ca să gândiți?! Aveți rahat în el?
Nimeni nu scoase un sunet.
— Tot acest plan este greșit. Luați-o de la zero. Trei zile sunt suficiente și sper să nu mai fiu nevoit să-mi pierd timpul prețios cu mizeria asta.

După ce Keith termină, m-am ridicat fără să ezit și l-am urmat imediat. În timp ce mergea, își scoase  o țigară și-și mușca buzele. Keith nu se opri până nu o aprinse și nu rosti primele cuvinte. Desigur, nici măcar nu se uita la mine.

— Whittaker…

— Da.
I-am răspuns imediat.

Keith continuă să meargă înainte.

— Spune-i că în acest weekend voi solicita mai mult personal.

— În regulă. Weekendul acesta este petrecerea pe iaht. Mai este ceva de adăugat?

Încă nu aveam nicio idee care era scopul petrecerii, dar nu am întrebat. Când am ridicat privirea, Keith se întorsese spre mine pentru prima dată.

— Atât ai de făcut.

— Am înțeles.

Mi-am închis gura. O petrecere socială tipică, doar că, de data aceasta, cu o listă foarte bine aleasă de invitați.

Keith își întoarse din nou privirea înainte. Pentru o clipă, mi se păru că zâmbise.

— Îmi place de tine pentru că pricepi repede.

— Mulțumesc.

De data aceasta, am spus-o sincer și în timp ce încă eram confuz de acea aparentă apreciere,  adăugă:

— Este foarte convenabil.

Era aproape de mine. Pentru acest om, eu eram doar un secretar extrem de util, nimic mai mult. Deși era firesc, se opri pentru o clipă și am râs ușor.

— Așa este? Mă bucur, voi face tot ce pot și pe viitor.

Keith se întoarse din nou spre mine. De data aceasta, zâmbea clar.

— Ai fost vreodată genul care are aventuri de o noapte?

— Nu fac asta.

Atunci Keith  întrebă ceva destul de ciudat:

— Ești un Omega, nu?  Există multe femei Alpha. Ai putea obține asta ușor, ești bărbat.

Nu știam nici măcar de unde să încep să-i corectez cuvintele. Avusesem o iubită în adolescență și nu mai avusesem nicio relație după ce mă îndrăgostisem de Keith. În plus, chiar și după ce mă diferențiasem, nici măcar nu știam cu adevărat care era identitatea mea.

— Oricum, nu am aventuri de o noapte. Dacă aș face-o, nu aș putea dormi bine și aș avea probleme să-l ajut pe șef a doua zi.

—Uau.

Keith expiră fumul intenționat. L-am împins ușor și am apăsat butonul liftului. El făcu un pas înapoi și  așteptă ca liftul să ajungă.

— Există vreun motiv pentru care să nu fiu diferit de ceilalți?

Imediat ce am pus întrebarea, am regretat-o. Eram nervos că i-aș fi atins orgoliul. Din fericire, Keith nu răspunse. Doar râse de mine, ca de obicei.

Omul acela încerca să mă pătrundă cu privirea, dar adevărul era că sunt o persoană cu adevărat plictisitoare. Nu sunt bun la viața de noapte ca Grayson și nici nu pot face glume istețe. Așa am trăit până acum și așa voi continua să trăiesc.

În cele din urmă, liftul sosi.

Am spus cu un zâmbet:

— Singurul meu avantaj este că vă pot ajuta.

Ușile liftului se deschiseră. Keith păși înăuntru, dar se opri…

Pe neașteptate, se întoarse ca să mă privească. Când ușa liftului începu să se închidă, am întins mâna rapid și abia atunci Keith intră.

Înainte să-l urmez, el fu primul care vorbi:

— E ora prânzului.

— E ora prânzului, am repetat.

Ușa liftului se închise, iar el apăsă butonul.

…………………………..

— Oh, chiar așa? Ați putea să-mi trimiteți mai întâi lista și numărul invitaților care vor veni la petrecere?

Whittaker  întrebase imediat, pe un ton profesional. I-am răspuns că voi trimite un e-mail după ce voi confirma numărul persoanelor care vor participa. După ce am închis telefonul, am ordonat invitații în ordine Alphabetică. Imediat ce se termină pauza de prânz, toată lumea se apucă de lucru. M-am întors la biroul meu, conectat cu biroul președintelui, și am început să dau telefoane unul câte unul.

— Desigur că vin.

Grayson răspunsese la telefonul secretariatului.

— Yeonwoo vii și tu?

— Eu?

I-am auzit vocea.

— Da. Am nevoie de un administrator. Sau vine Charles de data asta?

Dacă petrecerea avea loc la casa lui Keith, Charles se ocupa de toate detaliile. De data aceasta însă era diferit, pentru că se ținea pe un iaht. Cu alte cuvinte, dacă petrecerea nu era la reședința lui, majoritatea lucrurilor trebuiau organizate de mine.

Era evident că trebuia să particip. Nu invitasem niciun organizator de petreceri și nici nu-l întrebasem pe Charles, așa că m-am gândit puțin, înainte să răspund.

— Probabil voi veni.

— …

— …

— Da?

Brusc, după o tăcere neașteptată, a întrebat:

— Porți mereu medicamente la tine?

— Da, bineînțeles.

Din nou, răspunsesem discret la o întrebare care nu era deloc simplă.

— Ne vedem la petrecere, Yeonwoo. Dacă din întâmplare vezi ceva… să nu te sperii prea tare.

După ce adăugă această frază ciudată, Grayson închise telefonul. Fără să vreau, am privit receptorul, dar nu am putut să sun înapoi ca să-l întreb ce voia să spună.

Am rămas încordat, însă nu aveam de ales decât să ignor lucrul acesta.

……………………………….

Pregătirile pentru petrecere fuseseră simple. Nu  existase nimic special, pentru că se mai întâmplase de multe ori. Era doar o petrecere pe iaht. Iahtul de lux, mândria lui Keith, era suficient de mare pentru a transporta 300 de pasageri. Numărul invitaților era de aproximativ 50, așa că lucrurile fuseseră mult mai ușor de gestionat. Chiar dacă fiecare ar fi venit cu propriul partener, nu s-ar fi strâns mai mult de 200 de persoane.

Din precauție, pregătisem 250 de porții de mâncare și băutură. Toate camerele erau disponibile, în caz că cineva s-ar fi simțit rău sau ar fi avut nevoie de odihnă. Pregătirile erau perfecte. Petrecerea urma să înceapă la ora 19:00, dar întotdeauna existau invitați care soseau mai devreme și alții care întârziau.

De fapt, știam că scopul petrecerii era doar „prietenia”. Nu știam că Keith avea atât de mulți prieteni și nici nu înțelegeam mare lucru despre rețelele lui sociale. Poate că sensul cuvântului „prieten” era diferit pentru el; probabil de aceea era greu ca el și cu mine să vedem lucrurile la fel.

— Bine ați venit, domnule… Norman.

Când am ridicat privirea, m-am convins imediat, văzându-i ochii violet, că era un Alpha dominant. Nu era deloc blând, așa cum sugera eticheta cu numele de la intrare.

Din fericire, memorarea invitaților înainte de petrecere s-a dovedit utilă. Chiar și când am primit lista prima dată, am fost nedumerit: toți cei prezenți erau Alphas dominanți. Părea ca și cum aș fi câștigat la loterie, văzând atâția Alphas dominanți adunați într-un singur loc — ceva ce, probabil, nu aveam să mai văd vreodată în viața mea. Dar, din păcate, situația fusese prevăzută; nu era vorba de noroc.

Probabil că avertismentul lui Grayson se referea exact la asta.

Nu exista niciun Omega în lume care să poată suporta feromonii emanați de atât de mulți Alpha dominanți. Mi se spusese cândva că Omega erau singurii capabili să controleze feromonii unui Alpha dominant. Fie că era adevărat sau nu, eu eram un Omega obișnuit, chiar dacă ciclul meu era dezordonat. Tot ce trebuia să fac era să fiu atent.

Grayson, care tocmai intrase, mă privi în ochi și-mi trimise un salut discret. Chiar  dacă ciclul de călduri nu era periodic, tot trebuia să fiu atent.

— Yeonwoo.

I-am răspuns politicos la salut.

— Domnule Miller.

— Grayson, mă corectă el.

Nu puteam să-i urmez dorința.

— Domnul Pittman va ajunge în următoarele cincisprezece minute. Vă rog să vă bucurați de petrecere până atunci.

— Desigur, asta intenționez să fac.

Grayson zâmbi către blonda frumoasă și elegantă care îl însoțea, apoi mă prividin nou.

— Îți spun de pe acum: te-am avertizat în legătură cu această petrecere. Și pe tine și pe Keith.

— Serios?

Clipi, ca și cum răspunsul meu l-ar fi luat prin surprindere, dar într-o secundă afișă un zâmbet amar, apoi plecă.

— Despre ce o fi vorba…?

M-am simțit inconfortabil și confuz, așa că am murmurat în gând:

„Oare va fi o petrecere diferită? Sunt toți invitații prieteni ai lui Keith? De ce sunt toți Alpha dominant…?”

Când gândul se opri asupra ultimei întrebări, bodyguardul mă informat că Keith sosise. Mi-am întrerupt raționamentul și am pornit imediat spre el. Keith era însoțit de o femeie nouă; începuse o relație cu cea mai recentă și mai atrăgătoare dintre modele. Mi s-a strâns stomacul când am văzut-o pe frumoasa blondă, plină de farmec, agățată de brațul lui. Nu aveam de ales decât să-i întâmpin cu o politețe impecabilă.

— Bine ați venit.
I-am salutat, apoi am adăugat:
— Poftiți, vă rog. Invitații nu au sosit încă. Domnișoară Abigail, astăzi sunteți deosebit de frumoasă.

Complimentul era exact cel pe care Keith mă făcea să-l rostesc de fiecare dată când schimba femeia. La un moment dat, îmi spusese pe un ton sarcastic: „De ce nu schimbi replica?”

De ce ar fi trebuit să-mi bat capul să laud partenera sexuală a lui Keith în mai multe limbi?

Gândindu-mă intens la asta, l-am privit pe Keith cu o expresie neutră. Purta un costum închis la culoare, un outfit dur, fără cravată, cu câțiva nasturi ai cămășii descheiați. Privirea mi-a coborât fără să vreau spre mușchii lui bine conturați. Un oftat mi-a scăpat involuntar când i-am văzut chipul. M-am speriat de mine însumi și m-am grăbit să respir adânc. Din fericire, agitația mea de moment a trecut neobservată; Keith nici măcar nu m-a privit. A aruncat o scurtă privire peste punte, apoi m-a privit fără nicio reacție.

L-am informat calm:

— Numărul bodyguarzilor a fost suplimentat conform instrucțiunilor, iar toate pregătirile necesare pentru petrecere au fost finalizate.

A făcut un pas înainte, iar eu am rămas pe loc, privindu-l de la distanță cum se îndepărta alături de Abigail.

Când, fără să vreau, am fost cuprins de amărăciune și ambiție, expresia mi s-a schimbat. Am zâmbit, deși eram nerăbdător. Poate că nu observase… E în regulă. Știu asta. Nu văzuse nimic; fusese doar o clipă. Doar câteva secunde, dar în mintea mea se amestecaseră tot felul de gânduri legate de el.

Atunci bucătarul mi s-a adresat:

— Yeonwoo, poți să verifici preparatele pentru o clipă?

— Ah, da. Sigur.

……………

Până la jumătatea petrecerii nu s-a întâmplat nimic special. Invitații continuau să sosească, iar eu mă străduiam să nu le încurc numele. Totuși, exista ceva neobișnuit: erau mai mulți invitați care veniseră cu doi, trei sau chiar mai mulți parteneri. Uneori erau femei, alteori bărbați, dar era clar că toți erau Omega. Mi s-a părut ciudat, dar am ales să ignor. Tot ce trebuia să fac era să duc petrecerea la bun sfârșit fără incidente. Nu conta ce tip de intimitate avea un invitat sau câți parteneri adusese, trebuia doar să mă asigur că petrecerea nu era compromisă.

Verificasem lista invitaților, confirmasem prezența tuturor, inclusiv a celor care nu sosiseră. După ce i-am verificat individual, le-am cerut paznicilor de la intrare să mă contacteze din timp dacă apărea vreun invitat suplimentar. Până atunci, totul decursese lent și ordonat. Nu existaseră probleme.

Seara, marea era liniștită, iar iahtul abia se legăna. Totuși, ceea ce făcea această petrecere diferită de altele era faptul că invitații păreau să se retragă în alte zone. De obicei, scopul principal al unei petreceri era socializarea și schimbul de informații. Ar fi trebuit să existe grupuri mari și mici, dar nu era cazul aici. Pe punte nu se aflau prea mulți oameni. Bărbații de gen Alpha dominant erau excitați de feromonii pe care îi emiteau, deși efectul părea redus.

M-am gândit la asta și am privit în jurul punții, când, brusc, mi-a venit o idee ciudată.

Erau foarte puțini oameni, iar pe mese mai rămăseseră mâncare și alcool. Nu era doar un singur lucru ciudat. Mi-am golit mintea. În cele din urmă, am văzut o pereche discutând cu alta, apoi retrăgându-se împreună într-o cabină. Toate cabinele aveau interfon, așa că, dacă aveau nevoie de ceva, ne-ar fi contactat imediat. Fiecare avea un partener, toți puteau merge să se bucure în felul lor.

M-am întrebat de ce fusese organizată o astfel de petrecere. Oare Keith știa? Numele lui mi-a apărut brusc în minte, așa că am încercat intenționat să nu gândesc prea profund.

— Cred că e în regulă aici. Ar trebui să verificăm camerele?

Mi-am făcut curaj să vorbesc, în timp ce pășeam pe punte cu un pas mai hotărât decât de obicei. Pe un șezlong, într-o parte, am zărit un bărbat așezat. Ca invitat al petrecerii, era și el un Alpha dominant. Am observat cei trei Omega pe care îi adusese; pentru o clipă i-am văzut cum își lingeau corpurile între ei. M-am grăbit să găsesc liftul și am apăsat butonul.

Când am rămas singur, fața mi s-a încins. Bărbații Alpha dominant chiar nu aveau nicio jenă în a-și afișa dorințele oriunde. M-a străbătut un gând: mi-ar plăcea vreodată un astfel de sex?

Mi-am plecat capul în liftul care urca lent. Avusesem relații intime cu prima mea iubită, dar nu fusese nimic deosebit. Mai presus de toate, fusese incomod și, evident, nici ea nu fusese satisfăcută. Așa se încheiase prima mea experiență. La fel se întâmplase și cu următoarea iubită. Ne înțelegeam bine și ne făcea plăcere compania celuilalt. Când îmi mărturisise sentimentele, acceptasem ușor, dar relația se limitase la săruturi. Oricât aș fi încercat, nu reușeam să mă obișnuiesc cu sexul. Probabil că făcusem tot ce puteam, dar nu eram potriviți. Ne despărțisem încet și natural. Aceea fusese întreaga mea experiență de dating.

După aceea, am fost trimis la studii. Apoi, brusc, m-am diferențiat în Omega. Nu mai puteam privi pe nimeni la fel. Ieșirile cu o femeie deveniseră inconfortabile, iar ideea de a ieși cu un bărbat mă speria, deși știam că, la un moment dat, aveam să am o relație.

Ding-dong.

După un timp, ușa liftului se deschise, oferindu-mi acces la coridorul de la etajul superior. Deodată, am simțit un parfum dulce. Era o aromă de feromoni extrem de familiară. Totul în mine se opri.

Am tușit intenționat, dar atât. Liniștea se așternu din nou peste tot. Mă simțeam neliniștit și anxios și mi-am grăbit pașii, mai repede decât de obicei. Urma doar să verific și să cobor imediat.

— Ah…

Cu fiecare pas, parfumul devenea mai puternic. Cineva elibera feromoni în mod intenționat. Îmi aminteam vag că mi se întâmplase ceva asemănător în trecut. În ziua în care mă diferențiasem în Omega, fusesem impregnat de feromonii lui Keith. Atunci reușisem să ajung acasă pentru că fusesem mai puțin afectat decât un Omega pentru că nu eram încă diferențiat.

Problema de acum era că eram Omega, iar impactul avea să fie mult mai puternic. Doar gândul la ce ar fi putut urma era greu de suportat.

„Indiferent câte medicamente am luat, este periculos”, mi-am spus.

Mi-am șters nasul cu mâneca și, fără să-mi dau seama, am rătăcit pe coridor. Nu foarte departe, am zărit ușa unei camere, de acolo se revărsa un parfum de feromoni. Am ezitat pe loc. M-am gândit că ar trebui să mă întorc și să iau din nou liftul.

Dar aroma era mult mai puternică decât mă așteptasem. Picioarele îmi tremurau deja, parcă se îndoiau sub mine. Am mers repede pe coridor, însă pașii îmi deveneau tot mai grei. Deodată, ușa din spate se deschise.

– L-ai adus?

M-am oprit la auzul vocii. O recunoșteam clar. Ea continua să strige, vizibil nervoasă.

– Nu mă auzi? Unde te duci?!

Părea că ceruse ceva prin interfon. N-am avut de ales decât să răspund. Am tras aer în piept cât am putut și m-am întors.

– Domnișoară Abigail.

Îmi era greu să zâmbesc. Fruntea îmi era deja acoperită de sudoare rece, iar pulsul îmi bătea nebunește. Abigail se mișca fără ezitare, de parcă expunerea corpului ei nu ar fi însemnat nimic; purta doar o cămașă de noapte. Tocurile se apropiau. Eram prins. Am rămas pe loc și am așteptat să ajungă la mine. În cele din urmă, se opri chiar în fața mea și mă privi. Era mai înaltă, mă recunoscuse și-și mări ochii, dar surpriza dură doar o clipă.

– L-ai adus? Ce cauți aici?

Aproape bâlbâindu-mă, am răspuns:

– Îmi pare rău. Îl aduc imediat.

Voiam să fug cât mai repede de acolo. M-am scuzat grăbit și am încercat să plec.

– Stai pe loc. Cine ți-a spus să pleci?

Vocea ei era prea puternică pentru a fi ignorată. Ar fi fost mai ușor dacă ar fi fost zgomot în jur, dar coridorul era atât de liniștit încât vocea ei crea un ecou vag.

Inevitabil, m-am întors și mi-am acoperit nasul cu mâneca.

– Da, domnișoară Abigail. Mai aveți nevoie de ceva?

Abia terminasem de vorbit când se apropie de mine, purtând cămașa de noapte peste lenjerie. Am rămas nemișcat și am așteptat.

Când se opri chiar în fața mea, mă privi cu ochii mijiți și spuse:

– La ce te-ai gândit venind aici?

– Cum adică?

–Acum la această oră vrei să te culci cu el, nu?

Pentru o clipă am rămas șocat. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că ar putea rosti astfel de cuvinte, și încă adresate mie. Am intrat în panică și am clipit; ea continuă:

– Ești un Omega, nu-i așa? Te-am văzut cum te uitai la Keith. Ce amuzant. Ce vis nebun te-a adus aici?

Mă privea atent, iar eu voiam să-i spun că nu. La început crezusem că și ea e Omega, dar mă înșelasem complet. În plus, pentru Keith Knight Pittman eu nu eram cineva care să-i stârnească dorința, pentru că eram bărbat. Voiam să clarific neînțelegerea, dar respiram greu și cuvintele nu-mi ieșeau coerent.

– E o neînțelegere, domnișoară Abigail. Doar verificam dacă invitații au nevoie de ceva…

– Ha!

Râsul ei isteric mă întrerupse. Transpira abundent și țipa la mine:

– Dacă vrei să găsești scuze, fă-o mai bine! Pe cine crezi că păcălești vorbind așa? Crezi că te vei culca cu Keith? Gândul ăsta e ridicol.

– Ce se întâmplă aici?

O voce interveni, întrerupând-o pe Abigail.

Până atunci, ea mă împinsese și țipa de parcă urma să mă lovească. Abigail se întoarse pentru o clipă. Keith stătea rezemat de tocul ușii. Ea își acoperi gura, rușinată, iar eu doar l-am privit: părul îi era încă ud, ca după duș, șuvițele închise străluceau sub lumină, iar picăturile de apă îi curgeau pe obraji până la bărbie, căzând pe podea. Am înghițit în sec, fără să vreau, privind mușchii lui solizi și gâtul puternic, încă umed. El îmi observă imediat reacția disperată.

– Ce faci cu secretarul meu?

Abigail intră în panică și se scuză în grabă:

– Ascultă-mă, Keith. De ce ar fi omul ăsta aici? Uite, are mâinile goale, nu?

– Așa? comentă Keith, iritat.

Abigail deveni și mai agitată:

– Încerca să te seducă. Acum că i se apropie perioada de călduri, ce vei face cu el? Ba chiar încearcă să te păcălească folosindu-se de asta!

Ultimele cuvinte fură spuse cu înverșunare, dar reacția lui Keith abia se schimbă. Din contră, râse și își strâmbă gura.

– Despre ce naiba vorbești? Ai înnebunit?

Vocea ascuțită a lui Keith o opri pe Abigail.

– E doar secretarul meu. Ți se pare că doresc să mă culca cu un bărbat? E absurd.

– Ha, dar… bâlbâi Abigail, protestând.

– Dar e un Omega.

Keith se uită rece și disprețuitor la mine.

–E bărbat.

Abigail ezită, rămânând fără cuvinte.

–Nu-mi pasă dacă e Omega sau nu. Nu e aici din motivele pe care le crezi. Așa e?

Am încuviințat abia vizibil, sub privirea lui.

–  Venisem ca să veri…

Keith mă întrerupse înainte să termin:

– Fă-ți treaba.

Avea încredere în mine. Chiar dacă aș fi venit cu intențiile pe care le bănuia Abigail, ea nu și-ar fi imaginat asta; motivul avea să iasă curând la iveală.

— Nu mă culc niciodată cu un bărbat. Și Yeonwoo știe asta.

— Știu.

–  Ce este?

Mi-am ținut respirația și l-am privit. Keith, aflat la mică distanță, continua să mă privească în timp ce întreba:

— Nu-i așa?

Abigail trase aer în piept și mă privi, neîncrezătoare.

Mi-a fost greu să deschid gura.

— Da, am spus abia respirând, apoi am adăugat:

– Desigur.

Ușile liftului se deschiseră, iar sunetul unui cărucior se auzi; personalul aducea șampania lui Abigail.

— Dragule, îmi pare rău. Cum am putut să fac o neînțelegere atât de ridicolă? Te rog, iartă-mă. Voi face orice. Poți să mă pui să mă târăsc pe jos ca o sclavă, dacă vrei…

— …

Chiar dacă ea ar fi spus nu, Keith ar fi putut s-o trântească la pământ dacă și-ar fi dorit.

Abigail se agăță de el fără să mai spună nimic. Brațele lui lungi îi cuprinseră gâtul, iar picioarele ei se ridicară, încolăcindu-i talia. Eu am rămas pe loc și i-am privit dispărând în cameră.

Totul mi se părea încețoșat, nu știam dacă era din cauza feromonilor sau a altceva.

— Hei,

Cineva mă interpelă din apropiere; abia atunci mi-am dat seama că respiram cu dificultate.

— Da…

Mă simțeam amețit, dar nu mă puteam așeza.

— Bine, hai să coborâm. Cred că o să cazi.

Am dat din cap abia perceptibil.

Liftul era prea departe, iar medicamentul nu-mi fusese de niciun ajutor. Ar fi trebuit să-l iau de mai bine de zece ori, dar nu o făcusem. Mergeam târșâindu-mi picioarele. Capul îmi era un haos. În clipa aceea, singurul gând care îmi trecea prin minte era să iau un inhibitor, așa că trebuia să cobor și să-mi găsesc geanta, să scot medicamentul, să-l iau și să mă liniștesc. Dar geanta cu pastilele era în subsol, alături de lucrurile personalului. Câte etaje avea subsolul? La ce nivel era?

Am apăsat un buton cu mâna tremurândă, iar ușa liftului s-a închis. O bucată de metal scârțâi o clipă, apoi cabina începu să coboare. M-am sprijinit de perete și am rămas în picioare. Am închis ochii și am așteptat să ajungă jos.

— Ah…

Când, în sfârșit, am auzit semnalul de sosire al liftului, am oftat ușurat. Aveam doar să-mi iau medicamentul și să mă calmez.

Fusese un plan atât de simplu încât părea ciudat să dea greș. Dar nu mi-am dat seama că acolo mă aștepta o capcană uriașă. Trupul mi se încordase când scena se desfășură lent și orbitor în fața ușilor liftului. În subsol se afla o piscină mare, de două ori mai mare decât cea de pe punte, așa că era mult mai multă lume.

Majoritatea bărbaților de gen Alpha dominant care dispăruseră de pe punte erau toți acolo.