MINCINOSUL-Capitolul 6

Am apăsat rapid buzele mele pe ale lui și m-am retras imediat. Cu toate acestea, nu m-am simțit deloc mai puțin tulburat.

Limba lui își făcu loc în gura mea, împletindu-se cu a mea. Contactul brusc mă surprinse și mi-am retras limba instinctiv, dar textura umedă rămase pe papilele mele. Limba lui mă căută din nou imediat, atingând-o pe a mea, iar buzele ni se uniră într-un sărut adânc și umed.

— Mmm…

Am închis ochii cu putere și am respirat neregulat.

Keith îmi sugea buzele ușor, am auzit un sunet scurt și l-am simțit mușcându-mi buza inferioară.

Nu mai puteam suporta și nici măcar nu mă atinsese cu mâna. Doar buzele lui mă atingeau, mă sugeau și mă mușcau. Cu toate acestea, trupul meu ardea. Dacă nu m-aș fi sprijinit de perete, aș fi căzut cu siguranță.

I-am răspuns sărutului fără să mai ezit, iar lupta noastră de limbi continuă.

Keith încercă să-și retragă limba, iar eu, instinctiv, am mușcat-o ușor și am lipit din nou buzele de ale lui.

— …

Îmi era greu să respir. Keith continua să-mi invadeze gura cu o intensitate copleșitoare. Nici nu mai știam dacă respirațiile ni se amestecau sau nu. Buzele lui se izbeau de ale mele, dure, insistente. Părea că vrea să mă devoreze. Eram speriat și, în același timp, tulburat.

— Keith…

Numele lui îmi scăpă din gură fără să vreau. Limba lui se încolăci din nou în jurul limbii mele. Salivele ni se amestecară complet, iar o parte mi se prelinse pe la colțul gurii. Îmi doream ca limba lui să-mi alunece pe gât. Simțeam cum șoldurile mi se cutremurau.

— Ah…

Am scos un oftat înăbușit. Voiam să-l îmbrățișez, dar frica mă ținea pe loc. Simțeam că, dacă m-aș fi mișcat chiar și puțin, acest moment s-ar fi destrămat ca praful.
Da, cu siguranță s-ar fi destrămat pentru că situația aceasta nu putea fi reală.

O durere bruscă mă readuse la realitate. Am simțit un gust metalic. Keith își suprapusese buzele peste ale mele și supsese cu forță. Saliva și sângele se amestecară și se prelinseră. Limba lui continuă să-mi lingă și să-mi frece interiorul gurii.

Simțeam feromonii lui Keith în nări. Era excitat, știam asta chiar și fără să-l ating. Avea o erecție.

— Ah…

Keith gemu. Trupul lui tremura, iar el își reprima gemetele. Abia mă privi când am deschis ochii.

Nimic nu se schimbase față de momentul în care îi închisesem. Distanța dintre noi era la fel de mică: el stătea cu brațele sprijinite deasupra capului meu, iar eu eram prins între el și perete. Doar respirația lui sacadată și expresia cu care mă privea erau diferite.

La ce se gândește? m-am întrebat.

Sunt un idiot, mi-am spus în minte.

— Feromonii…

La scurt timp după ce a deschis gura, am clipit și l-am privit. Dintr-odată, expresia lui redeveni rece, așa cum o știam.

— De ce nu-ți controlezi tu, mai întâi, feromonii?

Cuvintele lui, încărcate de sarcasm, mă treziră complet. Mă privi ca și cum i-aș fi provocat repulsie și se îndepărtă imediat.

Abia după ce am auzit ușa închizându-se, mi-am dat seama că rămăsesem singur.

Eram ușurat că nu o trântise. Probabil Keith mă înjura în gând pentru faptul că sărutase un bărbat și își va steriliza gura cu alcool.

— Ha…

M-am lăsat jos, oftând. Mi-am ridicat mâinile fără vlagă și mi-am atins buzele cu grijă. Aroma feromonilor lui Keith încă plutea în toată casa, iar buzele mele umede și rănite îmi confirmau că nu fusese un vis nenorocit.

Keith mă sedusese, apoi se enervase pe mine și plecase.

Foarte coerent.

— Haha…

Am râs leneș, apoi m-am oprit brusc.

Cum poți să nu-ți amintești de mine?

………………..

Mă obosește asta încă din ziua în care m-am alăturat companiei.
Omul acesta are atât de mulți bani încât ar putea trăi fără să muncească vreodată. De multe ori mă gândesc că motivul pentru care conduce o companie de divertisment nu este doar ca să-și cheltuiască averea ca pe un hobby, ci pentru că este cel mai simplu mod de a găsi pe cineva cu care să se culce.

Fiind proprietarul unei companii de entertainment, partenerele lui sunt aproape întotdeauna modele sau actrițe. Poate alege pe oricine se potrivește gusturilor lui.
Iar eu urma să fac din nou munca pe care o uram cel mai mult.

Nu trebuia să treacă prin proceduri obositoare precum întâlnirile. Tot ce îi era necesar era o carte de vizită cu numele lui. Chiar știind că erau doar relații sexuale, ele acceptau fără ezitare pentru că Keith era extrem de atrăgător. Proprietarul P Entertainment era un Alpha dominant, iar faptul că erau alese de el era considerat un compliment.

Chiar și fără bani, ar fi existat femei dispuse să se culce cu el, doar ca să-l prindă.
Aveam multe de rezolvat de acum înainte și cel mai important era reorganizarea programului. Aveam să-i cer lui Emma o reajustare aproximativă, iar lui Jane să ia din nou legătura cu gazda petrecerii. Mi-am scuturat capul imediat ce am ieșit din biroul lui.

— A anulat programul? întrebă Emma, vizibil surprinsă.

Am scos rapid dosarul de programare dintr-un sertar și i-am răspuns sec:

— Se pare că s-a răzgândit. În primul rând, programul de astăzi este anulat. Îl refacem complet și reprogramăm toate întâlnirile. Adu-mi totul când e gata, vreau să verific. Rachel, sună fiecare departament și anunță că întâlnirile de azi se anulează, apoi mergi la Tiffany & Co. Dacă te întreabă de ce ești acolo, spune-le că ai venit să ridici bijuteriile domnului Pittman. Nu trebuie să plătești.

Toți se puseră imediat în mișcare, grăbiți de instrucțiunile mele. Lăsând în urmă personalul ocupat, am început cea mai importantă parte a muncii.

…………………….

Am numărat până la trei și am deschis ușa.

Keith stătea exact în aceeași poziție ca atunci când ieșisem din birou. Singura diferență era numărul mare de chiștoace adunate în scrumiera din fața lui și, bineînțeles, fumul dens din încăpere.

Am traversat hotărât biroul și m-am oprit în fața lui. Pentru o clipă, m-am gândit că feromonii lui și mirosul de țigară vor fi greu de suportat.

— Acestea sunt cele selectate.

Am pus în fața lui dosarele a trei candidate.

Mult mai calm decât înainte, Keith le examină. Desfăcu unul dintre ele și mi-l întinse înapoi. Am adunat celelalte dosare și le-am pus deoparte, dacă va avea nevoie urgent de cineva data viitoare, le puteam propune pe cele două rămase.

— Programul a fost reajustat. Atât. Vă rog să-mi spuneți dacă mai sunt alte modificări.

Keith mă privi.

— Nu. Lasă așa.

În timp ce-și aprindea o altă țigară, am lăsat dosarul pe biroul lui. Mai erau câteva lucruri de raportat, dar nu erau esențiale. Nu aveam de gând să spun nimic în plus. Am ieșit imediat din birou.

După ce am ajuns pe coridor și am rămas singur, am simțit cum colțul pieptului îmi pulsa. Am privit dosarul din mâna mea și pe femeia frumoasă, glamour, din fotografie. Oricum, nu puteam visa la așa ceva.

Mi-am atins buzele. Durerea din inimă se extinse la fel ca usturimea din buze.

Fusese doar o coincidență, doar feromonii.

Am privit fix fotografia femeii…nu se va mai întâmpla.

……………

Vocea Emmei mă făcu să ridic capul. Am simțit o compasiune tăcută când i-am văzut expresia; părea epuizată.

Nu era doar Emma. La fel se întâmpla și cu ceilalți membri ai personalului din birou, dar, dintre toți, eu eram cel mai obosit.

Nu este volumul de muncă pe care îl meriți, m-am gândit, istovit.

De fapt, era mai ușor să înduri un volum mare de muncă decât să găsești o parteneră de pat pentru Keith și asta era dureros. Mai ales că trebuia să suport și despărțirile.

Dacă se mai ivea o ocazie, ar fi trebuit să cer un milion de acțiuni.
M-am încruntat.

Nu… despre ce vorbesc?

— Yeonwoo?
Emma mă privi nedumerită.

M-am prefăcut că eram ocupat cu altceva. Atunci Emma spuse:

— Îmi pare rău, Yeonwoo. Mereu ajungi să faci munca cea mai grea.

Când am ridicat privirea la aceste cuvinte neașteptate, i-am văzut expresia vinovată. În ultima vreme începusem să înțeleg sensul ei. Astăzi, Keith urma să aleagă o nouă femeie, iar în curând eu aveam să mă ocup din nou de finalul unei relații. Era îngrozitor.

— Este munca mea. Nu contează.

Am vorbit clar și am înghițit un suspin. Sunt lucruri cu care nu te obișnuiești nici după ce le faci de mai multe ori. Să asculți insulte direct în față, chiar și cu inima goală. În plus, relațiile lui erau mereu prea scurte.

— Pittman nu schimbă femeile prea des în ultima vreme?

Emma vorbi brusc, întrerupându-mi gândurile. Ideea părea neașteptată, nu doar pentru ea, ci și pentru mine. Jane și Rachel fură de acord.

— Da.

— Mă întreb ce se întâmplă.

— Ce vrei să spui…

Aș fi vrut să neg, dar nu știam mai multe despre Keith decât ele. Tot ce puteam spune fu:

— Nu este acesta comportamentul obișnuit al domnului Pittman? Le schimbă din când în când.

— Dar acum este prea des, insistă Emma.

— Înainte dura măcar două sau trei luni. Uneori chiar șase. Dar acum schimbă în fiecare lună.

Rachel interveni:

— Oricum, asta ține de viața privată a domnului Pittman. Noi trebuie doar să facem ce ne cere…

— Așa este, spuse Emma, fără prea mult entuziasm.

— Așa este.

M-am ridicat, semn că voiam să închei conversația.

…………….

— Da… atunci nu pot face nimic.

Am fost surprins și am deschis ochii. Era un răspuns neașteptat de lucid.

— Vei accepta despărțirea atât de ușor?

— De ce nu? Chiar dacă aș deveni isterică, aș fi dezamăgită să mă vezi așa.

— Oh… nu, adică… îmi pare rău.

Am bâlbâit, stânjenit.

Annabel zâmbi ușor.

— Reputația lui Pittman este bine cunoscută. Ar trebui să fiu recunoscătoare că am avut o șansă. Nu a durat mult, dar asta era inevitabil, nu? Chiar dacă aș protesta, el nu s-ar întoarce. Așa că… ce pot face? Trebuie să accept realitatea.

Chiar și după ce spusese asta, nu-mi venea să cred. Femeia din fața mea era un supermodel, câștigătoarea titlului de „modelul anului” anul trecut. Între timp, fusese detronată de o stea în ascensiune, dar rămânea extrem de cunoscută. Nu-mi puteam imagina o asemenea demnitate.

Mă pregătisem pentru reproșuri și critici. Să închei o relație cu o femeie ca ea, după doar trei săptămâni… mă făcea chiar trist.

— Ce este asta? Mi-l dai mie?

— Ah… da. Este un cadou din partea domnului Pittman.

Annabel acceptată plicul cu un gest elegant. Unghiile ei perfect îngrijite atrăgeau imediat atenția.

— Am auzit de asta. Pittman este foarte generos.
Râse ușor.
— Dar nu sunt interesată.

— Ah…?

M-am simțit ciudat, luat prin surprindere.

Desfăcuse plicul cu vârful unghiei și-l așezase pe masă, fără niciun interes pentru conținut.

Era aceeași atitudine. Am încercat să-mi schimb gândurile, dar senzația de neliniște rămăsese. Annabel era prea calmă, de parcă totul nu avea nicio importanță pentru ea…ca și cum ar fi ascuns ceva.

— Atunci… s-a terminat?

Vocea ei mă aduse înapoi la realitate. Era evident pregătită să mă lase să plec.

— Da… îmi pare rău. Dar pot să beau puțină apă? am adăugat, nervos.
— Mi-e foarte sete.

Ea încuviință imediat.

— Nu este ușor să te desparți, până la urmă.

Annabel spuse că înțelege și se duse spre bucătărie. După un timp, se întoarse cu un pahar cu apă rece.

— Poftim.

— Mulțumesc.

Am zâmbit și am primit paharul. Era un gest care cerea o sincronizare delicată și subtilă. Erau doar câteva secunde, dar, în același timp, rămăsesem aproape de trupul ei, concentrându-mi nervii pentru a nu-mi pierde zâmbetul.

—Oh, Doamne!

Într-un moment de neatenție, mâna ei și a mea se mișcară simultan, iar paharul se înclină drept, îmbibându-mi cămașa și pantalonii, pentru ca apoi să se verse pe podea. Paharul căzu pe covor, scoțând un sunet surd și puternic, care se stinse rapid. Amândoi priveam scena și aproape în același timp am ridicat capul și ne-am privit.

—Oh, îmi pare rău. Cred că sunt nervos.

—Nu, e în regulă. Hainele tale sunt complet ude.

În mod ironic, apa din pahar trecuse exact peste talia cămășii mele și zona dintre picioare. Fusese turnată cu o precizie perfectă. Desigur, totul se întâmplase așa cum plănuisem.

—Oh, eu…
Ea zâmbi.
—Dă-le jos, le usuc eu.

De data aceasta chiar m-am simțit jenat. M-am întors și mi-am scos pantalonii. În acel timp scurt, am verificat rapid structura casei.

—Uau, ai un fund foarte frumos.

Se uita la mine și simțeam cum îmi arde fața. Când m-am întors spre ea, se jenă și își feri privirea, așa că, inevitabil, m-am aplecat și i-am întins pantalonii. Annabel zâmbi.

—Unde o fi pijamaua pe care o purta fostul meu soț? O strânsesem ca s-o arunc, dar, dacă nu te deranjează, ai putea să o porți cât timp se usucă pantalonii tăi?

—Oh, desigur. Mulțumesc.

Annabel dădu din cap.

—O aduc imediat. Așteaptă puțin. Unde am pus-o?

Annabel se întoarse spre mine. Când privirile noastre se întâlniră, am zâmbit. Ea îmi răspunse cu un zâmbet și își coborî ochii.

—Nu ar trebui să usuci și asta?

Așa cum spusese, lenjeria mea era udă. Fața îmi ardea și eram grăbit. Ea îmi arătă o ușă.

—Uscătorul este în baia de acolo.

—Mulțumesc.
M-am îndreptat spre baie.

Biroul era a doua încăpere. Am deschis ușa, am verificat rapid împrejurimile, apoi am intrat și am privit înăuntru. Era extrem de nepoliticos să cercetezi casa cuiva fără permisiune. Dar nu puteam trece peste asta. M-am gândit să renunț dacă nu găseam nimic relevant, însă în ultimul sertar am descoperit dovezi care mi-au confirmat suspiciunile.

…..

Telefonul continua să sune, dar nimeni nu răspundea. Am închis și am sunat din nou, întrebându-mă dacă va răspunde. Probabil Whittaker era ocupat cu organizarea securității pentru petrecere. Totuși, era ciudat. Poate nu se întâmplase nimic de care să mă îngrijorez.

Echipa de securitate era extrem de ocupată de când Keith își schimbase brusc programul și decisese să participe la petrecere. Chiar atunci, am primit un apel.

—Domnule Whittaker? Sunt Yeonwoo… Domnule Whittaker?

-Yeo… …dig…

Sunetul se întrerupea constant, așa că nu puteam înțelege ce spunea. În jur era foarte mult zgomot.

…………………….

Când am ajuns la conacul unde se desfășura petrecerea, erau mulți bodyguarzi în jur, din cauza prezenței numeroșilor Alpha dominanți.

Puteam simți în aer o varietate de feromoni. Omega și Alpha erau adunați în conac.

Omega sunt afectați de expunerea constantă la feromoni. M-am gândit să-l găsesc rapid pe Whittaker și să plec. De data aceasta, bodyguarzii îmi blocară accesul, verificându-mi identitatea. Eram grăbit.

—Sunt secretarul domnului Pittman, dar astăzi a venit însoțit de domnul Whittaker, care acționează ca gardă de securitate. Trebuie să-i transmit ceva urgent. Sunt un Omega. am adăugat.

—Ah…

Fruntea i se încreți ușor, dar motivul era evident. Am spus imediat:

—Știu despre ce fel de petrecere este vorba. Voi vorbi doar cu domnul Whittaker și voi pleca imediat, ca să nu aveți motive de îngrijorare.

La petrecerile cu feromoni, de multe ori se cumpărau Omega pentru distracția invitaților.

Când mi-am amintit de petrecerea anterioară, inima mi se neliniști, dar nu mai puteam da înapoi.

Bodyguardul păru că se gândește o clipă, apoi se dădu la o parte.

—Ai grijă. Acum este nebunie curată.

După ce i-am mulțumit pentru avertisment, m-am grăbit să intru. Mi-am pus și două bomboane cu blocanți în gură.

Probabil îl așteptau într-un loc desemnat. Am găsit rapid unul dintre bodyguarzii lui Keith. L-am urmat și, când m-am apropiat, l-am apucat de braț. Mă recunoscu imediat și păru surprins.

—Yeonwoo, ce se întâmplă?

—E urgent, am venit să-l caut pe domnul Whittaker. Unde este? Telefonul nu are semnal.

Își scoase telefonul mobil.

—Semnalul este afectat de feromoni. Nu ți se pare amuzant că până și telefonul e afectat de feromoni?

A râs, dar eu nu aveam chef să râd. Observând reacția mea, se simți stânjenit și se mișcă brusc.

—Hai. Probabil sunt în parcare.

După ce l-am urmat și am mers o vreme, l-am zărit pe Keith printre mașinile luxoase aliniate. Whittaker stătea la mică distanță, vorbind cu un alt bodyguard.

—Domnule Whittaker! l-am strigat cu inima ușurată.

Se întoarse și fu surprins.

—Yeonwoo, ce faci aici? Ești bine?

Era clar că își amintea incidentul de la petrecerea anterioară. Am împins bomboana în obraz, ca să se vadă umflătura, și am zâmbit. Whittaker zâmbi și el, scoțând o bomboană din buzunar și desfăcând ambalajul.

—Dar ce se întâmplă? De ce m-ai sunat?

Își puse bomboana în gură și încruntă sprâncenele.

—Astăzi e haos total. Am auzit că un Alpha dominant a intrat în rut chiar în timpul petrecerii.

Graba mă făcea să vorbesc foarte repede.

—Astăzi am mers să o anunț pe Annabel James despre încheierea relației cu domnul Pittman.

I-am arătat imediat fotografia făcută cu telefonul. Whittaker încruntă sprâncenele când privi ecranul.

—Certificat de consemnare la banca de spermă? Ce e asta?

Păru nedumerit. Roti telefonul și clipi.

—Vrei să spui că a furat sperma domnului Pittman?

—Cred că da. Și acum o depozitează într-o bancă de spermă. Dacă nu o găsești și nu acționezi…

Vorbeam în grabă, dar reacția lui fu surprinzător de calmă. Își mângâie bărbia și îmi înapoie telefonul.

—Bine. O să verific și îl voi informa pe domnul Pittman.

Am fost uimit de liniștea lui.

—Nu este ceva urgent? În cazul unei inseminări artificiale sau al unui comerț…

Whittaker  ridică din umeri.

—Ar trebui să demonstreze că este sperma domnului Pittman. Dar pentru asta ar trebui să o fure din banca de spermă, iar asta ar fi o prostie.
Adăugă:
—Ai spus inseminare artificială?

Izbucni în râs.

—Să facă câți copii vrea cu spermatozoizi inactivi.

—Spermatozoizi inactivi?

Whittaker se miră de expresia mea confuză.

—Nu știai? Alpha dominanți își controlează spermatozoizii. Sperma e infertilă.

Mă privi și zâmbi.

—De aceea se pot distra fără consecințe.

Whittaker râse zgomotos. Alpha dominanți erau, în multe privințe, ca niște animale.

Apoi spuse:

—Hmm… Oricum, voi verifica informația pe care mi-ai dat-o. Poate există colecționari care ar cumpăra sperma domnului Pittman.
Adăugă:
—Dar dacă află că este spermă infertilă, valoarea scade drastic. Annabel va fi foarte dezamăgită. Dacă știai asta, nu riscai să vii până aici.

După ce se destinse și-mi arătă adevărata lui expresie, Whittaker mă bătu ușor pe umăr, ca să mă consoleze.

—Toți știm că Yeonwoo este un secretar excelent.

—Mulțumesc.

Whittaker  zâmbi.

—Acum trebuie să pleci, Yeonwoo. Este periculos.

—Da, trebuie.

Acești oameni erau acolo pentru a-l proteja pe Keith, nu pentru siguranța mea. Trebuia să am grijă de mine.

—Atunci plec. Îți las ție problema asta în grijă.

—La revedere, ai grijă.

Am plecat în grabă. După ce tensiunea se risipi, mirosul de feromoni, pe care nu-l simțisem până atunci, îmi ajunse la nas. Bomboana din gură se topise deja pe jumătate. Deodată, am simțit o stare de pericol. Am scos încă două bomboane și am traversat grădina alergând. Mașina era parcată în fața porții principale.

Hai, trebuie să pleci!

Am început să alerg. Voiam să scap de feromoni.

Dacă ezitam, feromonii mă ajungeau. Frica mă împingea la limită. Rămăsesem fără aer și alergam ca un nebun.

—Ce…?

Ceva apăru brusc. Farurile orbitoare îmi luminară fața. Cineva mă apucă de braț și mă trase într-o parte. Rămăsesem fără suflare. Mașina sport trecu în viteză chiar prin fața mea.

—Ești bine?

De sus am auzit o voce. Mi-am dat seama târziu că unul dintre bodyguarzi mă salvase.

—Ah… da.

Mă privi și încruntă sprâncenele.

—Ai grijă. Dar de ce alergai așa?

Vorbea cu o voce obosită, dar nu auzeam totul clar. I-am mulțumit și m-am îndreptat spre locul unde îmi parcasem mașina.

Atât îmi amintesc cu exactitate.

Ajuns acasă, disperat, am încercat să deschid ușa, dar nu reușeam să introduc codul. Am rămas mult timp cu mâna pe clanță.

Când ușa se deschise, am intrat în fugă. Tremurând, am încuiat toate cele trei încuietori și am tras zăvorul interior. Am pus un scaun în fața ușii, dar tot nu m-am simțit în siguranță, așa că am fugit în dormitor fără să-mi dau hainele jos. După ce am închis ferestrele, m-am aruncat în pat și m-am acoperit cu pătura. Tremuratul nu se oprea. În minte aveam doar imaginea bărbatului din mașina sport. Bărbatul care încercase să mă violeze. Bărbatul pe care îl mușcasem de penis în acea zi. Mă apucară grețurile, dar nu ieși nimic, doar sucul gastric amar. Crezusem că am depășit asta. Eram îngrozit. Abia acum îmi dădusem seama că nu îmi stăpânisem niciodată frica, doar o ignorasem. Iar acum devenise un monstru uriaș.

…………….

Sunetul telefonului îmi întrerupse gândurile. Apelul era de la biroul secretariatului.

—Yeonwoo, ce s-a întâmplat? Vii? S-a întâmplat ceva?

Nu am recunoscut imediat vocea și am întrebat, încă amețit:

—Emma…?

—Da, Yeonwoo. Unde ești acum?

Am clipit, cu mintea goală.

—Oh… am răspuns, oftând.

—…sunt pe drum.

După ce am vorbit, se lăsă o tăcere scurtă.

Emma întrebă ezitând:

-De obicei ajungi devreme, dar astăzi… poate a fost un accident sau ceva.

Ceasul din mașină îmi arăta că întârziasem mult timp. Am strâns volanul cu ambele mâini și am respirat adânc.

—Cred că voi ajunge târziu. Îi voi explica domnului Pittman, așa că vă rog să începeți lucrul fără mine, dar mai întâi înmânați-i programul de astăzi.

Emma rămase fără cuvinte și închise. Am strâns volanul cu putere. Nu-i puteam spune nimic Emmei și nici nu puteam ieși din parcare. Trecuse o oră de când stăteam pe scaunul șoferului. Îmi consumasem toată energia doar ca să ies din casă și să mă urc în mașină. Nu mă mișcasem deloc. Trebuia să merg la muncă. Am pus ambele mâini pe volan și am oftat adânc.

E în regulă. E în regulă. Totul este în regulă.
Când am închis ochii și i-am deschis din nou, mintea mi se golise. Nu, nimic nu era în regulă.

……………….

Deodată, un ciocănit în geam mă făcu să țip speriat. Nu puteam reacționa, nu puteam auzi nimic.

—…

Cineva vorbea.

Am încercat să-mi revin, clipind de mai multe ori. Când am reușit să focalizez privirea, am văzut o față familiară care mă privea.

—Ce faci?

Chipul iritat care mă privea prin geam era al lui Keith.