O aventură de o noapte -Capitolul 1 vol 2

AI FOLOSIT TOT

Cobor de pe schela și fac câțiva pași în spate privind spre clădire. Totul ieșise exact cum îmi propusesem și îmi scutur pantaloni de praf și mai fac doi pași în spate să văd totul în ansamblu.

– A ieșit perfect, îi aud glasul și îmi întorc capul spre el. Se apropie de mine și privește și el spre clădire atent

– Într-o săptămâna totul va fii instalat, ai vorbit cu cei de la mediu?  întreb și mă îndrept spre masa de lucru unde aveam toate hârtiile și încep să le fac sul și le bag înapoi în tub.

– Da, mâine vor veni să conecteze apa și curentul. Mobilierul va veni peste două zile. Am aranjat deja să se înceapă curățenia…îl aud și dau ușor din cap.

– Perfect….ce mai avem azi?  întreb după ce mi-am pus toate planurile în tuburi și mi le agăț pe umăr.

– Alexander…îmi rostește numele și îmi ridic privirea in ochii săi, iriși verzi mă fulgerau căutând o fărâmă de afecțiune. Dar eu îl privesc exact cum am făcut-o din primul moment când l-am întâlnit, rece și indiferent.

–Emily m-a rugat să te anunț că ne așteaptă la prânz și….mă gândeam că poate diseară, putem ieși împreună?

– De ce?  îl  întreb și trec pe lângă el, dar îl simt cum vine rapid după mine

– Pentru că aș dori să iau cina cu tine, se pune în fața mea și mă opresc.

–Alexander. Sexul cu tine este…. fantastic. Dar aș dori să te scot la cină. În aceste luni de când ne cunoaștem, ne întâlnim doar în cortul tău.

– Ți-am spus de la început că nu caut să îmi fac relații, ai fost de acord să fie doar sex, îi spun eu rece.

– Ce sa schimbat acum față de acum 3 luni? îl întreb și deja voiam să închei acest subiect

Mă simte încordat și îmi zâmbește ușor. Nu era vorba că nu îmi plăcea de el dar eu nu voiam nimic mai mult, sexul cu el era într-adevăr fantastic dar pentru mine era de ajuns.

Îmi ridic mâna și o așez pe obrazul său ,știam că asta îl înmoaie și îl văd cum își închide ochii și obraji lui se înroșesc

– Eli…ești un bărbat frumos și îmi place de tine și compania ta, dar eu…nu îți pot oferi mai mult decât ceea ce avem acum. Dacă este prea puțin pentru tine renunță acum. Nu vreau să te fac să suferi, îi spun și îmi las mâna în jos.

Își deschide rapid ochii când mă aude și se apropie și mai mult de mine. …

– Nu…nu vreau să încheiem, spune rapid.

–Vreau să fiu cu tine, sub orice forma îmi poți oferi, spune și îmi face semn să mergem spre mașină.

Eram in Haiu Nat de aproape un an jumătate, începusem să colaborez cu cei de la Verde și într-un final primisem destule fonduri pentru a deschide două scolii în această zona. Eli era medicul care se ocupau de cei care veneau să facă voluntariat. Îl  cunoscusem anul trecut când domnul director mi-a propus să plec cu ei în această aventură.

Graham și Emily mi-au fost alături. Ei au revenit în firma în al doilea an de facultate. Emily era de neoprit, lucrând cot la cot cu bărbați și îmi devenise mai mult decât o simplă angajată. Totul se schimbase pentru mine din ziua aceea. M-am închis în mine atât de mult încât uneori și eu păream străin de mine. La câteva săptămâni din aceea zi nefastă, m-am trezit cu tatăl lui Ryuu în biroul meu. Mi-a spus că Ryuu sa întors în Coreea . Am căutat să îi vorbesc să aflu ce s-a întâmplat cu el. Să  aflu de ce m-a părăsit. Dar nu am primit nici un răspuns din partea lui. M-am înecat zile.. săptămâni, luni de zile în durere. Pe unde mergeam căutam privirea lui, căutam să îl găsesc, să îl mai văd măcar o dată, să îi mai văd iriși măcar o secundă. Dar el parcă dispăruse de pe fața pământului și eu tot ce făceam era să  mă înec ușor în fiecare zi

In ziua aceea el luase cu el totul și mă lăsase în întuneric și trecuse 3 ani peste și eu încercam să nu mă mai gândesc la el. Cel puțin nu atât de mult. Lacrimile îmi erau înlocuite cu privirea rece și zâmbetul îmi era înlocuit cu grimase. El mă schimbase atât de mult încât atunci când mă priveam în oglindă nu mai vedeam nimic din fostul Alexander. Mi-a îngreunat sufletul, punând întuneric ca de smoală. El trecuse prin viața mea lăsând un adevărat iad în mine. Dar în iadul meu eu mă simțeam bine pentru că aici nimeni nu avea să mă mai rănească niciodată. În urma cu 2 ani am avut impresia că îl văd ,era precum o nălucă stând în bătaia vântului dar când mi-am redeschis  ochii, nu mai era nimeni. Eli este primul bărbat cu care m-am culcat după el și cumva prezența lui îmi făcea bine dar în momentul când acesta încerca să  ceară mai mult de la mine totul se schimba iar pentru mine. Nu îl voiam prea mult în viața mea și am fost destul de sincer cu el de la început.

Mașina se oprește și o văd pe Emily cum iese din cort și cobor mergând spre ea.

– Bună Alex...mă salută și bat rapid palma cu ea. Ea îmi devenise atât de dragă că orice făceam era lângă mine. Graham era în New Jersey ,îl lăsasem să se ocupe de firma și de câte ori vorbeam cu el, se părea că face o treabă excelentă acolo și eram foarte mândru de el.

–Cum a ieșit?  întreabă și îmi face semn spre cort

– Exact cum trebuia, îi răspunde rapid Eli…și aceasta  îi zâmbește cald dar se întoarce brusc spre mine și îmi face semn să merg după ea.

Îmi ridic o sprânceană spre ea și îi fac semn lui Eli că mă întorc și pășesc în urma ei.

Când ajungem destul de departe de el Emily se întoarse spre mine și îi văd privirea panicată.

– Ce sa întâmplat Em? o întreb rapid

– Săptămâna viitoare vor ajunge noi voluntari ,spune rapid și începe să își roada unghia de la degetul mare, ceea ce făcea doar când era stresată.

-Si asta te stresează pentru că? …nu înțelegeam de ce are starea asta

– Ai dreptate spune rapid și răsuflă greu.

-Nu trebuie să fiu stresata. Totul va fii bine

– Em…o fac eu atentă.

–Ești responsabila pentru cei noi și dacă ceva nu îți convine poți oricând să renunți la un voluntar. Nu îți face griji totul va fii bine și chiar avem nevoie de forțe de munca. Mai avem încă 5 clădiri de ridicat. Școala a ieșit perfect…

– Da…ai dreptate. Hai să mâncăm. Apropo a sunat prin satelit Ethan, mi-a spus că Aleyna a născut…felicitări. Ești pentru a două oară unchii, dacă o țin așa,când ne vom întoarce acasă ne vom trezi cu o întreagă grădinița, spune și se strâmbă la propriile gânduri.

Asta îmi plăcea mult în zona asta că nu aveai rețea la telefon și nici internet și cumva asta mă făcea să fiu liber să nu mai simt presiune din partea nimănui.

– Mă bucur să aud asta, îi voi suna diseară. Acum este încă devreme la ei. Hai să mâncăm.

Ne întoarcem în cortul imens și îl găsesc pe Eli înconjurat de copii și îngheț în loc când în fața ochilor îmi apare iar el. Și îmi amintesc cuvintele lui

„Vom avea mulți copii Alexander….”

Mă întorc pe călcâie și ies afară în aerul rece și trag aer adânc în plămâni. Greșisem….el nu avea să îmi părăsească niciodată gândurile și îl uram pentru asta. Aș fi preferat ca el să nu fii existat niciodată. Îl uram cu toată ființa. Simt atingerea pe spatele meu și mă întorc, îl văd pe Eli cum mă privește îngrijorat..

– Pot să te întreb ceva?  Cine te-a distrus atât de mult încât abia poți suporta orice fărâmă de afecțiune? Îl aud și privirea mi se întunecă….

Fac doi pași în spate când observ că dorește să mă atingă și plec de lângă el. Încep să merg apăsat, întru în pădurea deasă și când sunt destul de departe de toți încep să urlu… să urlu atât de tare că îmi auzeam sufletul cum se rupe și mai tare. Picioarele mi se slăbesc și genunchi mei ating pământul ud. Îmi strâng palmele în pumni și încep să lovesc pământul cu furie…

– Ieși din mintea mea… Ieși din mintea mea… Ieși din mintea mea...urlam și începusem să tremur de furie…..

.

Mă ridic brusc în picioare și îmi scutur mâinile…scot tot aerul afară și îmi ridic privirea spre cer. Pe chip îmi reapare din nou aceea mima seacă, asta devenisem… după el . Eu rămăsesem jumătate de om. Și eram stricat și distrus și nu mai puteam plânge, nu mai puteam arăta nici un strop de afecțiune. El stricase totul în mine, nimic nu avea să fie bine pentru mine niciodată. Și doar el era vinovat….