O aventură de o noapte -Capitolul 1

Noaptea în care ne-am întâlnit

Priveam de câteva minute bune schița din mâna mea și tot ce îmi doream era să o fac bucăți. Aveam impresia că persoana care o realizase își bătuse joc de mine. Îmi ridic privirea spre cei de la masă și le văd ochii speriați. Așez foaia pe suprafața mesei, mă ridic și fac câțiva pași prin încăpere, simțindu-le privirile urmărindu-mă.

Mă apropii de măsuța unde erau așezate câteva sticle de apă, apuc una și dau pe gât lichidul rece.

– Cine a făcut schița? întreb, stând cu spatele la ei.

Nu primesc decât tăcere. Apoi aud scârțâitul unui scaun și mă întorc spre sursa zgomotului.

Era un bărbat, probabil de peste patruzeci de ani. Încă avea la gură urmele prânzului, iar hainele îi erau pătate cu firimituri. Îmi închid ochii pentru o clipă și mă îndrept spre el.

– Cum te numești?

Vocea mea răsună în încăpere, deși tonul era relativ neutru. Mă abțineam să nu-mi pierd calmul, deși uram situațiile de acest fel.

– Garett, domnule.

Îi observ postura: stă semi-cocoșat, semn clar că se simte amenințat de statura mea.

– De când lucrezi în firma mea?

Ridică puțin capul și mă privi, dar își întoarse imediat privirea când ochii ni se întâlniră.

– De aproape trei ani, domnule… rostește încet.

Aveam impresia că urma să plângă. Mă abțin să dau ochii peste cap. Uram astfel de momente, însă nu aveam nicio problemă să mă iau de un angajat, indiferent de vârstă. Știam cât muncisem ca să ajung unde sunt, prin propriile puteri, atunci când toți se îndoiau de mine. Asta mă făcuse omul de astăzi. Și da, puteam părea lipsit de scrupule și de suflet, dar nu mă interesa.

– Garett, asta este prima ta greșeală. Mâine, la ora 12, vreau să am pe birou o nouă schiță,  una făcută cu cap, nu porcăria asta pe care mi-ai adus-o azi. Dacă nu poți, îți poți lăsa demisia la asistenta mea.

Îmi întorc privirea spre ceilalți.

– Și asta vreau să fie clar pentru toată lumea: dacă nu știți sau nu sunteți capabili să vă faceți treaba cum trebuie, puteți pleca. Nu am nevoie de incompetenți. Ședința s-a terminat.

Mă așez zgomotos pe scaun. Toți se ridică și părăsesc sala în grabă. Îmi arunc din nou privirea spre foile din fața mea, le iau și le rup rapid, aruncând bucățile înapoi pe masă.

Ușa se deschide și Aleyna, asistenta mea, intră, privindu-mă pe sub gene.

– Cum a fost? mă întreabă, așezând o ceașcă de cafea în fața mea.

Îmi ridic privirea spre ea, iar ea își arcuiește o sprânceană. Cred că este singura persoană pe care nu o deranjează privirea mea furioasă. De când o angajasem, în urmă cu cinci ani, femeia asta îmi ținuse piept mai bine decât mulți bărbați. Știa tot ce îmi doream, de parcă m-ar fi citit ca pe o carte deschisă.

– Să înțeleg că nu ți-a plăcut nimic… spune, așezându-se pe marginea mesei și privind hârtiile rupte.

– Sunt niște incompetenți, îi spun furios.

–Ce mai avem azi?

– Le e teamă de tine, Alexander… îmi răspunde, coborând de pe masă și îndreptându-se spre ușă.

–În birou te așteaptă cei de la Consiliu.

Mă ridic și merg spre biroul meu. Urma să am o întâlnire scurtă cu cei de la Consiliul European, legată de cauzele non-profit pe care le susțineam anual. Anul acesta voiau să primesc stagiari de liceu. Dacă reprezentantul nu ar fi fost fostul meu profesor, aș fi refuzat. Dar îl respectam enorm, așa că am acceptat, cu condiția să fie cel mult trei elevi.

– Mă bucur că ai acceptat, în sfârșit. Am o listă cu zece candidați. I-am lăsat asistentei tale dosarele lor, cu toate lucrările. Săptămâna viitoare ne vedem în centrul istoric, la hotelul Royale, ca să le evaluăm capacitățile.

–Sigur… mi-ar face plăcere, spun plictisit.

Îl văd cum mă fixează.

– Te rog, Alexander, măcar prefă-te mai bine data viitoare.

Îmi dau ochii peste cap și îl privesc cum pleacă. Telefonul îmi vibrează scurt și îl scot din buzunarul sacoului. Primisem un mesaj de la Leo:

„Nu uita diseară. Andrew m-a pus să te ameninț că te omoară dacă nu vii.”

Zâmbesc ușor, verific ceasul. Ziua fusese lungă și încărcată și nu aveam chef de petrecere, dar îi promisesem. Iar eu îmi țineam  mereu promisiunile.

„Ok”, îi trimit și las telefonul pe birou, întorcându-mă la muncă.

Opresc mașina în fața casei lui Andrew și deja îmi simțeam urechile vibrând din cauza muzicii. Fața casei era plină de oameni. Cobor, mă strecor printre ei și simt câteva priviri ațintite asupra mea.

În interior, îl caut pe Leo și îl găsesc dansând cu o brunetă. Îi bat ușor pe umăr, iar el se întoarce râzând.

– Ai ajuns? mă întreabă.

Îi ridic sprâncenele, observând că deja era în plină distracție, iar bruneta de lângă el, mă măsoară din cap până-n picioare, trecându-și limba peste buze. Dar nu e genul meu, așa că îmi întorc privirea.

– Unde e Andrew? îl întreb, aruncând o privire către o blondă apetisantă și un brunet care îmi atrase atenția, de la bar.

– Sus, cu Railey.

Mă strâmb la auzul numelui. Îi fac semn că ies pe terasă și mă îndepărtez. Privesc mulțimea, dar nimic  altceva nu îmi atrage atenția, așa că mă întorc spre interior.

Mă lovesc de cineva și băutura acestuia îmi stropește fața și ochii.

– Rahat… aud o voce răgușită, în timp ce un material aspru îmi atinge fața, încercând să mă șteargă. Îi împing mâna și fac un pas înapoi.

– Ești ok? mă întreabă.

– M-ai stropit, idiotule, îi scuip, încercând să-mi deschid ochii. Mă usturau și vederea îmi era  puțin încețoșată.

– Rahat… vino, spune din nou și îmi apucă încheietura, trăgându-mă după el. Îmi șterg ochii cu mâna liberă, începând să văd mai bine.

Îi privesc mâna: degete lungi, pline de inele. Ridic privirea spre figură, dar era acoperită de o glugă neagră. Mă las purtat de persoana din fața mea, printre oameni, urcând scările.

Deschide mai multe uși, dar toate sunt ocupate, până găsim o baie liberă și mă trage înăuntru.

– Stai acolo, spune, căutând prin sertare. Scoate un prosop curat, îl udă și mi-l întinde.

Eu însă îl privesc pe el curios. Gluga îi acoperă jumătate din chip, întind mâna și îi dau jos gluga cu o mișcare bruscă. Ochii mi se măresc când îi văd chipul. El își ridică bărbia, privindu-mă fix. Ochii lui, ușor migdalați, mă privesc curioși. Și eu pentru prima dată rămân fără cuvinte, mă simt hipnotizat de frumusețea lui.

– Ești fată? întreb, simțindu-mă prost imediat.

– Par a fi fată? îmi răspunde ironic.

–Vrei să îți arăt?

Își ridică o sprânceană într-un mod provocator. Îmi place atitudinea lui.

Dau din cap negativ și îmi las privirea să-i alunece spre buze.

– Te ștergi tu sau o fac eu? întreabă, privindu-mă cu amuzament.

– Tu, răspund scurt.

Dă din cap, de parcă aștepta răspunsul. Îmi șterge chipul cu prosopul, iar eu îmi dau seama că îmi place senzația mâinilor lui pe pielea mea, deși nu suport să fiu atins pe față.

– Știi, dacă erai mai atent, nu eram acum în situația asta, spune.

– Și ce situație e asta? întreb ironic.

Se oprește, își mușcă buza și își coboară privirea pe tot corpul meu.

– Cred că ar fi mai bine să te ștergi singur, spune ridicând o sprânceană.

– Cred că îmi place cum o faci tu. Tu ai intrat în mine… e vina ta.

Își ridică bărbia sfidător. Gesturile lui mă excită și îi apuc gulerul trăgându-l mai aproape. Îmi plăcea că trebuia să ridice capul să mă privească.

– Ai băut? îl întreb, aplecându-mă la nivelul lui.

– Nu atât de mult încât să nu îmi dau seama că vom schimba poziția, spune jucăuș.

Îi apuc mijlocul și îl împing în chiuveta din spate, acaparându-i buzele. Erau exact cum îmi imaginasem: moi, dulci și dornice. Îi simt mâinile sub tricoul meu și aproape îmi pierd controlul, dar nu aveam de gând să fac sex cu el într-o baie.

– Ar trebui să schimbăm locația… îi șoptesc.

– Ar trebui, da…