O aventură de o noapte -Capitolul 10

Emma

Ajung acasă și îmi trântesc geanta pe canapea, ziua asta mă epuizase până la sânge și mă îndrept direct spre barul din living dorind să beau ceva. Telefonul îmi sună și privesc ecranul, era un număr necunoscut și dau să refuz dar într-un final răspund.

–Da…

– Bună Alexander… Emma la telefon, te deranjez?

Când o aud, îmi ridic automat o sprânceană curios de faptul că m-a sunat atât de curând.

–Nu, Emma, spune-mi cu ce îți pot fi de folos?   întreb in timp ce îmi pregăteam o băutură.

– Știu că este din scurt, dar am nevoie de tine în seara asta. O bună prietenă s-a logodit și părinții mei vor fi în seara asta la petrecerea ei. Le-am spus deja că suntem împreună și ….îți imaginezi deja sper…trebuie să vii.

Îmi dau ochii peste cap și oftez zgomotos…deja nu îmi plăcea situația asta.

– Ok…Emma, dar te rog, pe viitor anunță-mă înainte pentru astfel de situații. Trimite-mi adresa, mă schimb și vin.

Îi închid telefonul și las paharul jos, urc spre cameră și când intru privesc patul ce a rămas la fel de răvășit ca în aceea zi. Nu am mai dormit aici, mă mutasem în camera de oaspeți. Încep să râd iar de propria persoană și de faptul că eu îl lăsam să îmi facă asta, să mă întoarcă pe dos în halul ăsta.

Îmi scot un costum elegant din dressing și după ce îmi dezbrac hainele pe care le aveam pe mine, intru să fac rapid un duș.

Probabil această petrecere îmi va lua mintea de la el și voi reuși chiar să mă și distrez alături de Emma punând la punct așa zisa noastră relație.

După duș îmi aranjez minuțios părul într-o parte, apoi îmi îmbrac costumul și mă privesc în oglindă. Perfect…îmi plăcea ceea ce vedeam și mă îndrept spre ieșire. Aveam doar 20 de minute de parcurs cu mașina până la hotelul unde se ținea acea petrecere.

Când ajung în parcarea hotelului îmi ridic privirea spre el. Luminile nocturne care se reflectau asupra lui îl făceau să pară și mai grandios și un zâmbet mândru îmi apare pe buze. Încep să pășesc spre intrare și toți de acolo  care mă recunosc mă salută politicos. Pentru construirea acestui hotel câștigasem premiul de arhitectul anului.

Interiorul sălii de bal era plin de oamenii și încerc să o caut pe Emma cu privirea, dar la fiecare pas sunt oprit de către cei de acolo pentru a mă saluta. Într-un final Emma mă observă și vine rapid spre mine.

– Ai ajuns, spune și privește cu coada ochiului în jurul nostru.

– Ce facem acum? Ne luăm în brațe sau te sărut pe obraz?  întreabă și o văd cum se uita spre cei de la presă.

Mă apropii de ea, îi sărut rapid obrazul și îi apuc mijlocul trăgând-o mai aproape de mine.

– Eu îți recomand să respiri, Emma…cine sunt cei care se logodesc în seara asta? Este multă lume…

– Da, fiica deputatului Barret...îmi spune și ridic o sprânceană spre ea.

– Știi cine este?  întreabă când îmi vede reacția.

– A venit în biroul meu acum ceva timp să îi fac o casă fiicei sale, îi spun rapid și îmi ridic privirea prin mulțime.

– Părinții tăi unde sunt?

– Sunt pe aici pe undeva… Alexander?....o aud și o privesc mai atent.

– Ce este? o întreb când îi privesc mimica îngrijorată.

– Și iubitul meu este aici…este unul dintre reporterii care au venit pentru a face poze.

Îmi face semn din bărbie spre un bărbat care mă privea cu ochii mijiți și îmi iau rapid mâna de pe mijlocul ei.

– Emma… iubitul tău știe că noi doar ne prefacem, da? o  întreb privind spre el și îi zâmbesc ușor.

– Știe…doar că nu îi place atât de mult ideea.

– Crede-mă, nici mie. Hai să salutăm rapid lumea, nu pot sta foarte mult.

Începusem să ne plimbam prin mulțime salutând și lumea ne felicita pentru relație. Într-un final ne-am lovit și de părinții ei care erau încântați peste măsură să afle că devenisem” un cuplu”.  Ajungem la masa unde trebuia să ne așezăm și picioarele mi se opresc așa cum mi se oprește și aerul în plămâni.

Ryuu era lângă masă, în picioare, alături de un alt bărbat, prinși într-o discuție ce îi punea un zâmbet larg pe față și eu tot ce făceam era să simt cum stomacul mi se întoarce pe dos, privindu-l pe acel tip cum se apropie  de el și îl sărută scurt pe buze. Îl măsor din cap până în picioare și nu pot nega că era frumos, cu  aceleași trăsături asiatice ca și  Ryuu, dar el….el ieșea mult mai mult în evidență, parcă avea o alură aparte față de toți de acolo.

Emma își pune mâna pe brațul meu și mă întorc rapid spre ea. Respirația îmi era deja mai greoaie și aș fi vrut să plec de acolo. De ce era acolo el? Cine naiba era el?

– Alexander, ești bine?  întreabă ușor îngrijorată.

– Sunt perfect Emma, nu îți face griji, îi răspund.

Îl văd  și pe domnul deputat Barret cum se apropie de noi cu un zâmbet larg pe buze.

– Domnule Forrest, este o plăcere să vă avem în seara asta alături de noi, îmi spune fericit și îmi face cunoștință cu soția sa.

Îi sărut mâna și îmi afișez cel mai frumos și fals zâmbet din dotare. Emma mă apucă rapid de braț de părea că suntem cel mai frumos și fericit cuplu din lume.

– Mă bucur să mă aflu aici, o petrecere foarte frumoasă, le spun eu zâmbind.

–Felicitări pentru logodnă.

 – Mulțumim frumos, poftiți la masă vă rog, ne spune femeia și îmi mușc interiorul obrazului când o aud.

Îmi afișez din nou zâmbetul și mă întorc spre masa unde știam că este și el și îi apuc mâna „iubitei” mele trăgând-o după mine. Îi trag scaunul ca un adevărat gentelman și ea îmi zâmbește complice înainte să se așeze. Îi simțeam privirea, știam că acum mă observase, dar nu voiam să îi întâlnesc ochii.

– Yoru?...o aud pe Ema și înghit în sec când îmi amintesc că acesta era numele acelui bărbat.

–Nu mă așteptam să te văd aici, spune Ema acelui bărbat și îmi fac curaj ridicând privirea spre ei.

Ryuu mă privea confuz, probabil neînțelegând ce caut eu aici și acel bărbat îi zâmbea călduros Emmei.

– Bună seara Emma. Cum să nu fiu aici, fratele meu este logodnicul din seara asta. Mă bucur să te revăd, îi spune și vocea lui mă zgârie pe creier.

Își ridică privirea spre mine și eu îl privesc înapoi fără nici o emoție pe chip.

– Domnul arhitect Forrest? mă întreabă și zâmbetul i se lărgește.

Își întinde mâna spre mine și îl privesc o secundă înainte să o apuc.

– Alexander Forrest, mă prezint eu și el îmi strânge ușor palma după care mi-o retrag rapid.

Iau loc pe scaun lângă Emma fără să îmi întorc privirea spre Ryuu care sunt sigur că încă mă privea. Observ cum iau și ei loc la masă în fața noastră și înghit în sec când  simt  parfumul lui.

– Sunteți împreună?  întreabă acel bărbat și Emma își pune un zâmbet larg pe buze și îmi apucă mâna ce o aveam deasupra mesei și mă privește în ochi.

– Da, spune într-un mod de parcă ar fi cea mai îndrăgostită femeie din lume.

– Ne-am cunoscut acum câteva seri și am făcut click imediat, povestește ea visătoare și eu doar stăteam și îi priveam chipul încercând să intru în rolul meu.

– Foarte frumos...îl aud și mă întorc spre el.

Ochii mei se mută de la bărbatul din fața mea în ochii aceia întunecați care mă priveau ușor mijiți, păreau și mai negri acum și o sclipire își făcuse apariția în ei.

Nu îmi puteam lua ochii de la el, parcă mă hipnotiza și încep să clipesc mărunt, mă întorc brusc spre Emma.

– Dansăm? o  întreb rapid și mă ridic de la masă.

Dar telefonul ei îi sună și văd numele unui bărbat. Ea privește panicată în jur și se ridică în picioare.

– Trebuie să ies puțin, îmi șoptește și aprob din cap.

Bănuiam că iubitul ei nu este foarte încântat.

–Mă scuzați vă rog, am nevoie să mă împrospătez puțin.

Pleacă de lângă mine și îmi întorc privirea spre cei doi de la masă care discutau acum între ei, mă ridic și plec și eu de acolo. Nu îmi plăcea să îl văd acolo lângă acel bărbat, nu îmi plăcea nici modul în care îl privea, îi zâmbea…asta nu făcea decât să îmi ridice nivelul furiei și mai mult. Nu trebuia să vin în seara asta aici.

Încep să mă plimb prin mulțime și îmi amintesc de terasa interioară a hotelului. Mă îndrept spre holul îngust și apoi fac stânga spre terasă. Era ca o mica seră de flori… intru rapid scăpând de gălăgia aceea. Mirosul de flori mă învăluie imediat și mă așez pe marginea unei mese  privind în jurul meu. Arăta superb terasa…cine avea grija de ea, clar trebuia să iubească florile după cum era totul perfect aranjat.

– Te-ai plictisit deja? îi aud vocea și îmi închid ochii.

De ce venise aici?

– Îmi aștept iubita...îi spun fără să mă întorc spre el.

– Întâlnirea pe nevăzute? Cea pe care ai lăsat-o pentru mine? mă întreabă și îmi dau seama din vocea lui că era destul de ironic.

– Ryu…te rog să te întorci la masă lângă iubitul tău...îi spun rece și mă întorc spre el.

Stătea drept în picioare cu mâinile în buzunar și costumul pe care îl purta îl făcea să pară mai matur.

– Nu îmi place … spune încet și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Ce anume nu îți place Ryuu?

– Să te văd cu altcineva….nu îmi place, se repetă și eu încep să râd  ironic.

– Ești un copil…nu mă interesează ce îți place sau nu Ryuu…îi spun și încep să fac pași mărunți printre acele flori și el vine după mine.

– Probabil că da….sunt un copil dar știu că mă placi și tu...spune sigur pe el.

– “Și tu“?  îl întreb și mă opresc, mă întorc spre el având un zâmbet ironic pe buze.

–Ryuu….nu există așa ceva…nu te plac…nu în acel mod…ești un copil talentat dar….atât, îi spun rece și plec mai departe printre flori.

– Ai spune că la 31 de ani știi să joci, dar tu o faci prost ….îl aud, deja începea să mă irite și mă întorc din nou spre el.

– Ce vrei Ryuu?  întreb puțin mai dur decât voiam.

– Nu știu…..dar știu că….îl văd cum vine rapid spre mine și mă apucă de marginea sacoului și își ridică privirea în ochii mei….