O aventură de o noapte -Capitolul 11

Întoarce- te spre mine

Pov Ryuu

Ies din cort, azi mi se părea că soarele strălucea mult mai tare sau poate era doar imaginația mea. Și felul în care mă simțeam plin de viață, parcă puteam respira în voie. Totul era plin de culoare și mă îndrept spre cortul principal cu zâmbetul pe buze. In interiorul său erau deja majoritatea oamenilor, îl văd pe Theo cum îmi face semn să mă duc la el. Dar eu mă întorc spre Emily care așeză mâncarea pe mese și mă îndrept spre ea.

– Bună Emily, te pot ajuta cu ceva?      întreb și aceasta se întoarse spre mine și mă privește cu o sprânceană ridicată.

– Nu, mă descurc Ryuu. Poți lua loc la masa să îți iei micul dejun, îmi spune cu căldură în glas.

Îl văd pe Alexander cum intră în cort. Și bineînțeles că Eli era în spatele său și îmi dau ochii peste cap.

– Dă-mi farfuria aia , îi cer și apuc și un pahar din carton în care era cafeaua și le iau plecând spre locul în care Alexander se așezase la masă. Îi pun farfuria în față și paharul de cafea și el își ridică privirea spre mine.

– Bună dimineața, Alexander, să ai un început de zi cum se cuvine,  șoptesc și plec de lângă el.

Mă așez lângă Theo care mă lovește rapid peste braț.

– Te joci cu focul…îmi șoptește la ureche și îmi face semn spre Eli care mă privea urat și mă bufnește râsul când îl aud. Ceea ce îl face pe Alexander să își ridice privirea spre mine.

Îl văd cum împinge farfuria pe care i-am oferit-o și mă privește încruntat. Se ridica în picioare și pleacă din cort.

Avea să fie încăpățânat cu mine și căuta să mă respingă dar nu aveam de gând să mă las atât de ușor. Știam că nu va fii ușor dar nu aveam de gând să renunț atât de ușor la el. Poate că îmi va lua mult timp să îl fac să mă ierte. Dar într-un final mă va ierta.

După ce am mâncat m-am îndreptat cu echipa înapoi spre treaba de ieri. Azi aveam de gând să termin acea căsuța din lemn. Și nu am mai stat pe gânduri,  m-am apucat  imediat de treabă . Aveam cu mine încă trei băieți care mă ajutau, printre care și Theo,  totul prindea contur. Îmi întorc privirea și vad aceea fetiță căruia i-am salvat fratele și cobor rapid îndreptându-mă spre ea.

– Bună, o salut și ea îmi zâmbește larg.

– Cum este frățiorul tău?

– Bună, săptămâna viitoare va veni acasă. Mulțumesc…îmi șoptește cu ochii în lacrimi.

Mă las pe vine lângă ea și o iau ușor în brațe.

– Mă bucur că este bine. Cățelușul ce ți l-am dat cum este?

– Merge ,spune și își întoarse privirea și privesc și eu în spatele ei și văd acel patruped cum mergea liniștit printre oamenii.

– Mă bucur … spun și îi fac semn că trebuie să mă întorc la treabă. Îmi face semn din mână și mă îndepărtez de ea.

Încep iar să așez scândurile ce  țineau loc de pereți și să le bat în cuie. Aud un motor de mașină și îmi întorc privirea, îl văd cum coboară alături de Benny și se îndreptă spre echipa cealaltă să privind spre construcție.

Îi fac semn lui Theo că voi cobora și mă îndrept spre ei. Când mă vede se întoarse rapid și intră în mașină,  încep să merg mai rapid și până să plece apuc să mă agăț de portiera lui.

– Alexander, te rog…nu mai fugi, îi spun rapid și îmi trag sufletul. Acesta oprește motorul dar nu mă privește.

– Trebuie să vorbim, îl aud și tonul vocii era dur și înghit în sec.

– Sigur…spun încet

– Diseară…diseară vom discuta, acum dă drumul pentru că mă grăbesc .

Îmi eliberez mâna și îl las să plece, privind cum lasă praf în urma sa…

Toată ziua am stat cu sufletul la gură, în așteptarea seri. Și când acesta a venit ,am intrat rapid în cort și mi-am schimbat hainele după ce m-am spălat rapid. Voiam să arăt cât mai bine pentru el.

Dau aerul afară din plămâni înainte să ies din cort și mă îndrept spre cortul principal sperând să îl găsesc acolo. Și îl găsesc, dar zâmbetul mi se șterge când îi văd împreună. Eli își ținea mâna pe mijlocul lui și îi zâmbea călduros, îi face semn din bărbie spre mine și Alexander se întoarse cu totul să mă privească.

Își întoarse din nou chipul spre Eli și îl văd cum îl sărută scurt pe buze. Totul se năruie în jurul meu și îmi simt gâtul uscat. Fac un pas în spate și mă întorc pe călcâie ieșind de acolo. Asta avea de gând să îmi spună…el era cu Eli….

– Ryuu… îi aud vocea și îmi închid ochii. Mă întorc spre el forțând un zâmbet micuț și mă opresc.

– Da?  întreb încet..

– Trebuie să vorbim, îmi cere și îmi face semn spre cortul său și îi dau ușor din cap. O ia înainte și îl urmez spre cortul său. Când intrăm îmi face semn să iau loc, dar prefer să stau în picioare.

– Este ok…prefer să stau în picioare, îi spun rapid

– Cum dorești. Ryuu, începe el și eu îmi țin respirația.

– Te-am auzit și te cred când spui că îți dorești să te iert și uite că o fac. Te iert, este vina mea ,am crezut că vom fi fericiți, dar nu mi-am dat seama că între noi este o diferență atât de mare. Plus boala ta, spune el încet.

-Nu am știut prea bine atunci…dar vreau să te oprești. Ce a fost rău a trecut și sunt unele lucruri ce nu se mai pot întoarce. Noi am avut șansa noastră atunci …acum…vreau să încerc să fiu cu Eli. El este matur și știe ce vrea, între noi…între mine…și el nu exista nici o diferență. Tu ești încă tânăr și sunt sigur că vei găsi pe cineva care să îți semene mai bine….

Îmi închid ochii când îl aud. Părea că ceva îmi strânge inima și abia puteam respira. Fac un pas micuț și îmi ridic mâna spre el

– Oprește-te… îi șoptesc

– Oprește-te…mă repet…am înțeles. Sunt copil…am fost copil și înainte, am fost copil, am fost bolnav, am fost tot ce era mai rău. Îmi tot repeți asta…încă pe vremea aia. Vedeai toate lucrurile astea încă pe atunci. Când eu te vedeam doar pe tine…tu vedeai doar lipsuri. Vrei să știi de ce am plecat atunci? Asta a fost cauza…voiam să mă vezi pe mine ,nu un proiect, nu diferența de vârstă, nu boala mea… pe mine Alexander...îi vorbeam eu încet…

–Doamne, dacă ai ști cât de mult te-am iubit atunci. Cât de mult te iubesc și acum. Îmi simt inima Alexander. Inima mea este plină de tine. Mereu a fost…Yoru, ani mei, boala mea… Eli…sunt doar scuze. Pentru că ești….pentru că îți este teama că cineva te vrea cu adevărat și da…da. Te-am rănit …dar spune-mi sincer….de ce ai vrut să te însori cu mine atunci? ….

– Pentru că te iubeam ..îl aud și îmi deschid ochii privindu-l.

– Da…mă iubeai. Dar nu asta a fost motivul. Este ok Alexander, nu mă vrei este ok, vrei să fii cu Eli este ok și asta. Dar înainte să iei decizii….fi sincer cu tine….eu….eu sunt dragostea vieții tale și ai uitat să mă vezi pe mine. Întoarce-te la mine Alexander …la mine …nu la boala mea, nu la vârsta mea …la mine…la noi. Adu-ti aminte ,de ce te-ai îndrăgostit de mine și abia după îmi poți spune că nu mă vrei….

După ce rostesc cuvintele ies din cort . Îmi simțeam lacrimile pe obraz și încep să merg până ajung iar la acea cascada,  mă așez pe piatra și abia acum îmi dau voie sa respir în voie. Acum totul depindea doar de el. Aș fi vrut să știe cum este să fi îndrăgostit de el, pentru că  eu am simțit că îmi pierd mințile și mai tare când nu l-am avut. Și  m-am luptat cu proprii demoni să mă fac bine pentru el. Am luptat cu mintea mea să îi fiu de ajuns lui. Să mă vadă iar pe mine, pe cel de care s-a îndrăgostit în trecut până să îi devin un nenorocit de proiect pe care el încerca să îl repare….

–Întoarce-te spre mine Iubitule…. privește-mă cum mă priveai  în perioada aceea , iubește mă pe mine…..