O aventură de o noapte – Capitolul 12

Micul nostru secret

   Îmi aud telefonul sunând și îmi deschid leneș un ochi…îi simt brațul cum mă strânge mai tare și îmi cobor privirea spre el. Apuc rapid telefonul și opresc alarma apoi mă întorc iar  spre el. Îmi pun brațul pe mijlocul lui trăgându-l și mai aproape de mine.

– Neața, rostește cu vocea răgușită și își ridică chipul spre mine și când ochii lui se deschid rămân mut sub privirea lui.

– Neața…îi spun încet și îi sărut buzele moi.

–Poți dormi în continuare eu mă voi pregăti pentru muncă, spun și dau să ies din pat dar mâinile lui mă opresc.

Se ridică deasupra mea și îi simt buzele pe pielea gâtului și totul dispare iar. Îmi pun palmele pe mijlocul său și îmi las capul pe spate. Eram în această relație ascunsă cu el de aproape două săptămânii și de câte ori mă atingea așa nu mai gândeam rațional. La firmă abia puteam sta în prezența lui fără să îl ating și preferam să îl evit acolo cu orice preț.

Nu voiam să afle nimeni de noi doi și totul părea și mai incitant când ne furișam pentru a ne putea săruta sau vorbi. Încă din seara aceea el nu-mi mai părăsise patul, nopțile le dormeam doar împreună și cu toate că mă speria groaznic, tot ce se întâmpla în interiorul meu, de câte ori îl priveam sau îl atingeam se simțea bine.

– Ryuu…o să întârzii la Michael…spun aproape șoptind când îi simt mâna peste erecția mea și nu mă ajuta nici faptul că eram amândoi dezbrăcați.

– Șșș….îl aud și buzele lui îmi ating pielea pieptului și începe să coboare cu săruturile în jos pe toată pielea și îmi închid ochii de plăcere.  

Gura lui păcătoasă îmi sărută vârful penisului și deja mintea mea era într-un abur total. Îi simt căldura gurii pe toată lungimea, care  îmi oferea cel mai erotic sex oral și palmele mele se strâng pe cearceaful patului, capul mi se afundă în pernă.

– Drace’ Ryuu…. În ritmul asta nu voi mai gândi limpede ... îi șoptesc și gura lui se mișcă și mai adânc,  îmi simțeam membrul vibrând sub toată acea plăcere.

Se oprește și se ridică rapid până ajunge în dreptul meu, se poziționează mai bine deasupra mea și îmi apucă membrul cu mâna, lăsându-se, penetrându-l adânc, gura lui o prinde rapid pe a mea și sărutul flămând ce mi-l oferă mă lasă la propriu fără aer. Își mișcă bazinul încet  oferind mii de senzații care își fac loc în stomacul meu. Mă înnebunea de fiecare dată, mă răscolea, mă întorcea pe dos cu fiecare mișcare, cu fiecare atingere și știam, știam ce înseamnă asta, o simțisem în urmă cu mulți ani. Această dorință, această bătaie rapidă a inimii, acest gol în stomac. Dar atunci totul se terminase tragic, totul se terminase într-o durere ce mă urmărise până în prezent. Îmi era frică…cel care îmi oferea acum aceste sentimente, această plăcere va intra adânc sub pielea mea și mă va face să simt mai mult decât atât. Îmi era frică…el îmi va răscoli atât de mult sufletul și apoi avea să plece lăsându-mă într-o durere și mai mare.

Îi aud gemetele și capul lui se lasă pe spate în momentul când se eliberează și simțeam că urmez și eu și îl forțez să se miște mai repede. Îi ridic bazinul ușor, ies din el și îmi dau și eu drumul murdărindu-ne pe amândoi. Pică inert deasupra mea și îi simt bătăile rapide ale inimii, brațele lui mă strâng imediat și buzele îmi sărută zona inimii, apoi își pune urechea în acel loc.

– Neața …spune din nou și îi simt zâmbetul.

– A fost…frumos, îl aud și îl strâng și eu mai tare în brațe.

– Ryuu….vrei să mergi cu mine la Michel?

Își ridică capul să mă privească, se ridică mai sus până ajunge cu chipul foarte aproape de mine privindu-mă adânc în ochii.

– Da. Dar nu putem merge împreună, trebuie sa ajung acasă să mă schimb și ne vedem acolo? Îi chemi și pe ceilalți? mă întreabă și îl văd cum coboară din pat.

Îi privesc corpul frumos și îmi mușc buza, arăta Dumnezeiește de frumos, totul la el era frumos, chipul ,corpul, ochii…absolut tot. Era imposibil să nu te îndrăgostești de el, uneori îmi părea ireal de frumos și totuși era cât se poate de real și de câte ori îl priveam așa realizam că nu puteam fi imun la prezența lui. Știam…simțeam că încep să prind sentimente…și cu toate că nu voiam asta….nici nu îl voiam departe.

Aveam de gând să plonjez cu totul în această relație, fără să mă gândesc la consecințe, poate aveau să fie fatale pentru mine, dar acum era prea târziu să mă gândesc la asta.

Cobor și eu din pat și mă îndrept în urma lui în duș. Îl găsesc acolo și îl ajut să se spele, după ce terminăm să ne spălăm, îmi iau un costum din dressing și îl privesc în oglindă cum se îmbracă și el rapid.

– Eu voi pleca acum, ne vedem la Michael, spune și iese rapid pe ușă și eu privesc ciudat în urma sa.

 Dar îl văd cum se întoarce brusc, vine spre mine, îmi apucă chipul între palmele sale și mă sărută apăsat pe buze.

–Acum pot pleca, rostește și părăsește camera.

Dau ușor din cap și mă întorc la îmbrăcat, îmi mai arunc o ultimă privire în oglindă fiind satisfăcut de ceea ce văd și ies și eu din cameră. Ridic telefonul și geanta ieșind spre mașină.

În mașină o apelez pe Aleyna care îmi răspunde după primul apel.

– Bună dimineața…o aud spunând și auzeam gălăgie în jurul ei.

– Unde ești? întreb rapid.

– Sunt cu elevii în drum spre Michael, azi vor ajunge cei cu mobila și Michael m-a  sunat că are o urgență. Tu unde ești?

– În drum spre voi….ajung în 10 minute.

– Ai nevoie de ceva?

– Faci deja, îi spun.

–Ne vedem la Michael.

 Închid telefonul și acesta mă anunță că am primit un mesaj. Îl ridic din nou și privesc ecranul și un zâmbet îmi apare pe buze.

” Nu începeți fără mine, este trafic”

Ies din mesaje și îl apelez, dar nu răspunde și încerc din nou.

– Da…îl aud și vocea lui părea furioasă.

– Ce ai pățit?  întreb ușor îngrijorat.

– Ah…..nimic…vorbim la Michael, spune și îmi închide telefonul în nas.

Îl privesc șocat, îl arunc pe bancheta din dreapta și îmi mijesc ochii în față la drum. Ahhh….îl strâng de gât când îl voi vedea...uram când făcea așa.

Ajung la Michael și îi văd pe toți stând afară în fața unui camion și mă îndrept spre ei. 

– Bună ziua, îi salut și Michael vine rapid lângă mine.

– Alexander….geamurile nu sunt exact ceea ce am comandat, îl aud vorbind agitat și îmi întorc atenția spre acele geamuri imense.

 Avea dreptate…ceva nu se potrivea acolo, rama lor era gri și erau ușor întunecate. Emily vine și ea lângă mine alături de Graham și mă salută scurt.

– Alexander…nici mesele nu sunt potrivite, o aud și îi văd pe cei de la firma de curierat cum coborau din acel camion niște mese mici rotunde.

– Ok…spun tare și mă îndrept spre ei.

–Opriți-vă să mai scoateți porcăriile astea din camion. Ce comandă aveți? îi întreb și îi văd pe cei doi cum mă priveau pierduți.

– Deci? întreb din nou.

Unul din ei îmi întinde foaia de livrare și citesc atent. Realizez că au greșit adresa și le dau foaia înapoi.

–Asta nu este comanda noastră….ați greșit. Luați totul de aici și plecați înapoi.

Mă îndrept spre intrarea în restaurant și îi observ cum vin cu toții după mine, mă întorc spre geamurile mari și privesc spre tot interiorul și spre peretele cu acel mozaic….lumina pica perfect pe el…chiar dacă geamurile erau ușor mai închise…lumina pica mult mai bine așa.

– Geamurile vor rămâne așa, dar vom schimba culoarea asta, spun arătând spre peretele din lateral gri…

– Îl vom deschide într-un bej auriu că să aducem puțină căldură în înteriorul întunecat. Avem piatră peste tot, plus când vor veni candelabrele vreau să punem lumină caldă…. să aducem o atmosferă plăcută asupra pereților din piatră. Cum ți se pare Michael?  îl  întreb și îmi cobor privirea spre el, dar în acel moment intră Ryuu și toată atenția mea se îndreptă spre el. Privirea lui era ușor întunecată și avea o pată de cafea pe tricou.

– Scuzați-mă că am întârziat, ne spune și ochii îi cad în privirea mea.

– Ce ai pățit? îl întreb îngrijorat.

El se uita ușor strâmbându-se spre mine și apoi spre ceilalți, dar acum prea puțin mă interesa de ceilalți, voiam doar să știu ce pățise el.

– Nimic, domnule Forrest…spune forțând un zâmbet.

– Ryuu? îl  mustrez eu și mă apropii de el.

–Ce ai pățit?  mă repet eu și îmi cobor privirea spre tricoul sau pătat.

– Domnule…începe iar, el, dar eu îl opresc,  îl apuc de încheietura mâinii și mă îndrept spre baie cu el.

– Scuzați-ne puțin, le spun celor de acolo și când ajung în baie cu el îl împing și îi eliberez mâna.

– Ce dracu este cu tine? îl aud și mă privește furios.

–Chiar ții ca toată lumea să afle de noi?

– Ryuu…îi spun mai calm numele.

– Te mai întreb încă o dată…ce ai pățit?

– Am pățit pe dracu...îl aud spunând printre dinți.

– Am alunecat și am vărsat cafeaua pe mine…ești mulțumit acum? spune și îmi pun buzele într-o linie dreapta ca să nu încep să râd de expresia lui facială.

Își dă ochii peste cap și se îndreptă spre ușă dar îl opresc și îi zâmbesc cald. Mă apropii ușor de urechea lui .

– Calm…îi șoptesc și îi sărut lobul urechii…

Se întoarce să mă privească și își mijește privirea spre mine.

– Sunt calm…spune și de data asta pleacă din baie…