O aventură de o noapte – Capitolul 13

Abur…

Pov. Alexander

Îmi deschid ochii și găsesc patul gol, mă ridic brusc în șezut și mă lovesc de privirea lui. Stătea pe scaun lângă pat și mă privea zâmbind…

-Neața iubitule…spune  și se apleacă dându-mi un sărut rapid…

–De ce te-ai trezit așa dimineața? îl întreb buimac,

–Trebuie  să finalizăm casa azi. Vreau să merg devreme pe șantier. Vreau să le văd privirea oamenilor când își vor vedea noua locuință, spune entuziasmat.

–Ryuu…spun și mă așez pe marginea patului, îl trag în brațele mele.

– Spune-mi că asta nu este un vis…îi cer și mâinile lui se încolăcesc după gâtul meu  începând să îmi sărute rapid toată fața.

–Iubitule…totul este în spatele nostru, le lăsăm acolo în trecut. Daca ai ști cât sunt de fericit. Simt că urmează să explodez de fericire, inima mea face…bum…bum…bum…bummm...îmi șoptește în ureche.

– Te iubesc…îmi vine să țip, să mă audă toată lumea….. spune râzând și îl strâng și mai tare în brațe.

–Și eu te iubesc, mult de tot. Simt că într-un sfârșit pot respira în voie. Mulțumesc că ai venit aici…

Mă las în jos in pat trăgându-l după mine, îi aud râsul frumos și îmi închid ochii bucurându-mă de sunetul lui.

-Iubitule mă aștepta băieții și nu vreau să întârzii ,se plânge el.

-Ok, ok…și eu trebuie să ajung să văd cum merg lucrurile în celălalt sat… îi spun și îl eliberez din îmbrățișare.

Mă ridic în urma sa din pat. Îl observă cum îmi privește corpul gol și își mușcă buza făcându-mi  rapid cu ochiul.

-Dacă nu aveam atâta treabă azi, nu te lăsăm să ieși din pat domnule Forrest, îmi spune ironic și îmi dau ochii peste cap…

-Ahm…o să te provoc într-o zi să faci asta, acum hai fugi . Ne vedem mai târziu, îi spun și îl trag de mână înapoi zâmbind și îl sărut rapid.

–Fugi…. șoptesc și el iese râzând din cort.

Oftez adânc și mă uit spre haine. Aș fi preferat să fiu cu el azi. Dar avea dreptate am venit aici pentru o treabă și trebuia să mă apuc și eu de ea. Mă îmbrac rapid și ies din eu afara . O găsesc pe Emily și domnul director care discutau și mă apropii de ei .

–Neața, le spun rapid.

-Em,azi eu voi pleca în Haiu Nat, vreau să văd cum merg treburile acolo. Domnule, aveți nevoie de ceva?  întreb rapid și le observ privirile ciudate.

– Ce s-a întâmplat?

–Ce se întâmplă cu fața ta? rostește domnul director și îmi ridic o sprânceană spre el.

-Ce se întâmplă?  întreb eu neînțelegând la ce se referă.

–Zâmbește, spune Em.

– Așa arată el când zâmbește ,spune din nou și realizez că într-adevăr eu zâmbeam și când o privesc zâmbetul mi se lărgește.

–Arh…ești ciudat.. încetează, spune și începe să surâdă ușor.

–Apropo, azi ajunge și Graham, îmi spune rapid și când aud asta mă bucur și mai mult.

–Perfect. Em, te rog diseară să organizezi o cină festivă, îi cer eu și mă îndrept spre mașină…

-Încă îmi pari ciudat…o aud strigând în  urma mea.

– Dar îmi place….

Le fac semn băieților să urce în camioneta și plec de acolo . Pe drum zâmbetul nu mi-a dispărut și   am stat cu el toată ziua , făcându-i pe toți să mă privească ciudat. Știam că de un an jumătate de când eram acolo nu mă văzuse niciodată zâmbind, dar trebuia să se obișnuiască, aveam să îl port pe chip mult timp de acum încolo.  Încă părea un vis și mă mai ciupeam din când în când și ceilalți încă mă priveau ciudat, dar nu le dădeam prea multă importanță. Lucrările mergeau perfect, mai erau de terminat doar două case. Echipa lui Benny era fantastică, făcând o treabă mai mult decât excelentă.

–Salut, îl aud și mă întorc spre el.

–Cum ți se pare?  Băieții au făcut o treabă excelentă, nu?

–Da, arată foarte bine și am cerut să ne aducă alimente și haine. Am vorbit acasă și mâine va ajunge un transport aici, pe care te rog să îl împărțiți în sat și unul în satul vecin unde încă lucram. Furtuna de acum câteva zile a făcut mai mult rău acolo.

-Am auzit că au venit medicamente. Dar noi nu am primit ,îl aud și mă întorc rapid  spre el.

–Cum adică nu ați primit? O mașină trebuia să ajungă aici ,Eli a spus că a trimis-o acum doua zile.

–Aici nu a venit nimeni Alexander….

–Ok…voi rezolva, spun puțin sceptic.

Nu înțelegeam de ce Eli m-a  mințit în legătură cu asta.

Am ajutat până în momentul când începuse să se întunece afară și le fac semn băieților să terminam pe ziua de azi.

În camionetă stăteam plin de emoții, abia așteptam să mă întorc să îl văd și când aceasta a oprit am sărit imediat și mă îndrept spre cortul principal unde îi găsesc pe toți la o singura masa. Dar Eli se pune în fața mea și mă oprește.

–Eli!! Chiar aveam de gând să te caut, să vorbim, dar acum te rog să mă scuzi puțin, îi spun și mă îndrept spre Ryuu care mă privea zâmbind.  Îl trag în brațele mele și îmi zdrobesc buzele de buzele lui și totul era liniște din nou….

–Mi-ai lipsit azi...îi șoptesc când ne despărțim din sărut.

–Și tu mie…am terminat două case azi...spune fericit și îi sărut rapid nasul.

–Bună Alexander, aud o voce și mă întorc să îl găsesc pe Graham stand lângă noi. Îl privesc cu ochii măriți și nu îmi venea să cred că bărbatul din fața mea este el….

–Graham? întreb eu și îl priveam ca un nebun, acesta dă rapid din cap și îmi zâmbește larg…

–Da știu, spune rapid.

– Am descoperit sala de forță, spune și își ridică brațul în sus râzând. Îmi pun mâna pe brațul lui apăsând ușor și aud mârâitul lui Ryuu lângă noi și îmi retrag rapid mâna..

–Este de ajuns să privești iubitule ,îmi spune rapid ceea ce îi pune un zâmbet pe față colegului său.

–Dar într-adevăr arăți foarte bine Graham…nici eu nu l-am recunoscut prima dată, spune Ryuu și îl bate ușor pe braț și era rândul meu să mârâi spre el..

–Mă bucur să te văd Alexander, și pe tine Ryuu, și mă bucur să aflu că v-ați împăcat, ne spune amândurora.

– Haideți la masa și mâine Alexander, trebuie să îți faci timp să ne uităm împreună pe documente ,îmi spune serios și îl priveam atent, că dispăruse acel băiat grăsuț care ronțăia în permanență câte ceva. Se schimbase foarte mult ,devenise un bărbat în toată firea dar de altfel și Ryuu se schimbase. Se maturizase atât de frumos….. corpul îi era mai matur mai lucrat și imagini din seara trecută îmi invada mintea și simțeam cum mă încălzesc iar pe interior…

–La ce te gândești?  aud șoapta în ureche și mă întorc spre el și îi privesc iriși întunecați….

-Ți-am spus vreodată cât de mult mă dezarmează privirea ta?  spun încet și iriși săi se aprind într-o lumină jucăușă.

–Nu…dar mă bucur să aflu asta….ce îți mai place la mine? mă întreabă cu voce de copil…

–Hei….puteți să încetați, ne atenționează Em, și ne întoarcem spre ei care ne priveau ciudat.

– Stați jos, ne spune și ne face semn și luam loc imediat pe scaune.

–Em,  lucrările sunt aproape de final în Haiu Nat…

–Știu . Țin legătura destul de des cu echipa de acolo..

O privesc și pufnesc amuzant spre ea, normal că știa, fata asta știa tot ce mișcă și inclusiv directorul de la Verde, nu avea curaj să comenteze în fața ei. Asta îmi pune un zâmbet pe chip. Aveam acum lângă mine persoanele cele mai dragi printre care și Theo, care încă mă privea ciudat…

Îmi ridic privirea și îl văd pe Eli cum îmi face semn să ies afară și mă ridic în picioare.

–Iubitule ies puțin , îi spun lui Ryuu când văd că mă privea întrebător.

Ies din cort și îl găsesc stând lângă mașina lui și mă îndrept spre el.

-Bună Eli, am fost în Haiu Nat azi și Benny mi-a spus că mașina cu medicamente nu a ajuns la ei… îi spun eu rapid.

–A fost o încurcătură, am crezut că tatăl lui Ryuu va trimite două, dar a trimis doar una. Cu toate că pe hârtie scrie două, dar voi rezolva, spune atât de repede încât îmi dădu impresia că se aștepta la întrebarea asta.

–Am înțeles…voiai să îmi spui ceva? îl întreb când îl văd puțin agitat.

-V-ați împăcat….mă bucur pentru tine, dacă tu crezi că este un lucru bun, tot ce vreau este să fii fericit Alex..

–Sunt…. îi replic rapid.

– Știu că poate fi ciudat pentru tine să ne vezi împreună, dar sper să putem rămâne prietenii.

–Alex …mâine aș avea nevoie de Ryuu, să mă ajute  cu un pacient. Crezi că ar fi de acord să vină? mă întreabă și mi se părea ciudat că tocmai de el avea nevoie.

–De ce tocmai el?

-Am văzut cum s-a descurcat cu acel băiețel, se descurca bine  și cu oamenii și pacientul meu are teama de medici. Stai liniștit promit să fiu cuminte. Nu ii voi spune nimic, spune și mă privește rugător

–Sigur…poți vorbi cu el… îi spun

–Cu cine sa vorbească? îi aud întrebarea și îl văd pe Ryuu, cum se apropie de noi, vine lângă mine și îmi apucă mijlocul.

–Vorbeam despre tine... îi spune Eli,  îmi întorc privirea spre Ryuu, care îl privea ușor încruntat.

– Aș dori să mă ajuți mâine, cu un pacient care are fobie de medici. Și tu te descurci excelent cu oamenii… îi spune Eli…

Ryuu îl privește tăcut câteva secunde apoi îi dă ușor din cap.

–Ok… spune scurt și se întoarce spre mine.

– Iubitule….mergem ?

–Unde?  întreb eu deja pierdut sub privirea lui. Se apropie de urechea mea ușor .

-Să îmi spui și ce altceva îți mai place la mine ,îmi șoptește și pielea mi se înfioră automat.

Mă întorc rapid spre Eli care ne privea ciudat și îi fac semn că noi vom pleca și îl trag pe Ryuu după mine spre cortul meu.