O aventură de o noapte -Capitolul 13

Natura și prietenii

Ajung  înapoi lângă ceilalți care mă priveau ușor ciudat de ieșirea mea și le zâmbesc forțat . O văd pe Aleyna cum se apropie încet de mine.

– Ce a fost aia? mă întreabă încet.

– Nimic…îi spun rapid și dau să plec dar ea mă apucă de braț și mă privește cu o sprânceană ridicată.

– Aștept…o aud și îmi eliberez brațul din mâna ei.

– Este stagiarul meu și cât timp este în firma mea eu răspund de el.  M-am speriat când l-am văzut așa, ce este atât de ciudat? As fii reacționat la fel pentru oricare din ei spun și arăt spre Emily și Graham.

Îmi aruncă o privire care îmi dădea de înțeles că nu crede o iotă din ceea ce am spus și o aud cum pufnește iritată și pleacă de lângă mine.

Îmi întorc privirea spre Ryuu care vorbea cu Michael și restul și mă apropii de ei.

– Eu cred că verde este mai ok ,îl aud pe Ryuu spunând arătând spre un material.

– Despre ce vorbiți? Îi întreb și se întorc cu toți spre mine.

– Nu știu ce material să aleg pentru canapele. Ryuu spune că acest verde merge dar Emily a ales această culoare de gri deschis.

– Eu cred că acest verde va scoate totul în evidență, avem deja destula culoare rece pe jos și pe anumiți pereți, începe să vorbească Ryuu.

– Verdele acesta înseamnă natură…. renaștere… primăvară….și plus de asta…îți eliberează endocrina….eu zic că este o alegere perfectă .

Își încheie el șirul de cuvinte și îmi mușc buza când îi văd acei ochii strălucitori.

– M-ai convins, îl aud pe Michael care îl privea cu un zâmbet larg.

– Și pe mine m-ai convins, spune și Emily dar privirea ei asupra lui nu îmi plăcea deloc. Ryuu îi întoarce zâmbetul și îi face rapid cu ochiul ceea ce îmi aduce o stare de agitație în stomac.

– Ok…spun eu rapid făcându-i atenți la mine.

–Până va ajunge mobila ce spuneți să vă fac cinste cu micul dejun? Și tu Ryuu vino cu mine cred că am în mașină o cămașă de schimb…tricoul tău este murdar , îi fac semn și dă ușor din cap.

– Mulțumesc domnule Forrest, sunteți foarte amabil, spune  printre dinți zâmbind forțat și începe să meargă pe lângă mine spre mașină.

– Cred că o să îți vină perfect , spun în timp ce scot din portbagaj o cămașa pe care i-o arunc în cap.

O dă jos și mă privește iritat, dar își dezbracă rapid tricoul făcându-mă să  privesc în jurul nostru agitat și când îmi vede privirea urâtă începe să râdă.

Trage rapid cămașa pe el și mă apropii de el, încep să îi închid nasturi unul câte unul și îi simt privirea asupra mea.

– Te uiți prea insistent…îl atenționez eu și închid și ultimul nasture de la gât.

– Abia pot respira….și nu era chiar necesar să mă închei tu, cineva poate vedea asta și va gândi aiurea, îl aud și îmi ridic privirea spre el.

– Glumești? ….ce este aiurea la treaba asta? Îmi ajut stagiarul să se îmbrace, îi spun ironic.

– Stagiarul tău are două mâini perfecte funcționale…îmi șoptește și își descheie nasturi de la gât lăsând cămașa să cadă într-o deschizătură în V, ce îi lasă pielea la vedere, pielea fina și alba ce avea un semn făcut de mine.

 Îmi trec cu limba peste buze și el îmi observă gestul și îl aud cum înghite zgomotos.

– Știu ce mâini are stagiarul meu…îi șoptesc la rândul meu și auzim cum cineva își drege glasul lângă noi și ne mutăm privirile pe aceea persoana.

 Leo mă privea  cu bărbia ridicată și cu mâinile la spate de parcă era un director de școală.

– Salut….îl aud și mă îndepărtez încet de Ryuu.

– Leo….ce…ce cauți aici? întreb și mă apropii de el dând mâna cu el.

– Michael m-a sunat să îmi arate noua locație….voi? Ce faceți aici?

– Eu lucrez la noua lui locație, îi spun rapid.

– Mă refeream aici…spune arătând cu degetul între mine și Ryuu.

– Mi-am pătat tricoul cu, cafea și domnul Forrest a fost îndeajuns de amabil să îmi dăruiască una din cămășile sale… spune zâmbind Ryuu.

– Va mulțumesc domnule, se întoarse spre mine făcând o mică plecăciune si pleacă spre restaurant.

Leo își întoarse privirea după el și își pune o mână la gură când revine să mă privească…

– Dumnezeule!!! Alexander, acum te înțeleg perfect…el are 19 ani? Wow… arată …este…

– Ok, ajunge…am înțeles..este frumos…spun eu visător și prietenul meu îmi prinde rapid gestul…

– Nu-mi spune că…dar ii pun rapid mâna la gură și îi fac semn să tacă. Îmi dă rapid mana jos și începe să rânjească…

–Oh…prietene…. te-ai fript rău de tot…o să te pună pe jar tipul ăla….răuuuu.

Îmi dau ochii peste cap când îl aud și închid portbagajul plecând de lângă el, dar vine rapid lângă mine și mă ia cu brațul de gât și îmi râde în ureche.

– Termina Leo...îi scuip printre dinți…

Intram în restaurant și îi fac cunoștință și cu restul elevilor…

– Wow…o sa arate superbă locația Michael ii spune el rapid. Adevărul este că iubitul nostru prieten este un talent, spune el seducător și se apropie din nou de mine si eu îl privesc urât, știam ce vrea să facă voia să îi vadă reacția lui Ryuu.

– Mulțumesc Leo…îi spune Michael.

–Ai dreptate ,Alexander are ochiul format pentru lucrurile astea.

– Oh…. să fii sigur ,spune rapid și îl lovesc în coaste ca să îl fac să tacă din gură.

– Alexander, spune el rapid și mă apucă de umeri forțându-mă să îl privesc.

–Ce spuneți de un grătar la tine acasă, ai cel mai frumos peisaj….și dacă nu mai aveți treabă azi putem merge…spune și își ridică sprâncenele spre mine.

– Oh…asta suna super…sare Emily.

– De mult îmi doream să vă văd locuința. Sunt sigură că este superbă…

Le zâmbesc forțat și mă întorc spre prietenul meu fulgerându-l cu privirea.

– Cred că mai am ceva de făcut azi nu este așa Aleyna?

– Nu…ești liber, spune aceasta rapid și îmi întorc privirea furioasă spre ea.

– Vrei să spui că nu am nimic azi în afară de Michael?  întreb iritat și mă uit ciudat spre ea.

– Nu…chiar acum in timp ce vorbea Leo am anulat tot, spune zâmbind.

– Deci putem merge, vorbește iar Emily și îi fac semn din cap…

– Sigur…spun spășit.

– Putem merge.

Cred că în mai puțin de 5 minute erau cu toți în mașină, Emily ca de obicei s-a urcat în față și băieți în spate, Aleyna a ales să meargă cu Leo și Michael în urma noastră.

– Alexander .. te-am văzut azi dimineață pe rețelele de socializare alături de iubita ta. Este foarte frumoasă, o aud pe Emily și îmi întorc scurt privirea spre ea.

– Mulțumesc Emily, îi spun rapid și îmi ridic privirea în oglinda retrovizoare să îl privesc pe el.

 El care îmi rânjea în spate.

– Ar trebui să o sunați să vină și dânsa…vorbește iar Emily și o privesc cu o sprânceană ridicată.

–Oh…scuze …nu este treaba mea ,spune rapid.

– Este destul de ocupată, îi spun încet când o văd că începe să se simtă jenată

– Da ,am citit că se pregătește pentru nuntă ,felicitări pentru asta apropo, spune rapid și  eu frânez brusc și mă întorc spre ea.

– Ce nuntă? întreb puțin mai tare.

– Nunta… voastră? spune ea privindu-mă ușor panicată de reacția mea.

Mă uitam ca un nebun spre ea și îmi scot rapid telefonul dar aud clacsoane din spate și pornesc iar mașina. Hotărăsc să o sun când ajung acasă și mă concentrez doar pe condus. Nimeni din mașină nu a mai vorbit nimic și când am ajuns i-am lăsat să admire peisajul și eu am intrat direct în casă ,urcând rapid scările spre dormitor să pot vorbi în liniște cu ea.

Îmi scot telefonul și o apelez pe Emily care îmi răspunde rapid.

– Dumnezeule Alexander….trebuie să ne vedem urgent…o aud și după vocea ei îmi dau seama că nu este ok.

– Unde ești Emma?...vin eu la tine.

 Îi spun rapid și după ce îmi spune locația mă îndrept spre ieșire dar când vreau să ies din dormitor mă lovesc de Ryuu care mă împinge înapoi și închide ușa în spatele lui.

– Este adevărat? mă întreabă și îi privesc ochii speriați.

Mă apropii de el și îmi pun palmele pe obraji lui…el mă privea atent și parcă abia mai respira.

– Nu este adevărat Ryuu….Dumnezeule….șoptesc eu când îi privesc iriși întunecați.

–Cred că mi-ar fi dor de tine și dacă nu te-aș fi cunoscut , îi șoptesc și îl sărut scurt pe buze…

– Unde pleci? îi aud vocea slabă…

– Trebuie să termin cu minciuna asta cu Emma…