O aventură de o noapte – Capitolul 15

Puterea dragostei

Pov Alexander

Îl privesc ca ultimul nebun, dar mă întorc și încep să merg  înapoi spre sat. Și îl simt cum vine după mine.

– Eli… îi scuip eu numele.

– Nu te apropia de mine acum… îi spun furios.

– Alex, nu te înțeleg ,de ce te comporți așa cu mine? Nu am făcut nimic….el pur și simplu m-a obligat să opresc mașina, părea că este supărat și uite ,spune și se îndreptă spre camioneta.

Eu mă opresc când îl văd și îl privesc, scoate din mașină rucsacul lui Ryuu și mi-l arată.

– A lăsat asta aici , spune încet coborându-și privirea jenat…

Îmi ridic o sprânceană spre el, mă apropii de el luând rucsacul din mâinile lui…

– Alex … mi-a spus să stau departe de tine că nu îi place prietenia noastră, dar  eu i-am spus că nu mă voi baga între voi. El începuse să ridice tonul și când l-am văzut așa agitat am oprit mașina. Am crezut că se va întoarce înapoi la tine.  Iartă-mă, spune încet.

Îl privesc fără să îi spun nimic,  mă întorc din nou și încep să merg apăsat spre sat. Mă uitam peste tot, întrebam peste tot și nimeni nu îl văzuse, băieții din echipa începuse și ei să îl caute, iar afară se făcea din ce în ce mai întuneric. Vântul începuse să bată mai puternic anunțând că va urma o furtună și eu îmi simțeam inima în călcâie. O văd pe Em alături de Graham și mă îndrept spre ei.

– L-ați găsit?  întreb rapid și ei dau negativ din cap.

– Nu înțeleg, șoptesc și în spatele lor îl văd pe Eli vorbind cu săteni și mă îndrept iar spre el.

– Eli , spune-mi exact unde l-ai lăsat...îl întreb exasperat.

– Alex …te rog să te calmezi. Exact aici l-am lăsat și l-am văzut luând-o spre sat, apoi eu am plecat mai departe în treaba mea. Nu mă așteptam ca el să plece așa pur și simplu. De ce este așa egoist?! îl aud și asta mă enervează și mai tare.

Mă reped spre el apucându-l de gulerul cămășii și îmi strâng puternic maxilarul…

– Să nu mai spui asta niciodată, îi scuip furios.

– El nu a plecat, îi zbier în față…

– Ești sigur? mă întreabă încet.

Se eliberează din strânsoarea mea și face un pas în spate.

–Alex ești un orb….nu îmi vine să cred că la anii tăi încă te mai lași prostit de un copil. Ai 34 de ani, tu nu i-ai văzut privirea când lucra, eu am stat mai mult pe lângă el, îl dezgusta tot ce este aici. Eu cred că a plecat pentru că nu mai putea sta în condițiile astea.

– Eli….îl atenționează Em.

– Nu Emily, de când a venit Ryuu, Alex, s-a schimbat total și acel băiat doar la jucat pe degete. Vrei dovezi? Ok . Hei vino aici strigă un băiat care se apropie de noi. Spune-le te rog ce mi-ai spus  mie, îi cere și eu îmi cobor privirea spre acel băiat

– L-am văzut urcând într-o mașină neagră, spune el încet..

Mă îndrept spre el și îmi pun mâna pe umărul lui

– Poți repeta te rog? …

Acesta își ridică capul să mă privească în ochi

– L-am văzut urcând într-o mașină acum câteva ore, era una neagra cu geamuri fumurii, spune din nou și simt că abia pot respira.

– Ieri a vorbit la telefon o aud pe Em. A sunat acasă…spune încet.

Fac doi pași în spate amețit de tot ce auzeam, totul se derula în jurul meu cu viteza și îmi simțeam urechile înfundate. Asta nu era adevărat. Nu se întâmpla din nou. Încep să merg spre tabără, ceilalți erau pe urmele mele dar nu le mai dădeam importanță. El …nu avea cum să mă părăsească din nou…nu. simțeam asta ,simțeam că el este încă aici…

-Te rog iubitule….

Când ajung în tabăra primul lucru pe care îl fac este sa mă îndrept spre cortul său. Era gol și mă îndrept spre acea ramă foto. O ridic și privesc chipurile noastre fericite din aceea zi. El mă iubește….nu ar pleca ,nu acum când ne-am regăsit.

Mă întorc afară unde erau deja toți adunați și privesc cerul negru….vântul sufla mult mai puternic acum.

– Vă rog puțină atenție, încep eu să vorbesc tare și toți se întoarse spre mine.

– Știu că vă cer prea mult. Dar vreau să organizam echipe,  să îl căutăm pe Ryuu, le spun eu tare.

– Alex…îl aud pe Eli și îmi ridic degetul spre el să tacă.

– Ryuu, mă iubește….nu ar pleca niciodată. Așa că dacă vrei să ajuți bine, dacă nu taci Eli, îi spun eu cu răceală și îl văd cum își mijește privirea spre mine. Era ceva ciudat la purtarea lui.

– Te vom ajuta să îl cauți, îl aud pe domnul director.

– Eu voi lua 2 băieți cu mine și vom merge în celălalt sat. Aveți grijă să aveți lanternele încărcate și apă la voi. Dacă vremea se înrăutățește vă adăpostiți, se anunță o furtună în seara asta.  Luați -vă pelerinele cu voi, le spune el oamenilor.

Se formase deja câteva echipe a câte 3 bărbați în fiecare și eu îl iau pe Theo și Sam și pornim spre cascadă…

– Alex ,o aud pe Em, cum mă strigă și se apropie de noi, îl privește prima dată pe Theo, și îl cheamă lângă noi.

– Nu vreau să vorbesc aiurea dar ceva nu miroase bine cu Eli, spune și îl privește pe Theo.

–Eu cred că...începe acesta să vorbească dar se oprește.

– Crezi că ce Theo? îl întreb eu rapid.

– Eli l-a tot amenințat pe Ryuu, să stea departe de tine, îl aud și îmi arcuiesc sprâncenele spre el…

– Și eu de ce aflu asta abia acum? îl întreb furios, îmi ridic privirea după Eli, dar nu mai era acolo.

–Em, vreau să dai prin stație ca Eli, să fie găsit și ținut în cortul principal. Am stația la mine asemenea și restul echipei, orice se întâmplă îmi transmiți pe canalul privat….

Îi fac semn lui Theo  să mergem și gândurile mele se înrăutățesc. Dacă Eli, a avut ceva de-a face cu dispariția lui aveam de gând să îl omor.

– De când știai asta? îl întreb pe Theo, în timp ce mergeam și priveam în jurul nostru după Ryuu.

– Cred că din a doua zi de când a venit aici Ryuu. Eli îl privea într-un mod straniu, apoi a început să îl amenințe să stea departe de tine, dar Ryuu, ia ținut piept. Nu vreau să vorbesc aiurea, domnule ..îl aud și mă întorc spre el.

– Alexander, îi spun rapid.

– Nu domnule….și mulțumesc pentru ajutor…

Cerul se umple de lumina unui fulger și inima mea se oprește….

–Te rog iubitule să fii bine…te rog, întoarce-te la mine.

Începem să înaintăm strigându-i numele dar nu primeam nici un răspuns. Afară  deja ploua și era destul de dificil să înaintăm, dar nu aveam de gând să mă întorc fără el. Întrebam prin stație dacă l- au găsit și primeam doar răspunsuri negative. Vremea rea i-a întors pe mulți dintre ei înapoi în tabăra și eu tot ce făceam era să mă rog ca el să fie  bine și la adăpost undeva. Pădurea era imensa și cu cât intrăm mai adânc în ea era și mai dificil să înaintăm, vântul sufla din ce în ce mai puternic, făcând să rupă crengile uscate din copaci ceea ce ne îngreuna căutarea.

– Alexander … îi aud strigătul lui Theo.

– Trebuie să ne întoarcem….nu mai puteam înainta…

– Nu…nu...spun eu slab, abia puteam vorbi.

Sam vine lângă mine și mă apucă de braț…

– Domnule Forrest, nu îl poți căuta așa , dacă se întâmplă ceva cu tine?!!. Nu mai putem sta, spune în timp ce își ținea un braț peste cap încercând să se ferească de vântul puternic și ploaia ce cădea rapid….

Oftez adânc și le fac semn să ne întoarcem spre tabăra. Aveam speranța că poate el s-a întors în tabăra. Mă rugam să fie așa….

Când ajungem înapoi erau cu toți în cort și Em, vine rapid lângă noi, dar îi dau negativ din cap. Graham vorbea acasă spunându-le situația părinților lui  Ryuu, întrebând dacă au vorbit cu el .

Mă așez pe scaun și îmi pun coatele pe masă, simțeam că urmează să urlu de frustrare și frica. Lacrimile  îmi curgeau pe obrajii și o simt pe Em, cum se așază lângă mine și îmi ridic privirea spre ea…

– Em…

– Shhh, spune rapid…

– Îl vom găsi, spune, dar și ea începuse să plângă.

– Abia ne-am regăsit, abia pot respira Em. Dacă el… dacă el pățește ceva eu…nu mai vreau să trăiesc…

–Shhh….va fii bine….va fi bine…va fi bine…era tot ce spunea, ca o adiere în vânt. Eu eram la pământ, ea era la pământ……

–Te rog iubitule…..revino la mine.