O aventură de o noapte -Capitolul 16

Urăsc tot ce iubeam în tine

Leo îmi oprește mâna și mă întorc furios spre el. Îl împing și apuc paharul și îl dau rapid peste cap.

– Alexander….cred că ai băut destul, îl aud și mârâi nervos spre el.

– Nu….nu am băut. El încă îmi bântuie mintea…el este încă prezent, vreau să beau până dispare, înțelegi?

Îl scuip și îl împing de lângă mine.

Îi cer barmanului încă un pahar și Leo pufnește iritat și îi cere și el unu. Începem să bem amândoi și îl trag pe ringul de dans începând să dansăm. Îmi simt corpul prins într-o îmbrățișare și mă întorc să văd cine este. Mă lovesc de privirea lui Dustin și îmi ridic colțurile buzelor într-un zâmbet ironic… perfect…îl apuc de gât și îl lipesc de mine.

-Nu credeam că te voi mai vedea pe aici, îl aud.

Dar nu voiam să îmi vorbească și îmi zdrobesc buzele de buzele lui sărutându-l brutal și el îmi răspunde rapid și mă trage și mai mult spre el. 

-Vrei să plecam de aici?  șoptesc și el dă rapid din cap.

Îl apuc de încheietura mâinii și îl trag după mine afară, opresc rapid un taxi  și ne urcăm în el, îi dau adresa mea și Dustin mă privește ciudat. 

– Mergem la tine acasă?  întreabă rapid și îmi întorc privirea spre el.

Eu nu mergeam niciodată acasă cu aventurile mele…doar pe el….aveam nevoie că cineva să îi șteargă amintirile de acolo.

– Da…șoptesc și încep să îl sărut ca să nu mai vorbească.

Nu voiam decât să mă facă să uit de irișii aceia  întunecați.

Intrăm în casă și îl trântesc imediat în perete și încep să îl dezbrac și gura mea îi sărută pielea dezgolită și el mă dezbrăcă pe mine și își coboară gura pe pielea mea întorcându-mă cu spatele la perete și îmi las capul pe spate și mă lipesc și mai bine de el…dar …totul se oprește în mine și îmi simt lacrimile pe obraz și mă cutremur pe interior. Îngheț pe loc și Dustin se ridică în picioare și mă privește speriat.

Indiferent cât de mult aveam să îmi petrec nopțile cu diferite persoane, el nu avea să dispară din mintea mea.

 – Alexander, ești bine? mă întreabă și își pune palma pe obrazul meu. 

– Îl urăsc…îl iubesc, șoptesc eu și lacrimile îmi curg și mai tare

–Îl  urăsc…mă repet și îi simt brațele în jurul mijlocului meu.

Se aud bătăi rapide în ușă și Dustin se îndepărtează de mine și până să apuc să spun ceva, el deschide ușa. Nu știu cine este la ușă, dar îl văd cum înghite în sec și mă îndepărtez și eu de perete și mă îndrept spre el. Ochii mi se măresc când privesc acei iriși întunecați privindu-mă înapoi…eram pe jumătate dezbrăcat la fel și Dustin. Și îmi șterg rapid lacrimile și mă încrunt spre el.

Îl apuc pe Dustin de braț și îl trag lângă mine și fac un pas în față. Ochii lui mă fulgerau dar eu doar îl privesc rece apuc ușa și o trântesc în fața lui. Și abia atunci dau tot aerul afară…

– Îmbrăcă-te, îi cer și mă întorc spre el.

–Îmi pare rău…dar…

– Este ok….te înțeleg, spune rapid, își ia tricoul pe el și iese  pe ușă afară fără să  mai spună nimic.

Eu ramânând în acel întuneric, mă las să cad în genunchi și îmi închid ochii.

– Felicitări Ryuu….spun încet.

– Ai reușit să mă dobori…

*****

– Putem folosi această planșă…cred că este mai potrivită, o aud și îmi ridic privirea spre planșa din mana ei.

Aveam un nou proiect pentru un mic cartier de case, Ryuu revenise de câteva zile la birou și eu abia dacă îi vorbeam sau îl priveam. Mă închisesem înapoi în aceea stare rece și dură pe care o aveam înainte.

– Emily cred că ești mai bună ca mulți dintre angajații mei, spun tare și le observ privirile unora dintre ei.

– Ești prea drăguț tu…spune ea încet, zâmbind timid.

Eram în sala mare de ședințe cu aproape toți angajații, fiind vorba de un întreg cartier aveam nevoie de toți printre care era și el. Aleyna intra în birou și vine rapid spre mine.

– Alexander, telefonul tău sună încontinuu de câteva minute, spune și se strâmbă când privește ecranul.

Apuc telefonul și privesc și eu apelantul și un zâmbet îmi apare pe chip.

– Da…răspund rapid.

– „Bună străine….foarte greu dau te tine” spune și încep să râd ușor făcându-i pe toți de acolo să mă privească ciudat.

– Ai ajuns? Vrei să te iau de la aeroport? îl întreb rapid și  mă întorc spre Aleyna care mă privea pe sub gene.

– Nu…sunt deja aici. Voiam să trec pe la firmă să aduc prânzul. Ce spui?

– Asta sună perfect, abia aștept să te văd, spun fericit și îi închid.

– Vine aici?

O aud pe Aleyna întrebând speriată și îmi lărgesc zâmbetul când îi văd mimica feței.

– Da….spun rapid. Și mă întorc spre ceilalți.

–Bun… terminăm cu ședința acum. Am un musafir important, le spun și ies rapid pe ușă.

Mă întorc în birou și trimit un mesaj către Leo anunțând-l că el a ajuns deja și că va veni prima dată la firmă.

Ușa se deschide și îi mă întorc spre ea, îl văd stând în tocul ușii și irișii săi verzi mă privesc amuzanți înapoi. Încep să merg apăsat către el și îl iau în brațe.

– Bine ai venit, spun fericit și mă îndepărtez ușor de el, îi iau chipul în mâini privindu-l atent.

–Ai rămas la fel de urât, îi spun eu și mă strâmb spre el și îi aud râsul frumos.

– Și mie mi-a fost dor de tine…spune și mă trage înapoi în brațele sale, dar îl văd pe Ryuu în spatele lui și zâmbetul mi se stinge.

Privirea pe care o avea îmi strângea stomacul și îl trag pe Ethan în birou și trântesc ușa în urma lui.

– Ai trecut pe acasă? Ai vorbit cu mama și tata? îl întreb și îi fac semn să ia loc pe scaun.

– Am vrut să îmi văd fratele mai mare prima dată, mi-a fost dor de tine…spune și îmi apucă mâna.

– Și mie mi-a fost, îi spun rapid.

–Cum este la internat?

– Oh… Te rog. Hai să vorbim de altceva, îmi cere el.

– Am observat că Aleyna nu era la postul ei, mi-ar fi plăcut să o salut, spune și îmi mijesc ochii spre el.

– Nu îmi spune că ai venit direct aici mai mult pentru ea, nu că îți era dor de fratele tău.

– Poate, îl aud și mă pufnește râsul, ușa se deschide brusc și Leo intra furtunos în interior, Ethan se ridica în picioare îi văd cum alerga unul spre altul luându-se în brațe.

– Fiul rătăcitor se întoarce acasă, îl aud pe Leo rostind tare, făcându-l pe Ethan să râdă zgomotos.

Dar eu îmi întorc privirea spre ușa deschisă și îl văd iar pe Ryuu care mă privea urât. Intră rapid în birou și trântește ușa în spatele lui făcându-i  pe cei doi să se oprească din învârteala lor.

– Trebuie să vorbim, rostește dur și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Trebuie?  repet eu ironic.

– Da, trebuie... spune rapid și privirea lui pică pe cei doi.

–Ne puteți lăsa singuri?

– Ryuu.. îi spun eu apăsat numele și fac un pas spre el.

– Alexander. Vrei să vorbesc de față cu ei? Vrei să ne audă toată firma?

Începe să își ridice tonul.

– Vă lăsăm să vorbiți, îl aud pe Ethan care privea fascinat spre Ryuu și îl trage pe Leo după el ieșind din birou.

După ce închid ușa în urma lor mă îndrept spre scaun și mă așez ușor în el. Îi fac semn să ia loc și îl văd cum pășește ușor și se așeză pe scaun.

– Te ascult, îi spun sec…

– Îmi pare rău...spune încet și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Îmi pare rău că am plecat și…

– Ryuu…îl întrerup eu și își ridică privirea în ochii mei și eu uit să respir dar nu las  nici o emoție la vedere.

–  Nu mă interesează nimic din ceea ce vrei să spui.

– Alex….domnule Forrest, se corectează el.

-Am crezut că tu și Emma …

– Ryuu…îl întrerup iar și mă apropii de birou și îmi așez brațele pe suprafața lui…

–Ai avut dreptate…a fost doar sex….între noi doi adică…nu a însemnat nimic și acum s-a terminat….nu este nevoie să îți ceri scuze.

– Alexander….te rog… ascultă-mă…eu…cred că, m-am îndrăgostit de tine și am fost…

Când îl aud, simt că urmează să vomit și mă ridic în picioare… picioare ce începuseră să îmi tremure…

– Nu te pot iubi dar nici nu te pot urî pentru că îmi distruge viața. Aș vrea pur și simplu să nu simt nimic pentru tine. Nu mai vreau să mă gândesc la tine sau să îmi pese de tine…. Ryuu….îmi doresc să nu te fi cunoscut niciodată. Îmi doresc să nu fi intrat în viața ta... îi spun eu și simțeam cum lacrimile își fac loc pe obrazul meu.

Se ridică în picioare și îi observ tremurul corpului și ochii lui se umplu imediat de lacrimi.

– Îmi pare rău…șoptește și se întoarse pe călcâie părăsind biroul.