O aventură de o noapte -Capitolul 17

Mesaje

Îmi ridic privirea din farfurie când aud râsetele din jurul meu. De când venise Ethan acasă îmi luasem câteva zile libere pentru a le petrece cu el. Și ne aflam la masa de prânz în casă părintească alături de Andrew și Leo.

Nu știu exact  despre ce se vorbea, eu încă eram pierdut în propriile gânduri. Doar asta făceam  din ziua aceea. Ryuu fusese tăcut aproape două zile și apoi telefonul îmi sunase continu și dacă nu suna, trimitea mesaje. Mesaje care rămâneau fără răspuns din partea mea. Dar față de el eu le citeam…cu toate că încercam să le ignor cât puteam de mult ,eu le citeam.

– Cum merge cu Proiectul Verde? aud întrebarea pusă de tatăl meu și îmi îndrept atenția spre el.

– Săptămâna viitoare voi trimite și aparatele medicale, mulțumesc pentru ajutor tată.

Tatăl meu era doctor profesor la centrul de urgente chirurgie și mama fostă profesoară de matematică. Îmi iubeam părinții foarte mult cu toate că nu eram întotdeauna de acord cu ei, dar aveam un respect deosebit pentru ei.

– Și până la urmă ce s-a întâmplat cu Emma? o aud pe mama și doar o privesc scurt fără să îi răspund.

– Mamă, o face atentă Ethan.

– Sunt acasă doar pentru câteva zile te rog să renunți la asta…îi spune rapid și o văd cum se încruntă spre el.

– Nu văd ce fac rău? Vreau să îmi văd copiii fericiți….fac ceva greșit?

– Nu…dar uneori întreci limita…suntem adulți…ne putem alege singuri drumul și Alexander are deja pe cineva, îl aud și mă întorc brusc spre el.

– Poftim? Ești cu cineva? Cu cine?  Îi cunosc părinții? o aud pe mama întrebând într-una dar eu doar îmi privesc fratele.

– Nu îl cunoști, îți pot spune doar că este deosebit de frumos…îi spune  privindu-mă în ochii.

Mă ridic de la masa și dau ușor dezamăgit din cap plecând de lângă ei.

– Alexander ..îmi aud numele strigat de Ethan…

– Te rog așteaptă puțin, iartă-mă…te rog Alex…

Mă întorc furios spre el și îmi ridic un deget spre el.

– Nu era treaba ta să spui și în al doilea rând, nu suntem împreună…îi spun eu rece.

– Asta pentru că ai lăsat orgoliul tău să intervină….ești asemenea mamei, uneori.

– Hei….cum îndrăznești să spui așa ceva, sare mama imediat și se ridică în picioare venind spre noi.

Băieții și tata ne priveau de la masă tăcuți.

– Nu cred că trebuie să dau explicații cuiva ce fac eu cu viața mea, le spun din nou, de data asta mult mai dur.

– Băieți, încetați…intervine mama între noi.

– Știu doar că ți-am văzut privirea când a intrat în biroul tău, începe iar Ethan fără să țină cont de mama.

– Ți-am văzut sclipirea din ei și de atunci parcă nu ești tu. Îmi vine să plec înapoi pentru că abia dacă mă vezi de când am venit acasă, îmi țipă în față.

Îmi las privirea în jos și îmi simt maxilarul cum joaca în nervi, abia mă abțineam să nu încep să urlu spre el. Nu era treaba lui, nu era treaba nimănui viața mea personală.

Mama se apropie de mine și îi simt palma pe obrazul meu.

– Puiule, ce se întâmplă cu tine? Nu te-am mai văzut în starea  asta de la….spune și se oprește când îmi vede expresia furioasă..

Mă îndepărtez de ea și mă întorc pe călcâie și părăsesc casa. Intru rapid în mașină și pornesc în trombă.

Parchez mașina pe aleea casei și întru în interior, urc direct în dormitorul meu și mă întind în pat.

Nu înțelegeam de ce a trebuit să aducă iar în  discuție aceea persoană, aș fi vrut să îmi șterg trecutul și pe el totodată.  Acea persoană care mi-a zdruncinat încrederea și m-a făcut să fiu slab mult timp după ce m-a părăsit și acum Ryuu. Parcă se întâmplă din nou, doar că acum durerea era mult mai mare. O simțeam în alt mod, mai intensă mai adâncă. Era ca o amintire că eu nu voi fi niciodată pe deplin fericit. Trecuseră 15 ani și el încă îmi amintea că nimeni nu mă dorește cu adevărat.

Telefonul îmi vibrează în buzunar și îl scot și îi văd numele. De ce îmi scria?

” Alexander….îmi este dor de tine”.

Înghit în sec când îi citesc mesajul și arunc telefonul în pat lângă mine.

– Lasă-mă un pace…urlu eu nimănui și îmi închid ochii.

Telefonul vibrează iar și îl apuc nervos dar când îi citesc iar numele mă opresc și îi deschid mesajul.

” Te rog….Alexander…îmi lipsești atât de mult că abia pot respira fără tine”. 

Intru rapid la apeluri și îl sun furios și el îmi răspunde din primul apel.

– Lasă-mă în pace… îi urlu în telefon, dar îi aud oftatul și mă opresc. Îngheț în momentul când îi aud plânsul slab și înghit în sec. Îmi îndepărtez telefonul de la ureche și îl așez pe perna de lângă mine.

Îmi pun și eu capul în pernă și  închid ochii.

– Ryuu…ne facem rău….hai să încetăm te rog… șoptesc eu.

– Alexander…îmi aud numele spus încet și îmi deschid ochii.

– Nu pot… aș vrea dar nu pot, te iubesc, îi aud vocea și apelul se închide.

Îmi întorc privirea spre telefon și mă ridic în șezut…privindu-l pierdut.

Mă iubește?

Mă ridic din pat rapid de parcă acel telefon era o bombă și îl priveam speriat și îl aud din nou cum sună și tresar, dar nu fac nici o mișcare să răspund.

Doar stăteam și îl priveam …. și începe iar să sune și mă apropii ușor și văd numele fratelui meu și răsuflu ușurat.

Îl apuc și îi închid și el începe să sune iar și îi închid din nou…

– De ce nu răspunzi? aud vocea lui și tresar sărind într-o parte .

 Mă întorc și îl văd stând în pragul ușii ținând telefonul la ureche.

– De ce dracu suni dacă ești aici? încep eu să îl înjur pentru sperietura de mai devreme.

– Nu mă așteptam să te sperii așa tare. Am venit să îmi cer scuze…spune și se apropie de pat aruncându-se în el….

– Cere-mi atunci, îi spun eu nervos când îl văd fără nici o grijă.

– Am făcut-o mai devreme…hai pe terasă, au venit și băieții…spune rapid și se ridică din pat.

Se oprește în fața mea și îmi zâmbește. Își pune mâinile pe umeri mei și începe să facă o față de cățel plouat.

– Iartă-mă…vreau să te  văd fericit.

Îl privesc și un zâmbet micuț își face apariția pe chipul meu, îl trag în brațele mele și îl bat ușor pe spate.

– Mulțumesc, îi șoptesc.

-Hai să mergem la băieți.

Telefonul îmi vibrează iar și deschid ecranul văzând iar un mesaj de la el.

“Te iubesc” .

” Vin la tine”.

” Nu voi pleca până nu îmi vei răspunde”.

“ Alexander…..te vreau pe tine“.

Mesajele veneau unul după altul și eu le citeam panicat, Ethan care era lângă mine aruncă și el privirea citind și își ridică ochii spre mine.

– Rahat….stai…spune și îl văd cum se agită…

– Stai să le spun băieților să plece…și eu. Și eu plec acum, spune și îl văd cum se îndreaptă spre ieșire.

Îl apuc de tricou și îl trag înapoi…

– Ethan nu pleacă nimeni…îi spun dur…

– Eu cu Ryuu nu am ce discuta.

– Nu fi prost… ți-a spus că te iubește…asta, oftează adânc și mă privește în ochii.

-Dragul meu frate….băiatul ăsta te iubește, a avut curaj să îți mărturisească deci…. du-te și schimbă-te mai întâi, îl întimpin eu, spune rapid și eu îmi cobor privirea spre hainele mele. 

– Ce dracu au hainele mele? 

– Pari prea sobru, hai fugi …eu cobor…te aștept jos.

Etan părăsește camera și eu îmi arunc o privire în oglindă . Nu aveam de gând să mă schimb și ies din dormitor. Când ajung la parter îl văd pe Ethan cum deschide ușa și Ryuu apare în prag.

Privirea lui fuge de la el la mine și îmi dau seama că a plâns după ochii roșii, Etan îi face semn să intre, dar eu apuc rapid o sticlă din barul micuț și mă îndrept spre terasă…

Leo și Andrew erau acolo și când mă văd încep să zâmbească, dar ochii lor se măresc când îl văd pe Ethan alături de Ryuu în spatele meu. Iau loc la masă lângă ei și îmi torn băutură în pahar. Ryuu se așează pe scaunul din fața mea privindu-mă trist. Îmi dau ochii peste cap și îmi întorc privirea în altă parte.

– Te iubesc…îl aud și îmi mușc limba.

– Nu mă interesează…îi spun rece…

– Te iubesc, se repetă.

– Ryuu… încetează…noi….o să sfârșim tragic…asta vrei? îl întreb furios.

– Da…răspunde rapid.

–Prefer o viață în care să știu că ai fost al meu decât una fără tine. Prefer să plâng în urma ta știind că ne-am rănit unul pe altul decât să mai fug ca un laș…da…prefer orice variantă decât să aleg…lipsa ta. 

– Oh…îl aud pe Ethan și mă întorc spre prietenii mei care îl priveau pe Ryuu cu gura căscată…

– Ryuu…îi spun numele și îl văd cum se ridică și vine în dreptul meu.

 Se așază în poala mea lăsându-mă fără cuvinte, își trece mâna prin părul meu și o lasă să cadă ușor pe obrazul meu, trecând cu degetul peste buza inferioară…

– Ai 31 de ani și știu că îți dorești pe cineva mai matur decât mine și poate că într-adevăr nu suntem potriviți unul pentru altul…dar…Alexander . Spune-mi de ce se simte asta atât de bine?

Se apropie  de mine și mă sărută scurt și îmi închid ochii.

– Noi plecăm, îmi aud prietenii, dar nu îi privesc… redeschid ochii lovindu-mă de irișii lui întunecați care mă priveau înapoi cu intensitate. 

– Chiar vă rog , rostesc eu și mă ridic cu Ryuu în brațe….