O aventură de o noapte -Capitolul 18

Prinde infractorul

Pov. Alexander

Îl trag a mia oară lângă mine și îl aud cum pufnește iritat, își întoarse privirea urâtă spre mine. Eram într-o camionetă de poliție și Ryuu, se tot ridica printre scaune să le de-a indicați, ceea ce îmi ridica mie pulsul de câte ori îl vedeam că se clatină prin mașină.

– Ce mă tot tragi așa? scuipă iritat și mă privește urât, ceea ce îmi pune un zâmbet pe buze. Îl văd cum își dă ochi peste cap și se întoarse să privească drumul.

Mașina începe să încetinească și vedem în depărtare acoperișul unei case.

– Vom opri aici, aud unul dintre ofițeri spunând.

– Așa nu ne va vedea când ne vom apropia, să nu îi dăm ocazia să fugă.

Îmi întorc privirea spre mașina din spatele nostru și o văd cum se oprește. Ofițeri încep să coboare din ea și coboram și noi din mașină. Îl apuc rapid pe Ryuu, de mână și iar mă privește urât.

– Iubitule ..îl mustrez eu când îi văd privirea.

-Adu-ti aminte că ești arhitect nu polițist, îi spun eu ironic și el își dă iar ochii peste cap și mă bufnește râsul când îl văd așa.

– Vă rog să stați în spatele nostru, dacă deține o armă așa cum a-ți spus este periculos. Vă  rog să vă puneți aceste veste pe dumneavoastră, ne cere și un alt ofițer de poliție ne ajuta să le îmbrăcăm.

– Wow….ce palpitant, îl aud și mă întorc spre el și îl văd cum își șterge zâmbetul când mă privește în ochii.

–O să fiu cuminte, spune rapid.

– Dar nu poți spune că nu ți se pare palpitant?!!  întreabă rapid și mă sărută apăsat pe buze.

– Parcă ești un copil care primește prea multă ciocolată, îl ironizez eu și se strâmbă spre mine. Se apropie ușor de mine și mă ia în brațe.

– Și aseară tot un copil ți-am părut? îmi șoptește și își mușca buza. Îmi face rapid cu ochiul și se îndreptă spre ofițeri care începuse să meargă spre casă și eu înghit în sec când îmi amintesc de seara trecută. Avea dreptate…era palpitant…

Mă apropii și eu de ei și îi prind iar mâna. Putea să se uite la mine cât de urat voia, nu aveam de gând să îi las mâna până nu terminam cu totul…

Vedem un băiat care iese din acea casă și îmi dau seama că este același băiat care mă mințise că Ryuu, plecase cu o mașină…

– El este ,îl aud pe Ryuu, și domnul ofițer le face semn celorlalți să înainteze.

– Rămâneți aici ,ne cere și îi dau rapid din cap. Îl trag pe Ryuu după mine și îl forțez să se așeze pe vine.

– Ahh…as fii vrut să fiu acolo să îi văd privirea lui Eli ,spune el rapid și mă întorc spre el.

– Iubitule….tu vrei să mă omori cu inima? îl întreb rapid și îl văd cum se strâmbă ușor.

– Nu.. normal că nu ,spune și buzele îi se țuguie supărat.

– Doar că ….îmi plac filmele polițiste și eu din cauza bolii nu am putut da la academie și într-un final am ales arhitectura. Dar mă bucur că așa te-am cunoscut pe tine ,spune rapid

– M-ai cunoscut la o petrecere, îi spun eu ironic.

– Da…când am vărsat băutură pe tine…spune rânjind.

– Ai vărsat-o intenționat? îl întreb și el își ridică o sprânceană spre mine.

– Normal…voiam să îți atrag atenția…

Auzim cum cineva își drese glasul lângă noi și ne ridicăm privirile spre ofițerul care ne privea ciudat.

– Am ….adică l-am prins, spune și ne arată cu bărbia spre casă.

Ne ridicăm în picioare și privim cum este scos Eli din casă…

– La naibii iubire… m-ai făcut să pierd tot…spune supărat și îl auzim pe ofițer cum chicotește lângă noi. Îmi dau seama că ne-a auzit discuția de mai devreme. Ne îndreptăm și noi spre ceilalți și când mă vede Eli ochii lui se măresc dar chipul îi se transforma  rapid în șoc  când îl vede pe Ryuu,  îmi întorc și eu privirea spre Ryuu, pe care îl văd cum mergea înfoiat ca un cocoș spre el cu rânjetul pe chip și îmi dau ochii peste cap…

– Surpriză… îi țipă acesta și îmi strâng buzele într-o linie fină, eram furios pe Eli, îmi doream să îl omor dar când îl vedeam pe Ryuu, purtându-se așa totul dispărea. Eram fericit că este bine, că este bine din toate punctele de vedere. Era plin de viață și mult mai fericit. Și când îi vedeam starea asta bună parcă nimic nu mai conta.

– Trebuia să mori, îi scuipă Eli și eu mă apropii de el și îi trag un pumn în stomac ce îl îndoaie…mă bucur că ofițeri privesc în altă parte lăsându-mă să mă eliberez și îi mai trag un pumn în față și el cade imediat la pământ. Mă aplec deasupra lui privindu-l cu scârbă…

– Ești un șobolan nenorocit… îi scuip și apoi îl scuip la propriu.

– Vei putrezi în închisoare ,voi avea eu grijă de asta…

Își întoarse privirea spre pământ și mă bucuram că nu mai avea tupeul să mai scoată nici un cuvânt. Ofițeri îl ridică de jos și îl iau după ei spre mașini.

– Ce păcat, îl aud pe Ryuu și mă întorc spre el privind-ul încruntat.

– Ce anume este păcat?  întreb neînțelegând.

– Că nu a protestat mai mult…îmi doream și eu sa îi trag una, spune și îl văd cum își strânge pumnul și lovește aerul…

Îmi ridic sprâncenele spre el și mă opresc făcându-l și pe el să se oprească și să mă privească ciudat.

– Ce este? întreabă când îmi vede mima feței.

–  Te iubesc … îi spun rapid și îl trag în brațele mele.

Același ofițer de poliție trece pe lângă noi și ne ridicăm privirea spre el.

– Sunteți ciudați…îl aud cum rostește și ne bufnește râsul..

Da, probabil că păream ciudați în ochii lor la cum ne comportam amândoi în această situație tensionată, dar eram prea fericit să mă gândesc la altceva, el era lângă mine ,respira ,puteam să îl ating să îi vorbesc. Ce putea fi mai important de atât? Era dragostea vieții mele și mă simțeam împlinit, normal că ne purtăm ciudat. Eram doi oameni îndrăgostiți care se comportau ca doi copii. Și totul era perfect acum cu Eli prins, respiram în voie. Și nimic nu avea să mai tulbure bula noastră perfectă și fericită.

– Ce mai avem de făcut azi? Întrebă Ryuu, fericit și îmi prinde mâna începând să mergem și noi spre mașina de poliție….

– Avem de terminat casele și apoi de organizat o nuntă… aș dori să o facem aici dacă vrei.

Se oprește și se întoarse spre mine și îmi sare în brațe.

– Da…da…da…da…de o mie de ori da, spune țipând și îi fac semn spre ofițerii de poliție care ne priveau confuzi.

– Scuze, spune rapid și mă trage după el spre mașină.

–„… ești un șobolan nenorocit” îi spune la sfârșit… Ryuu, le povestea lui Em si Theo, despre momentul când Eli, a fost capturat și eu vorbeam cu domnul director.

– În Haiu Na,  lucrările sunt finalizate, mai avem aici și suntem gata pe anul acesta. Nu aș fi reușit fără tine Alexander.

– Este efortul voluntarilor care au ajutat și vreau mâine seară să organizăm o masă festiva pentru ei și să chemăm și săteni, îi spun și el dă afirmativ din cap.

– Am înțeles că urmează să avem și o nunta în sat ,spune el și mă privește zâmbind..

– Da.. zilele astea vor ajunge și părinți noștri, vrem să facem nunta aici. Am văzut mica bisericuță și dorim să o facem acolo.

– Mă bucur pentru tine Alexander. Nu cred că te-am văzut vreodată zâmbind atât de fericit.

–Nu am fost până nu a apărut el, spun și îi fac semn spre Ryuu, care conversa de zor cu cei doi. Domnul director mă bate ușor pe braț și pleacă de lângă mine și eu mă așez pe scaunul din spatele lui Ryuu și îmi încolăcesc mâinile după mijlocul său.

– Ce vorbiți aici? îi întreb și Em, mă privește zâmbind.

– Ne povestea Ryuu, despre ziua de ieri ,mă bucur că l-ați prins pe acel vierme…spune și se strâmbă.

– Săptămâna viitoare vom face nunta aici în sat, le spun și îi văd pe  amândoi, cum ne priveau șocați.

Ryuu se întoarse spre mine și mă privește urat, știam că este supărat ca i-am stricat surpriza, mă aplec rapid și îl sărut.

– Iubire…voiam să le spun eu ..îl aud rostind precum un copil  are nu și-a primit cadoul..

– Voi vorbiți serios? ne întreabă Em.

– Foarte….de ce să mai așteptăm? îi replic eu rapid.

– Îl iubesc, mă iubește….este ceva normal acest pas.

– Mă bucur pentru voi. Felicitări!! ne spune Theo și Ryuu, bate palma cu el .

–  Iubitule… îi șoptesc la ureche.

– Am o surpriză pentru tine in cort, îi spun și îl văd cum își îndreaptă atenția către pantaloni meu și îmi dau ochii peste cap.

– Numai la prosti îți este gândul, îi șoptesc și el începe să râdă….