O aventură de o noapte -Capitolul 18

Flirturi

Îmi țineam mâinile pe volan privind de câteva minute spre clădire, ieri după ce au plecat băieții am intrat cu Ryuu în casă și ne-am așezat în pat, dar l-am rugat pur și simplu să stea acolo lângă mine fără să vorbim. A adormit imediat lângă mine și mi-am petrecut aproape toată noaptea privindu-l. Aveam sentimentele amestecate, putea el oare să se țină de acele cuvinte aruncate? Puteam să mă încred în el? Avea doar 19 ani, putea să se plictisească oricând, putea să plece iar oricând când totul devenea mai greu. Și îmi era frică să mă arunc iar în această speranță, îmi era frică pentru că știam că îmi voi reveni mai greu dacă el avea să dispară din nou. Dimineața am plecat primul și abia am putut să o fac, i-am privit chipul frumos cum dormea liniștit și am realizat că eu nu aș putea să plec niciodată de lângă el în adevăratul sens al cuvântului, dar el o făcuse de multe ori….

Cobor din mașină și întru în clădire, era destul de devreme și mă îndrept direct spre biroul meu. Eram în urmă cu multe proiecte și niciodată nu lăsam să se întâmple asta.

Apuc dosarul celor de la Verde și îl recitesc a doua oară. Totul era deja început, ei mai aveau nevoie doar de oamenii care să îi ajute. Materiale erau trimise, aparaturile medicale la fel, trebuia să îi mai ajut cu oamenii dispuși să lucreze cu ei pe teren.

Ușa de birou se deschide și o văd pe Aleyna cum mă privește uimită de faptul că eram deja în birou.

– Bună dimineața Alexander, rostește și intră ținând în mână o ceașcă de cafea pe care mi-o așeză pe birou.

– Bună dimineață Aleyna, te rog să angajezi oamenii pentru cei de la Verde și uite, îi spun dându-i un dosar.

–Ăsta e terminat, îl poți trimite.

  Se așeză pe scaunul din fața biroului și apucă dosarul din mâna mea, mă privește pe sub gene cu întrebări în privire.

– Ești foarte productiv în dimineața asta, o aud și îmi ridic privirea spre ea.

-S-a întâmplat ceva?

– Nu, doar că am rămas în urmă zilele astea pe care le-am petrecut cu Ethan, îi spun și o văd cum tresare ușor când  aude numele fratelui meu.

Ok treaba  asta dintre ei deja mă intriga, nu înțelegeam ce s-a întâmplat între ei și deja deveneam curios.

– Aleyna…ce este între tine și fratele meu?  întreb și ea se ridică brusc în picioare și mă privește panicată și cred că era pentru prima dată când o vedeam pe Aleyna panicată.

– Nimic, spune-i să stea departe de mine…îmi scuipă ea nervoasă și pleacă din birou. ..

Oh….asta nu a sunat a nimic, îmi spun eu, și un zâmbet îmi apare pe buze, trebuia să aflu. Îmi simt telefonul vibrând și știam deja cine este și îl deschid.

„Neața Alexander…..ajung și eu la firma în câteva minute”

„Neața…nu trebuie să vii atât de dimineață ”îi trimit eu înapoi.

„Dacă tu ești deja acolo, voi fi și eu…”

Îmi trimite înapoi și un zâmbet micuț îmi apare pe buze, dar îl reprim imediat, nu voiam să vadă că are puterea asta asupra mea. Încă nu îl iertasem chiar dacă…off…îl iertasem, dar nu voiam să știe asta. Trebuia să muncească puțin mai mult că să îmi demonstreze că într-adevăr vrea să fie cu mine.

Îmi deschid laptopul și încep să îmi pun agenda la zi. Eram afundat în treabă când Ryuu intra în birou și un miros de dulce mă învăluie. Îmi ridic capul și îl văd cum se așeză pe scaunul din fața mea ținând în mână o pungă de hârtie. Era schimbat de haine și arăta atât de frumos îmbrăcat, cu părul perfect aranjat, parcă era altă persoană. Înghit în sec când îi privesc chipul frumos și irișii aceea care mă înnebuneau.

– Neața… rostește încet și obraji lui se înroșesc sub privirea mea intensă.

Îmi dreg glasul și îmi cobor privirea spre ecranul laptopului.

– Neața…îl salut puțin mai serios.

– Domnule Forrest v-am adus micul dejun, îl aud, dar nu îmi ridic privirea.

– Mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi. Nu obișnuiesc să mănânc dimineața, îi replic sec.

– Ar trebui…..astfel cum vei avea putere toată ziua?

Îmi ridic privirea și o sprânceană spre el.

– Pentru ce îmi trebuie această putere?

Se ridică din scaun și vine în dreptul meu, își trece mâna prin părul meu mângâind ușor și mă apucă apoi de bărbie…o ridică ușor forțându-mă să îl privesc, se apropie încet de chipul meu și ochii lui joacă în ochii mei.

– Să îmi faci față…îți trebuie putere pentru asta...spune și mă sărută apăsat pe buze…

Se ridică brusc în picioare și îmi face cu ochiul, se întoarse pe călcâie și părăsi biroul și abia când îl văd ieșind pe ușă îmi eliberez aerul ce îl țineam în piept.

Îmi mușc buza și îmi reprim zâmbetul ce îmi juca pe buze, mă întorc înapoi la treaba mea fără să mă mai gândesc la el.

Nu știu cât era ceasul , eu încă eram adâncit în laptop și îmi simțeam deja ochii obosiți, aud o bătaie în ușă și îmi ridic privirea.

– Intră…rostesc tare.

O văd pe Emily cum intra zâmbind larg alături de Graham și de el. Aveau cu toții câte o pungă în mână și îmi privesc ceasul de la mâna, era trecut de ora 14.

– Am venit să luăm prânzul târziu cu tine, îmi spune ea și îi zâmbesc călduros înapoi.

 Le fac semn să ia loc pe scaunele libere, Ryuu trage un scaun și se așeză lângă mine și îl privesc cu ochii mijiți când văd cu cât dezinvoltură se apropie de mine. Îmi pune în față o pungă și o desface, scoate din ea un sandwich și mi-l oferă.

– Este de la magazinul meu preferat, spune rapid când îmi vede expresia feței.

Apuc sandwich-ul și el se așază pe scaun lângă mine. Emily și Graham se uitau puțin ciudat spre noi dar încep și ei să mănânce în liniște. Iau o gură și realizez cât de bun era și cât de foame îmi era și mie.

– Ce avem azi?  întreabă Emily încet în timp ce se chinuia să desfacă o sticla de apă.

Mă îndrept,  îi iau sticla din mână, o deschid și i-o înmânez înapoi. 

– Mulțumesc Alexander….ești foarte atent.

 – Este da….cea mai atentă persoan[, îl aud pe Ryuu și îmi întorc privirea spre el, ochii îi străluceau puternic când îmi întâlnește privirea și simțeam că în acel birou nu mai era pic de aer.

 Cum naibii mă pot eu opri să nu mă îndrăgostesc de el când îmi oprește respirația de câte ori îl priveam? Cum naibii puteam eu să stau drept în fața lui când tot ce voiam era să îi simt căldura corpului? O să îmi distrugă restul vieții doar privindu-mă așa…..cum îmi opresc eu inima să nu mai bată pentru el?

Își ridică mâna cu un șervețel și îmi șterge ușor colțul gurii, zâmbindu-mi. 

– Erați murdar, îmi spune încet și totul dispare în jurul meu. Îl apuc de mână și îl trag mai aproape de mine, ochii mei îi cercetau chipul și ochii lui îmi țineau piept…

– Ce se întâmplă aici? aud vocea lui Emily și mă retrag rapid în scaunul meu. 

– Nimic….făceam un concurs de privit…cine clipește primul, îl aud pe Ryuu și îmi las privirea în jos.

– Plus de asta…domnul Forrest este un bărbat foarte frumos și nu mă pot abține să nu îl privesc, îl aud și îmi ridic brusc ochii spre el. Dar el mânca liniștit din prânzul lui.

– Ai dreptate, îl aud și pe Graham și eu doar zâmbesc forțat.

– Alexander… o aud pe Emily și mă întorc spre ea, mă privea puțin suspect și apoi își trece privirea spre Ryuu…

– Știți…nu vreau să fiu indiscretă, dar voi doi sunteți frumoși împreună acum că vă privesc mai atentă.

Încep să râd frustrat și încep să mă agit în scaun, apuc sticla mea de ap[ și o duc rapid la gură.

– Suntem, nu? îl aud pe Ryuu și îmi venea să îl lovesc.

– Ești un copil, mă trezesc eu spunând și el își mijește privirea spre mine.

– Vârsta este doar o cifră Alexander…nu îi poți spune inimii să nu mai bată, nu? o aud din nou pe Emily….

– Suntem liberi să iubim pe cine dorim….nu contează vârsta. 

– Are dreptate….vârsta nu contează.

 Ryuu îmi apucă mâna liberă și mă trage mai aproape de el…

-Și eu vă plac domnule Forrest…rostește privindu-mă serios.

– Oh…Oh…ce frumos…o aud pe Emily dar nu mă întorc spre ea.

– Ryuu….asta nu este o joacă, îi spun eu sobru cu glasul ușor răgușit.

– Nu mă joc, Alexander, nu mai vreau să mă ascund,  nu mai vreau să tac….

– Ryuu….ce vei face când timpul va trece și eu nu voi mai fi interesant pentru tine?

În sfârșit îmi spuneam temerile cu voce tare și îmi țin respirația când îi privesc chipul.

-Nu cred că va veni vreodată vremea aceea. Ești ceea mai interesantă persoană pe care am avut plăcerea să o cunosc, mă fascinează totul la tine, de la modul în care mă privești, cum vorbești…cum îți muști buza de fiecare dată când nu vrei să spui ceva nepotrivit, sau cum îți pui pasiunea în tot ceea ce faci. Totul la tine este interesant Alexander…. 

– Oh.. Doamne, o aud iar pe Emily și mă întorc spre ea și o găsesc cu ochii plini de lacrimi. Graham se ridică în picioare și îl văd cum își șterge rapid ochii.

– Hai Emily, îi spune și o apucă de braț.

-Vă lăsăm singuri, să vorbiți, ne spune și zâmbește larg.

Imediat ce ușa se închide în urma lor, Ryuu îmi sare în brațe și își lipește buzele de buzele mele.

Sărutul ce mi-l oferă este unul senzual care îmi încălzește imediat trupul, gura lui fierbinte se mișcă ușor și limba lui jucăușă îmi strânge stomacul în mii de senzații. Se simțea perfect și îmi pun mâinile pe spatele lui lipindu-l mai mult de mine.

Ușa se trântește brusc și noi ne despărțim rapid. Privesc spre persoana care ne privea înapoi și îl văd  pe Ryuu cum își oprește respirația.

– Tata?  rostește șocat.