O aventură de o noapte-Capitolul 19

Destinul….

Pov Alexander

Privesc spre ei cum lucrează de zor și mă îndrept spre casa unde Ryuu și Theo, puneau acoperișul.

– Apă? le strig eu și îl văd pe Ryuu,cum dă negativ din cap,

– Mai durează puțin iubire, mă aștepți să mergem împreună? îmi strigă înapoi și îmi lărgesc zâmbetul spre el dând rapid din cap. Era însetat de munca asta…îl vedeam cum face totul cu atenție și drag și adoram să îl văd așa. Îmi întorc privirea și privesc celelalte case, care erau terminate, azi ajungea camionul cu mobila și provizii pentru sătenii, părea că totul se așeză exact cum trebuie.

Vremea ne lăsase zilele astea să terminam tot și mă uit spre cerul senin care arăta începutul de apus .  Îmi întorc privirea și o văd pe Em, cum își ridică mâna spre mine făcând semnul „ok”.

Ryuu și Theo, coboară și ei fericiți și se dau câțiva pași în spate să privească spre ultima casă terminată.

– Mă simt împlinit acum, îl aud și mă îndrept spre el.

– Dacă cei de la Verde, mai au nevoie de voluntari mă înscriu primul pe lista ,spune Theo și mă întorc spre el.

– Em., este o norocoasă, îi spun sincer.

–Mă bucur că te-am cunoscut Theodor și îți mulțumesc pentru ajutor și pentru faptul că …mă opresc și îl privesc pe Ryuu… l-ai salvat.

– Cel norocos sunt eu Alexander, să o cunosc  pe ea și ne vom vedea în New Jersey, spune și îmi ridic o sprânceană spre el.

-Acolo locuiesc de fapt, spune când îmi vede mima feței și Ryuu, sare fericit lângă el.

– Asta e grozav….spune rapid…

– Theo am o întrebare la tine . Mi-ar face deosebita …. .

– Da, spune rapid Theo și zâmbetul lui Ryuu, se lărgește.

– Acum trebuie să îți găsim și ție iubire un cavaler, spune și se apropie de mine

– Am deja, o am pe Em,…m-a amenințat să nu mă gândesc la altcineva, spun zâmbind

–Mergem? îi întreb și începem să pășim încet spre tabăra.

– Apropo iubire , părinți noștri au ajuns, dar au rămas în oraș la hotel, până vom monta coturile pentru ei, spune Ryuu, rapid și îi fac semn din cap că știu asta.

– Am vorbit mai devreme cu ei, erau foarte fericiți mai ales mama… îi spun și obraji lui se aprind.

–Mâine vor ajunge și restul, îi spun și se oprește.

– Etan? Aleyna? Leo și Andrew?

– Exact, Andrew cu soțul și băiețelul lor, îi spun și ochii lui se măresc

– Wow…asta e neașteptat de la el, îl aud și încep să chicotesc.

Avea dreptate de la Andrew nu ne așteptam să devină atât de familist, dar își găsise perechea potrivită așa cum o găsisem și eu și îl privesc cum mergea cu zâmbetul pe buze și obraji rozalii lângă mine și inima îmi flutura fericită, nu mai aveam nevoie de nimic, el îmi era de ajuns. Parca cei 3 ani în care abia am respirat în lipsa lui se evaporase. El nu mă părăsise niciodată pentru că era adâncit în mine. Îmi amintesc iar de primul moment, când l-am cunoscut și momentul când i-am văzut iriși întunecați, care nu mi-au părăsit gândurile nici o secunda…. cât de orb am putut fi să cred că aș putea trăi vreodată fără el?

Îmi împreunez degetele cu degetele sale și merg fericit lângă el, când ajungem în tabăra îl trag după mine .

– Așteaptă puțin, îi spun și îi fac semn să stea pe loc. Intru în cortul meu de unde iau rapid obiectul de care aveam nevoie și ies înapoi, îmi ridic privirea spre cer și văd culorile fermecate ale apusului și mă îndrept spre el.

–Hai, îi spun și îl apuc iar de mână.

– Unde mergem ? întreabă dar nu îi răspund,  ne îndreptăm spre cascadă împreună. Când suntem destul de aproape văd dispozitivul ieșind ușor deasupra pământului și apăs ușor pe el cu piciorul făcând ca, câțiva copacii să se aprindă în mii de culori.

Îmi întorc privirea spre el și îl văd cum privea cu gura căscată spre acei copacii din jurul cascadei, care erau îmbrăcați în mii de beculețe colorate…

Rugasem să fiu ajutat cu asta și încă de ieri câțiva băieți printre care și Em., s-a ocupat de asta ,nelăsând pe nimeni să se apropie de această zonă.

– Wow…iubitule…îl aud și câteva lacrimi îi pătează obrazul ,mă așez în fața lui și mă pun într-un genunchi  ridicând aceea cutiuță cu verighete și el își coboară privirea spre mine

– Ryuu….îți mulțumesc că ai vărsat acea băutură pe mine. Că ai intrat în viața mea că m-ai învățat să iubesc …..Ryuu iubitule…nu suntem perfecți…și nu caut perfecțiunea împreună cu tine…vreau să îmbătrânesc alături de tine ,vreau să mă cert cu tine apoi să ne împăcăm în modul nostru perfect, vreau să îți văd chipul dimineața lângă mine…vreau să te enervezi pe mine să îți văd înflăcărarea din privire…vreau toate acele lucruri care ne-au adus împreună și m-au făcut să te iubesc atât de mult. Căsătorește-te cu mine…..

Mă privea cu lacrimi în ochii și dă rapid din cap. Mă ridic în picioare și îl iau în brațe învârtindu-l ușor , îi pun verigheta pe deget și el îmi așază mie verigheta pe deget.

Îi prind gura și începem să ne sărutăm în felul nostru flămând, de parcă fiecare sărut pe care ni-l ofeream era întâiul. Aceea dorința nu dispărea niciodată dintre noi. Buzele noastre erau într-un sincron perfect și se potriveau de minune. El era făcut pentru mine și eu eram în totalitate doar al lui…

Mi-am dat seama că trebuia să trecem prin acei 3 ani de chin ,ne făcuse mai maturi mai înțelepți știind exact ce ne dorim acum.

Încep să îl dezbrac ușor și mâinile sale mă dezbrăcau pe mine și când ajungem goi unul în fața celuilalt îi fac semn spre apă.

Intrăm bucurându-ne de apa care ne răcorea trupurile fierbinți și îl prind rapid în brațe. Îl apuc de fese forțându-l să își încolăcească picioarele în jurul bazinului meu și îi atac pielea fină și moale pe care o adoram.

Îl penetrez ușor și corpul lui se înmoaie în brațele mele și începe să se miște ușor făcându-mă sa îmi pierd mințile sub aceea plăcere….

– Te iubesc, îmi șoptește și îl strâng mai tare în brațe

– Te iubesc, îi șoptesc și eu ….

Totul era pură magie, întunericul venise peste noi și acele luminițe colorate îi făcea tenul să strălucească. Stăteam în apa rece și ne iubeam doar așa cum știam noi mai bine, eram însetați unul după altul, eu îl vedeam doar pe el și iriși săi negri mă căutau doar pe mine…

Îmi simt sufletul atât de încărcat atât de îmbrăcat de dorința și iubire încât nu puteam crede că eram atât de norocos.

– Abia aștept să îți devin soț, îl aud și îi sărut vârful nasului…

–Vreau să avem două fetițe și doi băieții, spune iar și zâmbetul îi se lărgește.

– Vom avea, îi spun și îi sărut obrazul

– Și un câine…și o pisică…spune iar și îmi ridic privirea în ochii săi.

– Sigur … îi spun încet

– Iubire…mă face el atent când îmi mut buzele pe gâtul său.

– Ahm? ...spun în timp ce îi mușcam ușor pielea gâtului.

– După ce mi-am revenit….adică atunci…acum 3 ani, când am ieșit din spital….am fost la casa și nu erai acolo, totul părea părăsit….

– Da…nu am mai putut sta acolo fără tine, după ce….după…am locuit la un hotel până am ajuns aici…casa aceea … în casa aceea trebuie să locuim împreună…nu am putut sta acolo fără tine…spun și brațele sale mă cuprind rapid

– Îmi pare rău, iubitule… ți-am făcut atât de mult rău atunci….îmi pare rău , se repeta el și îmi pun degetul pe buza lui.

– Șhh….a trecut…totul a trecut…te iubesc Ryuu, nu mă mai gândesc la aceea perioadă în felul acela, eu văd doar părțile bune…totul este perfect acum…sunt fericit.

– Și eu sunt fericit…și voi lupta sa rămâi așa toată viața noastră, îți promit iubire…îl aud și îi prind gura într-un nou sărut…

Știam că așa va fii ,știam că vom fii fericiții..acum era timpul nostru…și era perfect….