O aventură de o noapte -Capitolul 22

Surpriza

Priveam spre ecranul laptopului și Graham aștepta cu sufletul la gură ,îl simt și mă prefac ca încă citesc și scot un oftat și el își pune mâinile pe față și când îl văd atât de agitat încep să surâd ușor, își  ridică capul brusc privindu-mă suspect.

– Arh..serios Alexander? Mai aveam puțin și leșinam aici ,îmi spune iritat ceea ce se întâmpla foarte rar ca el să aibă astfel de stări și asta mă face să râd și mai tare.

– Este perfect Graham. Iartă-mă dar nu m-am putut abține. Este ok raportul îl poți trimite jos la echipă, vorbește cu Garett, îți va da el indicațiile.

Se ridica în picioare și ridică laptopul zâmbind fericit .

– Mulțumesc Alexander.. nu îmi vine să cred că mai avem doar o săptămână aici ,spune ușor trist.

–A fost o adevărată plăcere să învăț de la tine, întinde mâna spre mine și eu mă ridic în picioare și o apuc dând noroc cu el.

– Și eu vă mulțumesc, a fost o onoare și pentru mine și când termini facultatea te aștept cu un post aici.

Îmi zâmbește ușor și se îndreptă spre ușă ,îmi face încă o data semn și iese din birou. Mă las mai bine pe spătarul scaunului și privesc spre telefon. Ryuu abia dacă vorbea cu mine zilele astea și îi dădeam dreptate ,fusesem un dobitoc. În seara acea l-am așteptat și când a ajuns acasă mi-am cerut iertare , mi-a zâmbit ușor și mi-a acceptat scuzele dar îl vedeam că încă este supărat, și tot încercam să îl fac să mă ierte. Eram cel mai mare prost….mă comportam ca ultimul maniac și am promis că voi avea grija de el și eu tot ce făceam era să îl supăr.

Ușa biroului se deschide și îl văd cum intră ușor și înghit in sec, arăta atât de frumos că îmi făcea inima să se oprească. Mă ridic în picioare și el se apropie încet de mine și când îl simt aproape îl sărut scurt.

–Bună, spune încet și se îndepărtează, așezându-se pe scaunul din fața biroului.

– Bună. Arăți foarte elegant? Avem ceva sau?

– Nu știu de tine dar eu am o întâlnire, îl aud și picioarele mi se opresc in loc. Înghit cu greutate și îi ofer un zâmbet forțat.

Mă așez înapoi pe scaun și privirea mea pică în gol.

– Alexander…îl aud și îmi ridic privirea spre el. –Te-am auzit în ziua acea ,îți înțeleg temerile dar m-ar bucura să știu că încerci măcar să prinzi puțină încredere în mine…

– Ești mai matur și mai echilibrat ca mine, rostesc eu supărat de propriul sine.

-Sunt un dobitoc Ryuu, știu asta …îmi este frica…

– Și mie îmi este…îmi este frică că îți vei da seama că într-un final nu sunt atât de bun pentru tine…rostește încet și mă întind peste birou și îi apuc mâinile…

– Niciodată dar niciodată să nu mai spui așa ceva…Ryuu iubitule…tu….ești ca un soare în plină zi. Nu ai idee cât de îndrăgostit sunt de ființa ta. Îmi este frică pentru că….am …rămas cu îndoială încă din trecutul meu. Dar tu nu ai nici o vină pentru faptul că m-am comportat ca  ultimul idiot față de tine .

– Este ok Alexander…am venit să  îți spun că ne vedem duminică la părinții tăi ,spune rapid și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Vei sta plecat doua zile? întreb încet.

– Da….și ți-aș spune unde mă duc dar….îl văd cum își mușca buza și ochii lui se închid ușor.

– Este ok iubitule….este ok. Am încredere în tine…promit, îi spun rapid când îl văd cum începe să se agite.

-Vreau doar sa știu că ești bine, atât.

Se ridica în picioare și îmi zâmbește, se apropie de mine și îmi face semn să mă ridic în picioare. Și o fac de îndată, el mă ia rapid în brațe strângându-mă tare.

– Te iubesc Alexander….foarte mult. Îți voi scrie și ne vedem duminică da? mă întreabă și îmi sărută obrazul.

Eu în schimb doar îi zâmbesc și îi dau ușor din cap. Nu puteam să mint, că mă simțeam  trist de faptul că nu aveam să îl  văd două zile, mai ales că nu știam unde va pleca, dar îmi promisesem mie că voi avea încredere în el. În noi doi.

După ce iese din birou încerc să îmi fac de lucru dar mintea mea nu vrea sa facă nimic altceva decât să gândească la el și o pun pe Aleyna să anuleze tot până săptămâna viitoare.

Stăteam pe terasa și priveam spre micul râu. Soarele își arunca razele în apa cristalină și totul părea atât de ireal. În mână țineam o bere și mai luam din când în când câte o gură, dar se încălzise deja. Tot ce făceam era să stau să privesc peisajul din fața mea și să mă gândesc cum să fac ca Ryuu să mă ierte Telefonul îmi sună și îmi întorc privirea spre suprafața mesei unde era . Îl apuc rapid când văd că mă sună el, de când plecase ,am primit doar un singur mesaj de la el.

– Da…răspund rapid și îl aud cum chicotește de modul în care i-am răspuns și îmi pun și eu un zâmbet pe buze .

– Ce faci iubitule?…îi aud întrebarea și îmi mușc buza.

– Îmi este dor de tine ,șoptește .

– Ah… Ryuu, spun încet.

-Și mie îmi este, sunt pe terasa priveam peisajul, spun că să scap de aceea senzație că urma să plâng .

– În seara asta plec de aici și mâine ne vedem la părinții tăi, voi veni direct acolo. …

– Nu poți ajunge mai devreme, să putem merge împreună? întreb eu încet.

– Îmi pare rău iubitule …îl aud .

În telefon se aude cum cineva îi strigă numele și aud o conversație între ei dar nu îmi pot da seama ce anume vorbeau tot ce realizez este că ,cel cu care vorbea era un bărbat.

– Iubitule trebuie să închid, ne vedem mâine, spune rapid și apelul se închide brusc și las telefonul jos.  Privesc pierdut spre ecranul telefonului și îmi închid ochii.

Trebuie să am încredere, îmi spun hotărât și las telefonul jos, mă ridic din scaun și mă îndrept spre bucătărie. Îmi era foame, nu mai știam când am mâncat ultima dată. Încep să îmi pregătesc mâncarea și starea mea se schimba ușor în bine.

După masă am făcut un dus rapid și m-am așezat în pat. I-am luat rapid perna pe care dormea el unde încă se mai simțea mirosul lui și am strâns-o la pieptul meu. Probabil avea să fie iar o noapte albă dar nu mai conta, mai aveam puțin de suportat și el revenea în brațele mele și după nu îi voi mai da drumul.

Întâlnirea mea cu Ryuu mă schimbase foarte mult. O simțeam, mă făcuse cumva mai slab mai ales în fața lui. El îmi era cea mai mare slăbiciune și în același timp de la el îmi luam puterea.

Mă așez mai bine în așternuturi și strâng mai tare perna lui la piept și ochii mi se închid…..

Parchez mașina și ies rapid din ea…. Leo mă făcuse să întârzii și acum eram ca un arici plin de nervi. Știam că Ryuu ajunsese deja și eu trebuia să fiu acum două ore la părinții mei. Dar dobitocul de Leo făcuse pană la mașină și a trebuit să ocolesc tot orașul să îl iau cu mine.

– Încă ești supărat?  îi   aud întrebarea și mă întorc să îl privesc urât.

– Din cauza ta am întârziat și Ryuu mă aștepta de doua ore, îi spun furios și el doar își dă ochii peste cap.

Apuc mânerul ușii și mâna lui mă oprește. Mă întorc din nou spre el și simt cum încruntătura mi se adâncește.

– Ce dracu’ faci? îi scuip printre dinți.

– Zâmbește…spune rapid și deschide ușa brusc împingându-mă ușor….

Surprizaaaaa….la mulțiiii aniiii!!!!!!!

Tresar ușor când aud strigătul în cor și îmi duc mâna în dreptul pieptului. Prima persoană pe care o văd este Ryuu care ținea un tort în mână și avea zâmbetul larg pe buze, se apropie de mine și mă sărută scurt pe buze.

– La mulți ani iubitule!!!, îmi șoptește și eu îi privesc iriși întunecați care îmi lipsise atât de mult.

– Lasă tortul jos, spun eu cu vocea joasă și el se uita ușor panicat la mine.

Leo vine rapid și îi ia tortul din mână și eu îl trag brusc în brațele mele și îl sărut flămând. De asta îmi era dor nu de săruturile lui fugare și auzim fluieratul celor din jur și aplauzele lor dar pentru mine singura persoană care conta era cel din brațele mele care îmi răspundea la sărut cu aceeași înflăcărare. Ne despărțim ușor și îi sărut vârful nasului….

– Mulțumesc iubitule , îi șoptesc eu.

– Acum îmi pot lua băiatul in brațe?  aud vocea mamei și ne întoarcem spre ea. Ryuu se eliberează din brațele mele și o iau pe mama în brațe și îl văd și pe tata cum se apropie de noi ,îl văd chiar și pe tatăl lui Ryuu și lângă el stătea o doamnă care mă privea cu lacrimi în ochi și zâmbetul pe buze și îmi dau seama imediat că este mama lui.

Se apropie și ei de noi și îmi eliberez mama și după o îmbrățișare rapida cu tata , îi salut părinți. Dau noroc cu tatăl său și îi mulțumesc pentru felicitări și mă opresc cu privirea spre ea care încă mă privea emoționată. Îmi întind mâna spre ea și ea îmi oferă mâna pe care o apuc ușor și o duc la buze sărutând ca apoi să mă apropii de ea și să o  iau în brațe spre surprinderea tuturor.

– Vă mulțumesc... spun când mă îndepărtez de ea.

–Sunteți foarte frumoasă…acum știu cu cine seamănă Ryuu….îmi întorc privirea spre el care ne privea emoționat și îmi întind mâna spre el ,pe care o apucă imediat.

–Vă promit că voi avea grija de el toată viața mea și mă voi strădui ca acest zâmbet strălucitor să nu îi părăsească chipul, îi spun și ea își lărgește și mai tare zâmbetul.

– Și eu îți mulțumesc Alexander, mă bucur să te cunosc într-un final ,fiul meu pare mai fericit ca niciodată și asta este tot ce îmi doresc.

Sunt luat în brațe și de Ethan și de restul care erau acolo și începusem să  socializez cu toți de acolo,  le mulțumeam pentru surpriza. Ryuu era doar lângă mine nu îi eliberam măna și îl simt cum mă face atent spre el.

– Am o surpriză pentru tine ,spune și face semn spre mijlocul livingului unde era o cutie de carton mare.

Ne îndreptăm spre locul respectiv și în jurul nostru se face liniște. Ryuu ajutat de Ethan și Leo ridică cutia și în fața mea apare o machetă. Mă apropii mai bine de ea și observ că era casa mea proiectata în miniatura dar zona pe lângă părea străină.

– Când ți-am văzut prima dată locuința mi-am dat seama cât de mult ne asemănăm, îl aud și îmi ridic privirea spre el.

– Și m-am gândit,  îmi doresc aceeași locuință pentru amândoi și în altă zonă. Tu iubești marea și eu iubesc muntele. Și diferența asta dintre noi o iubesc. Ăsta a fost motivul pentru care am dispărut zilele astea. Am cumpărat acest teren  într-o zonă de munte și vreau să ne proiectezi casa acolo. Să fie aceeași…una la mare una la munte. Pentru că îmi doresc o viață întreagă cu tine și știu că diferența de vârstă este mare, dar eu nu o simt. Eu te simt doar pe tine. Te iubesc Alexander….iubesc totul la tine…și vreau să fii soțul meu…vreau să le oferim părinților noștri  acei nepoții la care visează. Ce spui? ….

O aud pe mama cum scâncește fericită și eu mă apropii de el și îl trag în brațele mele.

– Te iubesc Ryuu, nici nu e nevoie să mă mai întrebi. Normal că vreau. Vreau absolut tot ceea ce ai spun mai devreme și mai mult….