O aventură de o noapte- Capitolul 3

Ochii din vis

Îmi trag pe mine cămașa neagră și cobor spre parter, în timp ce îmi închei nasturii. Mai verific o dată telefonul și văd mesajul lui Leo cu adresa clubului. Îmi dau ochii peste cap când îi citesc numele.

Andrew era pus pe fapte mari în seara asta așa făcea mereu: ieșea la agățat imediat ce se certa cu acel tip.

Intru în mașină și pornesc spre locație, iar din nou, imaginea acelui tip îmi răsare în minte. Și din nou, simt cum mă înfurii. Știam că e doar egoul meu, dar nu puteam să cred că plecase fără să spună nimic… cu toate că și eu o făcusem de atâtea ori în trecut. Probabil era o lecție de ținut minte, dar tot aveam să-l găsesc și să-i plătesc cu aceeași monedă. Și totuși… de fiecare dată când mă gândeam la el, ceva îmi ardea în interior.

Ajung la club și intru, apelându-l pe Leo ca să aflu exact unde sunt. Tot ce primesc este un ton ocupat. În interiorul întunecat mă lovește mirosul amestecat de ulei și testosteron. Mă plimb printre oamenii adunați acolo și, în cele din urmă, îl văd pe Leo la o masă. Mă apropii.

– Salut!  îi strig în ureche și mă așez pe scaunul liber de lângă el.

– Hei… nu mă așteptam să vii, sincer. Cum ești?

– Unde e Andrew?  întreb, lăsându-mi privirea să alunece peste mulțimea de acolo.

Îmi face semn din cap și îl găsesc pe Andrew dansând cu un tip dezbrăcat la bustul gol, plin de tatuaje și mușchi. Tipic Andrew…

–De ce face mereu asta?  scap întrebarea fără să vreau, iar Leo își întoarce privirea spre mine cu o expresie dezgustată.

– Știi, nu toți suntem din piatră ca tine, Alexander. Noi, ăștia pământeni, avem suflet și inimă…  spune ironic, iar eu mă strâmb la cuvintele lui.

–Ok… îi răspund scurt și mă ridic.

–Mă duc să-mi iau ceva de băut. Vrei și tu?

Își ridică paharul, aproape plin.

Mă îndrept spre bar și îi fac semn barmanului că vreau o bere. Simt o privire insistentă asupra mea și întorcând capul, văd un blond care îmi zâmbește seducător. Îl măsor din cap până-n picioare, părea destul de atrăgător.

– Bună… îți pot face cinste cu berea asta? mă întreabă, apropiindu-se și plimbându-și un deget pe brațul meu.

Eram gata să-l refuz, dar gândul că poate m-ar putea face să uit de acei ochi întunecați mă face să-i întorc zâmbetul. Îi fac semn spre masa unde era Leo.

– Îți pot face eu cinste, dacă vrei… îi spun, apropiindu-mă mai mult. Eram chiar mulțumit că, spre deosebire de mulți din club, avea tricou pe el.

– Dustin… se prezintă, întinzând mâna. O privesc scurt și observ un inel pe degetul arătător. Mintea îmi fuge imediat la el… la degetele lui pline de inele.

– Alexander ,îi răspund, strângându-i mâna. Nu o eliberez imediat și îl trag ușor după mine spre masă, dar mă oprește și mă întorc spre el.

– Hai să dansăm, îmi spune și, înainte să-l refuz, mă trage în brațele lui. Îmi mușc buza ca să nu înjur. Melodia care se auzea era lentă, romantică, genul de gesturi siropoase pe care le evitam,  dar mă abțin de la comentarii și îi zâmbesc forțat.

Îi apuc mijlocul, iar el se lipește și mai mult de mine, lăsându-și capul pe umărul meu. Ne legănăm încet, iar privirea mea rătăcește peste mulțime… până când îl văd.

Acei ochi. Mă privesc înapoi.

Inima își accelerează bătăile. Îmi închid rapid ochii, crezând că îmi joacă imaginația feste. Dar când îi deschid din nou… el e tot acolo. Mă privește cu un zâmbet ironic și îmi face cu ochiul, apoi se întoarce spre tipul de lângă el, îi prinde ceafa și îl sărută într-un mod care îmi provoacă atât furie cât și dezgust.

Mă opresc. Imaginea aceea mă țintuiește locului.  Când se desprinde de acel bărbat îmi mai aruncă un zâmbet… apoi dispare în mulțime. Îl eliberez pe blondul din brațele mele și pornesc în direcția lui. Dar când ajung în acea zonă el nu mai era.

Ce dracu?

– Alexander? îmi aud numele. Mă întorc și îl văd pe blond cum mă privește ciudat.

– Ești bine?

– Da… Vrei să plecăm de aici? întreb, iar el dă din cap afirmativ.

Îl apuc de mână și îl trag după mine, afară, spre mașină. Îi fac semn să urce, mă așez la volan și pornim spre hotel.

Ajunși în cameră, îl împing rapid în perete și îl sărut cu poftă realizând că nu pe el voiam să îl sărut. Mâinile mele îi caută hainele, dornice să le înlăture, așa cum și ale lui caută să mă scape de ale mele. Gura lui coboară pe maxilarul meu, iar eu îl apuc de mână, trăgându-l în mijlocul camerei și aruncându-l în canapea.

Îl privesc scurt și un zâmbet mic îmi apare pe buze. Arată bine… mă excită să-l văd așa. Mă aplec peste el, poziționându-mă între picioarele lui. Îmi scot rapid prezervativul din buzunar, îl rulez și mă aplec pentru un sărut.

Sărutul lui se simte bine… dar imaginea lui îmi revine în minte. Îmi amintesc felul în care m-a sărutat… și încep să mă enervez din nou. Îi adâncesc sărutul, făcându-l mai brutal, mai sălbatic. Îi ridic genunchii și intru în el cu o mișcare rapidă, ca și cum aș fi vrut să-l pedepsesc  deși nu el era cel pe care voiam să-l pedepsesc.

Îl privesc cum doarme, îmi iau cămașa pe mine și ies din cameră. La recepție, le spun să-l lase să doarmă cât dorește și să trimită factura pentru cameră la firmă.

În mașină, în drum spre casă, îmi revine în minte privirea lui din club… modul ironic în care m-a privit.

– Când te voi găsi, o să regreți ziua în care te-ai născut…  spun nervos, realizând că, de când l-am cunoscut, tot ce am făcut a fost să mă enervez. Poate nu ar trebui să-i dau atâta importanță… dar ceva nu mă lăsa să trec peste faptul că mă lăsase singur în acea dimineață.

Era orgoliul… Eu eram cel care pleca de obicei. Faptul că el o făcuse înaintea mea mă irita până în măduva oaselor. Și poate că nu gândeam rațional, dar știam că undeva, cândva, aveam să-l reîntâlnesc. Și aveam de gând să-i plătesc cu aceeași monedă.

– Nu te poți ascunde prea mult de mine… o să te găsesc.