O aventură de o noapte- Capitolul 6

Răni adânci

Ies după el și îl văd cum intră în cortul său , mă îndrept furios și întru după el. Îl văd cum își dă maieul jos și mă îndrept spre el, îi apuc brațul întorcând-l cu fața la mine.

– Ryuu… îi rostesc dur numele și el încearcă să își retragă mâna dar nu îl las.

-Ce înseamnă asta? îl întreb ridicându-i mâna.

– Nimic… lasă-mă….începe el să se agite și mai tare.

– Ryuu…îi spun numele mai apăsat și  mai tare.

Își eliberează mâna și mă împinge spre ieșire având privirea furioasă.

– Ieși afară…ieși afară Alexander. Nu am venit aici pentru tine, înțelege…asta…nu te privește.

Începeam să mă enervez din ce în ce mai tare, sub fiecare cuvânt pe care îl rostea  simțeam cum mă înfurii, mă apropii și mai mult de el și îl apuc de ambele brațe , îl scutur brusc făcând-ul să se oprească din agitația lui.

– Ryuu….vreau să te uiți drept în ochii mei și să mă minți din nou că nu este nimic…îi cer rece.

Îl văd cum se oprește înghițind în sec.

-Te mai întreb încă o dată. Ce ai făcut?

Își lăsă capul în jos și lacrimi începuse să îi curgă pe obrajii ,îi eliberez brațele,  moment în care el se îndepărtează de mine și se așeză pe margine patului

– Un moment de rătăcire... îi aud glasul slab.

–Am fost într-o stare mai proastă și ….am crezut că este singura soluție…

– De ce? De ce era singura  soluție?

– Pentru că ….își pune mâinile pe față și trupul îi se zguduia puternic.

Dar eu nu mă pot mișca și tot ce fac este să stau să îl privesc pierdut.

–Pentru că abia puteam respira în lipsa ta….rostește într-un final.

-Pentru că .. ți-am văzut privirea atunci și …..

Se ridică în picioare și mă privește furios,  face pași mari spre mine apucându-mă de mână și mă întoarce spre ieșire.

– Pleacă Alexander, promit că nu încerc să intru în viața ta. Am venit aici să ajut, nu pentru tine.

Îmi eliberez mâna privind urât.

– Ryuu…. îi șoptesc numele și îmi pun mâinile pe chip masând nervos.

– De ce ai făcut asta? De ce….de ce ai plecat? !!

– Pentru că tu… tu….mă priveai ca pe un lucru!...îmi zbiară în față.

–Atunci ,înainte de nuntă tu mă priveai ca pe un lucru pe care trebuia să îl repari…nu puteam fi reparat Alexander. Eu aveam nevoie de tine, să …nu puteam fi reparat …se repetă el.

–Îmi pare rău…

– Ryuu…nu te-am privit…dar mă opresc.

Avea dreptate, în perioada aia tot ce făceam era să îmi fac griji pentru el.

– Alexander...spune și își ridică brațul.

– Asta este o amintire că mi s-a dat o nouă șansă. Am greșit mult în trecut și nu pot șterge nimic și noi doi ….nu sunt aici pentru tine și tu nu trebuie să te simți responsabil pentru mine ,eu nu sunt nimic pentru tine.. tu…

– Nu termina fraza, Ryuu…spun rapid.

– Nu  face asta, atunci de ce porți aceea ramă foto cu tine, dacă eu nu sunt nimic și tu la fel?

– Nu te vreau în viața mea Alexander…îmi repetă de data asta mai rece…

– Ok…spun și eu la rândul meu destul de rece.

–Nici eu nu te vreau în viața mea… spun și mă îndrept spre ieșirea din cort.

Ies din cort și mă îndrept spre cortul meu. Afară începuse o adevărată furtună, exact cum era și un interiorul meu. Simțeam cum inima  mi se rupe în bucăți din nou. Cuvintele lui răsunau în mine și mintea îmi era vraiște în momentul ăsta. De ce îmi păsa de el? De ce mă durea să știu că el a încercat să își ia viața? Îl uram, îl uram… mă opresc… îmi întorc privirea spre ieșire.  Mă întorc pe călcâie și ies din cort îndreptându-mă spre cortul lui și intru furios, mă îndrept spre el, el care era încă în aceeași poziție și avea lacrimi pe obraz . Îl trag în brațele mele,  îi simțeam inima cum bate rapid prin piele și îi simt mâinile cum mă strâng la rândul său în brațe.

– Ryuu , șoptesc în păr…el își ridică privirea și totul se năruie în jurul meu. Lacrimile încep să îmi curgă pe obraji și îi prind chipul între mâini și îl sărut, el se agață și mai mult de mine și îmi răspunde sărutului. Simțeam cum totul prinde iar viață în interiorul meu. De parcă tot ce era mort în mine se aprinde din nou și totul înflorea din nou, gura lui era exact cum o știam și îl sărut flămând, îmi pun toată durerea și toată absența lui în acel sărut năucitor care îmi înmoaie tot trupul și îl strâng mai tare in brațe.

Începem să  pășim ușor spre patul lui, mâinile sale îmi scot tricoul ud și eu mă grăbesc să îl scap de restul hainelor și în mintea mea se face liniște. Și când îl simt gol în brațele mele trupul începe să  îmi tremure și mă urc deasupra lui, îi ridic genunchiul și încep să ii sărut pielea moale ,mușcând cu poftă din carnea lui. Îl  penetrez ușor și în momentul când îl simt în jurul meu pare doar un vis, ca o amintire că aceste trupuri trădătoare se cunoșteau de mult și acum se regăseau în aceeași pasiune și încep să mă mișc ușor cu teama ca asta să dureze la nesfârșit. Mă aplec asupra lui și îi prind gura și încep să îl sărut și mai flămând și mai brutal și mâinile lui se plimbă pe trupul meu și eu mă mișc și mai adânc în el. De parcă vreau să îl imprim pe pielea mea.

Încep să tremur violent când mă apropii de climax, ies rapid din el și mă eliberez, pic inert deasupra lui și îi simțeam pieptul cum se ridică și coboară rapid și îi apuc încheietura mâinii și privesc acele luni roșiatice și o duc la buze și le sărut ușor.

Mă strânge mai tare în brațe și mă dau într-o parte în patul micuț și îl iau în brațe. Nu puteam vorbi și nici el nu spunea nimic. Priveam amândoi în gol pierduți în propriile gânduri cu toate că nu puteam gândi la nimic altceva decât la faptul că îi simt corpul cald lângă mine, totul părea atât de ireal. În trecut de câte ori ne certam ajungeam așa, unul în brațele celuilalt .

Îmi ridic privirea spre el și îl văd stând cu ochii închiși și răsuflarea lui era mai lină și doar stau și îi privesc chipul frumos care mi-a lipsit și mi-a dat viața peste cap. Chip care mi-a bântuit nopțile și m-a dărâmat la pământ doar cu un simplu zâmbet. Nu aveam să trec niciodată peste el ,îmi intrase atât de adânc în suflet că îi simțeam ghearele acolo, stând agățat nevrând să plece.

Când îl simt că doarme profund mă eliberez din îmbrățișarea lui și mă ridic ușor din pat. Îmi  adun hainele și mă îmbrac rapid. Îi trag pătura peste trupul gol și mă las pe vine în dreptul său. Dormea liniștit și lacrimile își făceau iar prezența.

– Este vina ta, șoptesc.

– Aceste lacrimi au căzut doar din vina ta. Nu pot avea încredere în tine Ryuu. Nu te voi mai lasă să îmi intri iar în viață, să mă dai iar peste cap, abia am putut să trec peste tine și tu ai apărut aici …..de ce Ryuu? De ce ne aduci înapoi în acel trecut dureros?

Mă ridic în picioare și  îi părăsesc cortul dar când mă îndreptam spre cortul principal îl observ pe Eli cum mă privea  înapoi trist și mă îndrept spre el.

– Cum este copilul? îl întreb speriat

– Va supraviețui, spune încet și îmi întorc privirea spre zona unde era trupul acela firav

– Atunci de ce ești așa? Îl întreb când îi văd mima feței.

– El este cel pe care îl iubești nu? îl aud întrebând și mă întorc spre el privind-ul pierdut

– Eli…eu….am un trecut cu el da, dar nu …

– Nu încerca să te explici și nici nu încerca să mă minți. Ți-am văzut privirea…știu că îl iubești, spune și iese afară din cort

Ies rapid după el, îl întorc spre mine și îl iau în brațe

– Eli…nu vreau să fiu cu el. Nu pot să fiu cu el. Îmi pare rău. Nu am vrut să te fac să suferi. Dar eu și el….nu avem nici o șansă să mai fim împreună. Ne-am rănit prea mult unul pe altul și nu îl pot ierta așa cum nici el nu mă poate ierta.

– Și totuși…..iubirea dintre voi este atât de palpabila că tu abia poți sta drept lângă el…îi aud vocea și se eliberează din îmbrățișarea mea plecând de lângă mine.