O aventură de o noapte -Capitolul 8

Dragostea asta afurisită

Pov. Ryuu

Se făcuse deja seara și când nu mai aud gălăgie în jurul cortului dau să ies afară, dar mă lovesc de Emily care stătea în fața cortului cu o tavă în mâini privindu-mă tristă.

-Bună, îmi șoptește și îmi întinde tava.

-Bună Emily, va trebui să te refuz. Nu îmi este foame, îi spun rapid și împing tava înapoi spre ea.

-Te rog Ryuu. Te rog eu să mănânci, nu voi pleca de aici până nu o faci, te rog.

Îi fac semn să intre în cort și ridic mai bine prelata că  să poată intra. Așează tava pe măsuța și îmi face semn să mă așez. Iau loc pe marginea patului și ea ridică capul lăsând la iveală mâncarea aburindă. Încep să mănânc ușor sub privirea ei și într-un final las farfuria goală.

-Mulțumesc Emily , îi spun încet

-Îmi pare rău Ryuu, o aud și îmi ridic o sprânceană spre ea.

– Pentru Alex, mă face ea să înțeleg și ridic mâna în aer s-o opresc.

-Nu vreau să vorbesc despre asta,  spun rece.

Mulțumesc pentru masa, îi spun rapid și îi dau tava.

– Dacă nu te superi aș dori să rămân singur.

–Ryuu….tu nu l-ai văzut ,atunci în ziua aia… i-am auzit plânsul zgomotos și urletul plin de durere. Părea că mai are puțin și mure…începe ea și eu mă ridic în picioare, îmi pun mâinile la urechii nedorind să aud despre durerea lui..

-Ajunge Emily, îi strig.

–Ajunge …nu vreau să aflu asta…

Emily și ridica și ea de pe scaunul micuț și vine rapid în fața mea și mă privește supărată.

–Nu încerc să justific faptul că te-a lovit, Ryuu. Știu că a greșit enorm dar tu ….tu i-ai făcut rău cel mai mare rău. Și totuși de când ai venit aici se gândește într-una cum să facă să îți fie bine. Tu ești slăbiciunea lui și totodată puterea lui, începe să vorbească mai încet.

–Este plin de demoni Ryuu…..el luptă cu două părți ale sale…cea care încă te iubește și cea care te urăște .

O ascult și îmi las privirea în jos…știam tot ce spune ea…

–Aveam gânduri sinucigașe Emily… îi șoptesc și ea se oprește uitându-se panicată spre mine.

– Atunci în aceea perioada…înainte de nuntă… m-am trezit într-o seară cu un cuțit în mână stând lângă pat, patul în care Alexander dormea liniștit. Când mi-am dat seama …ceva s-a schimbat la mine din seara aia. Îmi era frică de mine…îmi era frică că aș putea să îl rănesc pe el. În ziua nunții…. i-am auzit… îi șoptesc și mă așez înapoi pe marginea patului…

–Andrew și tatăl lui vorbeau despre starea mea mintală ,cum le-am stricat ziua dinaintea nunții. Am intrat pe ascuns în camera lui Alexander și i-am văzut teama prin privire.

–Ryuu…mă oprește Emily și îmi ridic privirea spre ea.

– Trebuia să îi vorbești

 –Nu înțelegi? Mintea mea îmi juca feste Emily. Mintea asta bolnavă a crezut că el se însoară cu mine din mila. Mintea asta, spun și mă lovesc peste cap, dar ea mă oprește rapid …

-De ce ai vrut să te sinucizi? mă întreabă încă ținând mâna mea în mana ei.

–Pentru că pur si simplu cedasem. Nu mai voiam să trăiesc fără el. Când am realizat ce am făcut am știut că el nu mă va ierta niciodată și după o seara de beție….am fost prost… m-am trezit la spital și apoi …..am luptat Emily. Am luptat pentru viața mea să mă fac mai bine. Dar îți spun sincer că nu am venit aici pentru el.

-Ryuu…offf …nici nu știu ce să îți spun, o aud și eu dau aerul afară…

–Mă doare Emily…mă doare tot. Încă din seara când l-am cunoscut el…el, mi-a arătat o altă lume. Am fost fericit lângă el. Dar acum….totul doare Emily. Și totul este din vina mea. Crezi că eu nu știu. Mă rog să nu treci niciodată prin asta….crezi că pentru mine a fost ușor să mă trezesc și să aflu că i-am făcut asta? Crezi că mie mi-a fost ușor? El a trăit 3 ani liber ,printre prieteni ,fiind furios pe mine pentru ce i-am făcut, având totuși un scop ,eu am trăit încă închis în acel moment. Eu am rămas acolo Emily, încep eu să țip.

–Peste mine nu a trecut timpul. Eu încă sunt în aceea cameră Emily. Și este al dracului de greu.

Emily mă privește cu lacrimi în ochii și se apropie de mine încercând să mă ia în brațe dar o opresc.

–Știu că îi ești cea mai apropiată persoană, dar va trebui să te rog să păstrezi asta pentru tine. Nu vreau să știe nimeni despre discuția noastră, îi spun rece și ies din cort afară. Aveam nevoie de aer…și acolo mă simțeam sufocat….

Încep să merg printre acele corturi și găsesc o cărare, pășesc ușor  până ce ochii mi se lovesc de o mică cascadă. Cascadă ce părea că este ireală. Acolo printre acel întuneric și moloz din jurul nostru, părea o oaza de paradis. Mă așez pe o piatra mai mare și privesc fascinat spre spuma alba ce o făcea atunci când lovea pietrele..

–Bună…aud o voce și îmi întorc capul speriat și îl găsesc pe Theo stând  mai sus pe pietre fumând.

–Vrei? mă întreabă făcând semn spre țigara din mână sa. Îi dau negativ din cap și îmi întorc privirea spre apă.

–Arată mirific, spun făcându-i semn spre micuța cascadă.

–Este cel mai frumos lucru din această zonă plină de urâțime… rostește dur.

–Nu am știut că încă se trăiește în această sărăcie…

Îmi întorc privirea spre el și îi văd chipul întunecat și privirea rece.

-Este prima dată când vii? îl întreb când îi văd reacția.

–Da…acum ceva timp în urmă eram încă în faza de rebeliune și tatăl meu a hotărât să îmi de-a o lecție și să mă aducă aici, spune privind în gol.

–Locul ăsta te face să te gândești de două ori la viața ta. Cum toate probleme tale par mult mai minore dintr-o dată, mă trezesc eu rostind.

-Și care sunt problemele tale ? mă întreabă rapid și îl văd cum coboară mai jos spre mine.

-Mintea mea…se joacă cu mine sau cel puțin se juca… șoptesc eu mai mult pentru mine..

-Ești împreună cu Emily? îi aud întrebarea și mă întorc spre el să îl privesc mai bine.

 -Îți place Emily?

Aleg eu să îl întreb și încep să îl măsor.

-Tu ai văzut-o? mă întreabă iar el,

-Este o domnișoară impresionantă și sincer uneori îmi este frică de ea, dar da, o plac. Mi se pare deosebit de frumoasă…spune visător.

Asta îmi pune un zâmbet pe buze , Theodor părea un băiat destul de sincer și arată destul de bine. Se vedea că era sau cel puțin fusese sportiv iar trăsăturile feței erau chiar drăguțe.

-Nu, nu sunt împreună cu Emily,  răspund eu într-un sfârșit.

– Mi-a fost colegă de liceu și ulterior am devenit prieteni. Mie îmi plac bărbați, îi spun lejer și îl văd cum mă privește ușor panicat.

– Poți sta liniștit…spun rapid.

– În mintea și inima mea există doar o singură persoană….

Începe să râdă forțat și mă bate ușor pe spate….

-Deci? …îl aud și mă întorc înapoi spre el…

–Crezi că îmi poți pune o vorbă bună la ea?

–Nu….va trebui să te descurci singur… îi plac oamenii sinceri și muncitorii. Dacă vrei să ajungi la ea, va trebui să muncești singur…

-Am înțeles…spune oftând și mă bufnește râsul.

Eu știam comportamentul ei și el chiar părea sincer în privința ei dar ea avea să îl mănânce de viu și asta mi se părea chiar interesant. Va fi drăguț să îi privesc de pe margine.

-Să înțeleg că îți place de domnul Forrest? îi aud întrebarea.

–Am observat cum îl privești și azi …tatăl meu ia spus că ne-ai ajutat și părea că…

–Theo…îl opresc eu.

– Nu vreau să vorbesc despre asta.

Mă ridic în picioare și încep să merg înapoi spre cort. Nu mai voiam să vorbesc despre asta, de ce nu înțelegea nimeni asta?

Mergeam ținând capul în jos și simt că mă lovesc de ceva și ridic capul.  Îl văd stând în fața mea și înghit în sec. Dar mă dau rapid un pas în spate,  inima îmi bătea cu viteză și din instinct îmi ridic mâinile spre chipul meu și el își mărește ochii spre mine. Îl văd cum se clatină pe picioare și îmi ridic o sprânceană spre el când îl văd așa, realizez că era băut.

-Îți este frica de mine acum? spune încet….

–Ryuu…eu..

–Ajunge… îi  spun…

–Ajunge Alexander…te rog….spun de data asta aproape șoptind.

–Ajunge…este ok. Meritam palma aia, hai să uitam și să ne prefacem că nu ne cunoaștem, îi spun sec și dau să trec pe lângă el. .

Dar el mă apucă de mijloc și mă trage în brațele sale. Eu îmi țineam mâinile strânse în pumni ,nu voiam să îl ating și el mă răscolea iar și nu îl înțelegeam de ce face asta. De ce ne chinuie în felul ăsta pe amândoi?

-Dă-mi drumul Alexander….te rog, nu vezi că asta ne rănește pe amândoi? Te rog … întoarce-te la Eli și lasă-mă în pace, îi spun în ureche.

-Sunt plin de tine Ryuu… mi-ai intrat în fiecare atom…și aș arde tot ca să mă eliberez de tine. Mă înec în tine și aș vrea să mă eliberez, aș vrea, dar nu știu cum. De ce m-ai părăsit? îi aud vocea și îmi închid ochii.

Durerea lui mă dezarma, răscolea, mă ucidea. Îl îndepărtez ușor și îi iau chipul în mâini. Era băut în seara asta și poate mâine va uita. Mă rugam să uite…

–Am fost stricat Alexander….dar te-am iubit ca un nebun…încă o fac. Așa că te rog eliberează-te de mine…fii liber, fii fericit….

Ochii săi erau tulburi și mă îndepărtez de el și încep să merg spre cortul meu lăsând-ul acolo în întuneric…

–Mereu faci asta…mereu pleci, îl aud strigând în urma mea și pași mi se opresc…

– Nu mai fugi Ryuu…măcar o dată în viața asta blestemată, nu mai pleca…îl aud iar și îngheț în loc…