O aventură de o noapte -Capitolul 8

Desenul în creion

Îmi deschid ochii și primul lucru pe care îl văd este patul gol, mă ridic rapid în șezut și scot un pufnet ironic printre dinții. Ochii mei îi observă îmbrăcămintea pe marginea fotoliului și îmi ridic o sprânceană.

Nu plecase?

Cobor rapid din pat și mă îndrept spre baie de unde îmi iau halatul și mă înfășor în el, ies din dormitor coborând scările și nările mi se umplu imediat de mirosul de cafea…ajung în bucătărie dar el nu era acolo și văd ușa de sticlă de la terasa deschisă și îmi dau seama imediat unde este. Mă îndrept spre dulap și scot o cană, îmi torn cafeaua și ies și eu în urma lui pe terasă.

Îl găsesc acolo privind spre acel peisaj și mă apropii de el. Când mă simte se întoarce spre mine, îi văd sclipirea din ochi și îmi dau seama că este fascinat de tot ce vede.

– Este exact ca în desenul meu, îl aud șoptind ușor.

– Am vrut să te aduc aici încă din ziua  când am aflat cine ești, îi spun sincer și se apropie de mine.

Se ridică pe vârfuri și mă sărută scurt pe buze.

Casa o proiectasem în urma cu 6 ani, era un vis de-al meu. Cumpărasem acest teren fiind fascinat de această zonă…acea mică cascadă care formase un rău micuț în jurul copacilor…adoram să stau aici. Casa era din lemn ,fier și sticlă. Și știam că îi va plăcea în momentul când o va vedea, era asemeni desenului său.

– Am crezut că ai plecat, îi spun și își ridică privirea spre mine.

– Am promis că rămân, îmi spune și se așează pe scaunul de lemn.

– Deci ce îmi faci să mănânc?

Îmi cobor privirea spre el și îmi ridic o sprânceană.

– Ce dorești să mănânci? îl întreb și mă aplec pe vine în fața lui.

– Orice…nu sunt pretențios…

Aud un telefon sunând și el îl scoate rapid din buzunar, privește ecranul și chipul său se întunecă.

– Da…răspunde rapid și după glas îmi dau seama că nu este prea încântat de persoana cu care vorbește.

– Yoru nu sunt acasă, trebuia să mă anunți înainte să ajungi la mine…

Îl văd cum se ridică în picioare și își dă ochii peste cap. Auzeam vocea unui bărbat la telefon dar nu auzeam ce îi spunea.

– Ok….ajung în 30 de minute. Așteaptă acolo, spune și  închide telefonul.

Se întoarce spre mine și îmi zâmbește scurt.

– Trebuie să plec, spune rapid și se îndreptă spre intrarea în casă.

Eu pășesc ușor în urma lui și îl privesc cum urcă rapid scările spre dormitor. Rămân în living, habar nu aveam ce se întâmplă sau dacă are nevoie de ajutor. Îl văd cum coboară înapoi în timp ce își trăgea tricoul său pe el și când ajunge în dreptul meu se oprește și mă privește atent.

– S-a întâmplat ceva? întreb neștiind exact ce să  spun.

– Nu, iubitul meu a venit mai devreme din delegație, îl aud și simt că mi se oprește aerul în gât.

Înghit cu greutate nodul ce mi se formase în gât și îl văd cum își încalță adidașii și dă să iasă pe ușă.

– Așteaptă puțin , spun eu și vocea îmi iese destul de dură.

Îl văd cum se întoarce spre mine și mă privește întrebător.

–Ai iubit?  pun întrebarea și el mă privește de parcă l-aș fi amenințat cu ceva.

– Da…numele lui este Yoru.

– Nu mă interesează numele lui…de ce nu mi-ai spus că ai iubit? îl întreb furios și își schimbă și el starea.

Mă privește din nou sfidător și un zâmbet micuț ironic îi apare pe buze.

– Alexander….fii serios…ce credeai că se întâmplă aici? A fost doar sex...spune și îl aud cum pufnește iritat.

Cred că falca mea era la pământ și îmi venea să mă pleznesc singur. Ce dracu am gândit… normal că era doar sex..el avea 19 ani eu 31….el mă juca pe degete și eu ca un prost îl lăsam.

– Ai dreptate…doar sex, îi spun sec .

Îl văd cum își lărgește zâmbetul și mă salută militărește și îmi face cu ochiul.

– Sigur …domnule Forrest…La revedere!! spune și iese pe ușă afară.

Trântesc ușa în urma lui și și mă întorc în bucătărie, îmi pierise cheful de mâncat și îmi privesc ceasul de la mână.

Era destul de devreme și început de weekend.

Urc rapid scările și mă îndrept furios direct spre pat, apuc cearceaful cu intenția să arunc tot ce atinsese el, dar în momentul când am strâns cearceaful în brațe mirosul său m-a invadat și m-am oprit.

–La dracu? Ce mi-a făcut copilul ăsta?

Mă așez lângă pat și îmi las capul pe spate, nu mă simțisem niciodată atât de vulnerabil în fața nimănui. Îmi aud telefonul sunând și îmi întorc privirea spre noptieră, mă ridic cu greutate și văd numele lui Leo și îl apuc rapid.

– Da… 

– Neața… îi aud vocea somnoroasă.

–Ce este cu tine de răspunzi atât de repede apelurilor mele în ultima vreme?

– Pentru asta m-ai sunat? întreb iritat.

– Nu..nu știu dacă ai planuri pentru weekendul asta dar…

– Orice ar fii mă bag...spun rapid și tot ce primesc este liniște…

– Alexander?….ești bine? îi aud întrebarea și îmi dau ochii peste cap.

–Adică tu aproape niciodată nu ieși cu noi în weekend.

– Leo…spune-mi ce planuri ai? Chiar am nevoie să ies din casă.

– Vin la tine, îl aud și îmi închide telefonul în nas.

Mă trântesc în pat și îmi închid ochii, ceva era schimbat la mine încă din primul moment când l-am întâlnit pe Ryuu și asta mă irita. Mă irita faptul că el îmi invada mereu gândurile, faptul că pur și simplu se juca cu mintea mea. Aveam nevoie să îmi distrag atenția de la el, să ies să uit că el a existat vreodată dar cum aș putea face asta când el era în firma mea pentru 3 luni.

Trebuia să îmi schimb tactica față de el.

Nu puteam să îl mai las să se joace cu nervi mei. Aud ușa de la intrare și îmi dau seama că Leo a ajuns și mă ridic în picioare.

Îl văd cum intră în cameră și mă privește suspect.

– Ce este cu tine? Am adus asta, spune arătând sticla de băutură din mâna lui.

– Perfect, ieșim pe terasă?  întreb și trec deja pe lângă el coborând scările.

Ne așezăm la masă și pun două pahare pe suprafața de sticlă a mesei și el toarnă în ele.

– Deci? îl aud și mă las mai bine în scaun începând să îi povestesc totul. El doar stătea cuminte și mă asculta fără să mă întrerupă.

– Ce părere ai? întreb la sfârșitul relatări mele.

– Nu cred că te-am văzut vreodată să fii atât de agitat pentru o persoană. El este doar un copil și cred că reacțiile lui sunt normale. Ciudat este faptul că te deranjează pe tine și faptul că l-ai adus în firma ta. Cum arată? Nu mi-ai spus cum arată.

Îl aud și îmi întorc privirea spre el.

– Este frumos…spun primul lucru care îmi trece prin cap.

– Am înțeles…. aș vrea să îl cunosc pe acest Ryuu care se joacă cu mintea ta.

– Vreau să îmi spui ce să fac…

–  Singurul sfat pe care ți-l pot da este să îl ignori, redu-l  la ceea ce este, doar un simplu elev. Te-ai culcat deja cu el…acum este timpul să preiei frâiele…Alexander, puterea este în mâinile tale.

Îl ascult și realizez că are dreptate, eu aveam puterea și se părea că l-am lăsat să se joace cu mine. Leo avea dreptate, era doar un elev.  Dar de ce mă deranja că el aparținea altcuiva?  Cu ce era mai bun celălalt?