TRANSFORMAREA
MOTTO:
Parcă și lacrimile din suflet au acest parfum
(Karin Iaman)
https://youtu.be/EJYw0eUKK5w?si=mIo2MccLAtL_Hyhp
Elicopterul ateriză lin pe pistă, iar vântul produs de elice răscoli ceața subțire care învăluia clădirile Last Hope. Din cabină coborâră doi bărbați care nu păreau să aparțină aceluiași univers—și totuși erau legați de o decizie ireversibilă.
Dr. Ama Fanlah pășea drept, îmbrăcat simplu, aproape auster. Sub paltonul închis la culoare se ghicea silueta rigidă a unui Alpha care își trăise viața în control absolut. Chipul îi era calm, dar ochiul rămas îi trăda o luciditate ascuțită, hotărâtă.
Alături de el, Taro Daho nu semăna deloc cu marinarul sau contrabandistul pe care lumea îl cunoștea. Costumul său în trei piese, perfect croit, ceasul discret dar de un preț exorbitant, postura sigură, toate îl prezentau drept ceea ce era în realitate: patronul acestui loc. Un om de afaceri care cumpărase libertatea altora pentru că și-o câștigase deja pe a lui.
Nu așteptară mult.
Ușile glisante se deschiseră, iar în fața lor apăru directorul clinicii.
Un bărbat trecut de cincizeci de ani, cu părul grizonant tuns scurt și privire calmă, tăioasă, de chirurg obișnuit cu alegeri imposibile. Fusese, cândva, unul dintre cei mai mari specialiști ai lumii Omegaverse. Oficial, murise într-un accident. Neoficial, își schimbase numele, identitatea și venise aici, unde putea profesa fără lanțurile societății people.
– Patron Daho, doctore Fanlah, spuse el, înclinând ușor capul.
–Vă rog.
Îi conduse direct în biroul său.
Spațiul era sobru: pereți din sticlă fumurie, mobilier minimalist, un miros abia perceptibil de antiseptic și plante medicinale. Directorul se așeză, deschise un dosar gros și ridică privirea.
– Operația pe care ați solicitat-o… este una dintre cele mai dificile pe care le efectuăm aici.
Nu era avertisment. Era fapt.
– Tranziția de la Alpha la Omega durează aproximativ zece ore. Intervenția presupune deschiderea pelviană pentru implantarea unui uter artificial. Este realizat dintr-un material bio-sintetic care reproduce în proporție de sută la sută funcțiile unui uter natural.
Ama Fanlah nu clinti.
– Canalul anal va fi reconfigurat, continuă directorul, calm.
– Se va crea o structură funcțională care duce spre uter, dotată cu o cloacă. Aceasta va permite accesul spermatozoizilor doar în perioadele de călduri. În afara lor, sistemul este complet blocat.
Taro Daho rămase tăcut. Privirea lui nu se dezlipea de Ama, dar nu interveni.
– Trebuie să înțelegeți ce presupune existența ca Omega, spuse directorul, sprijinindu-și coatele pe birou. Veți fi mai slab fizic. Veți intra în călduri la două-trei luni… uneori lunar. Este o perioadă extrem de dificilă, mai ales pentru un Omega nemarcat.
Directorul se opri o clipă.
– Durerile postoperatorii vor fi severe. Veți primi analgezice, dar nu vor fi suficiente în totalitate. Am văzut oameni care… au cedat psihic.
Se opri o clipă, apoi adăugă, mai încet:
-De aceea vă cer să reflectați foarte bine.
Ama Fanlah își împreună mâinile.
-Am reflectat deja.
Directorul îl privi atent, apoi îi alunecă privirea spre cicatricea adâncă de pe fața lui. Ezită o secundă, un gest rar la un chirurg.
– Observ că aveți o cicatrice severă, probabil cusută de un felcer. Putem interveni și asupra ei. Nu o putem șterge complet… dar o putem atenua. De asemenea, putem crea un ochi artificial extrem de apropiat de cel natural.
Ama rămase impasibil.
– Feromonii mei, vor dispărea? întrebă el.
Directorul clătină din cap.
– Nu, dacă nu doriți dumneavoastră acest lucru. Îi putem păstra intacți. Singura schimbare va fi introducerea unui nou strat feromonal—mai dulce. Floral. Note de liliac, lăcrămioare, toporași, iasomie.
Pentru prima dată, Ama Fanlah clipi mai des. Nu era teamă. Era… recunoaștere.
Directorul împinse dosarul spre el.
– Dacă sunteți sigur.
Ama luă stiloul fără ezitare. Semnă fiecare document, pagină după pagină, cu o mână fermă.
– Sunt sigur, spuse el, ridicând privirea.
–Chiar doresc să devin un Omega.
Taro Daho nu zâmbi, dar, pentru o fracțiune de secundă, aerul din încăpere se schimbă. Last Hope tocmai primise încă un suflet care refuza să mai trăiască în pielea impusă de lume.
……………..
Noaptea coborâse peste Last Hope ca o pătură grea, fără stele. Munții păreau mai apropiați decât ziua, mai amenințători, iar liniștea avea ceva nenatural, o liniște medicală, sterilă, care nu lăsa loc viselor.
Ama Fanlah stătea pe marginea patului din camera de recuperare preventivă. Lumina era redusă la minimum. Pe noptieră, telefonul vibră ușor în palma lui.
Când apelul se conectă, respirația de la celălalt capăt al firului se schimbă.
– Ama…
Vocea lui Ramanan era caldă, surprinsă, fericită…atât de fericită încât lui Ama i se strânse pieptul.
– Mă bucur atât de mult că m-ai sunat, continuă Ramanan, fără să-și ascundă emoția.
–Credeam că ești prins în gardă…
Ama închise ochiul pentru o clipă.
-Ramanan, spuse el încet.
–Trebuie să plec.
La celălalt capăt se făcu liniște.
– Cum adică să pleci?
Ama își alese cuvintele cu grijă. Le repetase de zeci de ori în minte.
– Am primit o oportunitate de schimb de experiență, în afara continentului. Trei luni.
– Trei luni… murmură Ramanan.
–E mult.
– Știu.
– O să-mi fie foarte dor de tine.
Respirația lui Ramanan deveni audibilă și neuniformă.
– Și mie… o să-mi fie dor de tine, spuse el încet.
Apoi, ca și cum ar fi avut nevoie să o spună:
– Te iubesc enorm, Ama.
Cuvintele îl loviră mai tare decât orice bisturiu.
-Și eu te iubesc, răspunse Ama imediat.
–Mai mult decât pot spune.
Ramanan înghiți în sec.
– Când te întorci?
– Când mă voi întoarce voiveni direct la Kari. Ne vedem imediat. Negreșit. Îți promit.
– Bine… vocea lui Ramanan tremura ușor.
–Eu trebuie să fac toate demersurile pentru mutare în teritorii, dar aștept să se termine școala fetelor. Mai sunt… cam șase luni.
Șase luni.
Un număr absurd de mare.
– Șase luni lungi, șopti Ama.
– Da.
Apoi, cu o nevoie aproape copilărească:
– Te iubesc. Te iubesc, Ama.
Tăcu o clipă și reluă:
-Te iubesc.
O spunea de parcă îi era teamă ca celălalt va uita.
Rămaseră câteva secunde în tăcere, legați doar de sunetul respirației celuilalt. Apoi Ramanan spuse, mai liniștit:
– Ai grijă de tine.
– Îți promit.
Apelul se încheie.
Ama rămase nemișcat, cu telefonul rece în palmă.
Camera părea mai mică acum, aerul, mai dens. Își lăsă capul pe spate și închise ochiul sănătos. Sub piele, corpul de Alpha era încă acolo, puternic, familiar, condamnat, dar mâine urma să fie deschis, rescris, reconfigurat.
Durerea nu îl speria, nici pierderea forței, nici căldurile, nici feromonii noi.
Îl speria doar gândul că, atunci când Ramanan îl va strânge din nou în brațe, va trebui să-l recunoască din nou, să-l dorească din nou și mai ales…să accepte un adevăr ascuns…acela că Ama Fanlah era de fapt Chao Fah Preecha.
Își duse mâna pe abdomen, acolo unde în viitor va putea purta un copil și surâse.
…..
Trezirea nu fu ca una de dimineață după un somn odihnitor ci una invazivă.
Sunetul fu primul lucru pe care îl percepu. Un țiuit adânc, metalic, ca și cum cineva ar fi zgâriat interiorul craniului cu un obiect rece. Apoi simți o greutate, o apăsare din interior spre exterior, ca și cum trupul lui ar fi fost umplut cu plumb cald.
Ama Fanlah încercă să respire adânc, dar nu reuși.
Aerul intra fragmentat, sacadat, iar pieptul îi răspundea cu o durere surdă, difuză. Când încercă să se miște, corpul refuză, nu prin paralizie, ci printr-un nu categoric, visceral.
Ceva e greșit, fu primul gând coerent, apoi veni durerea constantă, adâncă, o durere care nu cerea atenție pentru că o ocupa pe toată.
Un geamăt îi scăpă printre buze.
– S-a trezit.
Vocea părea să vină de foarte departe.
– Nu-l mișcați.
O altă voce, mai calmă se apropie de el.
Pleoapa ochiului rămas se zbătu, refuzând să se ridice. Când, în cele din urmă, reuși, lumina albă îl lovi fără milă. Pupila se contractă violent, iar lumea se destrămă în contururi imprecise.
Văzu tavanul, linii, umbre.
– Doctore Fanlah, spuse cineva aproape de el.
–Mă auziți?
Ama încercă să vorbească. Gâtul îi era uscat, ars.
– Da… ieși mai mult ca un aer forțat.
– Nu vorbiți încă, respirați, sunteți în siguranță.
Siguranță..cuvântul i se păru atât de absurd.
Sub piele, ceva pulsa. Abdomenul îi ardea, iar mai jos, o senzație complet străină, profundă, ca și cum trupul lui ar fi fost rearanjat din interior și încă nu se hotărâse ce să facă cu noile limite.
Își simțea corpul… gol, nu lipsit de ceva—ci altfel.
O mână îi atinse ușor antebrațul.
– Operația a decurs conform planului, spuse directorul clinicii.
Vocea lui era aceeași, calmă, sigură.
– Uterul artificial este funcțional. Structurile s-au integrat bine. V-am ținut o săptămână în somn artificial, pentru a controla durerile post operatorii.
Cuvintele intrau în mintea lui Ama cu întârziere.
Uter.
Un spasm violent îl străbătu, iar un sunet necontrolat îi scăpă din piept. De data asta, durerea explodă, nu ca intensitate, ci ca realizare.
– Știu, spuse directorul imediat.
–Este normal. Analgezicele au și ele o limită. Mai mult ar deprima funcțiile vitale.
Ama respiră sacadat. Fruntea i se umezi.
-Cât… începu el, apoi se opri, strângând din dinți.
– Primele două săptămâni sunt cele mai dificile.
O tăcere grea.
– Feromonii? șopti Ama, cu un efort enorm.
Directorul făcu un mic gest afirmativ.
– Sunt acolo. Alpha intact. Și… ezită o fracțiune de secundă.
– A apărut deja stratul nou. Este subtil, dar prezent.
Ama închise ochiul.
Pentru o clipă, prin ceața durerii, simți ceva diferit. Nu era un miros, nu încă, ci o senzație, ca o amintire florală care nu-i aparținuse niciodată.
O lacrimă îi alunecă din colțul ochiului…nu de durere.
Ramanan, gândi el.
– Aveți nevoie de cineva anume? întrebă directorul, observând reacția.
Ama își mișcă buzele, aproape imperceptibil.
-Nu…
Apoi, după o pauză:
-Doar… să fie liniște.
– Va fi, spuse directorul.
–Ați fost foarte curajos.
Curajos.
Ama nu răspunse, durerea reveni în valuri, iar conștiința începu din nou să alunece. Dar, înainte să se piardă, un gând rămase clar, ancorat, imposibil de șters:
Am făcut-o, nu mai pot da înapoi și când îl voi revedea… voi fi Omega.
Și, pentru prima dată de la trezire, în ciuda durerii, colțul gurii i se mișcă aproape imperceptibil.
Nu era regret, era o bucurie…
…………..
Ușa salonului se deschise fără zgomot.
Taro Daho intră fără escortă, fără telefon, fără armură. Era o prezență carismatică, iar costumul lui impecabil părea că se deplasează în lumina albă a salonului, ca o piesă dintr-o altă lume. Pașii îi erau rari, controlați, dar privirea…privirea trăda totul.
Ama Fanlah era întins pe pat, palid, cu trăsăturile trase. Tuburile, monitoarele, perfuziile desenau o geometrie rece în jurul corpului lui. Respira încet și cu efort.
Taro se opri la câțiva pași. El nu fusese de acord pentru o astfel de transformare. De când era copil urâse faptul că era un Omega și dusese bătălii fără limite pentru a domestici feromonii năvalnici gata să fie prinși de orice Alpha. El avea o igienă de viață strictă, beta-blocanții, inhibitorii, pansamentele antiferomoni, făceau parte din viața lui. Făcea foarte mult Thai chi și kung fu, sporturi care reușiseră să-i dea o forță de caracter nemaipomenită. El nu avusese decât sex ocazional și nu se legase niciodată de nimeni. Singurul pentru care avusese sentimente fusese acea sirenă masculină pescuită într-o noapte învolburată. Acum , știind că e fratele lui mai mic își dădea seama că nu fusese o iubire nebună, o iubire carnală, ci una care îi ceruse mereu să-l protejeze pe Ama Fanlah. Plânsese pe culoarele clinicii în timpul operației. Ce avea acel Ramanan că Ama făcea un așa mare sacrificiu. Apoi își adusese aminte: erau suflete pereche. Dar nenorocitul acela de polițai nici măcar nu-l recunoscuse. El, Taro Daho , miliardar, nu putuse să-l împiedice pe Ama să facă acest gest suprem. Stătea acum în picioare , așteptând să poată vorbi cu acest frate căzut din cer și pe care îl iubea foarte mult.
Se apropie abia când văzu că ochiul lui Ama se mișcă, încercând să focalizeze.
-Ama…frate.
Vocea lui era joasă, controlată…chiar prea controlată.
Ama clipi. Lumea se reașeză cu dificultate. Când îl recunoscu, ceva din piept i se relaxă,o fracțiune infimă, dar reală.
– Ai… venit.
Taro își lăsă mâna pe marginea patului, dar nu-l atinse.
– Evident.
O tăcere grea se așternu între ei.
Taro privi atent. Nu corpul, nu aparatele, ci fața respirația felul în care Ama ținea maxilarul strâns, ca și cum fiecare inspirație ar fi fost o negociere cu durerea.
– Azi îți vor scoate pansamentul de pe cap pentru a lăsa operația cicatricii la aer.
Taro închise ochii pentru o secundă, doar una, apoi îi deschise din nou, mai reci, mai stăpâni.
– Ai făcut cea mai grea alegere posibilă, spuse el.
–Și ai supraviețuit.
Ama respiră adânc.
-Nu încă.
Taro își strânse maxilarul.
– Nu m-ai lăsat să rămân să stau lângă tine. Nu trebuia să treci prin asta singur.
Ama zâmbi abia perceptibil. Un gest mic, obosit.
– Dacă rămâneai… nu aș fi rezistat.
Taro își mută greutatea de pe un picior pe altul. Pentru prima dată, părea nesigur.
– Știi că nimeni nu te-ar fi atins aici fără ordinul meu.
– Știu. Dar asta nu m-ar fi ajutat, știi foarte bine cât de mult îmi doream să fiu un Omega. În ochii lumii din Teritorii eram deja unul.
Un monitor bipăi mai tare pentru o clipă, apoi reveni la ritmul normal.
Taro își ridică privirea.
-Doctorul spune că primele săptămâni vor fi… dificile.
-Sunt deja.
Taro dădu din cap. Apoi, cu o ezitare vizibilă:
– Feromonii?
Ama își închise ochiul.
– Sunt…un pic diferiți.
Respiră adânc, cu efort.
-Cei Alpha încă sunt acolo, dar simt ceva nou, foarte subtil.
Taro simți mirosul înainte să-l înțeleagă.
Nu era puternic. Nu era invaziv.
Era o notă florală, abia perceptibilă, iasomie și ceva mai fragil, mai curat. Da, nu era orice iasomie. Stephanotis…o iasomie delicată care trăia doar dincolo de continent într-o țară numită Madagascar.
Taro se încordă instinctiv. Ama mirosea delicat, feminin sub aroma expresivă de cafea Blue Mountain. Apoi își impuse controlul.
– Se simte delicat.
Ama nu răspunse și urmă o pauză lungă.
– Ramanan știe? întrebă Taro, încet.
Ama deschise ochiul verde scăpat de sub controlul lentilei și îl privi direct.
-Nu încă.
– Când va afla?
– Am mințit, am spus că plec pentru trei luni peste ocean. Am făcut rău? Aș dori să fie o surpriză. Când voi fi pregătit voi pleca la Kari și-i voi mărturisi totul. Crezi că se va supăra? Mă va mai iubi? Am atâtea întrebări care se rotesc în creier. Taro, îl iubesc foarte mult pe Ramanan, te rog să-l iubești și tu, frate mai mare.
Taro se înmuiase deja și aprobă din cap. O decizie nerostită trecu între ei.
-Vei rămâne aici cât va fi nevoie, spuse el.
–Nimeni nu te va vedea. Nimeni nu va afla.
Ama expiră greu.
– Mulțumesc.
Taro făcu un pas mai aproape. De data aceasta, îi atinse mâna—o atingere scurtă, fermă, reală.
-Nu-mi mulțumi.
Privirea lui se întunecă.
– Faptul că acum am un frate e pentru mine ceva de neprețuit.
Ama închise ochiul, lăsând oboseala să-l tragă în jos.
Înainte să plece, Taro se opri în prag.
Se întoarse o ultimă dată.
– Frate…
-Da…
– Când te va vedea…și va ști…
Se opri, apoi continuă, cu o sinceritate rară:
-…are interesul să te iubească și să te prețuiască la adevărata valoare. Altfel va avea de a face cu mine.
Ama zâmbi, slab, dar sigur.
– Știu.
Taro ieși și ușa se închise fără zgomot.
În urma lui rămase liniștea clinicii Last Hope… și un Omega nou-născut, care învăța să respire în propriul corp.
NOTA SCRIITOAREI
Aici cântecul care m-a inspirat în alegerea noului feromon Omega
Cititoarele mele, să nu uitați că atunci când scriu mă gândesc cât de tare trăiți această carte
Floare de iasomie🌼🌼🌼🌼🌼🌼
Te învârți mereu prin mintea mea
Nu te văd decât în visele mele
Și ajung să mă întreb
Dacă exiști cu adevărat
Condamnat să trăiesc
Doar ierni, fără niciun început de primăvară
Oricât te caut, ești ca vântul
Nu te văd, dar te simt
Mă auzi când strig „oh”?
Sau par doar un nebun?
Mi-ai luat inima ostatică
Ai închis-o într-o colivie
Și ai pierdut cheia
Și cânt ca un griot
Las radioul să-mi spună durerea
Nu voi putea niciodată să întorc pagina
Departe de țărm,
În brațele tale aș vrea să acostez
[Pre-refren]
Și aș face chiar și cel mai rău lucru
Pentru că sunt al tău până la capăt
Pentru tine plătesc orice preț
Fiindcă ești atât de scump inimii mele
[Refren]
Ca o floare de iasomie
Te-am întâlnit în drumul meu
Nu voi supraviețui zilei de mâine
Căci singurul meu leac
Ar fi mâna ta
Ca o floare de iasomie
Te-am întâlnit în drumul meu
Nu voi supraviețui zilei de mâine
Căci singurul meu leac
Ar fi mâna ta
[Strofa a doua]
În ochii mei ești o floare rară
Te-aș regăsi chiar și în ceață
Ai știut exact cum să mă faci să cad în iubire
Așa că, pentru tine, în fiecare zi trebuie să inventez
Iar parfumul tău care mi se lipește de piele
(îmi cuprinde sufletul)
Sunt vrăjit — mi-ai aruncat oare o vrajă?
De aceea, zi de zi, îți ofer iubire
Spune-mi din nou că mă iubești
Că tu și eu suntem până la moarte
Doar iubire, doar iubire,
Între noi — doar iubire
Cu toate visele la bord
Vom pleca să vedem noi orizonturi
Tu și eu, până la moarte
Doar iubire, doar iubire,
Între noi — doar iubire
[Pre-refren]
Și aș face chiar și cel mai rău lucru
Pentru că sunt al tău până la capăt
Pentru tine plătesc orice preț
Fiindcă ești atât de scump inimii mele
[Refren]
Ca o floare de iasomie
Te-am întâlnit în drumul meu
Nu voi supraviețui zilei de mâine
Căci singurul meu leac
Ar fi mâna ta
Ca o floare de iasomie
Te-am întâlnit în drumul meu
Nu voi supraviețui zilei de mâine
Căci singurul meu leac
Ar fi mâna ta
Superbe versuri! Noul feromon adăugat, cel care îl definește ca fiind un Omega, este superb, va adăuga o bogăție de dulceață cafelei Blue Montain, Ramanan va fi și mai tortuturat de mirosul lui Chao…doamne, am niște emoții la gândul cum va reacționa acesta când va afla adevărul, am și teamă, recunosc, va fi recunoscător pentru sacrificiul pe care la făcut Chao pentru a fi împreună? Am o mie de întrebări…
Mulțumesc mult, Ana!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Momentul în care va ști că e Chao Fah va fi unul tulburător
Aceeași inimă și suflet , dar alt trup. Sper ca efortul lui Chao sa dea roadele pe care și le-a dorit. Sper ca Ramnan sa îl iubesc și mai mult acum . Am emoții ptr revederea lor dar mai Sper ca Iubirea va învinge orice incertitudine , iar parfumul de iasomie va îndulci puțin tăria whiskyului
Iasomia Stephanotis îl va ameți complet
Multumesc, Ana, pt aceasta carte! Cu fiecare capitol mai multe emotii! Aici, in acest cap., am simtit emotiile lui Chao… emotia schimbarii, emotia de necunoscut si poate frica de a nu mai fi iubit cand se va dezvalui cu totul sufletului lui pereche!
Am atatea simtaminte si ganduri care-mi trec prin minte si-mi pare rau ca nu pot sa le astern in cuvinte! Ai creat o poveste… si continui sa ma uimesti frumos, cu fiecare capitol….care pt mine e top…sa nu te superi, dar in inima mea a detronat-o pe Vantul prin arbori! MULTUMESC!!!
Da,nu ești singura care spune că Omegaverse a bătut nu numai pe Vântul , dar și celelalte cărți. Mai sunt câteva capitole și mai aveți de plâns, dar iubirea va câștiga, nu se poate altfel.
Foarte emotionant iata ca Chao Fa a facut pasul important cu mult sacrificiu de sine , cu mult curaj si cu dorinta de a ramane pana la sfarsit cu Ramanan . Cata durere suporta . Dar va fi la sfarsitul perioadei un superb Omega si doar a lui Ramanan Siri. Sunt curioasa cum va reactiona Ramanan cand il va vedea pe Omega Chao Fa , imi este un pic teama de cum se va comporta capitanul asi dori sa fie inebunit de mirosul feromonilor noi ai lui Ama . Multumesc Ana .
Va fi terasat de noul amestec de feromoni și primii vor fi feromonii lui care se vor agăța pentru totdeauna de blându Chao
Și iată că doctorul Chao a devenit un Omega printr-un sacrificiu imens. Sper că Ramanan va aprecia acest lucru. Transformările se vad a fi foarte invazive și dureroase. Iubirea i-a dat puterea sa treacă prin toate aceste schimbări. Cred că mirosul delicat de iasomie va fi o combinație minunata împreună cu cafeaua Blue Mountain.
Mulțumesc!❤️
Chao Fah l a iubit foarte mult pe Ramanan. El nivi nu s a supărată ca Ramanan s a indragostit de dr Fanlah.
Nu mi-a ajuns citirea doar pe wattpad, așa că l-am mai citit odată acest capitol.
Chao a făcut orice sacrificiu care a fost necesar pentru a se întoarce la Ram, să se iubească în legalitate și săi ofere un copil al lor.
Chao are și sprijinul lui Taro în totalitate.
Acum trebuie să facă față durerii și să se recupereze în totalitate ca Omega.
Mulțumesc frumos Ana ❤️❤️❤️
Chao Fah, Green flag atât de bland și de generos. Ți aduci aminte scena de după incendiu când Rama era sub șoc? Chao Fah a fost atât de duios cu el. Am încă imaginea din duș când îl spala. Doamne, am scris eu asa ceva? Sunt foarte impresionata de anumite scene
sper să fie ultimul sacrificiu pe care îl face Chao in numele dragostei inițial nepermisă
fratele lanecaz se cunoaște era o vb , mă bucur foarte mult că a avut și are pe cineva lângă el iar RAM ar trebui să nu aibă nici o obiecție și să-l iubească până la moarte ….mulțumesc ..un capitol foarte emoționant in care sacrificiul iubiri este suprem …….
Nu pot garanta am 2 scenarii în cap
Doamne,am smiorcait tot capitolul Cat de mult il poate iubi Chao ca sa faca un asa sacrificiu?Taro,chiar este un frate de nota 10 si-l ajuta.Multumesc Ana
Nu. Poți sa fii de piatra, dacă ar ști Ramanan prin ce trece Chao Fah, ar plânge și el.
Mai sunt câțiva pași mari și dificili de făcut pentru a ajunge la fericirea pe care o doriți, să aveți acea familie la care ați visat mereu, discuții de purtat vis-a-vis de deciziile luate în ultimul timp, mutarea într-un loc străin și plin de pericole și cel mai important trebuie să descoperiți și să învingeți dușmanii care vă fac probleme de atâta timp și tot încearcă să scape de voi așa că au încercat să vă atace în diferite ocazii!
Taro o să fie un pion important în lupta împotriva acestor oameni puternici, faptul că îl au de partea lor le va da un avantaj semnificativ și șanse mari de reușită!
Taro nu va fi pion cu rege, el va descoperi cine sunt cei patru.
Cred că parfumul de iasomie adăugat la feromonii pe care-i avea deja îl va fermeca și mai rău pe Ramanan, deja este pierdut cu totul pentru acest Omega, sufletul său pereche! Sunt tare curioasă care va fi reacția lui când va afla cine este el de fapt!
Va afla într o situație foarte dificila….
De-abia am putut să citesc acest capitol. Am lăsat să treacă o zi până să citesc, crezând că mă voi obișnui cu ideea și va fi mai ușor. Am citit și constat că tot greu îmi e. Să treci printr-o operație de schimbare de identitate din iubire-am crezut că am acceptat ideea în urma tuturor discuțiilor și explicațiilor pe care le-am avut, dar e foarte greu. Efectiv am o greutate pe piept. Nu știu dacă numai iubirea fără limite te poate determina să faci așa ceva. E ca și când n-ai fi crezut că ai avut valoare ca om și n-ai fi meritat să fi iubit până atunci. Te anihilezi singur. Așa simt acum, fiindcă mă identific cu eroii, rând pe rând. Acum mă prefac că sunt Chao/Ama și știu că eu n-aș fi făcut asta. Dar eu n-am puterea de sacrificiu și dăruire pe care o are Chao și nici nu cred că am iubit așa vreodată sau că aș fi putut iubi așa sau că aș dori vreodată să iubesc așa. Pentru a accepta totuși, mă gândesc că cel mai mare rol în luarea deciziei de shimbare a fost dorința de a avea un copil născut din ei doi, și atunci mă mai alin. Oricum, s-a întâmplat, să se facă bine, să se accepte și să se obișnuiască el însuși cu noul organism. Să-și trăiască viața pe care și-a dorit-o. Eu mă voi concentra pe a urmări anihilarea criminalilor.
Chao Fah sunt eu, eu aș fi făcut așa ceva din iubire, nu e vorba de pierderea identității, feromonii sunt acolo intacți. E vorba de a putea fi cu persoana pe care o iubești la nebunie. Vom vedea că gestul lui va fi recompensat la adevărata sa valoare
Te iubesc, Ana. Să ai grijă ca Rama să-i pupe tălpile lui Chao, că prea m-am amărât. Mi-a trecut. E așa de mare iubirea asta, că m -a dărâmat. Nu știu cum reziști să scrii. Ești o eroină!
De multe ori plâng și sunt atât de epuizată pentru că trăiesc în ritmul poveștii. Doar eu știu ce urmeaza și că vă veți da seama că a meritat să se sacrifice
Eu cred că este prea mult. Îmi pare rău, nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că Chao Fah a suferit foarte mult și a sacrificat totul.
Doar să-i îndeplinească dorințele lui Rama, un copil, o soție , parcă l-a uitat prea ușor pe Alfa Chao, s-a apropiat repede de Omega Ama(chiar dacă sunt unul și același)… , iar Rama nici măcar nu l-a recunoscut.
Aș vrea să văd reacția micuței Alfa Luli, poate nici ea nu va aprecia această schimbare.
Mulțumesc Ana, dar pe mine m-a durut inima pentru alegerea lui Chao, dar mă bucur acum pentru că monstrul lui de tata are 3 copii Omega.
La fiecare capitol ne lași cu dor de inimă. Aș vrea să dureze mai mult până la final, să ne bucurăm de multe capitole frumoase, am plâns destul…
E ultimul sacrificiu pe care îl face Chao și va merita. Chao Fah nici măcar nu l numește așa. Pentru el e expresia pură a iubirii pe care o poartă. Nu putea să-l recunoască, Chao Fah e foarte schimbat și nu miroase a cafea Blue MOUNTAIN. Vor avea momente f frumoase. Știu că supăr, dar nu pot schimba , pt că eu aș fi reacționat tot ca Chao . Te pup , ❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Nici nu știu dacă sa admir sau sa ma enervez la un asa sacrificiu! În oricare ipostaza, sufletul meu plânge. Sunt supărată pe Ramanan dar știu ca nu avea cum sa-l recunoască în noua ipostaza, de doctor în Zona Libera. Sunt supărată ca el nu a fost capabil de asemenea sacrificii, inainte, chiar dacă avea ca motive siguranta fetelor.
Chao Fah a fost mereu iubire pura în forma umana, capabil de orice sacrificiu pentru sufletul lui pereche.
Netrecand prin pierderi ce îți schimba identitatea, mi-e greu sa accept acest sacrificiu de sine dar pe tine, Ana, te înțeleg. Nu am cuvinte prin care sa descriu admirația pentru sinceritatea cu care continui sa pui bucățele din tine în gesturile și alegerile lui Chao.
Taro….cine nu si-ar dori, în viata lui, un om pe care sa nu-l clinteasca nimic, un munte ce-ti oferă tot fără sa ceara nimic altceva decât respect. În inima mea, Taro este acel loc unde poți respira parfumul brazilor si-al pământului acoperit de frunze, unde poți auzi liniștea pădurii și tril de păsări, unde sufletul se poate odihni incarcandu-se cu energie, un munte ce te poate tine în siguranță sau te poate nimicii oricând.
Mulțumesc Ana, va fi cartea ce-mi va reaminti mereu ca a iubii inseamna mai mult decât o simpla dorinta. ❤️❤️❤️
À iubi înseamnă și a face sacrificii, a da la o parte orgoliul
Momentul când Iasomia va întâlni acel whisky,vor pluti in aer cu aceea dragoste ,cum sa iubit cafeaua cu whisky. Doar că Ama trebuie sa îi zică adevărul lui RAM ,iar RAM să înțeleagă de ce Ama a vrut să devină un Omega. Iubirea învinge de fiecare data și nu lasă pe nimeni sa se atingă du acele suflete pereche…mersi Ana
Acum nu mai e nici un dubiu ca cei doi vor fi împreună oricât ar costa
Și cu asta …GATA……
***ALE JACTA EST …***
U n capitol cât o viață de om…Un capitol ce a schimbat o viață…..într o altă viață…din iubire se întâmplă cea mai dureroasă și magică transformare…durerea nu e doar fizică …
Mă …cat poți sa iubești un om dacă tu , după ce ai făcut sacrificiul cel mai sacrificiu sa i zicem asa …deci …tu …când te trezești ai un singur gând …
.***….mă va mai iubi ….***………_________!!
MULTUMESC ….Ai făcut o și pe asta Ano !!!
****mă va mai iubi ***,…….._____?_____??????
Chao Fah a iubit de la început și a iubit puternic