Omegaverse-Iubiri nepermise-Capitolul 19

Legi

Motto: Destinul e bun sau rău?

Câteva zile mai târziu, după incidentul de la cină, o după-amiază liniștită se așternuse peste buticul „Ceai și Cărți”. Aerul mirosea a frunze de plante aromatice și a hârtie proaspăt tipărită. Ariana aranja ceaiurile rare pe raftul de lemn lăcuit, încercând să uite scena rușinoasă în care fusese forțată să joace rolul de viitoare mireasă.

Un zgomot de motor puternic o făcu să tresară. Prin vitrina largă, un Rolls-Royce negru opri chiar în fața buticului. Un bărbat îmbrăcat în uniformă elegantă coborî, deschise portiera din spate și, clătinându-se sub greutatea unui buchet uriaș de crini albi, păși spre ușă. Buchetul era atât de mare încât părea un copac smuls dintr-o grădină, iar mirosul puternic de crini pătrunse în magazin ca o invazie.

Ariana simți cum inima i se strânge. Știa cine venise.

Tam Tahal intră în butic cu un zâmbet larg, aroganța emanând din fiecare gest. Ținuta lui scumpă, pantofii lustruiți și parfumul aspru nu reușeau să-i ascundă natura de Alpha vulgar și dominator. Aruncă o privire în butic și un rânjet crud i se afișă pe față. Nu era nimeni acolo în afară de prada lui.

– Pleacă, spuse el scurt șoferului.

–Lasă-ne singuri.

Ușa se închise în urma valetului, iar liniștea grea se lăsă peste rafturile ordonate. Tam puse buchetul pe tejghea, trântindu-l de parcă ar fi aruncat o provocare.

– Frumoasă ca întotdeauna, femeie Omega, rosti el cu un zâmbet unsuros.

–Nu-i așa că ți-am lipsit? Am venit să oficializăm lucrurile și să continuăm discuția de acum câteva zile.  

Scoase o cutie de catifea neagră, o deschise și în interior strălucea un inel masiv, cu diamante cât boabele de mazăre. Clar, foarte scump, dar și mai clar, de prost gust. Gustul bogătanului Alpha care crede că un obiect cu cât sclipește mai tare cu atât e mai valoros. Ariana făcu un pas înapoi.

–Nu… te rog, nu aici…

Dar Tam îi apucă încheietura, forțându-i mâna și împingând inelul pe deget.

– Acum ești a mea, spuse el printre dinți, apropiindu-se cu respirația încărcată de feromoni opresivi care miroseau a cruzime.

Înainte ca ea să poată reacționa, o împinse după tejghea. Ariana simți peretele rece în spate, iar corpul lui greu se lipi de al ei. Feromonii lui Tam, fierbinți, cu miros de benzină, îi pătrunseră în piele ca un gaz toxic. Respirația i se frânse, genunchii i se înmuiară. Frica îi paraliză trupul. Cu o mișcare bruscă, Tam îi smulse plasturele antiferomoni. Crizantemele țâșniră speriate ca un stol de păsări agitate.

–Aici se termină totul, gândi ea.

Tam era ca un invadator într-un spațiu pur. O strânse mai aproape de el lingându-i urechea și șoptindu-i:

– Ce bună ești, mmmmm, te voi domestici mică pisicuță sălbatică. Ahhhh, uite și tu ce-mi faci.

Spunând acestea, îi prinse mâna cu inelul și o lipi de sexul lui care stătea gata să străpungă șlițul pantalonilor.  Ariana se albi dintr-o dată. Se simțea groaznic. Sute de mâini parcă o strângeau de gât și în piele parcă i se înfigeau mii de cuțite. Era pierdută în mijlocul feromonilor agresivi cu miros de benzină.

Dar dintr-o dată, greutatea de pe ea dispăru. Tam se prăbușise la podea, zvârcolindu-se și gâfâind. Aerul din jur se umplu de o aură densă, copleșitoare, ca o furtună de pământ reavăn răscolit și de iarbă proaspăt cosită.

Arian, îmbrăcat în ținută de polițist stătea în pragul ușii. Ochii lui, de obicei calmi, ardeau cu o lumină rece și tăioasă.

– Cetățean Tam Tahal, spuse el cu voce joasă, dar clară.

– …conform Legii Omegaverse 123Q45, Codul 12, alineatul 4, un Alpha nu are voie să elibereze feromoni opresivi asupra unei femei Omega care nu îi este soție. Pedeapsa: detenție și pierderea drepturilor sociale.

Tam gemea, încercând să respire, dar aerul părea să-i fie furat de invizibilul atac al feromonilor lui Arian. Polițistii aveau feromoni extrem de puternici. Ei primeau o dată pe lună o injecție care le mărea puterea și cantitatea de feromoni opresivi. Astfel, în cazuri ca acesta, ei nu aveau nevoie de arme sau de o luptă corp la corp pentru a învinge un răufăcător.

–  Legea 18C, pagina 72, alineatul 345, continuă Arian, cu tonul unui ofițer care citează din memorie.

-… conferă dreptul unui agent autorizat să neutralizeze un Alpha agresor în caz de abuz sexual asupra unui Omega.Dacă răufăcătorul se opune, feromonii opresivi pot fi eliberați până când intervine moartea.

Tam se răsuci convulsiv și îl privi cu ură. Scrâșni printre dinți:

–Rahat cu ochi, știi cine sunt eu? Ești mort…aaaaaaaaa!Ești mort!

Arian continuă imperturbabil cu mâinile la centură și picioarele ușor desfăcute, ceea ce-i dădea un aer foarte oficial.

-Legea 43d21, articolul 1, alineatul 1, injurii și amenințări aduse unui ofițer de poliție, acuzatul poate fi încarcerat pe 30 de zile și trebuie să plătească o amendă de 20000 de lire sterline. Dacă nu poate plăti, încarcerarea se ridică la 6 luni de zile.
-Legea 23, articolul 11, alineatul 2: gesturi sau propuneri sexuale forțate asupra unui Omega necăsătorit, pedeapsă cu închisoarea și înregistrare permanentă în baza de date a infractorilor.
– Legea 29, articolul 125, alineatul 5: intruziune într-un spațiu comercial și agresiune asupra personalului Omega.

Fiecare cuvânt era un glonț. Tam încetă să se mai zbată, respirând cu greutate.

Arian făcu un pas spre el, calm, dar autoritar.
– Cetățean Tahal, acesta e doar un avertisment, nu mă face să-l pun în aplicare. Te sfătuiesc să pleci și să nu mai pui piciorul aici, dacă nu ești căsătorit cu această femeie Omega.

Tam se ridică cu greu, transpirația curgându-i pe tâmple. Își ridică privirea spre Ariana și scuipă printre dinți:
– Încă două săptămâni, iubito. Două. Să nu uiți.

Plecă legănându-se și șchiopătând, lăsând în urmă mirosul greu de benzină.

Ariana rămăsese înțepenită în același loc de mai înainte cu hainele mototolite, cu părul răvășit. Tremura. Arian se apropie încet, fără un cuvânt. Mirosul subtil de pământ umed și iarbă proaspăt cosită o învălui ca o mângâiere.

–Ariana…ești în siguranță acum, șopti el.

Femeia îl privi ca și cum nu prea înțelegea ce spunea. Era pierdută complet. Lacrimile izvorâră și se amestecară cu respirația ei grea și pentru prima oară după zile întregi, simți că poate din nou să respire.

Ariana se clătină o clipă, apoi, ca o pasăre rănită care găsește în sfârșit adăpost, se aruncă în brațele lui Arian. Plânsul o zgudui din toate încheieturile, sacadat, cu sughițuri dureroase.
–Sunt doar un Omega…știu…știu că trebuie să fiu ascultătoare și că trebuie să mă supun….dar…dar…nu vreaaaau… nu vreau să mă căsătoresc cu eeeel… nu vreau inelul lui, izbucni ea printre lacrimi.

– Mi-e groază de omul ăla, spuse ea printre sughițuri și cu o mișcare trase inelul din deget care căzu cu un clinchet puternic pe solul de marmură.

Arian o strânse mai tare, simțindu-i trupul tremurând ca o frunză. Nu spunea nimic. Doar îi mângâia spatele ușor, iar în jurul lor aerul părea să se schimbe. Pământul reavăn, iarba cosită aspirară delicat, crizantemele opal care se zbăteau speriate în aerul buticului. Feromonii lor se contopeau într-o armonie aproape vizibilă, ca o aură caldă care pulsa în jurul lor.

–Gata, gata… ești în siguranță, șopti el aproape de urechea ei.

Ariana își ridică privirea, iar în ochii ei verzi, de alge unduite de apele unui ocean invizibil, se citea toată fragilitatea lumii. Îi căzu capul pe pieptul lui, iar Arian, copleșit de un impuls căruia nu-i mai putea rezista, o sărută pe păr. O dată…apoi încă o dată…și încă o dată. Mirosul ei îl amețea. De fiecare dată când buzele lui atingeau pletele ei moi cu reflexii de soare și miere, simțea cum ceva în el se liniștește.

Ar fi vrut să o țină așa o veșnicie în brațe, mică și vulnerabilă, dar vie. Pentru prima dată după mult timp, simțea că viața avea un rost.
– A treia oară… spuse ea printre lacrimi, cu vocea tremurată.

– E a treia oară când mă salvezi. Destinul e bun sau e rău?

El o privi lung, fără să răspundă. În pieptul lui pulsa o nebunie tăcută, un gând interzis, dar atât de viu încât aproape îl înspăimânta. Se temea de propriile dorințe, dar și de liniștea adâncă pe care o simțea când era aproape de ea.

O ținu strâns, nasul i se înfundă în glanda de pe ceafa ei fină și delicată. Inspiră profund și o fericire dureroasă îi inundă corpul și spiritul. Pământul reavăn părea să respire printre tulpinile de crizanteme răvășite de feromonii oribili ai lui Tam. Arian știa că trebuie să se îndepărteze, să se oprească, dar inima refuza.

–Doar puțin… doar încă o clipă, își spuse în gând.

Și rămase așa, cu fața cufundată în părul ei, cu brațele strângând-o ca pe o comoară pe care viața i-o putea lua oricând.

El luase o hotărâre, dar avea nevoie de încă puțin timp de gândire. Ceea ce voia să facă nu era permis printre legile nescrise ale societății.